Cu rudele tale mănncă, bea, dar fereşte-te să dai sau să iei ceva de la ele





Fiicei mele celei adevărate, urări de bine părinteşti.

Am primit scrisoarea ta sau, mai bine zis, gazeta ta! ! Am rs cnd am văzut-o şi m-am neliniştit cnd am citit-o.

De ce gndeşti astfel, copilul meu? Nu s-a ntmplat absolut nimic si nici nu se va ntmpla. Greşeala se datoreaza lipsei mele de experienţă, pe care am dovedit-o creznd că pot mpăca cele ce nu sunt de mpăcat. Fiecare om are şi caracterul său şi propria personalitate, pe care şi-a format-o n urma experienţelor trăite n trecut, după propriile modele, măsuri şi convingeri. Prin urmare, pe baza acestora ia hotărri, se exprimă şi acţionează.
Numai cei care sunt ai lui Hristos se pot mpotrivi şi pot anula aceste legi şi reguli, şi aceasta, din iconomie. Nu te-ai izbit niciodată n viaţă de sisteme şi moduri de gndire diferite de al tău, aparţinnd celorlalţi, celor din jurul tău, cu care, n multe alte situaţii, mpartăşiseşi aceleaşi idei şi convingeri? Nici aceia nu sunt răi şi perverşi şi, cu att mai mult, nici tu. Sunt ideile lor, sistemele lor de gndire, ideologia lor generală. Nu ţi s-a ntmplat niciodată să ai alte păreri dect proprii tăi copii? Nu te-ai aflat niciodată n dezacord cu soţul tău, care este al doilea nger păzitor pentru tine? Cauza este, oare, faptul că aţi devenit răi? Sau poate ngeraşii tăi cei nevinovaţi sunt răi sau ndărătnici? Cu siguranţă, nu. De vină este personalitatea dezbinată a omului, care dă naştere, brusc, disensiunilor şi scindărilor. Singura soluţie este respectul reciproc şi evitarea contactelor şi intervenţiilor străine.
Cei din vechime aveau o vorbă: cu rudele tale manancă, bea, dar fereşte-te să dai sau să iei ceva de la ele. Alungă, copilul meu, puţina tulburare sau părere de rău şi convinge-l pe ngeraşul nostru să nu-şi piardă curajul şi să considere conjunctura drept un prilej de a nvăţa practic despre sensul relaţiilor sociale şi al vieţii. De altminteri, aceasta a fost o soluţie temporară şi comodă şi, desigur, pentru o situaţie limitată. Uiţi, fata mea, că Avraam şi Lot s-au despărţit, pentru că le era imposibil să locuiască sub acelaşi acoperiş? Asta-i toată filosofia: să porţi neputinţele altora şi nu să le judeci, fără să iei seama la ce sunt şi ce gndesc aceia. Au nevoie de ngăduinţă şi răbdare.
Cu ct oamenii uită sensul Crucii, cu att mai mult acesta sporeşte şi se generalizează, cu feluritele constrngeri naturale sau tehnice care pot apărea; cnd va veni vremea să meargă pe drumul Crucii, atunci se vor nspăimnta, desigur, fără ca aceasta să le folosească la ceva. Fericit cel ce petrece n priveghere şi-n rugăciune, ca să se izbăvească de necazul cu care-i va ncerca Dumnezeu pe locuitorii pămntului.
Rana cea adncă a omului contemporan este pierderea credinţei, ca temelie şi nceput, şi nici o formă de terapie nu-l poate ajuta n această stare. Dumnezeu ne supără cu mici atacuri formale, ngăduie, adică, ispitele, pentru a ne cuminţi, dar omul, n loc să-şi vină n fire, să-şi ceară iertare, din păcate, blasfemiază, ceea ce are drept rezultat părăsirea lui deplină. Adunați-vă n sine nşivă şi, cu adncă smerenie, cereţi mila lui Dumnezeu, pentru ca Harul să aibă motiv să ne acopere de mnia viitoare, care va veni oricum, cu vuiet mare!
Pacea lui Hristos să fie totdeauna cu voi !
Cu rugăciunile şi dragostea mea părintească,

Părintele vostru Iosif



Sursa:http://ortodoxia.me/cu-rudele-tale-m...eva-de-la-ele/