Papornița Moșului
Rezultate 1 la 1 din 1

Subiect: JOHN MILTON - Paradisul pierdut

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.219

    JOHN MILTON - Paradisul pierdut




    JOHN MILTON - Paradisul pierdut






    O, Tată,
    Atotputernic și Nemărginit,
    Fără-de-moarte și Neschimbător
    și Veșnic Împărat , și Ziditorul
    A tot ce este- și izvor Luminii
    Și Însuși nevăzut în marea slavă
    A strălucirii tale-n care stai
    Pe-un tron de neatins.Chiar de-ți umbrești
    Deplinul tău efluviu de lumină,
    Ca printr-un nor rotund în jurul tău.
    Asemeni unui sclipitor altar,
    Se-arată poala-nveșmîntării tale,
    Umbrită de prea multă strălucire , -
    O, și-atunci încă e orbit tot Cerul.
    Și serafimii cei mai luminoși ,
    Cînd vor să se apropie de tine,
    Cu aripile ochii și-i acopăr.
    Pe tine te cîntară-apoi, întîiul
    Dintre făpturile Zidirii Sfinte
    O, Fiu născut, Divină Întrupare,
    În chipul căruia , cu limpezime
    Și neumbrit de nici un nor nicicînd ,
    Sclipește Tatăl cel Atotputernic,
    Făcut văzut , pe care nu-i făptură
    Să poată altfel a-l privi în față!
    Sălășluiește-n tine întrupată
    Splendoarea slavei lui- și risipit
    E Duhul său nemărginit în tine.
    Prin Tine Cerul Cerurilor el
    l-a fost zidit-și marile Puteri
    De dinlăuntru-i.Tot prin tine, iarăși,
    Pe-acele rîvnitoare Stăpîniri
    Le-a prăvălit (.................................
    .........................................Părinte
    Al milosteniei și-al îndurării,
    Pe Om, căzut prin răutatea lor,
    Tu nu l-ai osîndit la fel de aspru,
    Ci mult mai mult ai înclinat spre milă !
    Iar Fiul tău cel scump și unul numai,
    Abia-nțelese că nu ești atît
    De aspru cu plăpîndul om-ci-nclini
    Mai mult spre milă , spre a împăca
    Mînia ta, spre-a pune capăt luptei
    Stărnite-ntre dreptate și-ndurare,
    Care se oglindea pe chipul tău, -
    Da, Fiul tău abia-nțelese asta,
    Că -și jertfi suprema fericire
    De-ați-sta alături , morții, el, pre sine
    Cu voia dăruindu-se, acest fel
    Răscumpărînd a Omului greșeală.
    O, pildă a iubirii fără seamăn,
    În dragostea dumnezeirii numai
    Aflîndu-și loc ! În veci mărire ție,
    Fiu al lui Dumnezeu , Mîntuitor
    Al oamenilor!Numele tău sfînt
    Materie îmbelșugată fi-va
    Cîntării mele, de-astăzi înainte !


    (Cartea a treia)
    În românește de Aurel Covaci
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 13.05.2017 la 20:09.

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •