Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12
Rezultate 11 la 12 din 12

Subiect: Cararea imparatiei

  1. #11
    Senior Member
    Data înscrierii
    25.06.2014
    Posturi
    9.402
    Despre iubire si dragoste

    Despre iubire si dragoste
    In vremea ispitelor, sa nu parasesti manastirea ta, ci sufera cu vitejie valurile gandurilor si mai ales pe cele ale deznadejdii si ale moleselii. Caci asa fiind probat cu bun rost prin necazuri, vei dobandi o nadejde si mai intarita in Dumnezeu. Iar de o vei parasi, te vei afla neprobat, lipsit de barbatie si nestatornic.
    De vrei sa nu cazi din dragostea cea dupa Dumnezeu, sa nu lasi nici pe fratele tau sa se culce intristat impotriva ta, nici tu sa nu te culci scarbit impotriva lui, ci "mergi si te impaca cu fratele tau" si venind adu lui Hristos, cunostinta curata prin rugaciune staruitoare, darul dragostei.
    Nu da urechea ta limbii celui ce defaima, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultand sau graind cu placere cele rele impotriva aproapelui, ca sa nu cazi din dragostea dumnezeiasca si sa te afli strain de viata vesnica.
    Nu primi barfa impotriva parintelui tau, nici nu-l incuraja pe cel ce-l necinsteste pe el ca sa nu se manie Domnul pentru faptele tale si sa te starpeasca din pamantul celor vii.
    Inchide-i gura celui ce barfeste la urechile tale, ca sa nu savarsesti pacat indoit impreuna cu acela: pe tine obisnuindu-te cu patima pierzatoare iar pe acela neoprindu-l de a flecari impotriva aproapelui.
    Sa nu lovesti vreodata pe vreunul din frati, mai ales fara pricina si fara judecata, ca nu cumva, nerabdand jignirea, sa plece si sa nu mai scapi niciodata de mustrarea constiintei, aducandu-ti (aminte) pururea intristarea in vremea rugaciunii si rapindu-ti mintea de la dumnezeiasca indraznire.
    Sa nu suferi banuieli, sau macar oameni care iti aduc sminteli impotriva altuia. Caci cei ce primesc smintelile in orice chip, fata de cele ce se intampla cu voie sau fara de voie, nu cunosc calea pacii, care duce prin dragoste la cunostinta lui Dumnezeu pe cei ce o iubesc pe ea.
    Inca nu are dragoste desavarsita cel ce se mai ia inca dupa parerile oamenilor. De pilda pe unul iubindu-l si pe altul urandu-l pentru pricina aceasta sau aceea; sau pe acelasi odata iubindu-l, altadata urandu-l, pentru aceleasi pricini.

    Despre rugaciunea cea curata
    Ca orice rugaciune ce s-ar face, sau e cerere sau rugaminte, sau multumita sau slava. Iara cand mintea ajunge in stari duhovnicesti, atunci nu mai are rugaciune. Una este rugaciunea si alta este contemplatia in vremea rugaciunii, desi au pricina una in alta. Cerceteaza si vei vedea ca daca mintea a intrat in contemplatie nu mai e nici una din toate acestea, nici nu cere ceva in rugaciune. Foarte rar sunt aceia care sa se fi invrednicit, cu multa vointa, ca sa ajunga la rugaciunea curata.
    Ca aveau Sfintii Parinti obiceiul de a numi rugaciune toate pornirile cele bune si toate lucrarile cele duhovnicesti. Caci iata ca vedem ca atunci cand preotul sta pregatit la rugaciune, cerand mila de la Dumnezeu si rugandu-se si concentrandu-si mintea, atunci vine Sfantul Duh peste painea si vinul care sunt in Sfantul Altar.
    Inca si lui Zaharia, in vremea rugaciunii, i s-a aratat ingerul proorocindu-i nasterea lui Ioan. De asemenea lui Petru, cand se ruga in casa in ceasul al saselea, i s-a aratat acea vedenie care l-a indemnat sa cheme neamurile, cand a vazut panza cea pogorata din ceruri si animalele care erau in ea. Si lui Corneliu in vremea rugaciunii i s-a aratat ingerul si i-a spus cele ce erau scrise despre dansul. Si iarasi lui Isus, fiul lui Navi, cand se plecase la rugaciune i-a vorbit Dumnezeu. O ce taina infricosata este aceasta! Astfel ca toate vedeniile care se descopera in sfinti in vremea rugaciunii se arata.

    Despre calugari
    Pe masura ce omul se fereste ca sa stea de vorba cu alti oameni, pe aceeasi masura se invredniceste el sa aiba indrazneala fata de Dumnezeu cu mintea lui. Si cu cat taie omul mai mult mangaierea din lumea aceasta cu atat se face vrednic de a se bucura de Dumnezeu intru Duhul Sfant. Si precum pier pestii din lipsa de apa, tot asa pier si din inima calugarului miscarile cel intelegatoare, daca el se amesteca si petrece prea adeseori cu mirenii.
    Mai bun este un mirean, oricat de ticalos ar fi si oricate rele ar patimi in viata, decat un calugar care pateste rele si petrece impreuna cu mirenii. Temut este de draci si iubit este de Dumnezeu si de ingerii lui, cel ce cu mare fierbinteala si ravna ziua si noaptea cauta pe Dumnezeu in inima lui, dezradacineaza din ea momelile care cresc de la vrajmasul. Pentru cel curat cu inima locul cel intelegator este in sine insusi.
    Iara maniosul, cel iute, cel iubitor de slava, lacomul, cel nesatios si cel invaluit de ale lumii si cel ce voieste sa-si faca voile sale si cel amar ca fierea si cel plin de patimi, acestia isi duc o viata intr-o invalmaseala de noapte si de intuneric si umbla pe pipaite, fiind in afara de tara vietii si a lumii. Ca tara aceea este sortita celor buni, celor smeriti cu cugetul si celor ce-si curatesc inimile lor. Nu poate vedea omul frumusetea care este inlauntrul sau, pana ce nu dispretuieste si nu uraste frumusetea toata care este in afara de el.
    Si nu poate omul privi cu cunostinta spre Dumnezeu, pana ce nu s-a lepadat de lume in chip desavarsit.
    Cu cat limba se departeaza de multa vorbire cu atat primeste mai multa lumina, ca sa deosebeasca gandurile, caci si mintea cea mai binecuvantata se zapaceste prin multa vorbire.
    Cel ce e sarac de lucrurile lumii, se imbogateste de Dumnezeu si cel ce iubeste bogatia, sarac va fi de Dumnezeu. Despre pazirea si ferirea de cei lenesi si trandavi si ca din apropierea de acestia se face stapana peste om lenea si trandavia si omul se umple de toata patima cea necurata.
    Cine-si opreste gura de la clevetire isi pazeste si inima de patimi. In tot ceasul vede pe Domnul (ca doar cugetul lui este pururea la Dumnezeu) si goneste de la dansul pe draci si smulge radacinile rautatilor.
    Cela ce-si cerceteaza sufletul ceas de ceas, inima lui se bucura de descoperiri noi. Si cela ce-si controleaza privirea mintii inlauntrul sau, acela vede raza Duhului. Cel ce a urat toata raspunderea vede pe Stapanul sau inlauntrul inimii sale.
    Daca iubesti curatia, intru care poti vedea pe Stapanul tuturor, sa nu clevetesti pe nimeni si nici sa nu asculti pe cineva clevetindu-l pe fratele tau.
    Iata, Cerul este in tine daca tu esti curat, si in tine vei vedea pe ingeri cu lumina lor si pe Stapanul lor impreuna cu ei si in ei.
    Cel ce pe buna dreptate este laudat nu se pagubeste. Iar daca va deveni iubitor de laude, atunci isi va pierde plata.
    Gura care nu graieste bucuros talcuieste tainele lui Dumnezeu, iar cel grabnic la vorba se departeaza de ziditorul lui.
    Cel ce urmeaza pe iubitorul de Dumnezeu se va imbogati de tainele lui Dumnezeu. Iar cel ce urmeaza pe omul nedrept si trufas acela se departeaza de Dumnezeu si va fi urat de prietenii sai.
    Cel tacut va castiga in orice lucru randuiala smereniei si fara nevointa va stapani patimile.
    Prin necontenita meditare despre Dumnezeu, se dezradacineaza si gonesc patimile. Precum in clipele de liniste si de seninatate pe marea cea vazuta inoata delfini, asa in vreme de liniste si de seninatate pe marea inimii, netulburata de manie si de pornire, mereu se misca tainele si descoperirile dumnezeiesti si o bucura pe ea. Amin.
    Alina Bratu

    E-mail: alinabratu2004@yahoo.com
    Skype: alina.bratu.tier1
    Messenger: alinabratu2004
    https://www.facebook.com/alina.bratu.100

  2. #12
    Senior Member
    Data înscrierii
    25.06.2014
    Posturi
    9.402
    Cuvantul 42 despre puterea si lucrarea rautatii pacatului. Cum se formeaza si cum inceteaza ea

    Cuvantul 42 despre puterea si lucrarea rautatii pacatului. Cum se formeaza si cum inceteaza ea
    Cata vreme nu uraste omul din inima cu adevarat pricina pacatului, el nu este slobod nici de placerea de a-l lucra. Aceasta este lupta foarte puternica, care se impotriveste omului pana la sange.
    Rugaciune:
    "Doamne, Cel ce Esti izvor a toata ajutorarea. Tu poti sa intaresti in clipele acestea care sunt clipe de mucenic, sufletele cele ce cu bucurie s-au logodit cu Tine, Mirele Ceresc, si au rostit fagaduintele de sfintenie, cu pricepere si cu miscari curate, fara viclesug. De aceea da-le lor putere, sa surpe zidurile si intariturile si cetatile cate sunt ridicate impotriva adevarului, ca sa nu greseasca tinta din pricina silniciei, in clipa in care se da o lupta pe viata si pe moarte."
    Paziti-va iubitii mei de nelucrare (trandaveala). Ca o moarte vadita se ascunde in ea (in trandaveala). Fiindca in afara de ea nimic nu poate robi cu placere pe monah.
    In ziua judecatii nu pentru Psalmi sau pentru rugaciune ne va osandi pe noi Dumnezeu, ci fiindca noi, parasindu-L pe Acesta, am lasat pe draci sa intre.
    Cel ce nu-si supune voia sa lui Dumnezeu, supus va fi de vrajmasul sau. Caci orice lucru bun voim sa-l facem, nu-l putem face fara de Dumnezeu, dupa cum graieste Domnul in Scripturi.
    Lume numeste Scriptura lucrurile materiale, iar lumesti sunt cei ce zabovesc cu mintea la ele. Pe acestia ii indeamna: "Nu iubiti lumea, nici cele din lume!" Pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii nu sunt de la Dumnezeu, ci de la lume, si cele uratoare ...
    Monah este cel ce si-a desfacut mintea de lucrurile pamantesti si prin infranare, prin dragoste, prin cantare de Psalmi si prin rugaciune, se lipeste statornic de Dumnezeu. Ia seama dintre suparare si durere, precum si faptul ca durerea e urmarea placerii, iar supararea a slavei desarte.

    Sfantul Isaac Sirul
    Deci, daca i se intampla cuiva sa fie ispitit si sa-l sileasca cineva sa calce vreuna din aceste porunci ale mele, adica sa paraseasca intelepciunea sau sa lepede cinul calugaresc sau sa lepede credinta sau sa renunte pentru lupta pentru Hristos sau sa calce vreuna din poruncile Lui, si daca el nu se infricoseaza si nu se impotriveste cu barbatie ispitelor, atunci el cade din adevar. Deci, sa trecem cu vederea din toata puterea noastra trupul, si sufletul sa-l dam in seama lui Dumnezeu si in numele Domnului sa incepem lupta cu ispitele.
    Sa nu ceri sfat de la cineva care nu vietuieste ca tine oricat ar fi acela de intelept. Ci mai bine arata-ti gandurile tale unui om simplu, dar incercat in lucrurile acestea, decat celui ce vorbeste cu intelepciune, din cercetare si nu din patanie.
    Si ce este experienta? A avea experienta nu inseamna sa te duci si sa cercetezi vreun lucru fara sa ai in tine cunostinta de el, ci sa simti prin incercare cu fapta daca este acel lucru de folos, dar pe dinauntru este plin de pagubire. De aceea iarasi unii oameni sufera paguba, din lucruri care sunt in aparenta folositoare. Si in lucrurile acestea nici marturia cunostintei nu este adevarata. Deci ia-l pe acela sfetnic, care stie sa puna la incercare prin rabdare, lucrurile socotintei.
    De aceea nu tot omul este vrednic de credinta cand da sfaturi, ci numai acela care mai intai a stiut sa se carmuiasca pe sine, chiar daca a fost slobod si nu se teme de defaimare, nici de clevetire.
    Cand vei da de pace fara tulburare in calea ta, atunci teme-te caci stai departe de calea cea dreapta pe care calca picioarele ostenitoare ale sfintilor. Cu cat inaintezi in calea care duce la Cetatea Imparateasca, cu cat te apropii de cetatea lui Dumnezeu, sa-ti fie tie semn aceasta: te vor intampina ispite puternice. Si cu cat te apropii de Dumnezeu si cu cat sporesti, cu atat se maresc ispitele impotriva ta.

    Rabdarea
    Toate imprejurarile si toate necazurile, care nu au parte de rabdare, vor fi indoit pedepsite. Ca prin rabdare, omul leapada primejdia. Imputimea sufletului este maica a muncirii. Iar rabdarea este maica a mangaierii si este o putere care se naste din inima larga. Si aceasta putere omul n-o afla in necazuri, decat cu Harul lui Dumnezeu, care se afla printr-o rugaciune stransa si prin varsare de lacrimi.

    Ingustime sufleteasca
    Cand vrea Dumnezeu sa aduca asupra omului necazuri mai mari, il lasa in mana ingustimii sufletesti. Si aceasta da nastere in om la o putere mare de trandavie, prin care sufletul e sugrumat si care-i da gustul lumii. Si apoi se ridica asupra omului duhul iesirii din minti, din care izvorasc nenumarate ispite: tulburarea, mania, hula carteala, gandurile de razvratire, mutarea din loc in loc si celelalte asemenea lor. Iar daca ma intrebi care este pricina acestora iti raspund: lenevirea ta. Si leacul este smerenia mintii. Smerenia poate sa rupa gardul acestor rautati. Smerenia trebuie cautata cu tot sufletul. Ca pe masura smereniei tale ti se da si rabdare in primejdiile tale. Si pe masura rabdarii tale ti se usureaza sarcina necazurilor tale si dobandesti mantuirea.
    Alina Bratu

    E-mail: alinabratu2004@yahoo.com
    Skype: alina.bratu.tier1
    Messenger: alinabratu2004
    https://www.facebook.com/alina.bratu.100

Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •