Rezultate 1 la 5 din 5

Subiect: Despre conceptul identitĂȚii Și continuitĂȚii etnice Și religioase romneȘti

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    70.724

    Despre conceptul identitĂȚii Și continuitĂȚii etnice Și religioase romneȘti




    Mircea Chelaru

    33 de minute








    ESTE CREZUL NOSTRU ROSTIT LA CONGRESUL CULTURII ȘI CIVILIZAȚIEI DACO ROMNE, EDIȚIA 2017.
    DESPRE CONCEPTUL IDENTITĂȚII
    ȘI CONTINUITĂȚII ETNICE ȘI RELIGIOASE ROMNEȘTI

    Este nevoie să vorbim simplu.
    Scurt, elevat, nepretențios și nțelept.
    Simplitatea expresiei nțeleasă ca formă curată a esențializării adevărurilor, cu greu smulse complicităților și ereziilor.
    Pentru aceasta este nevoie de credință și jertfă de sine. Multora va trebui să le cerem să se lepede de fantasme și să vină la Slujba de nviere a adevărului crucificat de răutatea impostorilor. Contorsionistă și frivolă istoria ne-a retezat adncurile. Apoi ne-a așchiat trunchiul mileniilor pentru ca n cele din urmă să ne sluțească chipul ultimei epoci. Așa am ajuns aruncați din vorbe și ticluiri de scrisuri n intunericul și ascunsul unui ntreg mileniu!
    Am intrat ntr-un nou timp precesional.
    Suntem n timpul curgerii știute, cu sens și cunoaștere.
    Pentru cei de aici a nceput reconectarea la timpul revelat pentru care tot nebinele făcut se arată n goliciunea ultimului adevăr.
    Cunoașterea ne mntuie de minciună.
    Credința ne vindecă de spaime.
    Amndouă au nevoie de jertfă.
    A ști cine ești și de ce ești astfel nseamnă și Cunoaștere și Credință. Identitatea n toate formele sale de exprimare ți legitimează existența și conjugarea verbului A FI. Atunci, Acum, și n tot Ce va Fi.
    Diferența sau neasemănarea nu nseamnă respingere ci motivarea căutării nțelegerii. Căci nțelegerea este calea spre Alegerea cea Bună. Alegerea cea Bună nseamnă renunțarea zmulsă de la ispita devastatoare de dumnezeire.

    Veți găsi, așa cum am făcut și eu, definiții diferite n diferite dicționare. Nu le fac trecerea titlurilor și a școlilor, pentru că sunt multe. Și apoi nici nu contează. n fond Identitatea este un principiu fundamenetal al gndirii care impune logica sensurilor. Dar ce este gndirea? Este continua creație a Minții. Dar Mintea? Mintea ce este? Mintea este marea Taină. n ea stă ascunsă unicitatea fiecăruia dintre noi și a ființei colective n care ne mntuim. Identitatea noastră vine din Supunerea fața de Mintea Supremă. Căci el,Tatăl, nu și zăvorăște Focul său Transcendent Focul Prim, Puterea Sa n Materie prin mijlocirea lucrărilor, ci prin energia Minții. Căci Mintea Minții este Arhitectul acestei nvăpăiate Lumi(Kroll,G. De Oraculis Chaldaicis, Breslau 1894, pg. 13). Și pentru a ntări cele adevărate, pentru că ne este știut Trismegitul: Suflet al Sufletului Meu și Minte Sfntă a Minții Mele. Iată cum, prin nvățătura sacră sacerdotală a skito-captobatailor am petcetluit un marker genotipal inconfundabil.
    Iată-ne așadar n apropierea Sensului.
    Unicitatea identitară. Repetabilă sau nu, ea trebuie regenerată.
    Am dezvoltat anterior acestui Congres conceptele gnostice ale Infogenezei. Este o aplicare a Tainelor n cmpul noetic al prezentului. Nu voi mai reveni.
    Și ne ntoarcem iarăși la Simplitate.
    n atingerea ei stă puterea nțelegerii. Sunt un fir de iarbă. Ce aș putea fi mai simplu(Grigore Vieru) este definiția Indivizibilului n conștiința Identității. Simplitatea indivizibilă este Revelația Absolută. Este momentul prin care Mintea Particulară se conectează la Mintea Supremă și dintr-o dată Omul devine Holograma lui Dumnezeu. Dar care Om? Doar cel reconectat la nalta Spiritualitate care i dă șansa Mnturii. Romnii de Azi știu asta de 40 de milenii.
    Doar că unii ncă nu-și dau seama ct de mult știu...
    Da, suntem unici!
    Nici o altă secvență a Creației sau zămislire a Omului nu-și asociază nțelegerea Nemuriri după cum au facut-o strămoșii.
    Da, suntem unici!
    La noi Legile naturale (Nata Lex) ct și cele primite(Scripta Lex) aparțin Civilizației Memoriei. Ele s-au rostit prin Cuvnt Nevorbit pnă s-au făcut aievea lucrurilor pipăite, văzute și auzite. Ele s-au repetat de tot attea ori ct ne spune Calendarul Cerului descifrat de fratele Mircea Țicleanu pnă cnd nici o ursită nu le-a mai putut desface. Cntecul și Decntecul nostru este tocmai mbrățișarea vibrației Sferelor celor Cinci elemente ale Creației.
    Identitatea noastră nu este asemenea unui sediment al trecerii timpului perceput. Ea este un instantaneu cosmic al eternului prin Nemurirea Dumnezeului din noi și Mntuirea Omului ndumnezeit!
    Calea și Menirea nu sunt sortite.
    Ele sunt alegeri ale Armoniei.
    Contrar acestui soi de alegere este Rătăcirea și Deșărtăciunea! Ne-o spune Baciul Moldovean...

    Religia noastră este Calea Vieții iar
    Menirea Noastră este mplinirea Vieții.

    Pentru noi Dumnezeu a fost dintotdeauna Tăcerea Hrănitoare cu care am ngrijit Creația Sa. Noi, cei de astăzi trebuie să redevenim mbolditorii mersului pe această Cale...
    n studiile mele pitagoreice am găsit o lege comună cu poruncile schivnice: nu-ți răstigni sufletul pe trup(L. 616) ceea ce reprezintă suprema nțelegere a diofizitismului ființei umane ce avea să capete mai trziu numele Cristos, Dumnezeu-Fiul. A nu-ți răstigni sufletul pe trup nseamnă a fi liber n orice clipă pentru Marea Trecere, eliberat de orice constrngere a materiei nvivate! nseamnă a nțelege continuitatea prin Ciclicitatea Eternă. nseamnă a ști și a te supune celei de a cincea Lege Divină a Creației.
    Rostul meu este unul la fel de simplu ca și gndul fiecăruia dintre voi, cei prezenți. Acela de a ne recupera Sensul n care stă ascuns de milenii, IDENTUL nostru.
    Identitatea colectivă nu este o variabilă.
    Nu este un obiect sau subiect de negociere.
    Este neajustabilă și fără diminutiv.

    Este codul numeric personal al Națiunii.
    Rațiunea identitară stă chezașă marilor aspirații care fac din națiune și individ, creatori de civilizatie superioară. Romnii sunt descendenți din băstinașa seminție a dacogeților ad montem inherent. Măreția lor este ncrustată n memoria de piatră a statuilor ce mpnzesc att Occidentul ct și Orientul Marelui Imperiu. Gloria dacogeților nu a fost una pămntenă. Ea s-a transferat prin cele 7 virtuți n Credința cea Dreaptă către Dumnezeu-Unul din care ne-a rămas incantația ultimă:
    El este Primul, indestructibil, veșnic, nenăscut. Nempărțit, complet neasemănător cu altceva, cel ce are toată frumusețe, incoruptibil, din tot ce e bun cel mai bun, din tot ce e nțelept cel mai nțelept. El este tatăl bunei-rnduieli și al dreptății, cel ce poartă toată nvățătura n sine și este natural, perfect și nțelept, unicul Destăinuitor al nțelepciunii sacre a naturii
    Continuitate acestei credințe extrasă din mitosul și etosul romnilor, decriptată prin oralitatea nealterată a obiceiului pămntean se revendică de la conștiința apartenenței la această filosofie religioasă. Faptul că este o stare de existență inconfundabilă la romni explică pe deplin trăirea mistică a tainelor. Mistica trăită nu este neapărat misticism și habotnicie obscură. Vor unii să trimită aceste virtuți nspre o asemenea siluire dar nu pot explica Miracolul Supraviețuirii acestui Popor. Acest miracol vine din credința nestrămutată n El-Unul și, după cum afirma public Alexandru Dughin, a făcut să izbească imperiile și să apere Cetatea Credinței cu Inima n Carpați. Tardivă recunoaștere, binevenită trezire!

    Neglijența identitară este cauza degradării numelui nostru.
    Vorbeam la nceput despre Minte. Omul Cu Minte se sărbătorește n
    fiecare clipă. Mereu este viu, cu Lumina Credinței, pentru că este un terminal dechis și racordat la Mintea Supremă. Ce te faci atunci cnd Omul se scrie cu o mic și are mintea complet ocupatată. Cnd mentalul său este plin de sterilitatea civilizației materiale și și conjugă țipat doar verbul a avea!. Cu orice preț, și ct mai mult. Atunci ncepe decăderea ireversibilă.

    Nu mai există comparație fericită ntre cei buni, ci numai diferențele ruinătoare ntre cei răi.
    Iar cnd și Mentalul colectiv este copleșit n cele din urmă de preaplinul de sine și uitarea de celălat spunem: devenim Nimicul din care a pierit rațiunea Mntuirii prin Sobor!
    Există nsă, sursă de ridicare.
    Existența Veghetorilor Rugători și a Caracterelor Fierbinți apărătoare de Cetate Sufletească ne țin n Taina Milei Celui Veșnic. Intoarcerea la Datină, cultivarea armoniei și trăirea după legile străbune nseamnă recuperarea de sine. Acel IO inconfudabil ce te reclădește din rărunchii genetici pnă la ultimul ungher al conștiinței de neam!
    Acest parcurs al conceptului de IDENTITATE este adesea blamat și batjocorit de Zeii sluți ai zilelor prezente. Zilele negre ale Umanității. Ei ne propun alternativa altei Kreații. Kreația omului-unic, cel singur și fără de EL-UNUL! Adică,...Omul Nimic!
    Pentru aceasta au nevoie de singularizare prin uciderea identitarului colectiv și falsificarea memoriei profunde. Adică, istoria adevărului. Pentru ca mai apoi să-l substituie pe Dumnezeu cu Arbitrariul Sinelui!
    Suntem sau nu ntr-o asemenea situație?
    Este societatea romnilor pregătită pentru a se sustrage acestei ere primitive a ultimei civilizații tehnologice?
    Răspunsurile vor veni ct de curnd. Timpul nu face concesii nimănui. Este singurul căruia nu i se poate spune la loc comanda.
    Calea?
    De la prezumție la voință. De la intenție, la faptă!
    Este calea prin care Mentalul nostru poate produce o altă realitate. Contemplația și așteptarea trebuiesc nlocuite cu riposta inteligentă dar necruțătoare. Improvizațiile să fie făcute dispărute, locul lor fiind luat de concepte sănătoase, pline de rigoare, coerență, pe deplin aplicabile.
    Toleranța la rău, să fie zero! Iar atingerea identității, să fie crimă!
    Radicalul Identității noastre este nsăși ființa noastră.
    Cine este dispus să se joace cu propria-i Viață?
    Dar cu existența Națiunii?

    Răspundeți-mi Oameni Buni, răspundeți-mi...
    BUZĂU, 6 iulie 2017 Mircea Chelaru

  2. #2
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    70.724
    este nevoie de credință și jertfă de sine.

  3. #3
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    70.724
    Cunoașterea ne mntuie de minciună.
    Credința ne vindecă de spaime.
    Amndouă au nevoie de jertfă.
    A ști cine ești și de ce ești astfel nseamnă și Cunoaștere și Credință.

  4. #4
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    70.724
    ”Suflet al Sufletului Meu și Minte Sfntă a Minții Mele”.

  5. #5
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    70.724
    Ciobanu Camelia Mihai Eminescu - (Romanul Absolut) Rugăciunea unui dac

    Pe cnd nu era moarte, nimic nemuritor,

    Nici smburul luminii de viaţă dătător,
    Nu era azi, nici mine, nici ieri, nici totdeuna,
    Căci unul erau toate şi totul era una;
    Pe cnd pămntul, cerul, văzduhul, lumea toată
    Erau din rndul celor ce n-au fost niciodată,
    Pe-atunci erai Tu singur, nct mă-ntreb n sine-mi:
    Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?
    El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
    Şi din noian de ape puteri au dat scnteii,
    El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
    El este-al omenimei izvor de mntuire:
    Sus inimile voastre! Cntare aduceţi-i,
    El este moartea morţii şi nvierea vieţii!
    Şi el mi dete ochii să văd lumina zilei,
    Şi inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
    n vuietul de vnturi auzit-am al lui mers
    Şi-n glas purtat de cntec simţii duiosu-i viers,
    Şi tot pe lngă-acestea cerşesc nc-un adaos:
    Să-ngăduie intrarea-mi n vecinicul repaos!
    Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,
    Să binecuvnteze pe cel ce mă mpilă,
    S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă rdă,
    Puteri să puie-n braţul ce-ar sta să mă ucidă,
    Ş-acela ntre oameni devină cel nti
    Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpăti.
    Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
    Pn' ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
    Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
    C-ajung pe mine nsumi a nu mă mai cunoaşte,
    Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
    Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
    Cnd ura cea mai crudă mi s-a părea amor...
    Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor.
    Străin şi făr' de lege de voi muri - atunce
    Nevrednicu-mi cadavru n uliţă l-arunce,
    Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
    Ce-o să asmuţe cinii, ca inima-mi s-o rumpă,
    Iar celui ce cu pietre mă va izbi n faţă,
    ndură-te, stăpne, şi dă-i pe veci viaţă!
    Astfel numai, Părinte, eu pot să-ţi mulţumesc
    Că tu mi-ai dat n lume norocul să trăiesc.
    Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec,
    Spre ură şi blestemuri aş vrea să te nduplec,
    Să simt că de suflarea-ţi suflarea mea se curmă
    Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

    mi place
    Răspunde 1
    1 oră









    Mircea Chelaru multumesc...








Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •