Papornița Moșului
Rezultate 1 la 8 din 8

Subiect: Radu Gyr - Balada codrului fara haiduc

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185

    Radu Gyr - Balada codrului fara haiduc

    Radu Gyr - Balada codrului fara haiduc





    Ca de dincolo de lume,
    vine plin de colb,
    fata dârză, mâna’n sold,
    armăsaru’n spume.

    Fruntea-i creste mai înaltă,
    pletele în vânt.
    Stânci, păduri, furtuni îi sânt
    mume, laolaltă.


    Ard amurguri sub sprâncene
    si, pe chip semet,
    sărutări de băltăreţ
    si de nopti codrene.
    În călcâie când îsi strânge
    murgul năzdrăvan
    pare-arhanghel pământean
    sau vr’un cneaz de sânge.
    Flinta tot si’ndreaptă teava
    să privească’n sus:
    ochi de uliu nesupus
    care’nfruntă slava.
    Ipingea bogată poartă,
    cioareci si tuzlugi…
    Arnăuti si străji si slugi
    înlemnesc în poartă.
    De când sunt, nu mai văzură
    portile domnesti,
    izbucnite din povesti,
    astfel de făptură.


    Arătarea din baladă
    sare jos din sea:
    – Unde-i Vodă Caragea?
    Iancu vrea să-l vadă.

    Toti bulbucă ochi de broaste
    turcii cresc în fes:
    – Cine esti, boier ales?
    Cine te cunoaste?
    – De la Vodă la Agie,
    grecii toti mă stiu.
    De la Olt si pân-la Jiu
    Codru’ntreg mă stie.


    Parcă trăznetul despică
    porti si arnăuti.
    Cât îs la picior de iuti
    si ce’nalti în chică!
    Faraonii si buzatii
    scheaună prin curti.
    Lungi în mâini, la fată scurti,
    gâfâie gealatii.
    Se’mbrâncesc în poticnire
    turcii cu salvari
    Cetele de palicari
    chităie subtire.
    – Iancu! Freamătă cerdacul.
    Prinsi de tremurici,
    pehlivani si măscărici
    vin de-a berbeleacul.
    – Iancu! Scări, odăi, iatacuri
    zumzăie la fel
    Singur Iancu, numai el,
    calcă-adânc pe veacuri.
    Parcă vine din jugastri,
    dintr’un pisc străbun
    unde ouăle îsi pun
    vulturii si astrii.
    Intră’n curte si le face
    Semn să tacă toti:
    – Nu sunt căpitan de hoti,
    Cârtite buimace.
    Broaste’n fuste, slugi fricoase,
    n’am venit să prad,
    nici să vă trimet în iad
    putredele oase.
    Hai, lingăi surpati din sale,
    duceti-mă sus.
    Vorbe bune am de spus,
    Azi, Măriei-Sale…



    Cine să-i răsară’n fată
    asprului boier
    care-si reazimă de cer
    umăr si sâneată?

    Cin’ să-l ducă să-l prosterne
    La Măria-Sa,
    Când si Vodă, pe sofa,
    dârdâie’ntre perne?
    Prind din coate să se’ndemne
    Si privesc mereu.
    Ba e Făt-Frumos, ba zmeu,
    Ba e Strâmbă-Lemne…


    -Cuvioase cicolovine
    cu sfieli de sfinti,
    luati-v㠑ndrăzneala’n dinti
    si nădragii’n vine.



    Nimeni nu-i să se desfacă
    Din cinstitul stol,
    să-i dau flintă si pistol
    Si hanger si teacă?

    Din pridvor atunci ‘l-îmbie
    Un mosneag senin,
    Scris de-un mester bizantin
    Pe-o icoană vie.
    – Adă la Vlădica’ncoace
    Sculele de drac
    Si pe Vodă-am să-l împac,
    dacă vii cu pace.


    Iancu-si scutură pe-o treaptă
    Armele de fier:
    – Iacă lege de hanger,
    iacă flintă dreaptă.
    Am venit să vă dau seamă,
    n’am venit să cer…
    Alb, ca visinu’n Prier,
    Sfântu’n prag îl cheamă.
    Mire-se arnăutime,
    slugi si logofeti.
    Sfântu-oftează din nămeti
    Si din limpezime.
    – Vino cu Vlădica, suie,
    pocăit haiduc…
    Între perne si ciubuc,
    Vodă e si nu e.
    Namila cu ochi de soare
    intră. Calcă drept.
    Domnu-i numai nod în piept,
    perne si sudoare.





    Când mai face-un pas, doar unul,
    toti boierii sloi.
    Domnul, între perne moi,
    galben ca tutunul.


    Mâine’n zori, când va cădea
    latul unei funii,
    vor jeli pe urma mea
    ulmii si gorunii.
    Insă numai ochi curati
    – dimineti senine –
    dincolo de cruntul lat
    am să-i duc în mine…
    *
    Poarta, dis-de-dimineată
    înapoi s’a tras.
    S’a sculat la rumen ceas
    gloata târgoveată.
    Curtile domnesti sunt pline
    de smerit popor.
    Pildă vie tuturor
    streangul se cuvine.
    Nici cinstita boierime
    nu se cade dar
    să nu-l vadă pe tâlhar
    sus, la înăltime.
    Vin boierii câtă iarbă
    si-si fac loc să stea
    cât mai sus cu vreo giubea
    cât mai jos cu-o barbă.
    Parul care-asteaptă vamă
    e si el de rang,
    căci pofteste doar în streang
    un haiduc de seamă.
    Du-te-vino, grecoteii
    saltă nerăbdări,
    oaspeti mari, pufnind pe nări,
    sub turbane, beii.

    Când haiducul, din călcâie,
    Creste pânƒ’n pod,
    Pare Iancu voievod,
    Vodă, o momâie.
    Doar Vlădica blând surâde,
    Domnului dând ghies
    Ca să-si dreagă grai nedres,
    spart pe buze hâde.
    – Tu esti Iancule, Jiene,
    Tu, haiduc hain?
    – Eu, Măria-Ta, si vin
    din păduri oltene.


    Dar nu-s lotru de răscruce,
    ci, pe sub gorun,
    am pândit ca să răzbun
    Neamul pus pe cruce.
    Vodă tremură si’ngaimă
    – Ba te stiu tâlhar,
    mi-ai ucis un Cârc-Serdar,
    mi-ai fost jaf si spaimă.
    – De-am prădat cu mâna toată,
    printre fagi si cerbi,
    fost-a pentru robi si serbi,
    pentru biata gloată.
    Dacă lama cu prăsele
    a cârnit vr’-un grec,
    o făcui ca să-mi înec
    jalea tării mele.
    Însă dacă azi las flintă,
    codrii lungi si lati,
    e că taica si trei frati
    urii tale-s tintă.
    N-ai răzbit să’nvingi haiducul,
    dar mi-i frângi pe ei.
    Lasă-i. Mie dă-mi ce vrei,
    streangul sau butucul.
    Minunati-vă, giubele,
    Si voi, bărbi de-omăt!
    Făt de crivăt e, sau făt
    zămislit de iele?
    Doamne, esti (Vlădica spune)
    os de voievozi
    si esti slobod să slobozi
    întru iertăciune.
    Iartă-l, că si-a pus de-o parte
    scule si nărav…
    Vodă’ngheată râs gângav
    pe-un obraz de moarte.
    Scuipă printre dinti cuvinte:
    – Sâmbătă, în zori,
    lesu-i ciugulit de ciori
    ti-l fac dar, Părinte …
    *
    Tes păienjenii’n ungher
    harfe de mătasă.
    Lăcrimând departe’n cer
    câte-o stea se lasă.
    Bate-o rază si nu prea
    printr’un ochi de bârnă.
    Lacătul, la usa grea,
    cinci ocale-atârnă.
    Lantul, cu turbări de lup,
    pe sub piatra boltii,
    când în suflet, când în trup
    îsi înfige coltii.
    Ce glas dulce si adânc
    soarecii îi strânge?
    Si din ziduri de ce plâng
    picături de sânge?
    Umbrele ce taină spun?
    Cin’le tine hangul?
    Cântă Iancu, în ajun
    de-a-l răpune streangul.
    Nu e apă în ulcior,
    ca să-i stingă spuza
    de urzică sau de dor
    care-i arde buza.
    Nu e vânt măcar un fir,
    ca să bată’n dungă
    si cu fragedul lui mir
    fruntea să i-o ungă.
    Si nu-i nici un pui de stea
    Agătat de dreve,
    Să-l culeagă’n pumni, să-l bea
    Ca’n păduri aeve…
    Codrule fără haiduc,
    Sub minunea lunii,
    Calea ta n’o mai apuc
    Să-ti slujesc gorunii.
    Neamule fără noroc,
    Pururi sub furtună,
    Teava mea cu plumbi de foc
    Nu te mai răzbună.
    Nu mi-e frică de călău,
    Nici de streang n’am teamă,
    Dar în piept mă frige rău
    codrul ce mă cheamă.
    Si mai am un vechi alean:
    Doi ochi mari de fată.
    Lunecau într’un rădvan,
    peste Olt, odată…





  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Erau verzi; erau adânci,
    Si-au pierit aiurea.
    Si în vis îi port de-atunci,
    Ochii si pădurea.


    Soarele pe curti aruncă
    Cosuri de ciresi.
    Darabane fără gres
    Sună la poruncă.
    Vodă! Ce necaz l-afumă?
    Ce omizi îl rod?
    Curge-o soaptă prin norod:
    Ciumă, Vodă-Ciumă!


    Sade-n jiltu-i ca pe cuie,
    Ca pe ghimpi de spini.
    Între perne si venin,
    Vodă e si nu e.
    Lacomi de petreceri rare,
    Lângă Domn , semeti,
    Agă, străji si logofeti
    Frig în asteptare.
    Dar ce crăngi de lămîite
    Si meri domnesti
    Înfloresc pe la feresti?
    Crengi sau jupînite?
    Că la geam când se-adună
    Albe sfiiciuni,
    Parcă ning de sus cununi
    Fragede de lună.
    Frăgezime, tinerete,
    Cum de mai surâzi
    Când stă Iancu între gâzi
    Tuciurii la fete?



    Frăgezime de fecioară,
    Cum mai legeni crăngi
    Când stă Iancu între spăngi,
    Pregătit să moară?

    Caldă lacrimă de fată
    cum nu cazi pe brat,
    Când stă Iancu lângă lat
    stâncă neplecată?

    Si tu, Iancule, Jiene,
    Moartea cum o’nfrunti
    Si-ti bati joc de gâzii crunti
    Cu tăciuni sub gene?
    Ce-ai zărit la geam, haiduce?
    Ce ochi mari şi verzi?
    Cât ai da să nu-i mai pierzi
    Si’n păduri i-ai duce…


    Parcă-s ochi de nestemată,
    Măi, haiduc codrean!
    Lunecau într’un rădvan,
    Peste Olt, odată…
    -Hei, nu-i pasă, cioară slută,
    faraon urât,
    că-mi pui streangul tău de gât,
    când eu sunt lăută.
    Baragladină, nu-mi pasă
    Funia că-mi legi,
    Când eu sunt ciorchini întregi,
    Dulce tămâioasă.
    Nici de corbi nu-mi pasă foarte,
    Ticălos tigan,
    Când văd ochii din rădvan
    Că-mi zâmbesc la moarte…
    Gâzii, goi ca spurcăciunea.
    Iancu, falnic nuc.
    – Codrule fără haiduc,
    duce-ti-as minunea.
    Sună-a moarte darabana,
    Gâzii-l smulg din loc.
    -Neamule fără noroc,
    duce-ti-as icoana.
    Gloatele de ce suspină?
    Streang, de ce tresari?
    Unde-s ochii verzi si mari,
    Pusi în geam lumină?
    Când s-au smuls -smaragde sfinte –
    Din fereastra lor,
    ca să-i ardă, în pridvor,
    Domnului ‘nainte?
    Jupânită, creangă albă,
    Ocii tăi senini
    La Măria-Sa ‘i închini,
    Cum închini o jalbă.
    Buzele-ti nu spun nimica,
    Numai ochii cer.
    Alb, ca visinu’n Prier,
    Lângă ochi, Vlădica:
    -Pune-ti, Doamne, mila’n faptă.
    Pravila din mosi,
    Dacă stai si o descosi,
    Tare-i înteleaptă.
    Că ea cere slobozire
    Din osândă grea,
    Fată de boier de-l vrea
    Pe tâlhar de mire.
    Azi, din curtea Ta se-alege
    Crinul prea curat,
    De osândă i păcat
    Lotrul să-l dezlege…
    Vodă’ngaimă: – Tu, sultană,
    În genunchi îmi stai?
    Ochii plâng si’ntregul rai
    Pâlpâie pe-o geană.
    Vrei de mire lotru mare?
    Vrei din streang să-l scot?
    Ochii plâng si raiul tot
    Cere’n ei iertare.
    Si , deodată, gloata cade
    În genunchi, tunând:
    -O, Măria-Ta, fii blând,
    iartă si sloboade!
    Geme Vodă, geme Agă,
    Logofetii tac.
    Se cruceste în cerdac
    Boierimea’ntreagă.
    Domnul dă porunci. Si geme.
    Gâzii sar ‘napoi.
    Arnăuti în fuste noi
    Bombăne blesteme.
    Gloata’n vuiet se ridică.
    Peste ea, domol,
    Scrie cruci de aur gol
    Mâna de Vlădică.
    Numai ochii de-altădată,
    Ochii din rădvan,
    Printre beii cu turban
    Râd cu zarea toată.



    Sargii se împlântă
    Codrului afund.
    Surugiul cântă,
    frunzele-i răspund.
    Funie usoară,
    Spânzură-ti alti furi…
    Drum de nuntă zboară,
    Zboară prin păduri.


    Butca sau mireasma
    Leagănă pe miri
    Sub catapeteasma
    crengilor subtiri?
    Merg sfintiti de veacul
    Codrilor bătrâni.
    Râde-n zări conacul,
    Asteptând stăpâni.
    Cât îi stejărisul
    De înalt în zvon,
    Smirnă-i tot frunzisul,
    Pomii toti, amvon.
    Cât de lung drumeagul
    Printre sargi si roti,
    patrafir tot fagul,
    flamuri ulii toti…
    Unde duci cu tine,
    mire năzdrăvan,
    dimineti senine,
    ochii din rădvan?
    Unde duci, Jiene,
    tras de telegari,
    zării dunărene
    ochii verzi si mari?
    Uite-i cum se lasă
    Mai adânci, mai grei,
    Lumea neculeasă
    s’o culegi din ei.
    Uite-i cum se pleacă
    -hotule’ntre hoti-
    cerul ce-i îneacă
    să li-l furi, de poti…
    Surugiul mână,
    Frunzele nu tac.
    Taina ta ce’ngână,
    Murmur de copac?
    Duce butca’n fugă
    Mirii nuntii verzi.
    Creangă ca o rugă,
    Mustri sau dezmierzi?
    Duce butca’n goană
    Mirii albei nunti.
    Frunză ca o rană,
    Sângeri sau te’ncrunti?
    Iancu când ascultă,
    Când n’ar vrea de loc
    Creanga tot mai multă,
    Frunza grea de foc.
    Ca să nu le-audă,
    Spune soapte el-
    (Stropi de geană udă
    pe-un ceresc inel):
    – Alba mea mireasă,
    Fragedul meu rai,
    Cupa-ar vrea pe masă
    Umbra ta să-i dai.
    De mireasma-ti lină
    Crinii toti sunt beti.
    Trestia se’nchină,
    Mlădieri s’o’nveti.
    Iar si iar îl cheamă
    Paltin si gorun.
    Iancului i-e teamă
    Parcă de ce spun.
    Ca să nu-i audă,
    Cântă soapte el
    (stropi de geană udă
    pe-un ceresc inel):
    Toată unda apei
    Pasul tău l-ar vrea.
    Tremurarea ploapei
    Ti-o îngână-o stea.
    Nuferii îti fură
    Umerii rotunzi,
    Verde iezătură-
    Ochii tăi afunzi…
    Iar si iar îl strigă
    Ulmul nimănui.
    Iancului i-e frică
    De chemarea lui.
    Ca să nu-l audă
    Plânge’n soaptă el
    (stropi de geană udă
    pe-un ceresc inel):
    – Lunecai, odată,
    Peste Olt, în vis.
    Tu erai sau toată
    Floarea de cais?
    Cu ce dulci omături
    îngerii te-au scris?
    Azi îmi arzi alături,
    Dar îmi pari tot vis…
    Iar si iar, oriunde,
    Teiul face semn
    Iancu nu răspunde
    la grozav îndemn.
    Ca să nu-i audă
    Glasul cenusiu
    Suduie cu ciudă:
    Mână surugiu…
    Iar si iar se zbate
    fagul nepătruns.
    Iancu nu se-abate
    Si nu dă răspuns.



    Ca să nu-l audă,
    Smulge-un bici acum
    Si de sfichi si nu dă
    Sargilor de fum.

    Tu, mireasă, du-mă
    Raiului tău sfânt.
    Parcă mă sugrumă
    Ramurile’n vânt.
    Dragostea mea dragă,
    Smulge-mă de-aici…
    Creanga iar se roagă,
    Iancu iar dă bici.


    Si cum geme ramul
    Cu frunzis de foc,
    Parc’ar plânge neamul
    Fără de noroc.
    *

    Cine-a muls,cu mâini blajine,
    Calea-laptelui pe cer,
    Că sistarul noptii plin e,
    Nevăzutule oier?
    Codrul susură din foaie
    Ca o gură de izvor
    Unde îngerii îsi moaie
    Gingăsia gleznei lor.

    De prin râpi, de prin viroage,
    Codrul vine, când pe brânci,
    Când pe coate, să se roage
    Cu chemări tot mai adânci.
    La conac, sub geam, coboară,
    Ca să-i freamăte’n auz
    Când cu soapte de vioară,
    Când cu geamăt de cobuz.


    Doarme Iancu, vrajă lungă,
    Legănat pe brate moi.
    Crângul geme să-l străpungă,
    Brate dulci îl trag’napoi.
    Doarme Iancu, vrajă goală,
    Pe ispite de omăt.
    Crângul geme, el se scoală,
    Îl trag brate îndărăt.
    Doarme Iancu, vrajă dulce,
    Pe fierbinte sân zbătut.
    Crângul geme, el se smulge,
    Brate cad în asternut.
    Cusma, bunda, ipingeaua
    Si pistoalelel’n serpar…
    Fuge’n grajd si scoate seaua,
    Scoate frâu si armăsar.
    Du-mă’n lumea mea cealaltă,
    Murgule, că nu mai pot.
    Murgul sare poarta’naltă
    Cu haiduc, cu dor, cu tot…
    Codru’-l simte c’o să vină,
    De la brusturi la bureti,
    Din bârlog la vizuină,
    De la gusteri la mistreti.
    Taică frasin, creangă muică,
    Vine munte de haiduc!
    Mai răsare-o nevăstuică,
    Mai tâsneste vr’un bursuc.
    Îi ies carpenii’nainte,
    Ca haiducii când vor pungi.
    Gata să-l binecuvinte,
    Ulmii în odăjdii lungi.
    Măi, ce scârtâie’n tăcere
    Peste codru si muncel?
    Carul-Mic cu roti de miere
    Trage luna după el.
    Machea, luna e sau, poate,
    Dintr’un put nepământean
    Cumpăna tăcerii scoate
    O găleată de mărgean?
    Peste scorburi, peste viezuri,
    Stele tinere îsi coc
    Păduretele lor miezuri
    De tămâie si de foc.
    Pe târzii poteci răzlete
    Murgul pune pasi cuminti.
    Iancu suieră tristete,
    Din amare foi cu zimti.
    -Jelui-m-as, că mi-e jale,
    Jelui-m-as, dar n-am cui,
    Nici stătutelor pistoale
    Si nici dorului cu pui.
    Jelui-m-as numai tie,
    Codrule fără haiduci…
    Din desisuri vechi învie
    Umbre, taine si năluci:
    Uite-aici oprisi caleasca
    Unui plod de beizadea;
    I-ai smuls ifosul si tasca
    Si luceferii din ea.
    Uite-aici cârnisi Serdarul
    Cam limbut, cam grecotei,
    Risipind pe tot hotarul
    Potera de funigei.
    Uite-aici, cu tescovină
    Te-ai clătit, să nu te spurci
    După ce-ai dat foc, la cină,
    Unui han cu nouă turci.
    Si, la jar de crengi uscate,
    Te-ai legat cam tot pe-aici,
    Să fi neamului dreptate
    Si cocioabei de calici…
    Luna pe cărări se varsă,
    Ca o banită de grâu,
    Pe sub fagi cu frunza’ntoarsă,
    Lacrimi tremură pe frâu.
    Cad pe frâu si cad pe coamă
    Cad în iarbă, licărind,
    Când mărunti bănuti de-aramă,
    Când inele de argint:
    -Dragostea alunecoasă,
    Inelu învârtecus,
    Cu frânghii de chiparoasă
    Mă legi zdravăn de culcus.
    Ori de câte ori din bezne
    S’a sculat vr’un brat voinic,
    l-a frânt dorul sau mai lesne,
    l-a stins fierul venetic.
    Vino, codrule, si iartă
    Pieptu-acesta slăbănog.
    Tot adâncul meu mă poartă
    Tie, ceas de ceas , mă rog.
    Fir-ar, codrule, s’ai parte
    De-un haiduc cum n’am fost eu,
    Cu hangerul fără moarte
    Scris pe za de curcubeu.
    Fi-ti-ar toată frunza lină
    Ochi albastri si ceresti,
    Toată strasnica tulpină
    Frunti si brate haiducesti.
    Facă-se tot codrul pânde
    De topoare si măciuci,
    Dacă gloatele flămânde
    Astăzi nu mai au haiduci.
    Facă-se haiduc tot ramul,
    Rădăcinile la fel,
    Dacă azi nici tu, nici Neamul
    Parte n’ati avut de el…
    Lacrimi curg si pică’ntr’una
    Si pe sea si’n iarbă jos.
    Sus, pe vârfuri, pare luna
    Cusma altui Făt-Frumos.
    Ce heruv si-a spart ulciorul
    sau cad stele prin făget?
    Bate vântu’ncet ca dorul
    si ca jalea de încet.
    Bate vântu ‘nlăcrimatul
    duh amar de foi de nuc,
    parcă e si nu-i oftatul
    codrului fără haiduc.



    Bate vântul -carpatinul-
    duh amar de busuioc,
    parcă e si nu-i suspinul
    neamului, spre alt noroc.




    SURSA: http://foaienationala.ro/balada-codr...ra-haiduc.html


  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Poezia pentru care, în anul 1958, autorul ei a fost condamnat la moarte







    ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” este poezia – manifest pentru care, în anul 1958, Radu Gyr a fost condamnat la moarte. Poezia a fost considerată mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.

    Pedeapsa a fost schimbată 11 luni mai târziu cu muncă silnică pe toata durata vieții. În anul 1964, la administia generală, poetul a fost eliberat.

    Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
    nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
    ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
    pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
    pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,

    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
    ci ca să aduni chiuind pe tăpșane
    o claie de zări şi-o căciula de stele,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
    şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
    şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
    pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
    pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
    Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
    Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
    ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!


    ”Radu Gyr – un om legendar şi reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare.El a cântat, pe toate registrele, toată jalea dar şi marea credinţă a neamului românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos şi trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei epoci. L-au prigonit din pricina ei, au vrut să-l nimicească, a căzut dar va via mereu.” a mărturisit Ioan Ianolide (www.fericiticeiprigoniti.net).

    ”…A sosit Radu Demetrescu Gyr, poetul. Fusese pe front ca soldat, dar a fost decorat cu Virtutea Militară și Crucea de Fier. Acum era adus lângă ceilalți. Era conferențiar universitar de franceză si română la București. Blond, orginar din Craiova, cu tată artist, mamă din Ardeal, firav, cu o afecțiune la intestine, foarte cult, tăcut și discret, atent cu toată lumea.În toți anii mei de închisoare n-am cunoscut vreun om mai politicos ca dânsul.” a mărturisit Pr. Nicolae Brebenea (www.fericiticeiprigoniti.net).

    ”Acesta-i cel mai mare baladist al nostru.(…) Era un om pur. Acesta trebuie sanctificat la un moment dat. El era în puşcărie încă din 1940, după revenirea legionară. Nu este un condamnat al comuniştilor. El a fost condamnat de regimul lui Antonescu.” a mărturisit Dimitrie Bejan (www.fericiticeiprigoniti.net).

    ”Într-o permanentă legătură cu Cerul, poetul Radu Gyr scria cu o pană din aripi de îngeri. Cugetarea-i, luminată parcă taboric, avea profunzimea ascetului. Încărcătura mistică a textelor sale te îndeamnă şi astăzi, la o continuă rugăciune pentru salvarea neamului românesc, atît de prigonit în secolul XX. Semantica hristică a versurilor sale demonstrează că duhul Ortodoxiei poate sălăşlui în literatura română.” a mărturisit Silviu Alupei

    (www.fericiticeiprigoniti.net).








  4. #4
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Aşa trec în fuga lor, Radule, Radule, anii,
    ca ieri culegeam tot văzduhul pe spade fierbinţi
    şi iată-ne azi, potoliţi întru răni şi strădanii,
    uncheşi înţelepţi, pe obraji cu surâsuri cuminţi.

    Ca ieri, muşcam lacomi din lume ca dintr-o gutuie,
    ca ieri, ascundeam curcubeie sub şepci de şcolari;
    iar azi măsurăm tot egal şi ce e şi ce nu e,
    căci zborul şi praful le-am pus pe acelaşi cântar.

    De mult am închis şi suspinul şi lacrima-n ladă,
    de mult, nu mai frângem genunchi pe câte s-au dus,
    iar dacă-n ferestre mai vin umbre vechi să ne vadă,
    ne află zâmbind, împăcaţi în solemnul apus.

    Azi nu ne mândrim cu victorii cândva adunate,
    ci doar cu durerea în care am fiert şi-am şezut.
    Şi dacă azi, inima noastră se-mpacă-ntru toate,
    e numai că ştim, că vieţii i-am dat tot ce a vrut.

    Nimic n-am oprit pentru noi din prea dulcea risipă:
    ne-am dat, cum din prag dam colindelor mere şi nuci.
    Plutind străvezii şi albaştri ca fumul de pipă
    ne înălţăm potoliţi, peste noi cei de atunci.

    Iar azi, de-nţelegem ce ieri n-am putut înţelege,
    iertând tot ce ieri n-a ştiut să ne ierte pe noi,
    adânc mulţumim şi cununii de roze pribege
    şi cheagului negru de sânge, rămas printre foi.

    Ah, cât e de bine să uiţi şi răni vechi şi strădanii,
    unchieşi înţelepţi, altădată atât de fierbinţi,
    aşa trec în fuga lor, Radule, Radule, anii
    şi-i bine să strângem pe buze surâsuri cuminţi.


    Radu Gyr










  5. #5
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185




    Poezii de Radu Gyr - cele mai frumoase poezii :

    Radu Gyr - A mai murit inca unul
    Radu Gyr - Ad uxorem
    Radu Gyr - Antiteze
    Radu Gyr - Arborii
    Radu Gyr - Atac
    Radu Gyr - Avem atâţia morţi...
    Radu Gyr - Avem o țară
    Radu Gyr - Aş vrea
    Radu Gyr - Balada
    Radu Gyr - Balada cetăţii fără icoane
    Radu Gyr - Balada iconarului de lângă rai
    Radu Gyr - Balada păsării măiestre
    Radu Gyr - Balada ucenicului cu ochi albastri
    Radu Gyr - Balada unei nopti de iarna
    Radu Gyr - Balada unei nopţi de iarnă
    Radu Gyr - Baladă pentru miez de noapte
    Radu Gyr - Basarabie robită
    Radu Gyr - Basm
    Radu Gyr - Blestemul Aiudului
    Radu Gyr - Bombardament de branduri
    Radu Gyr - Calfă la diavol
    Radu Gyr - Cantec de leagan
    Radu Gyr - Cantonament
    Radu Gyr - Cimitirul deţinuţilor
    Radu Gyr - Colind
    Radu Gyr - Colind Ceresc
    Radu Gyr - Convoi
    Radu Gyr - Crezul
    Radu Gyr - Cruciaţii
    Radu Gyr - Cui mi-a născocit tristeţea
    Radu Gyr - Cântec deplin
    Radu Gyr - Da-mi chipul tau
    Radu Gyr - Depărtare
    Radu Gyr - Elegie de craciun
    Radu Gyr - Eşti Doamne bun
    Radu Gyr - Fior de toamnă
    Radu Gyr - Florile
    Radu Gyr - Florile - sonet
    Radu Gyr - Fuga lupului
    Radu Gyr - Grădina
    Radu Gyr - Haine roşii
    Radu Gyr - Hangiul
    Radu Gyr - Identitate
    Radu Gyr - Imn mortilor
    Radu Gyr - Indemn la lupta
    Radu Gyr - Inscripţie pe o fereastră
    Radu Gyr - Inscripţie pe uşa unui han
    Radu Gyr - Intrebare
    Radu Gyr - Isus in celula
    Radu Gyr - Jind
    Radu Gyr - Judecată din urmă
    Radu Gyr - Lanţuri
    Radu Gyr - Leagan fara cantec
    Radu Gyr - Lădiţa cu jucării
    Radu Gyr - Mars de noapte
    Radu Gyr - Marş de noapte
    Radu Gyr - Metanie
    Radu Gyr - Mormintele
    Radu Gyr - Mormântul căpitanului
    Radu Gyr - Morţii
    Radu Gyr - Mureşan
    Radu Gyr - Mâine în zori
    Radu Gyr - N-ai dezmierda
    Radu Gyr - Noi nu am avut tinereţe
    Radu Gyr - Noroiul
    Radu Gyr - Nu ştim cum o să fie clipa-aceea . . .
    Radu Gyr - Nuferi
    Radu Gyr - O, brad frumos...
    Radu Gyr - Ofranda
    Radu Gyr - Pe un chilim
    Radu Gyr - Peste polijova
    Radu Gyr - Plimbarea în cerc
    Radu Gyr - Poemă veche
    Radu Gyr - Poveste
    Radu Gyr - Pânda, noaptea
    Radu Gyr - Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
    Radu Gyr - Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
    Radu Gyr - Ruga nemernica
    Radu Gyr - SCRISOAREA TATII
    Radu Gyr - Scrijelări pe un cuţit
    Radu Gyr - Secat
    Radu Gyr - Steaua prinde să lucească
    Radu Gyr - Stepă ucraineană
    Radu Gyr - Stiu ca sunt lut
    Radu Gyr - Tifle
    Radu Gyr - Toamna
    Radu Gyr - Tăcem din gură
    Radu Gyr - Un cimitir de deținuți
    Radu Gyr - Urcuș I
    Radu Gyr - Urcuș II
    Radu Gyr - VECHI CÂNTEC ARDELEAN
    Radu Gyr - Vecinul care a murit
    Radu Gyr - Vezi, viaţa...
    Radu Gyr - Voi n-ati fost cu noi in celule
    Radu Gyr - Voi n-ati fost cu noi în celule
    Radu Gyr - Ziceam
    Radu Gyr - Ziceam *
    Radu Gyr - Zile
    Radu Gyr - Zile *
    Radu Gyr - Zodie
    Radu Gyr - În Nazaret
    Radu Gyr - Îngerul din jet
    Radu Gyr - Întoarcerea din cruciadă
    Radu Gyr - Întrebare
    Radu Gyr - Ţepeş

    Sursa:http://www.versuri-si-creatii.ro/poe...u-gyr-6zuptnu/

  6. #6
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185


    Florin Palas

    Suprema biruinţă a poeziei “Ridică-te, Gheorghe, Ridică-te, Ioane!” asupra regimului de ocupaţie bolşevică!
    Poetul Radu Gyr a fost condamnat la moarte pentru acest poem, numit iniţial Manifest. A fost ţinut în “celula morţii”, izolat, timp de nouă luni, fără a fi anunţat că pedeapsa i-a fost comutată la 25 de ani de temniţă grea.
    Ura Haitei kominterniste împotriva poetului a fost şi este una totală. După 23 august 1944, ziarul Scânteia, aflat sub direcţia agentului KGB Silviu Brucan, cerea condamnarea la moarte a poetului. În procesul intentat de Tribunalului Poporului (organ de executare al Partidului Comunist), acuzatorul public Alexandrina Sidorovici, soţia lui Brucan, încearcă să-l umilească pe marele melod al românilor, devenit pentru ocupant “criminal de război”, deoarece susţinuse războiul pentru reîntregirea României, ciuntite în urma Pactului Ribbentrop-Molotov. Ziarele bolşevice îi declară “moartea civilă”, autorul este intezis în “principiu”, întreaga sa operă intră sub interdicţie, aşa cum s-a întâmplat şi cu opera altor mari creatori români, cum ar fi Octavian Goga, Mihail Manoilescu, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic şi alţii. În timpul detenţiei politice, unde a fost supus unui regim de exterminare fizică şi psihică, a fost declarat mort, fiind dus pe targă la morgă. Dumnezeu a făcut ca un doctor, şi el fost deţinut politic, să-şi dea seama că nu este mort şi să-l salveze de la aruncarea în groapa comună de la închisoarea Aiud.
    „Moartea” lui Radu Gyr a fost deviza kominternistă. Dar planul divin a fost altul în ce-l priveşte pe melodul suferinţei româneşti. A supravieţuit regimului de detenţie şi a mai trăit 12 ani, punând pe hârtie poeziile compuse în închisorile comuniste. Fiica sa, Simona, eliminată din facultate de Alexandrina Sidorovici (din poziţia de decan!), a reuşit să publice integral poeziile care au adus lumină şi mângâiere în catacombele comuniste. Foştii deţinuţi politic au răspândit mai departe aceste comori de gând şi suflet creştin şi românesc, care, cum spuneam acum câteva zile, au pătruns în sufletele copiilor. Ei cântă şi recită versurile Poetului. Împotriva morţii programate de Haită, Duhul lui Radu Gyr este viu!

    RIDICĂ-TE, GHEORGHE, RIDICĂ-TE, IOANE!

    Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
    Nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
    Ci pentru văzduhul tău liber de mâine
    Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
    Pentru cântecul tău, ţintuit în piroane,
    Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
    Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
    Ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
    O claie de zări şi-o căciulă de stele,
    Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Aşa ca să bei libertatea din ciuturi
    Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
    Şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
    Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Şi ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte
    Pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
    Peste toate ce slobode-ţi ies înainte,
    Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

    Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii,
    Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane,
    Sus pe lumina din urmă-a furtunii,
    Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!




  7. #7
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185

  8. #8
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •