Rezultate 1 la 6 din 6

Subiect: CRISTIAN FILIP - "Dumnezeu a vrut să mă smerească, nu să mă piardă"

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.545

    CRISTIAN FILIP - "Dumnezeu a vrut să mă smerească, nu să mă piardă"

    Dialoguri n pridvor: CRISTIAN FILIP - "Dumnezeu a vrut să mă smerească, nu să mă piardă"

    La Smbăta, n cadrul unor colocvii organizate de Fundaţia "Părintelui Arsenie Boca"



    - Povestea unui om pe care credinţa şi hrana l-au salvat de la confruntarea cu moartea -

    Experienţa nemărginirii

    - Biografia dvs. seamănă cu un roman de aven*turi. Pragmatică n anii de tinereţe - aţi fost hand*balist, marinar şi om de afaceri - n anii maturităţii v-aţi ntors cu faţa şi cu inima spre credinţă, mai ales după ce o boală gravă v-a pus faţă n faţă cu moartea. Să le luăm cronologic: cum aţi devenit marinar? Cum ajunge pe mare un bucureştean?

    - Din spirit de aventură şi din dorinţa de a cu*noaş*te lumea. Desigur, fiind sportiv de performanţă, mai puteam ieşi din ţară pe ici, pe colo, dar aveam ambiţii mai mari de att. Voiam să călătoresc, să cu*nosc oameni, să văd diferite locuri, iar meseria aceas*ta mi-a dat prilejul să o fac. Am fost inginer de ma*rină. Lucram sub punte, n maşină, acolo unde sunt temperaturi nalte şi un permanent pericol de accident. Am navigat din 1987 pnă n 1993, cnd mi-am propus să iau o pauză. Dar nu m-am mai n*tors pe mare pnă azi, chiar dacă am uneori nostalgia ma*rinăriei.

    - Ce v-a nvăţat marina?

    - Din tot ce am trăit n marină, nu o nvăţătură, ci un sentiment este cel mai important lucru pe care l-am agonisit. Am făcut experienţa nemărginirii. Pe care nsă am conştientizat-o n profunzime ceva mai trziu, după ce am devenit credincios. Acum, pot spune că există o legătură ntre aspiraţia tnărului care eram, spre cunoaşterea lumii, simbolizată de nemărginitul mării, şi aspiraţia unui credincios, cum sunt, pentru cunoaşterea lui Dumnezeu, care este infinit.

    - Marinăria este o meserie expusă pericolelor. Aţi trecut vreodată printr-o situaţie limită, din care aţi avut senzaţia că aţi scăpat cu ajutor divin?

    - Am trecut prin multe momente de cumpănă, dar nu am avut conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu. Pentru că nu credeam. Privind retrospectiv, mi dau nsă seama de marea grijă pe care mi-a purtat-o Dum*nezeu. El mi-a trimis, de altfel, şi un avertis*ment. Am visat-o pe bunica mea, care trecuse la Dom*nul cu ani nainte de a deveni eu marinar şi care nici nu bănuia că voi lua calea mărilor, şi mi-a spus, n vis: "Mamă, cred că ar trebui să rămi acasă". Sunt sigur că, pentru rugăciunile ei, Dumnezeu a lăsat-o să-mi dea acest semn. Şi după aceea, n-am mai plecat niciodată pe mare. Dar nu din cauza aver*tismentului, ci pentru că aşa a fost să fie.

    "Părintele Iustin Prvu de la Petru Vodă m-a adus la ortodoxie cu o viteză incredibilă"



    La lansarea fundaţiei, cu mentorul său, d-l Dan Lucinescu



    - Rămas pe ţărm, v-aţi apucat de comerţ, dar pnă la urmă aţi ajuns să faceţi asigurări. Ce anu*me v-a mpins de la marinărit la afaceri?

    - Am nceput să fac de mic afaceri cu produse alimentare, mpreună cu sora mea, dar nu ştiam mai nimic despre domeniul ăsta şi nu-mi plăcea. Căutnd o altă ocupaţie, am ntlnit un fost coleg de liceu care a avut ideea de a ne apuca de asi*gurări - ceva cu totul nou pentru Romnia atunci. Am nfiinţat una dintre primele firme de brokeraj de asigurări din ţară. La un moment dat, drumu*rile noastre s-au despărţit, şi eu am luat-o pe cont pro*priu, am*bi*ţionndu-mă să fac o firmă sută la sută ro*m*nească, care să se bată de la egal la egal cu ma*rile firme de asigurări ale lumii. Şi am reuşit. Cartea cş*tigătoare a fost seriozitatea. n lumea noas*tră de azi este sufi*cient să fii un om normal, se*rios, corect, ca să ieşi dea*supra celorlalţi.

    - Cum vi s-a deschis dru*mul către credinţă?

    - n primăvara anului 2007, d-l Dan Lucinescu, un client al firmei mele de asigurări, m-a in*vi*tat la o lansare de carte, la U*niu*nea Scriitorilor. şi lansa două cărţi, "Efemeritate şi di*vin" şi "De*păşirea condiţiei uma*ne". Ştiam că d-l Lucines*cu făcuse nişte ani de nchisoa*re, dar nu cunoşteam mai nimic din istoria noastră sub comu*nism, des*pre deţinuţii politici şi aşa mai de*parte. Lngă dnsul era un nonagenar, dr. Iosif Ni*culescu, un alt fost de*ţi*nut poli*tic, timp de 20 de ani, erou din al doilea răz*boi mon*dial. Un personaj fa*bulos, ca*re mi-a mar*cat ulte*rior existenţa mai mult dect d-l Luci*nescu, căci m-a apro*piat de Biserică, fiind un cre*dincios fervent şi cu o foarte mare evlavie la Mai*ca Dom*nului. Oa*me*nii aceştia m-au uluit cu discursul lor. Se plim*bau cu o mare lejeri*tate printre date*le is*torice şi cunoş*tinţe din diverse do*menii şi peste toate emanau lu*mină şi dragoste.
    n pelerinaj la Petru Vodă



    Era ceva fantastic! Nici urmă de ran*chiună, de rău*tate, de dorinţă de răz*bunare, de nver*şunare. Doar un se*nin pe care l aş*ter*neau peste ntrea*ga sală. Mi-am dat sea*ma că aceşti oa*meni aparţin unei alt*fel de lumi şi că ar trebui să ne fie modele. Poate că nu toţi au nţeles ce am n*ţeles eu n seara aceea. Cu siguranţă, a fost lucrarea lui Dum*nezeu, pentru ca eu să mă ntorc la credinţă şi să cunosc şi să mbrăţişez valorile şi principiile pentru care foarte mulţi romni şi-au jert*fit viaţa. Cu toate acestea, nu atunci s-a petrecut de*cli*cul, ci peste vreo doi ani, cnd am citit alte două cărţi ale d-lui Luci*nescu: "Lupta", nchi*nată ro*m**nilor căzuţi pe frontul de est n al doilea război mon*dial, şi "Jertfa", un omagiu adus celor morţi n n*chi*sorile comuniste. M-au impresionat att de mult, nct i-am propus să le reediteze pe cheltuiala mea, ntr-un tiraj mai mare, ca să ajungă la ct mai mulţi romni. Demersul a fost un succes, ceea ce ne-a n*curajat să ntemeiem mpre*ună o organizaţie civică, prin care să putem face şi mai multe lucruri bune pentru romni. Aşa am n*fiinţat, acum cinci ani, Fundaţia Creştină "Pă*rintele Arsenie Boca", pentru că d-l Lucinescu l-a cunoscut pe Pă*rintele Arse*nie şi are mare evlavie la el. Am mers mpreună la Părintele Ius*tin Prvu de la Petru Vodă, să cerem binecuvntare. O ntl*nire decisivă pentru destinul meu. Părin*tele Iustin este cel care m-a adus la orto*doxie cu o viteză in*credi*bilă. Cred că a contat şi faptul că eram decis să fac ce*va, chiar dacă orbe*căiam. Dar pentru că m-am ho*tărt să le fiu de folos altora şi pen*tru că eram sincer n cău*tările şi n osrdia mea, cred că Dum*ne*zeu mi-a scos n cale oamenii care m-au aju*tat să parcurg, foarte repede, etape care alt*minteri mi-ar fi luat o viaţă. Reţineţi că atunci cnd am făcut fundaţia nu mergeam la biserică, mă spove*disem doar o dată, nu mă mpărtă*şisem, nu nţelegeam ce e cu Sfnta Liturghie. Sunt convins că pentru ru*găciunile Părintelui Iustin Prvu, Dumne*zeu mi-a dat pe urmă şi un duhovnic minu*nat, care m-a pus, n*cet, cu răbdare şi dra*goste, n rnduială.



    Sub protecţia marelui sfnt al Ardealului

    La mormntul Părintelui Arsenie Boca



    - Ce v-aţi propus să faceţi cu Fundaţia "Pă*rin*tele Arsenie Boca"?

    - La nceput, să aju*tăm romnii să-şi cunoască valorile, să afle despre personalităţile-model. Tot*oda*tă, am considerat necesar să afle şi străinii istoria noastră adevărată, ca să nveţe să ne preţuias*că. n paralel, am promovat ortodoxia, ca şansă de salvare din marasmul n care ne aflăm. Am tipărit cărţi, am făcut filme pe subiecte de istorie recentă şi de cre*dinţă şi ne-am străduit să le difuzăm pe o scară ct mai largă. Mai trziu, am nţeles că ţinta efor*turilor noastre trebuie să fie tinerii şi că la ei nu e de ajuns să mergem cu cărţi şi filme. Am declanşat atunci o campanie naţională de conştien*tizare a pro*blemelor tineretului, prin care oferim soluţii, din perspectivă creştină. De asemenea, am sprijinit mai multe pro*iec*te sociale aflate n derulare. Cel mai mult, pe cel al părintelui Nicolae Tănase, de la Valea Plopului, unde sunt ngrijiţi 400 de copii, şi pe cel al părintelui Valentin Ştefan de la Slobozia de Giurgiu, unde sunt ngrijiţi 40 de copii. Nu avem resurse finan*ciare att de mari pe ct ar fi nevoie, dar facem ce putem, iar acolo unde nu putem, ncercăm să dăm măcar o speranţă şi să sprijinim cu rugă*ciunea. Dacă există o rugăciune fierbinte, te ajută Dumnezeu.

    - Aţi trăit experienţa aceasta?

    Cu pelerinii la Smbăta



    - Cel puţin o dată, mi-a răspuns Dumnezeu att de repede că m-a copleşit. ntr-o iarnă, s-a stricat instalaţia de ncălzire a unei case din aşezămntul de la Valea Plopului, casă n care locuiau 18 fete cu pro*bleme de sănătate mintală. Noaptea erau minus 20 de grade şi bietele fete plngeau de frig. Cnd am aflat, am nceput să-mi sun prietenii şi cunoştinţele, ca să punem mnă de la mnă şi să rezolvăm proble*ma. n mod incredibil, n-am găsit nici un sprijin. După două zile de dat telefoane, văznd că nu rezolv nimic, am căzut n ge*nunchi şi m-am rugat la Maica Domnului. Atunci am simţit pen*tru prima da*tă cum ar*de rugă*ciu*nea n mi*ne. Nu ceream ceva pentru mine, dar mă rugam cu disperare. A doua zi, a venit la mine la birou un om pe care nu-l cu*noşteam, să fa*că o do*naţie pentru Fundaţie, fără să ştie de necazul de la Va*lea Plopului. I-am ce*rut ngăduinţa să fo*lo*sesc banii, 2000 de euro, pentru ncălzi*rea casei. Atunci mi-a mai dat 2000 de euro. Aşa am făcut o lu*cra*re care funcţionează şi astăzi.

    - Fundaţia dvs. poartă numele Sfn*tului Ardealului, aţi simţit vreodată ajuto*rul Părintelui Arse*nie Boca?

    - De mai multe ori, dar o dată am avut şi certitudinea că Părin*tele Arsenie ve*ghează asupra mea şi a fami*liei mele.Tatăl meu s-a mbolnăvit şi a suferit mult timp, iar anul acesta a trecut la Domnul. Nu era un om credincios şi nu mergea la biserică. Am reuşit să-l conving să se spove*dească, iar părintele du*hov*nic l-a şi m*păr*tăşit cu puţină vreme nainte de moar*te. Du*pă ce s-a mpărtăşit, s-a transformat n mod uluitor. A căpătat o seninătate şi o nţelepciune ca marii duhovnici. Noi, familia, nu-l mai recunoşteam. A lucrat n el harul lui Dum*nezeu. Avea şi anumite viziuni. Mi-a spus că, din cnd n cnd, i apare pă*rintele Arsenie Boca. L-am ntrebat: "Şi ce face pă*rintele?". "Are grijă de noi" - mi-a răspuns. "Şi unde ţi apare?". "E şi acum cu noi, stă pe scaunul acela". Spre finalul chinurilor sale, eu organizasem un pe*lerinaj la Mnăstirea Smbăta de Sus şi un simpo*zion despre Părintele Arsenie Boca. Dar tata intrase ntr-un fel de comă, nu mn*ca, nu vorbea, nu deschidea ochii de cteva zile şi ne aş*teptam să moară oricnd. Aşa că mă frămntam ce să fac. Era obligatoriu să merg şi eu, ca organizator, la Smbăta, dar nu puteam să-l las pe tata. Mă frămn*tam, cu gndurile astea, la căpătiul său, cnd, brusc, el a deschis ochii şi mi-a spus doar att: "Părintele Arsenie Boca este cu adevărat sfnt! Mergi liniştit". Att. Nu l-am ntrebat nimic, iar el a căzut din nou n somn. Am plecat mpăcat. A doua zi, pe seară, am primit telefon că tata trecuse la cele veşnice. Durerea despărţirii mi-a fost alinată doar de speranţa că are grijă de el părintele Arsenie, şi dincolo.

    Faţă n faţă cu moartea

    Vizită la Jilava



    - n urmă cu cţiva ani aţi trecut printr-o mare n*cer*care. V-aţi mbolnăvit grav, iar me*dicii nu vă gă*seau leacul. n cele din urmă, v-aţi vindecat singur. Cum?

    - Sufeream de o boală cu o manifestare foarte gravă, eram distrus, nu mă puteam concen*tra, slăbi*sem enorm, iar medicul n grija căruia eram şi care mi dăduse pnă atunci numai me*dicamente naturis*te, mi-a spus că trebuie să ncercăm şi cu me*di*ca*mente de sinteză, chi*mice, că altă şansă nu am. Am hotărt nsă să nu iau acele medica*men*te. Mi-am asu*mat riscurile. Nu ştiam cum o s-o scot la capăt, dar m-am lăsat n grija lui Dumnezeu. Şi El nu m-a părăsit. Am or*ganizat aici, n Bu*cu*reşti, o conferinţă cu ultimul partizan antico*munist din Bu**covina, Gavril Vata*ma*niuc. Şi la acea conferinţă, un călu*găr mi-a spus că mă pot vindeca prin ali*mentaţia Părin*te*lui Ghelasie de la Frăsi*nei. Am citit cărţile de medicină isihastă ale Părinte*lui Ghe*la*sie şi am nceput să mănnc după acel regim. Tot atunci, am aflat de sucurile de legu*me, pe care am nce*put să le con*sum re*gu*lat. n trei luni m-am vindecat.

    - Cum v-aţi ali*mentat? Vă pun n*trebarea aceasta m**preună cu mulţi cititori ai revistei, care cred n ali*men***taţia naturală.

    - n principal, hrană crudă. Pnă la ora 12.00, nu beam dect apă de tărţe, iar pe urmă, prepon*derent, sucuri de mor*cov cu spanac, morcov cu castravete şi cu sfeclă roşie, de morcov cu ţelină, păstrnac şi spa*nac, făcute n anumite doze. Le recomand cu căl*dură, pentru că rezolvă aproape orice problemă de sănătate. Rostul hranei este să-ţi dea energie, nu să-ţi pună organismul la grele ncercări pentru di*gestie; trebuie să-l ajute să treacă n snge substan*ţele de care are nevoie ct mai repede. Poate aţi observat că atunci cnd mncaţi copios, cu multă carne, vă sim*ţiţi obosit. Mulţi se culcă după masă, tocmai pentru că trupul se ncordează ca să digere ce i-am băgat n stomac şi consumă multă energie. La final, suntem sătui, dar obosiţi şi bolnavi. Şi asta e numai un as*pect, dar sunt şi altele de discutat şi nu e locul aici. Eu am vrut să aflu mai multe şi am făcut un master n nutriţie la Cluj, iar acum nţeleg mai bine şi prin*cipiile alimentaţiei Părintelui Ghelasie, pentru că ştiu cum funcţionează organismul uman.

    - Prin tradiţie, rugăciunea e asociată cu vinde*carea. I-aţi ncercat şi dvs. puterile?

    - nainte de a-mi schimba stilul de viaţă, am su*pravieţuit numai cu rugăciunea. Erau nopţi n care cre*deam că nu mai prind dimineaţa şi cădeam n rugăciune, iar Dumnezeu mi mai dădea o zi. Am continuat cu rugăciunea şi după aceea, pnă a ajuns să facă parte din viaţa mea n mod natural, pentru ca acum să nu mai pot fără ea. Am făcut şi mişcare. Deşi eram foarte slăbit, notam de cteva ori pe săp*tămnă. De fapt, ca să fie sănătos şi să se dezvolte spiritual, omul are nevoie să intre n armonie cu sine, cu ceilalţi şi cu natura. Nu doar să mănnce sănătos, ci să şi iubească, să ierte, să se roage, să facă mişcare... Credinţa e fundamentală, ea te vin*decă. Dar nu te vindecă faptul că mergi la biserică, te nchini, faci mătănii, ci nţelegerea profundă a credinţei, nţelegerea şi trăirea autentică a legilor dumnezeieşti: iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, căci acestea două cuprind toată Scriptura.

    - Faţă n faţă cu moartea, oamenii cad n frică şi deznădejde. Aţi cunoscut şi dvs. prăbuşiri su*fleteşti?




    -E n firea umană să ne temem de moarte, chiar dacă ştim că moartea e doar un prag de trecere la viaţa cea veşnică. Mi-a fost frică, dar nu m-am re*semnat şi cred că asta m-a ajutat să lupt. nsă mi-am nvăţat lecţia. Dumnezeu a vrut să mă smerească, nu să mă piardă. De aceea mi-a trimis oameni care să mă ajute. Poate că eram prea plin de sine, realizasem multe. Şi Dumnezeu mi-a arătat ct de slab sunt şi că fără El nu pot face nimic. Dumnezeu ne dă fiecăruia exact ce avem nevoie pentru mn*tuire. Numai că noi nu primim asta cu seninătate.

    - Victoria dvs. asupra bolii cu ajutorul ali*men*taţiei naturale v-a determinat să deschideţi un res*taurant pur vegetarian?

    - Da. Ştiam foarte mulţi oameni n suferinţă şi am vrut să-i ajut. Am făcut aici, n Bucureşti, restau*rantul "Barca" (numit aşa pentru că barca este salva*toare). Trei ani şi jumătate a funcţionat pe str. Leoni*da nr. 11, iar acum se află pe str. Emanoil Porumbaru nr. 9, ntr-o zonă mai bună, n cartierul Aviatorilor. Este şi mai elegant, cu un meniu mai diversificat şi ntr-un loc mai accesibil, deci nădăjduiesc ca mai mul*tă lume să fie atrasă de el. L-am făcut cu speran*ţa că oamenii să se convingă că hrana aceasta este gustoasă şi ndestulătoare şi să preia principiile ve*gane n alimentaţia curentă. E mai mult un model de stil de viaţă. Şi, chiar dacă pare ciudat, este şi o mo*dalitate de a te apropia mai mult de Dumnezeu. A*tunci cnd mănnci mai sănătos şi mai uşor, fără pro*teină animală, sufletul ţi se nalţă mai lesne. Ai altă comunicare cu cerul. Ştiam asta de la călugări, dar am verificat direct. De cnd nu mai mnnc car*ne, şi sunt cţiva ani, am altă putere de rugăciune şi conştientizez mai puternic prezenţa lui Dumnezeu n viaţa mea.

  2. #2
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.545
    Avea şi anumite viziuni. Mi-a spus că, din cnd n cnd, i apare pă*rintele Arsenie Boca. L-am ntrebat: "Şi ce face pă*rintele?". "Are grijă de noi" - mi-a răspuns. "Şi unde ţi apare?". "E şi acum cu noi, stă pe scaunul acela".

  3. #3
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.545
    Si ieri, cand discutam toti trei la firma cu Cristian si cu Florin, a venit Sfantul Parinte Arsenie Boca langa noi....asa ca le-am spus asta !!!

  4. #4
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.545
    ali*mentaţia Părin*te*lui Ghelasie de la Frăsi*nei.

  5. #5
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.545
    - n principal, hrană crudă. Pnă la ora 12.00, nu beam dect apă de tărţe, iar pe urmă, prepon*derent, sucuri de mor*cov cu spanac, morcov cu castravete şi cu sfeclă roşie, de morcov cu ţelină, păstrnac şi spa*nac, făcute n anumite doze. Le recomand cu căl*dură, pentru că rezolvă aproape orice problemă de sănătate. Rostul hranei este să-ţi dea energie, nu să-ţi pună organismul la grele ncercări pentru di*gestie; trebuie să-l ajute să treacă n snge substan*ţele de care are nevoie ct mai repede

  6. #6
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.545
    - nainte de a-mi schimba stilul de viaţă, am su*pravieţuit numai cu rugăciunea. Erau nopţi n care cre*deam că nu mai prind dimineaţa şi cădeam n rugăciune, iar Dumnezeu mi mai dădea o zi. Am continuat cu rugăciunea şi după aceea, pnă a ajuns să facă parte din viaţa mea n mod natural, pentru ca acum să nu mai pot fără ea

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •