Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului"Mărturii – Părintele Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”Parintele Pantelimon, preotul albinelor de la Ghighiu,ultimul ucenic al marelui duhovnic Arsenie Boca.(sursa Formula AS)E inceput de vara si miroase a tei la Ghighiu. De cum intri pe poarta manastirii, te simti in largultau. Locul parca te asteapta. Te poti plimba pe unde vrei, de unul singur, printre pansele si petunii,printre ciresii din livada, fara sa tulburi pe cineva. Chiar si maicutele, grabite de felul lor, pasesc parcamai usor si alene, in ritmul florilor si al diminetii. Doar pe batranul parinte Pantelimon nu-l zarescnicaieri. Abia intr-un tarziu il zaresc in marginea livezii, robotind cu mainile goale, printre stupi sialbine. Cu cat ma apropii, miscarile lui se deslusesc mai bine - miscari simple si precise de taran, deom obisnuit cu munca. La 82 de ani, parintele Pantelimon nu sta o clipa locului - curata pomii, cosesteiarba, sapa la gradina. Doar noaptea se retrage la chilie, unde se roaga necontenit si, intr-un tarziu,atipeste doua-trei ceasuri, pe un scaunel de ascet.Cand il vezi prima oara, e cu neputinta sa nu prinzi drag de parintele. E batran, dar surazator,inalt si plapand ca o ramura de salcie. Imbracat cu un halat alb, de apicultor, parintele trebaluieste lagradina. Sta aplecat deasupra straturilor de galbenele si irisi violacei, le mangaie frunzele delicate si levorbeste soptit, indemnandu-le sa creasca, sa se bucure de stralucirea si caldura lui Dumnezeu.De douazeci de ani, de cand a venit prima oara la Ghighiu, parintele e duhovnic la oameni sialbine. Munca, dragostea si rabdarea sunt aceleasi. Nadejdea si bucuria - asemenea. Lasand o clipamigala stuparitului, parintele se indreapta greoi de spate si priveste multimea teilor infloriti din jur.Priveste ca un indragostit. Asa cum sta, inconjurat de flori si albine, nemiscat si tacut, pare ca a incetatlucrul si acum rosteste in taina o lauda sau un paraclis al Maicii Domnului. E fericit. Se vede ca livadadin spatele manastirii Ghighiu e pentru el o a doua casa, un al doilea altar. Pentru un om care a facut15 ani de temnita grea la Gherla si a trecut de doua ori prin moarte clinica, livada cu ciresi si tei infloritide la Ghighiu e chiar raiul. Sfantul din FagarasCand stai langa parintele Pantelimon, simti nevoia sa vorbesti in soapta, sa nu-l tulburi cunimic. Nu e nici aspru, nici bland. E doar ascetic, mereu refugiat in sine insusi, cu gandurile sirugaciunea lui neintrerupta. A suferit mult, cat pentru mai multe vieti, dar de pe fata lui osoasa siprelunga au disparut toate - si palmuirile, si loviturile de ranga, si lacrimile umilintei, pe care nuinceteaza nici o clipa a le numi "bucurii". Bucuriile pocaintei si ale rabdarii. Acum, pe albul sidefiu alobrazului citesti numai iertare si un suras tainic, de om impacat cu Dumnezeu, cu toata lumea.Ca sa-l cunosti mai bine pe batranul duhovnic de la Ghighiu, trebuie sa-i vezi incaperea undelocuieste. O chilie pe masura sufletului sau - simpla, taraneasca si severa, cu o candela vesnic aprinsaintr-un colt, cateva icoane pe perete si undeva, la capataiul patului, poza marelui monah Arsenie Boca,inalt si neclintit ca un munte, imbracat cu binecunoscuta sa rasa calugareasca, alba si incinsa la mijloc. Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului"Mărturii – Părintele Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”Asezat pe stinghia ingusta a patului, parintele Pantelimon nu se mai satura sa-si priveasca duhovnicul.Chiar si in poza, "Sfantul din Fagaras" are ceva care fascineaza. Ii simti forta launtrica. Ii simti ascutisulneiertator al ochilor lui patrunzatori si albastri. Cuvintele nu-l pot cuprinde. Un om navalnic si drept.Cand avea ceva de spus, era de neoprit. Glasul lui era tunet si vorbele sageti. Vedea multe si nu secodea niciodata in fata adevarului. Nimic nu-i puteai ascunde. De multe ori, nici nu deschideai gura siel iti spunea tot ce ai facut si ce o sa ti se intample. Citea in cartea vietii fiecaruia, din dorinta de a temantui, de a te intoarce cat mai grabnic la credinta. El insusi se pregatea pentru marea intalnire cuDumnezeu, cunoscandu-si sfarsitul si toate incercarile prin care avea sa treaca. La manastirea Prislop,unde fusese exilat pe nedrept, a plans trei zile si trei nopti, stiind ca niciodata nu va mai ajunge laSambata, ca va fi alungat din toate manastirile si doar la moarte va mai imbraca odajdiile preotesti.Avea multe haruri parintele Boca si toate cate se spun despre el sunt aidoma cu adevarul. Inarestul de la Brasov, i-a uscat mana unui calau, care il umpluse de sange, spunandu-i doar atat: "Deacum inainte, mana asta nu o vei mai duce la gura". In 1989, pe cand securistii il anchetau si-l loveaucu picioarele, a prorocit ca Ceausescu nu o sa mai apuce sfarsitul anului si multi tineri vor muri, jertfitica niste miei. Parintele Pantelimon nu are nici cea mai mica indoiala ca Arsenie Boca era inaintevazator.In veci nu va uita batranul parinte ziua cand l-a cautat pe cuviosul Arsenie, pe cand acesta pictala Schitul Maicilor. Avea multe sa-i spuna si sa-l intrebe, dar marele sau duhovnic a refuzat sa discutecu el. I-a intors ca niciodata spatele si i-a poruncit sa taie gatul unei sticle cu ascutisul firav al unei pile,lasandu-l apoi sa munceasca fara nici un folos. Abia intr-un tarziu, parintele Boca i-a pus mana pe capsi l-a intrerupt din munca sa prosteasca si inutila, spunandu-i cu dragoste si lacrimi in ochi: "Tegrabesti? Unde te grabesti, baiete?... Eu stiu de ce te-am pus sa tai sticla. Te asteapta Securitatea lagara". Si, intr-adevar, asa a fost. In acea zi, parintele Pantelimon era arestat si dus la sediul Securitatiidin Galati."Daca nu pleaca din inima, nu intra in suflet nici un cuvant"Multe a invatat parintele Pantelimon de la duhovnicul sau, Arsenie Boca. "Pentru mine a fost olumina si un stalp de nadejde. Fara indemnul si rugaciunile lui, nu as mai fi iesit viu din inchisoare.Uncalau m-a batut in sac si, cu un drug de fier, aproape mi-a scos ochiul. Am fost in moarte clinica si amscapat. Mi s-a pus capastrul pe cap (cea mai cumplita schingiuire), dar nu mi-am pierdut mintile, asacum voiau securistii. Nici o secunda nu m-am lepadat de Cristos, chiar daca in arestul de la Galati avenit un general, care, vorbind frumos si cu multa dibacie, incerca sa ne convinga ca Arsenie Boca e unimpostor si ca Dumnezeu nu exista: "Am fost in Germania, am fost in Japonia si America. Am fost pestetot, dar nu L-am gasit pe Dumnezeu. Cum poti sa crezi in ceea ce nu e si nu se vede?". Detinutii aflati incelula cu mine au amutit, dar eu nu m-am lasat. Gandindu-ma la parintele Boca si repetand in soaptanumele lui Cristos, mi-a venit o putere de sus si m-am trezit vorbind: "Domnule general, degeaba ai Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului"Mărturii – Părintele Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”calatorit... Dumnezeu e in om, e in dumneata, in fratele de langa tine. Nu in America trebuie sa mergi,ci la Patriarhie. Acolo ai sa vezi si ai sa pipai cu manurile tale lucrarea Sfantului Dimitrie, cel care a stat200 de ani in apa si nu a putrezit". Generalul mi-a intors spatele, trantind furios usa, iar unii colegi maucertat, spunandu-mi ca nu am strop de intelepciune, ca nimic nu ma impiedeca sa zic ca securistii sisa fac ca mine. Voiau sa tac, dar eu nu puteam. Ce fel de crestin as fi fost sa zic astazi una si maine safac alta? Asta m-a invatat parintele - sa predic numai adevarul si sa nu ma rusinez de cuvantul luiDumnezeu. Si securistii voiau sa ma invete, dar altfel - cu o minciuna poleita in adevar. Veneau in celulacu Biblia si spuneau: "Uite ce scrie in Cartea Sfanta - sa faci ascultare, sa te supui noii oranduiri si saasculti ce spune partidul. De ce nu respecti porunca lui Dumnezeu?". In veacul veacului nu ar fi pututatinge cineva statura si harul parintelui Arsenie, care vorbea despre smerenie intr-un fel aparte, tainicsi incifrat. Vorbea prin pilde, lasandu-ti tie libertatea de a-i gasi talcul. Tin minte ca o data mi-a cerut,spre marea mea uimire, sa-l vorbesc de rau printre oameni. Fara sa pricep ce vrea de la mine, m-amclatinat si nu i-am implinit porunca. Cu greu si mult timp dupa aceea, am inteles scoala parintelui silectia smereniei sale. Cu greu si mult timp dupa aceea, am priceput ce voia sa spuna parintele, atuncicand ma certa si imi cerea sa iau aminte: "Daca nu pleaca din inima, nu intra in suflet nici un cuvant"."Raiul albinelorPeste livada manastirii Ghighiu s-a asezat un clopot de liniste si tihna. Ca trezit dintr-un somntulbure, parintele Pantelimon tresare. Se desparte de trecut, de Gherla si Aiud, cu un simplu suras. Dadeoparte tot ce a fost mai urat si, brusc, umilintele si loviturile de bocanc redevin "bucurii". Fara ele,astazi ar fi fost cu siguranta un om pustiu si sarac. Fara ele, nu ar fi cunoscut marea si negraita puterea Maicii Domnului, care i-a intins intr-o noapte patrafirul preotesc, spunand: "Ia-l, dar vei avea multe depatimit"; aceeasi iubitoare Maica a Domnului care i-a aparut in vis pe cand era in moarte clinica si i-apus mana pe rana adanca a ochiului, pentru ca a doua zi, parintele sa se trezeasca teafar si sanatos, casi cum nimic nu s-ar fi intamplat.Tacut si cufundat intr-o alunecare fara contur a mintii, batranul duhovnic nu se mai satura sapriveasca stupina. E ceva uimitor ce se intampla cu albinele, cu viata, cu organizarea lor. E o lumeperfecta, dumnezeiasca. "In stup e ca in manastire. Ce imbraci tu, ce mananci tu - stie intreaga obste.Toate-s una, vietuind intr-o veselie cereasca. Toate-s imbracate la fel si toate mananca asemenea. Serespecta intre ele si au demnitate chiar si inainte de a muri, cand se retrag intr-un colt si refuza oricehrana. Toata ziua stau sub ascultare. Ca si maicutele, aleg numai ce este bun si dulce. Ziua intreagamuncesc si se roaga. La rasplata nu se gandesc nici o clipa. Rasplata e chiar stradania lor".Desi nu vrea sa recunoasca, parintele are suflet de poet. Se vede ca, in momentele lui de liniste,se roaga in culori si delicate desene vegetale. Se roaga cu privirea, uimindu-se ca albinele nu pleaca dinurdinis, inainte de a se uita la soare, slavindu-L pe Dumnezeu; uimindu-se mai ales ca nu pleaca niciuna fara sa zgarie lemnul urdinisului, intruchipand semnul crucii. "Daca am face si noi asemenea, ar fi Părintele ARSENIE BOCA – "Sfântul Ardealului"Mărturii – Părintele Arsenie Boca – “o viaţă închinată schimbării vieţii noastre”raiul pe pamant", spune parintele, amintindu-si cum albinele mai batrane le scot pe cele tinere si facexercitii de zbor cu ele, cum se ajuta una pe alta si, daca o surata de a lor e prea incarcata cu polen,cineva ii ia din povara si o indeamna, impingand-o de la spate.Parintele are drag de albine si le urmeaza voia, mergand in pastorala oriunde doresc ele samearga, iar albinele ii simt gandul cel bun, ii asculta glasul, ii recunosc mirosul de departe, dandu-iocol sau asezandu-i-se pe umeri cu afectiune si blandete, atrase de dulceata sufletului sau, de luminaochilor lui albastri si senini. Printre flori si albine, parintele se simte cel mai fericit. Pentru un om care afacut 15 ani de temnita grea la Gherla si a trecut de doua ori prin moarte clinica, livada cu ciresi si teiinfloriti de la Ghighiu e o rasplata imensa. E chiar raiul.