Viaţa Sfntului şi Dreptului Iov, mult pătimitorul
(6 mai)




Sfntul şi dreptul Iov se trăgea din seminţia lui Avraam, fiu din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam. El şi avea petrecerea sa n pămntul Hus, ntr-una din laturile Arabiei, şi era cel mai bogat om de la răsăritul soarelui, fiind foarte temător de Dumnezeu. Dintre dobitoace avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute perechi de boi; asinele ce se păşteau erau cinci sute şi slugi foarte multe, avnd el lucruri mari pe pămnt, pentru că era bărbatul acesta de bun neam şi cu cinste mare ntre toţi cei ce vieţuiau la răsărit.
Acesta era om adevărat, fără prihană, drept şi credincios, depărtndu-se de la tot lucrul rău. El avea şapte feciori şi trei fete. Şi feciorii, văznd pe tatăl lor că face milostenie veşnic la mii de săraci, au nceput să facă la fel ca tatăl lor; şi mulţi oameni erau chemaţi la masă şi ei slujeau la masa celor necăjiţi acolo. Deci, ntr-o zi, se ospătau toţi mpreună la cel dinti frate, ntr-altă zi la celălalt frate şi aşa pnă la cel din urmă, cnd ncepeau iarăşi de la cel dinti. Iar după ce se sfrşeau cele şapte zile ale ospeţelor lor, Iov trimitea la dnşii, sfătuindu-i şi nvăţndu-i, ca fiecare să-şi cerceteze conştiinţa sa cu de-amănuntul, dacă n-a greşit ceva cu cuvntul sau cu gndul mpotriva Domnului; pentru că se temea dreptul Iov de Dumnezeu foarte mult, nu cu temerea firii celei de rob, ci cu temerea dragostei celei de fiu şi cu dinadinsul se păzea pe dnsul şi pe toată casa sa, ca să nu facă vreo supărare Domnului Dumnezeu.
Şi acest om al lui Dumnezeu, aducea jertfă de curăţire, cum se aduceau jertfe sngeroase atunci, socotind n sine: ca nu cumva copiii mei, fiind tineri, să fi greşit ceva cu gndul lui Dumnezeu. Aşa făcea dreptul Iov n toate zilele.
Şi a fost ca n ziua de astăzi: Fost-a ntru una din zile şi au venit ngerii Domnului naintea Domnului. ngerii lui Dumnezeu cei puşi ca să păzească neamul omenesc, au venit naintea lui Dumnezeu, ca să-i aducă Lui rugăciunile oamenilor şi nevoile lor cele de multe feluri. Cu dnşii a venit şi diavolul, ispititorul şi clevetitorul oamenilor; nu că putea să stea mpreună cu ngerii naintea lui Dumnezeu la cer, de unde s-a lepădat, ci a stat departe, afară din cer, naintea ochiului Celui Atotvăzător al lui Dumnezeu. Şi atunci a venit şi satana, iar Dumnezeu L-a ntrebat: "Dar tu de unde vii?" Dar Dumnezeu i-a pus ntrebarea, ca să ne răspundă nouă cum a fost istoria lui Iov.
Şi, răspunznd diavolul către Domnul, a zis: "nconjurnd pămntul şi străbătnd partea cea de sub cer, şi iată snt de faţă". Şi i-a zis lui Domnul: "Oare socotit-ai n gndul tău de robul Meu Iov, că nu este asemenea lui, cineva din oamenii cei ce snt pe pămnt, fiind fără de prihană, drept şi credincios, depărtndu-se de toate lucrurile cele rele?" Şi asta o spunea Dumnezeu, nu pentru că era sărac sau necăjit, ci foarte bogat.
Răspuns-a diavolul şi a zis Domnului: Oare Iov n deşert cinsteşte pe Dumnezeu? Oare nu ai ngrădit Tu pe cele dinlăuntru şi pe cele din afară ale casei lui şi pe toate cele ce snt mprejurul lui; lucrurile minilor lui nu le-ai binecuvntat şi dobitoacele lui nu le-ai nmulţit pe pămnt? Dar trimite mna Ta şi Te atinge de toate cele ce are şi să vedem dacă nu Te va blestema pe Tine n faţă! Ca şi cum ar fi zis: "Cum nu s-ar teme, dacă i-ai dat atta avere şi cinste? Dar, dă-l pe mna mea, să vedem nu Te va blestema n faţă?"
Atunci Domnul a zis diavolului: Toate cte snt ale lui, le dau n minile tale; dar de el să nu te atingi! Vedem că diavolul nu poate face nimic fără voia lui Dumnezeu şi fără ngăduinţa Lui. Putea el să se ducă peste Iov şi mai nainte, că avea mare ură pe el, că era drept; nsă, pnă n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu, nu s-a dus. Pentru că numai unde i ngăduie Dumnezeu se duce; căci puterea drăcească este ngrădită de puterea Atotţiitorului Dumnezeu şi nu-i ngăduie să facă mai mult dect vrea El.
Şi a venit diavolul la Iov. Şi prima dată, cnd a ajuns asupra gospodăriei lui Iov, a pogort foc din cer. Atunci un vestitor a venit la Iov şi i-a spus: "Foc a căzut din cer pe pămnt şi a ars oile tale, asemenea şi pe păstori i-a mistuit, iar eu am rămas singur şi am venit să-ţi spun". Pe cnd acesta grăia, a venit un alt vestitor şi a zis către Iov: "Perechile de boi arau şi asinele păşteau aproape de dnşii, cnd, venind hoţii, le-au furat pe ele, iar pe slugi le-au omort cu sabia; şi, rămnnd eu singur, am venit ca să-ţi spun despre acestea". n acelaşi timp un alt vestitor a venit la Iov şi i-a grăit lui: "Haldeii, făcnd trei tabere, au năvălit asupra noastră şi au njugat cămilele şi le-au robit, şi slugile le-au ucis cu sabia; iar eu am rămas singur şi am venit să-ţi spun".
La urmă a venit alt vestitor, grăind către Iov: "Feciorii tăi şi fetele, mncnd şi bnd la fratele lor cel mai mare, deodată a năvălit dinspre pustie un vnt mare cu vifor şi s-a atins de cele patru unghiuri ale casei şi a căzut casa peste copiii tăi şi toţi au murit; iar eu am rămas singur şi am venit să-ţi spun".
Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a ndrăznit să zică cuvnt de rău mpotriva lui Dumnezeu. Atunci Iov s-a sculat, şi-a rupt hainele sale, şi-a tuns perii capului, şi-a presărat ţărnă peste capul şi, căznd cu faţa pe pămnt, s-a nchinat Domnului şi a zis: Gol am ieşit din pntecele maicii mele, gol mă voi duce n groapă; Domnul a dat, Domnul a luat! Precum a voit Domnul, aşa a făcut. Fie numele Domnului binecuvntat de acum şi pnă-n veac! De toate acestea cte i s-au ntmplat, Iov n-a greşit naintea Domnului nici cu inima, nici cu gura; pentru că n-a zis nimic fără de minte mpotriva Domnului. Att de tare se temea Iov de Dumnezeu.
Atunci satana, văznd că i-a luat totul şi nu l-a biruit, s-a dus iar la Dumnezeu. Şi a fost că n ziua aceasta, ngerii lui Dumnezeu au venit, ca să stea naintea Domnului şi mpreună cu ei a venit şi diavolul. Şi a zis Domnul către diavol: "Dar tu de unde vii?" Iar el a zis: "Străbătnd partea cea de sub cer şi nconjurnd tot pămntul am venit". Atunci Domnul a zis către dnsul: "Oare gndit-ai la robul Meu Iov? Că nu este nici un om ca acesta din cei de pe pămnt, care i-ar fi fost lui asemenea: fără de prihană, drept, credincios, ferindu-se de tot răul şi neţinndu-se de răutate; iar tu n zadar i-ai cerut averile, slugile şi fiii lui, ca să le pierzi".
Răspunznd diavolul, a zis către Domnul: "Piele pentru piele; toate cte le are omul, le va da pentru sufletul său! Deci, nu aşa! Ci trimite mna Ta şi Te atinge de trupul şi de oasele lui; atunci vei vedea, de nu Te va blestema n faţă!" Iar Domnul a zis către diavol: "Iată, ţi-l dau ţie, dar să nu te atingi de sufletul lui". Iată ce este mai scump la om! Sufletul. Că sufletul este mai scump dect tot ce există n lumea aceasta. De aceea i atta luptă pentru mntuirea sufletului.
Şi a venit diavolul, cu voia şi cu ngăduinţa lui Dumnezeu, şi l-a lovit pe Iov, de la cap pnă la picioare cu lepră. Atunci Iov, cnd s-a văzut lepros din creştet pnă-n talpă, a căzut la pămnt de durere; şi, a ieşit afară din cetate, unde şedea pe gunoi, curăţindu-şi rănile cu un hrb. Şi n-a fost bătaia lui Iov o zi, o lună sau un an, ci şapte ani şi jumătate l-au mncat viermii de viu pe Iov! Aşa a răbdat. Iar soţia lui, rămnnd sănătoasă, pentru că pe ea n-a lovit-o diavolul, că era mai slabă n credinţă, se ducea cu traista prin sat, la cerut; şi i aducea cte ceva de hrană. Singurul ajutor i era soţia lui; singura mngiere, ca să nu moară de foame.
Trecnd multă vreme şi văznd diavolul că nu l-a biruit pe Iov, a ncercat prin femeie, cu care biruise n rai pe Adam. Ştia că femeia e mai slabă. Şi a zis către dnsul femeia lui: "Iată, acum te mănncă viermii de viu n gunoi, ţi-a luat toată averea şi copiii de atţia ani şi tu nu zici nici un cuvnt de hulă mpotriva lui Dumnezeu şi nu-ţi pierzi răbdarea! Pnă cnd vei răbda acestea? Iată, voi mai ngădui ncă puţin timp, aşteptnd nădejdea mntuirii mele; că s-a pierdut pe pămnt pomenirea ta, fiii şi fetele tale; durerile şi ostenelile pntecelui meu, pe care n zadar i-am născut cu chinuire; iar tu singur şezi afară, fără acoperămnt, pe gunoi şi plin de viermi, iar eu rătăcesc slujind şi trecnd din loc n loc şi alergnd din casă n casă, aşteptnd apusul soarelui, ca să mă odihnesc de ostenelile mele şi de durerile cele ce acum mă cuprind. Deci, zi vreun cuvnt de hulă mpotriva lui Dumnezeu şi mori".
Iar Iov i spunea cu blndeţe, că vedea că diavolul vorbeşte prin gura ei: "Pentru ce grăieşti aşa, ca o femeie din cele nebune? Nu snt eu Iov care eram ca mpăraţii de bogat şi cinstit n lume? Nu-ţi aduci aminte ce cinste am avut noi pe pămnt şi ctă avere şi cte slugi aveam? Apoi, cum am primit cele bune din mna Domnului, oare pe cele rele să nu le suferim?"
Auzind trei prieteni ai lui de toate răutăţile care au venit asupra lui, au mers la dnsul fiecare din ţara sa: Elifaz, mpăratul Temanului, Bildad, stăpnitorul Savheilor şi Ţofar, mpăratul Mineilor. Aceştia erau ca nişte mpăraţi de bogaţi, boieri mari din alte ţări, care cumpărau mii de vite de la Iov, miei şi lnă. Ei auziseră de bătaia lui Iov, dar nu credeau că-i chiar aşa; şi se sfătuiseră ntre dnşii, ca să-l cerceteze pe Iov şi să-l mngie.
Văzndu-l de departe, cum l ştiau ce om cinstit era, ce palate şi ce slugi avea, nu l-au cunoscut şi au strigat cu glas mare şi au plns, rupndu-şi hainele şi presărndu-şi ţărnă peste capetele lor. Ei au stat la dnsul şapte zile şi şapte nopţi şi nimeni dintre dnşii n-a vorbit către dnsul vreun cuvnt, pentru că vedeau rănile lui cumplite şi foarte mari. Şi gndeau, ce va fi asta? Ce fel de bătaie a lui Dumnezeu este asta?
Şi la şapte zile a deschis cuvntul Elifaz şi, n loc să-l mngie pe Iov n rănile şi n durerea lui, n loc să-l mbărbăteze, că erau prieteni de altădată, au nceput să-l rănească cu cuvntul: "Iov, mi se pare că te-a retezat Dumnezeu ca pe un copac tomnatic, care nu face roadă. De ce-ai ajuns tu aşa? Ai oprit plata văduvelor şi simbria lucrătorilor! Ai fost nemilostiv şi aspru! Ai fost mndru! Ai uitat de Dumnezeu! Ai făcut fărădelegi naintea Lui!" Şi aşa mereu l-a mustrat. La fel şi al doilea prieten şi al treilea.
Iar Iov a nceput a le spune lor cu blndeţe: "Dragii mei; prietenii mei, spre dosadă aţi venit aici şi spre rană mie. Mai bine ziceam eu gropii, "muma mea", şi viermilor, "voi snteţi fraţii şi surorile mele", dect să vină prietenii mei şi să mă rănească cu cuvinte". Adică, mai bine mă mngiam cu viermii şi cu gndul la groapă, dect să aud din gura voastră acestea.
Şi le-a spus Iov: "Voi mă nvinuiţi că am oprit plata slugilor şi că am făcut nedreptate. Eu nu mă laud, dar adevărul voi vorbi. Eu am fost tatăl sărmanilor şi maica văduvelor; eu am fost ochiul orbilor şi urechea surzilor; piciorul şchiopilor şi mna ciungilor. Tunsura mieilor mei a ncălzit umerii săracilor. Uşa mea nu s-a nchis la tot străinul şi toată averea mea am socotit cu putere s-o mpart la cei necăjiţi. Deci, nu-i adevărat ce vorbiţi voi. Adevărat că mna Domnului mă ceartă pentru păcatele mele, dar ceea ce mă nvinuiţi voi nu este adevărat".
Văznd Dumnezeu răbdarea lui Iov, după ce-au plecat cei trei prieteni, a apărut Dumnezeu n nori şi n vifor deasupra lui. Iov zăcea acolo de şapte ani jumătate, numai oasele şi inima rămăsese - căci carnea lui era mncată de viermi. Şi cnd a venit Ziditorul cerului şi al pămntului, Iov era acum rănit şi de prietenii lui, ocărt şi defăimat şi de soţia lui şi de toţi. Deodată aude glasul lui Dumnezeu din nori: "Iov, scoală-te ca un bărbat, ia veşmntul tău - că i-a trimis un veşmnt din cel mai alb ca zăpada -, ncinge-te şi să stăm de vorbă amndoi!"
S-a sculat Iov, sănătos ca la 30 de ani şi frumos şi vesel, s-a mbrăcat cu veşmntul dat de Dumnezeu. Şi a spus Dumnezeu către el: "Iov, unde erai tu cnd am ntemeiat pămntul? Spune-mi Mie care-i lăţimea cea de sub cer? n ce loc locuieşte ntunericul şi ce loc are lumina? Unde erai tu cnd am măsurat Eu munţii cu aşezămntul cunoştinţei, văile cu cumpăna şi dealurile; cnd am pus mării hotar nisipul şi am ngrădit marea cu nisip şi I-am spus: "Pnă aici să stai şi ntru tine să se sfărme valurile tale"? Eu am ntins crivăţul pe uscat. Eu am făcut cuvntători pe pămnt. Eu am măsurat greutatea vnturilor. Eu am nsemnat calea fulgerilor sub cer. Eu am rnduit naşterile fiarelor din codri, naşterea dobitoacelor pămntului şi a oamenilor. Eu am făcut orionul şi rariţa cea de miazănoapte şi am mpodobit cerul cu stele, cu soare şi lună, şi lumină am dăruit zidirii Mele. Spune-Mi, unde erai tu atunci? Iov, Eu pe tine Te-am turnat ca laptele n pntecele maicii tale, Te-am nchegat ca brnza, Te-am ţesut ca pnza, Ţi-am făcut inimă şi oase şi te-am făcut făptura Mea n pntecele maicii tale şi Eu am zidit inima ta şi am ştiut că nu-ţi vei pierde răbdarea. Eu am ntemeiat inima ta ntru tine şi credinţa şi răbdarea ta.
Şi acum, Iov, fiindcă ai aşteptat cu răbdare venirea Mea şi n-ai zis vreun cuvnt rău n attea scrbe şi necazuri şi boale, iată, Eu ţi dăruiesc ţie de acum nainte ncă 140 de ani de viaţă; şi vor fi averile tale ndoite. Şi vei ajunge să trăieşti pnă la al cincilea strănepot şi vei adormi plin de zile şi vei veni la Mine să te veseleşti cu Mine n veci".
După ce l-a vindecat Domnul de bube, a binecuvntat şi cele de pe urmă ale lui Iov, mai mult dect pe cele dinti; şi erau dobitoacele lui paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie asini de herghelie. I s-au născut lui iarăşi şapte fii şi trei fete, precum avea şi mai nainte. Deci, Domnul a ndoit dobitoacele lui Iov, iar copiii nu i-a ndoit, ca să nu soco-tească cineva, cum că copiii lui cei dinti au pierit ca şi dobitoacele; pentru că dobitoacele au pierit cu totul, iar copiii cei morţi n-au pierit, ci se vor afla la nvierea drepţilor. Fetele lui erau att de frumoase, nct nu se aflau sub cer alte fecioare mai frumoase ca fetele lui Iov, cărora le-a dat moştenire ntre fraţii lor.
Iov a trăit de toţi anii, 248, văznd pe fiii fiilor săi, pnă la a patra seminţie; şi s-a sfrşit ntru adnci bătrneţi. Iar acum petrece n viaţa cea nembătrnitoare unde anii nu se mpuţinează, n mpărăţia Tatălui, a Fiului şi a Sfntului Duh, a Unuia Dumnezeu n Treime, Căruia se cuvine slava, cinstea şi nchinăciunea, acum şi pururea şi n vecii vecilor. Amin.