Mihai Eminescu. Vezi ultimele versuri care au fost scrise cu doar o oră nainte de moarte. Sunt răscolitoare







Romnia a fost adusă pe scena literaturii de către mai mulți scriitori, nsă cel mai renumit cu siguranță că este Mihai Eminescu, poet tradus n zeci de limbi.
Cercetătorii eminescieni au prezentat ultimele descoperiri, și anume au găsit răspunsul căutat de mai mulți ani. Aflați care sunt ultimele versuri găsite n halatul de spital al lui Eminescu.

Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, se stingea n Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, genialul poet Mihai Eminescu. Moartea nu i-a fost pe măsura creaţiei. A decedat ntr-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, nchis n ”celula” sa din spital, informează adevarul.ro.





Deşi a lăsat n urmă o creaţie de o valoare universală, poetul diagnosticat greşit, după cum arată ultimele studii, nu a cerut prea mult, celor care-l ngrijeau. Cu doar cteva minute nainte de a trece n nefiinţă, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral. I-a şoptit medicului de gardă care-i băga prin vizetă paharul cu lapte: ”sunt năruit”. S-a ntins pe pat şi la scurt timp a murit.

Cauza oficială a morţii a fost stopul cardio-respirator. Cnd a fost dus la autopsie, halatul n care murise poetul a fost luat de admiratorii săi. ntr-unul din buzunare se afla un mic carneţel. Pe acesta erau scrise ultimele sale poezii. Sunt poezii fără titlu, necunoscute şi nepublicate mult timp n volumele dedicate operei eminesciene. De altfel aceste poezii au strnit controverse n lumea criticilor şi eminscologilor, unii dintre aceştia fiind de acord că Eminescu nu era capabil psihic să creeze n ultimii 7 ani de viaţă.


Ultimele poezii ale lui Eminescu Poeziile găsite n carneţel, au fost scrise spuneau admiratorii săi, n ultimele zile de viaţă, iar ultima dintre ele, cu o oră nainte de moarte. De altfel, n versuri se ghiceşte sentimentul morţii apropiate. Poeziile nu au titlu, şi au fost publicate de Ilie Ighel Deleanu n revista ”Fntna Blanduziei”. ”Din notesul despre care am făcut menţiune n numărul trecut am mai putut scoate următoarele strofe, pe care le punem sub ochii cititorilor, ntocmai cum se găsesc”, prezenta cititorilor redactorul Ighel n numărul din 23 iulie 1889.
n acest număr era publicată poezia ”Stelele-n cer”, titlul fiind adăugat de redactor după primul vers. Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Pnă ce pier.
După un semn
Clătind catargele
Tremură largile
Vase de lemn;

Nişte cetăţi
Veghind ntinsele
Si necuprinsele
Singurătăţi.

Orice noroc
Şi-ntinde-aripile
Gonit de clipele
Stării pe loc.

Pnă ce mor,
Pleacă-te ngere
La trista-mi plngere
Plină de-amor.

Nu e păcat?
Ca să se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

Practic, aceasta este considerată ultima poezie a lui Eminescu, găsită pe carneţelul din halat.
Pe acelaşi carneţel, mai era scrisă o poezie, intitulată de redactorul de la ”Fntna Blanduziei”, ”Viaţa” şi pe care a publicat-o n aceeaşi publicaţie pe 1 august 1889. ”Toamna pomii nfloresc /Şi se scutură toţi pomii de flori, /Iar inimile noastre/le prinde fiori. /Veniţi n lumină /copii drăgălaşi /şi faceţi cu mine-mpreună /sălaş. /Valurile viforă /com tutte le forme”


SURSA:http://mistere-romania.info/2016/11/...e=facebook.com