SCRISOAREA TATII
Radu Gyr
“Fiule, fiule, lungă e calea . . .
Ca-n basm pân-la tine sunt mări şi ţări,
trenuri, păduri, jandarmi şi ocări,
şi stele ce nu ne ştiu jalea.
Dorul de tine mi-e aşa, ca o furcă
proptită cu dinţii în beregată.
Din fundul Aiudului, ochii tăi urcă
pe cer, ca doi luceferi de piatră.
Mănânc : eşti în lingura mea. Fac un pas :
şchioapeţi alături în fiare.
Aprind o văpaie la iconostas :
cad lacrimile tale din lumânare.
Prin somn, vine lanţul tău, blestematul,
cu mari zornăieli să mă scoale.
Lanţule, lanţule, lasă-mi băiatul,
Ferecă-mi mie gleznele goale.
Cum să-ţi strămut în carnea mea chinul ?
Cum să-ţi beau, fiule, osânda toată ?
Plecat peste neagra-i fântână sărată,
seca-i-aş, goli-i-aş veninul . . .
Uneori, noaptea, maică-ta vine,
cu paşi de iarbă din ţintirim :
Ia-ţi plânsul, bătrânule, şi haide cu mine,
temniţa-n lacrimi adânci s-o topim . .
Răspunde cu citat
Marcaje