Papornița Moșului
Pagina 3 din 4 PrimulPrimul 1234 UltimulUltimul
Rezultate 21 la 30 din 32

Subiect: Dumitru Ichim

  1. #21
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.188

  2. #22
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.188




    Silvia Cinca
    cu Val Răzeşu şi alţi 3.




    PRIETENI, DAR CE PRIETENI!


    Există în viața mea, oameni care au depășit cu mult a se chema prieteni. Ei sunt flăcările ce țin în viață, căldura sufletelor. Mi-au călăuzit trăirea și cu emoție îmi amintesc și vă spun, de părintele Constantin Galeriu, care mi-a condus nu odată pașii după revenirea în țară, ținându-mă de mână spre a-mi arăta frumosul lumii. Si de părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, de care-am fost alături în Washington. Si, oamenii aceștia, m-au fascinat mai ales prin cuvântul lor, prin bogăția spiritului lor, prin modestia de fiece clipă, prin valoarea lor.
    Acum vreau să mă refer la un singur om pe care nu l-am întâlnit niciodată, dar care a fost și este în mintea mea, cuprins în sufletul meu și care, da, mi-a condus pașii fiind în America la distanțe de țări.
    Nu odată m-am întrebat, de ce oamenii de Inaltă ținută morală, în bogăția sentimentelor umane, mi-au oferit Intelepciunea lor, precum acest om minunat, ajutandu-mă uneori să depisteez și depășesc îngustimea altora? Înțelegerea aceasta își are nașterea în undele nevăzute! Si înainte de acestea în Puterea Cerului.
    Un nume, o semnătura, un judecator al condeiului, nu reprezenta pentru mine decât simplu, un priceput în critica literară. Scria la un ziar de prestigiu din Canada, Cuvântul Românesc. Nu-mi apărea o carte, ca gândurile lui să nu-mi mângâie mintea, să nu atingă corzile Învățăturii, să nu însemne pentru mine diamantul care cu stălucirea lui îmi lumina calea. De abia târziu, foarte târziu, m-am întrebat cine poate fi acest om care scrie cu atâta talent și mă bucură prin fiecare cuvânt al lui. Atunci, târziu, am auzit că acel om era un poet, și încă unul special. (M-am blamat că n-am știut să caut!) Si mai apoi am aflat, trecuse ceva timp, că este și preot. Si astăzi îi spun tot DOMNUL Dumitru Ichim, așa cum l-am știut odată. El nu s-a schimbat, a fost întotdeauna minunat, eu mă modific în continuare cu fiecare poezie a lui care pătrunde adânc în înțelepciune și cunoaștere, iar talentul lui, aprinde în mine flacăra dătătoare de frumos.
    Cum pe Facebook e ca o lege, să scrii scurt, mă opresc, deși portretul poetului Dumitru Ichim este infinit, bogat. Poetul și omul, poetul și preotul, dă lumii înțelegerea adâncului sublim, unde lumea cerului poate fi înțeleasă prin sentimente umane. Vorbele lui, care ne reamintesc faptele biblice, pătrunzând în sensurile unor expresii personale ale scrierii poetice, deschid o lume a creației absolut unice.
    Vă mulțumesc PARINTE (e prima oară cand va spun astfel). Veți fi întotdeauna în sufletul meu. Mă uimiți cu multe frumuseți poetice, dar și cu modestia și fascinanta încântare a unui surâs de bucurie molipsitoare. Cu brațele deschise spre a ne cuprinde pe toți, în binecuvântare!






    Val Răzeşu

    A cunoaşte asemenea oameni este un privilegiu deloc întâmplător. Totul derivă din Legea Necesității, cauză şi totodată realizatoare a umii. Nu este locul să dezvolt aici subiectul.
    Mă bucur, Silvia, că ai vorbit aici atât de frumos de părintele poet Dumitru Ichim. De câte ori am avut ocazia, am afirmat că sunt mândru a fi contemporan cu domnia sa, că putem schimba uneori câteva cuvinte.
    Am afirmat şi afirm că este ultimul mare clasic român în viață. Că Eminescu a creat limba română frumoasă şi părintele Dumitru Ichim o desăvârşeşte. Da, părintele. Poeziile sale sunt psalmi de lumină şi iubire, care ni se adresează numai aparent nouă direct. Ultimul volum spune totul despre sine şi opera sa, chiar din titlu: ,, Tu ştii că te iubesc". Nu mă îndoiesc că ştii că acesta a fost cel de al treilea răspuns al apostolului Petru către Iisus, la întrebarea Acestuia: ,, Simone, mă iubeşti?".
    Şi ,, Cine face voia Tatălui, fiul lui Dumnezeu se va numi".
    Toți cei care cunosc înfăptuirile vieții sale, izvorâte din complexitatea unui spirit care a întredeschis pentru noi porțile nemărginirii veşnice, nu pot decât să stea cu sufletul îngenuncheat în fața acestui apostol al limbii române. În fapt, Dumitru Ichim nu mai aparține scăderilor lumii materiale, trăieşte în interiorul Cuvântului!
    Mulțumesc, Silvia!











  3. #23
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.188
    Cinci sonete semnate Dumitru Ichim



    Despre preotul-poet Dumitru Ichim v-am mai vorbit într-un articol anterior, şi menţionam atunci faptul că una din formele poetice dragi autorului este sonetul, de care s-a folosit întru scrierea (între altele) a unor “psalmi” adunaţi într-un volum de 150 texte, “Tu ştii că te iubesc”. Azi vă prezentăm cinci asemenea poeme aparţinând Sfinţiei Sale, sperând că vă vor încânta sufletul precum l-au încântat şi pe al nostru .


    Psalm cu cârlionţi de aur

    Comorile-ngropate, nălucă strălucirii,
    Mai bântuie prin codri, ca inorog neprins!
    Pe unde-o mai fi scrinul, Damascul amintirii
    Cu cârlionţi de aur şi roş sigiliu, stins?


    Risipi de frumuseţe, cum amăgişi Iubire,
    Pe-o singură tulpină, ca un satrap avar?
    Pe-altoiul veşniciei, trup vrut-ai, mănăstire,
    Argila să întreacă în cântec pe Olar.

    Spun cărţile bătrâne, Numele-Spart se-arată
    În vis, ţesut din raza Iubirii-n heruvim,
    Că mă întreb, dar dacă lumina Ei furată,
    N-o fi un semn veciei, ca-ntoarsă s-o trăim.

    Chiar iadul făr’ Iubire ar fi lipsit de straie,
    De n-ai fi fost, de unde ar fi furat văpaie?


    Psalm de luminare a lemnului

    ”Se luminează lemnul sub daltă şi gealăuri”,
    Aşa-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic.
    De slab te laşi Iubirii, atunci îi eşti puternic.
    Au fluierul dă cântec din cioturi, sau din găuri?

    Sămânţa-i rege florii, cocon de rămăşaguri.
    Petala, ca aripă, e doar răscumpărare
    Spre zborul ce dă fructei gust acrişor de soare,
    Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri.

    Că n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri!
    Adânca-nţelepciune-i când de frumos ţi-e frică.
    Nu încruntând sprânceana eşti cuib de rândunică,
    Sărutul din lumină se-nfruptă, nu din gânduri.

    Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoaşte-i!
    Altfel, ce toarce gândul e doar mătasea broaştei.


    Psalmul crescătorului de stele

    Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-mă!
    Spre-un continent Vivaldi’s catarg de zări flămând.
    Cum porţi dumnezeirea pe-altar fragil de humă,
    Din netrăite lacrimi fântânii suflet dând?

    Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,
    Mă-mbracă-n stih stiharul înaltelor stihiri.
    Păduri voievodale Te-ntâmpină ca Mire
    Magdalenând lumină din nard de trandafiri.

    Dând buchii-ntregi văpaia, aripi să aibe cerbul,
    Te-ascunzi în dorul morţii, şi-o prinzi în trup, ca nadă.
    Tu cine eşti, Iubire? Fără trecut Ţi-e verbul,
    C-a fi e-n toate fire, fiindului livadă.

    – Sunt crescător de stele, din lut le ştiu aroma…
    De n-aş fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?


    Psalm din păgâna humă

    Cu tine-n braţe, dacă-aş gândi la nemurire,
    Chiar gândul veşniciei, n-ar întina mişel?
    Că nu săruţi cristalul, iubirea sorbi din el,
    Cu gust ca din eternul la prima lui rodire.

    Când îţi răsuflă sânii sub greul ispitirii,
    N-aş fi nărod, Nirvana să-ţi spun c-o am în gând?
    Nu Stingerea, frumosul stă inimii la rând,
    Cu roşu-n semnătură pe-osândele iubirii.

    Cum te iubesc, vrăjmaşo, cu sfânta-mi nebunie!
    Cu-atât mai mult mi-eşti dragă că-n sâmbur de tristeţi
    Slobozi din cer prin suflet azur de Voroneţ,
    Dar faci din ochi lui Dante, Infernul să ţi-l scrie.

    La Tine vin, Iubireo, cu flacăra păgână:
    Cred că din toate, iadul Ţi-a cam scăpat din mână!


    Psalm dintr-un ciob de psalm

    Pe cel ce-l ţii cu lanţul subţire al privirii,
    Măriri’-ar fi ispravă un plus al loviturii?
    Cu cât mai mare-i ghimpul, mai mândri-s trandafirii!
    Zic unii că iubirea e soră bună urii.

    Culegător de perle din stih de atlantidă…
    Tu ştii că floarea scoicii florind e morţii moarte?
    Că focul, nu pământul, e jertfă-n cărămidă?
    Cum n-am găsit în tine, măcar numai o carte?

    Ceşti, idoli, porţelanuri, nu voi ca să te mustru,
    Măcar un spin de viaţă, un freamăt spus pe chiclă.
    Din zeci de-oglinzi, făţarnic, când te răsfaţă lustru’,
    La cină, chiar şi pâinea e meşterită-n sticlă.

    Mă-mbată nebunia şi-n patimă viesparul:
    De ce n-au spart ulciorul, şi-au răstignit Olarul?





    Dumitru Ichim – din dragoste pentru lumină, din dragoste pentru Cuvânt




    SURSA:https://dindragostepentruarta.wordpr...dumitru-ichim/

  4. #24
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.188



    Ziua sperantei in lupta cu leucemia,
    ( Hope For Leukemia Day)




    Dimineata de toamna toronteza, scaldata in culorile galbenului ruginiu cu nuante de rosu incendiar, semna ziua de 16 octombrie 2006 in Queen’s Park.
    Unul din evenimentele zilei gazduit de Parlamentul din Ontario, cu sponsorizarea MPP John Milloy era consemnat chiar la intrarea in sala –Media Studio Press Conference, sub titlul “Ziua sperantei in lupta cu leucemia”.
    Conferinta prezidata de Christine Victoria Ichim, care in prezent isi pregateste lucrarea de doctorat cu tema Mecanismele moleculare ale leucemiei a avut ca invitati pe Doctorul oncologist Jeffery Lipton de la Spitalul Princess Margaret si pe mama prezentatoarei, poeta Florica Batu Ichim, eroina care in lupta de peste 19 ani cu necrutatoarea maladie, a iesit invingatoare.
    Aflam din cuvintele Christinei, cat de greu a primit vestea ca mama ei are leucemie, cand avea numai 10 ani. Atunci a facut legamantul cu ea insasi sa faca orice ar fi posibil, sa-si salveze mama.





    Instantaneu - Florica Batu Ichim si Christine Victoria Ichim, in mijlocul reporterilor de la televiziunile canadiene

    Tot cu aceasta ocazie se aniverseaza 10 ani a Canadian Cure Campaign, de cand Christine, eleva la liceu, a traversat pe role Canada, intr-o actiune de colectare a fondurilor necesare studiilor de cercetare in tratamentul leucemiei.
    Marturisirile, poetei Florica Ichim, au dezvaluit un caz care a devenit chiar un miracol. Cu 19 ani in urma diagnosticata cu CML totul a parea fara nici-o sansa. Raspunsurile la intrebarile in fata disperarii, a dorintei de a vedea cei sase copii ai sai capabili sa se intretina singuri, erau nu, sau posibil inca cativa ani impreuna cu cei dragi.
    Internarea pacientei in Spitalul Princess Margaret si tratarea bolii cu noul medicament interferon alpha a sadit in sufletul tuturor speranta de viata.
    Doctorul curant, Jeffery Lipton, specialist oncolog, a aratat ca in acest domeniu s-au facut mari progrese, ca sansa supravietuirii a crescut. Evenimentul de astazi - a spus domnia sa, are ca scop printre altele sa demonstreze eficienta cercetarilor in domeniul leucemiei, sa evidentieze progresele, mai ales din ultimi ani, in tratamentul ei.




    Christine Victoria Ichim, Dr. Jeffery Lipton si Florica Batu Ichim, in fata studioului, la sfarsitul conferintei

    Conferinta si-a gasit ecouri si in Parlamentul Canadian. La nivel provincial Mr. Jim Brownell (Stormont-Dundas-Charlottenburgh) a spus ca este o placere pentru Domnia Sa sa informeze Camera despre acest important eveniment. Amintind numele tinerei Christine Ichim, el a adaugat ca sunt cu adevarat motive ca in familiile cu persone avand acest diagnostic, speranta sa devina realitate.
    La randul sau, reprezentantul Parlamentului Federal Hon. John Godfrey (Don Valley West, Lib.) a remarcat in plen, cea de a 10-a aniversare a Canadian Cure Campaign, cand eleva Christine Ichim a traversat pe patine cu role Canada pentru strangerea de fonduri necesare cercetarii leucemiei. A apreciat ca sunt mai mult de 1500 de noi cazuri in fiecare an, in Canada si ca aceasta actiune este o oportunitate in cresterea constientizarii si a sperantei in randurile celor care sufera.
    Conferinta a constituit un remarcabil eveniment in informarea publica cu o tema de extrema importanta in domeniul cercetarii medicale in general si a progreselor realizate in tratamentul leucemiei.
    Pentru a afla mai multe, va invitam sa deschideti site-ul Hope For Leukemia dedicat celor care sufera de aceasta inca raspandita maladie, in lumea intreaga.

    Alexandru Tomescu



    SURSA:http://www.alternativaonline.ca/Comunitate0610B.html


  5. #25
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.188




    Poezie: Dumitru Ichim


    Poetul, prozatorul şi eseistul Dumitru Ichim s‑a născut la 14 august 1944, în comuna Dărmăneşti, județul Bacău. A urmat Seminarul teologic de la Mănăstirea Neamţ (1959‑1964). Este licenţiat al Institutului Teologic din Bucureşti (1968). A urmat cursuri de doctorat în Teologie dogmatică, între 1968 şi 1970, la Bucureşti, sub îndrumarea prof. Dumitru Stăniloae. A studiat la Seabury - Western Theological Seminary, Garrett Methodist Seminary, ambele din Evanston, Illinois, şi la McCormik Presbiterian Seminary, Chicago, Illinois (1970‑l972); a fost bursier al Consiliului Mondial al Bisericilor la Princeton Presbyterian Seminary, Princeton, New Jersey (1972‑l973). Îndrumător al tezei de doctorat, intitulată The Orthodox Liturgy and the World, i‑a fost teologul american James McCord (1973). În 1974 se stabileşte în Canada. A fost căsătorit cu poeta Florica Baţu Ichim. Din 1978 este preot paroh la Biserica îSfântul Ioan Botezătorul“ din Kitchener, Ontario. Aici a contribuit în mod hotărâtor la înfiinţarea Centrului Cultural Românesc şi la ridicarea unei noi biserici ortodoxe române.

    COPILUL ORFAN ŞI
    STINGĂTORUL DE LUMÂNĂRI

    Printre făclii,
    aprinse
    pentru Fecioară și Prunc,
    copilul
    a strecurat în nisip
    o narcisă.

    Stingătorul-de-Lumânări,
    uitând să-și pună ochelarii,
    se-ntunecă la chip,
    și suflând de trei ori
    deasupra narcisei
    se duce.

    Copilul se uită după el,
    apoi își face cruce
    în fața icoanei,
    din inimă de tisă,
    și din ascunzișul hainei
    mai scoate-o narcisă.

    Ca omul mare
    sfătuiește pe Maică
    oftându-și
    când dorul,
    când teama:
    „Una - pentru tine,
    una - pentru mama!

    Și să ai grijă de ele
    nu cumva să le afle
    când se va-ntoarce din nou
    Stingătorul”.


    DRUMUL APEI CU NUMELE IOV

    Vorbeau acum
    la fel ca-naintea căderii.
    Cel Unul în fața celuilalt.

    Iov
    îi servea spre ospăț
    din rodul viței și al grâului.

    Cel cu litera întoarsă
    îndrăzni spre Cel Preaînalt:
    „Nu-ți cer Livada, aleasa;
    dă-mi moștenire pustiul,
    așa
    cum numai dunele
    știu-l!”

    Răspunsul:
    „Dacă poți să-l faci
    să te iubească,
    să fie al tău,
    până la moartea zării!”,
    dar deșertul,
    văzând o fetiță plângând,
    a fugit cu tot nisipul lui
    și a făcut-o să râdă
    pe marginea mării.
    „Dă-mi, cuvenita-mi noapte
    departe de Tine, să mă desferic
    din haos în haos, noian de-ntuneric,
    așa cum Ți-am fost,
    primul născut al nopții
    și al puterii!”

    „A ta să fie,
    fără de soare,
    precum înaintea căderii
    în număr și solstiții,
    de poți s-o iubești!”
    Dar apărură îndrăgostiții
    sub noapte,
    și n-a mai fost întuneric
    că toate pleiadele
    treceau pe lângă ei înflorind
    cu lumina în șoapte.

    Iov continuă ospețirea
    din rodul de viță, de grâu
    și din tot
    ce-i cântase grădina
    de la mugur până-n procov.
    Cu ispită
    se-ntoarse cel rău:
    „Știi ce? Ce-ar fi să îngădui lui Iov
    să-mi fie slugă și ucenic?
    Nu-i darul acesta aproape-un nimic?”

    „Bine. Să fie-al tău!
    Ah, nu cumva să uiți!
    Va trebui să mergi cu el,
    cum cere târgul,
    pe scurtătura
    drumului de apă
    de la izvorul inimii
    până la bobul din pleoapă,
    așa cum v-am croit
    când v-am luat măsura
    mărimii de inel.”


    A DOUA ÎNVIERE

    La noi în sat bătrânii mai vorbesc
    de-a doua Înviere.
    Uluitoare-i prima, vorba nu-i cunoaște
    lumina toată spre-ai cuprinde zborul,
    când cu făclii în noapte
    se face înconjorul
    prin taina ne-nțelesului de Paște.

    Dar e frumoasă
    și-nvierea-a doua -
    aceeași pască, dar altcum aroma,
    când peste moarte
    pecete și-a pus Spicul,
    nu-i nimeni să vorbească despre moarte,
    ci despre Toma,
    cum doar zugravu-a moșmolit tipicul.

    După o noapte lungă-n priveghere,
    ne-ntoarcem iar după-amiază
    cu ucenicii Lui în foișor...
    Dar cum adică-a doua Înviere?
    A înviat de două ori Hristos?
    Zugravul tace până-a opta zi,
    pe Toma cel necredincios
    cu degetul în rană-a-l zugrăvi.

    Ne place necredința și-am vrea așa să fie,
    dar nu e,
    punând penelul rana să I-o lipăie.
    Imaginați-vă, ce om flămând
    în loc din pâine să se-nfrupte,
    rupându-o în două
    ar încerca nepăsător precum un doftor
    să o pipăie?

    „Cât, Doamne, Te-am dorit!
    Cuprinde-mă
    și arde-mă de-i cu putință,
    în învierea Ta ca să mă strâng,
    să Te culeg.
    Cu cât Te-mbrățișez mai mult,
    mi-s brațele
    tot mai setoase-n necredință.
    Nu pot să cred, Te văd dar parcă-s orb,
    nu-mi ești de-ajuns iubirii să Te sorb.
    Nu cu un deget, ci-mbrățișarea plină!
    Ai înviat și nu Te las fiindului părere.
    Iubirea Ta o simt acum deplină!
    Prin mine ești a doua Înviere -
    hemoglobină cu hemoglobină!”

    Zugravul n-a cetit
    ce lui Ioan i s-a părut că nu ai spus,
    când inima lui Toma - o singură suflare -
    cu cea a lui Iisus
    se contopise și slovă și dicteu.
    Și ucenicul cel iubit
    i-a răzuit lui Toma oftat amar și greu
    și-atât a scris,
    doar: „Domnul meu
    și Dumnezeul meu!”
    Și evanghelia a-nchis.


    CATAVASIE

    Ca ochiul
    mai înaltă e privirea.
    Mai sfântă decât cerul,
    cum?, oare nu-i țărâna
    căreia-nainte de-a fi ochiul
    i-a fost urzit cernutul?

    Ca într-o sită
    cu ce rămase din lumină,
    Frământătorul
    amestecând suflarea Lui cu dorul
    înstrăvezea spre tâlcuri lutul.

    Făina
    va folosi-o pentru colacul de la Cină,
    iar din tărâțele argilei –
    pe primul Său Pescar,
    cu mâna Lui de meșter și olar
    și chip și-asemănare-L
    va cumpăni-n frământ.

    Ca-ntr-o oglindă
    genunea renăscându-o din hău,
    va fi vânat și prins din apa crucii
    de însuși Fiul Său
    cu mreaja de pământ.


    DAR DACĂ IERTĂRII VOI FI
    PREA TÂRZIU?

    Că ai trecut prin ușile-ncuiate
    cu ivăr și clempușă și zăvor -
    minune e, dar și asemănare
    cum bobul trece prin încuietoare,
    cu frică peste prag putreziciunii
    de a fi totul și apoi nimic.
    Și iarăși -
    ca o semnătură-a lunii,
    buchea de aur slovenind
    ca-n stema-mpărătească-a unui spic.

    Dar altă întrebare pe mine
    mă caină
    cu spini subțiri de urzică
    că tot ce respir mi-este frică de frică;
    și știu, dar dacă nu știu?,
    dacă la Cina de Taină
    iertării voi fi prea târziu
    și ușile vor fi încuiate?
    Cine-ar putea să-mi descuie
    ușile?
    Numai Tu ai fi în stare
    să te ridici de la masă...

    ...dar mâinile Tale
    vor fi prinse în cuie.
    Tâlharul
    clipa-și va da-o de-a bușile
    ca să-mi fure și să-mi apuce
    locul meu râvnit lângă Tine.
    ...și voi rămâne afară,
    nici măcar alături pe cruce.

    PSALMUL DE IUBIRE PURĂ
    Mai tânăr ca lumina am ispitit
    pelinul,
    Nu-mi iscodiți coralii că n-au pe hărți ostrovul.
    Cum, Tu, fără cerneală, cu-n flutur scrii ceaslovul,
    Iar litera de moarte mi-o cumperi cu rubinul?

    Oh, ce n-aș da, și-arenda, să-mi fiu „libre-penseur-ul“!
    Când te-a legat Iubirea să-ți sângere cătușa,
    Cum poți să-ți negi că jarul nu-i omul, ci-i cenușa?
    Că fulger poartă apa când o înrouă norul.

    În mare-ascunsă-i alta, preaveșnică e clipa,
    Părut de orhidee se-nturbă cu stihia.
    Prin pietre colorate ce verde Ți-e tăria
    Înflăcărând din șarpe pe caduceu aripa.

    Doar numai Tu, Iubire, ca să-Ţi plantezi răsadul,
    Te-ai coborât în mine, prădând de flăcări iadul!



    SURSA:http://ziarullumina.ro/poezie-dumitru-ichim-115106.html

  6. #26
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.188
    Albumul creat de Dumitru Ichim.










    +48





    Dumitru Ichim este în Wainwright, Alberta4 Septembrie 2014 · ·

  7. #27
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.188





    Val Răzeşu


    ,, TU ŞTII CĂ TE IUBESC"



    Țin în mână cartea părintelui Dumitru Ichim. Şi nu încetez a mă minuna de smerenia ei. Bine editată, dar în format aproape liliputan pentru un volum de versuri, trece neobservată printre nenumăratele maculatoare voluminoase, cu nume alandala şi coperți cu imagini fistichii, de fapt ambalaje pentru produse de consum, şi foarte voluminoase pentru micimea din ele, ca să nu spun ,, nimicul".
    Cel mai mare şi necunoscut poet român în viață, încape împreună cu Dumnezeu într-o cărticică precum o anafură.
    Doar pare că ni se adresează nouă. Doar ni se pare că lecturăm şi înțelegem. În fapt, doar ne lasă să tragem cu urechea la spovedania sa fără pereche în fața Celui Fără de Sfârşit. Şi aceste sonete, ca întreaga sa operă, sunt ermetice. Sau, mă rog, aproape. Dar, fără îndoială, aparțin timpului nostru, pentru ca aparenta lor atemporalitate este aceeaşi cu a străinului care priveşte din spatele privirilor fiecăruia dintre noi.
    Desigur, este preot. Dar nu orice fel de preot. Să nu uităm ce a spus apostolul Ioan: ,, La început a fost CUVÂNTUL ...............". Şi nu am găsit nici un alt poet român care să fie preot al CUVÂNTULUI.
    Spunea Iisus: ,, Lăsați copiii să vină la mine ..................., Adevărat, adevărat zic vouă, cine nu se va face asemeni acestor micuți, cu nici un chip nu va vedea Împărăția Cerurilor."
    Toti proorocii, apostolii şi sfinții se rugau ,, să li se deschidă ochii". Priviți-i ochii părintelui, poartă in ei lumina copilariei lumii, s-a născut cu ei deschişi.
    Este printre foarte puținii care au ulei suficient în lampă în aşteptarea Mirelui. Nu am întâlnit alt român să scrie în negura aşteptării psalmi de lumină.Pentru că asta sunt sonetele domniei sale.
    Slavă lui Dumnezeu ca sunt contemporan cu un prieten al Său, şi prin el noi toți!


    ☆Cu ocazia implinirii unui an de prietenie virtuală.
    ☆☆ Din motive tehnice, prima postare a dispărut, aceasta este o repostare. Rog pe cei ce deja o apreciaseră, să primească scuzele mele, şi, dacă se poate, să revină acum.
    Multumesc tuturor pentru înțelegere!


    3 septembrie 2017

    VAL RAZEŞU

  8. #28
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.188

    Savatie Baștovoi

    28 noiembrie 2016 ·




    Cînd eram copilandru, avînd drept singură avere caietul meu de poezii, visam să am o editură la care să public cărțile tinerilor poeți săraci. Dumnezeu mi-a îndeplinit dorința: am o editură și astăzi vă anunț alegerea mea în materie de poezie contemporană, tînărul poet
    Dumitru Ichim
    , în vîrstă de doar 72 de ani.


    Această minunată culegere de sonete este cartea pe care mirele‑preot a scris‑o către mireasa răpusă de cancer. Preotul Dumitru Ichim este mirele nins, dar care nu încetează să se mire de iubita sa nici dincolo de moarte. Puține povești sînt capabile să tulbure și să înalțe atît de mult. O carte în care nunta atinge culmile ei cosmice, unde dragostea dintre mire și mireasă se amestecă în taina zidirii și a mîntuirii lumii, iar vinul care se toarnă la această nuntă e vinul cel din urmă, preschimbat în taină, pe care cititorul este chemat să‑l bea asemenea nunului din Cana.

    Cele 150 de sonete, numerotate de la 245 (cifra la care a rămas Vasile Voiculescu, în strădania sa de a surprinde ultimele sonetele închipuite ale lui Shakespeare într‑o traducere imaginară), este o carte care va bucura prin profunzimea de idei și desăvîrșirea stilului.

    __________________________________________

    CCXLV.

    Gelos, până acolo unde sfătos ți‑e ghimpul,
    De ce n‑am fost cu tine ca fiara de hapsân?
    Cum de‑am lăsat ca moartea să‑ți fie tot, chiar timpul?
    Pe‑atunci, mere de aur şi basm purtai în sân.

    Puteam să fim alături – oglindă în oglindă!
    Ai fi avut și‑azi părul ca peana de la corb,
    Inel din păpădie și‑un braț să te cuprindă.
    Iaz mi‑ai fi fost prin codri, sărut c‑o stea să‑ți sorb.

    O, nu te cert de cârja ce‑o tremuri pentru scuze,
    Și nici pentru obrazul boțitului șofran.
    Îmi ești la fel de dragă, cât încă porți pe buze,
    Ironică și mândră, surâsul de mărgean.

    Eu te‑am zidit de vie să‑mi fii la psalmi fereastră.
    Aici nu intră timpul, aceasta‑i cartea noastră!



  9. #29
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.188
    Savatie Baștovoi

    28 noiembrie 2016





    CCLXXII.


    In seara asta, lămpii, mai mică‑i fă spovada,
    Cât umbra, jucăușa de‑a moartea‑n dos de moară
    Și cântă‑mi din lăută, cum va‑nflori zăpada
    Ningând pe cetini negre, oftat de corn în seară.

    Mai toarnă‑mi din ulciorul cu smalț din șoapta lunii,
    Ce‑a mai rămas din sturzul ce‑a ars o noapte‑ntreagă.
    Săruturile noastre le‑or număra alunii,
    Că‑i greu să le ții minte când mi‑ești atât de dragă.

    Dar unde‑a pierit baciul cu fluierele sale,
    Să le‑mprumut spre puntea pe ape ca argintul?
    Mai știi de parastase, ștergare, căni și oale,
    Când trup de alăută își mlădie alintul?

    „Metaforei cu ușa, ea‑mi zice, ’nchide‑i cleampa!
    N‑ar fi păcat de lună, s‑o concurezi cu lampa?”

    ---------------------

    Dumitru Ichim

    , "Tu stii ca te iubesc", ed. Cathisma, Bucuresti 2016. Acuarela: Savatie Bastovoi





  10. #30
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.188

    Dumitru Ichim


    "Cuvântul dor, zic unii,
    nu poate fi tradus.
    A râs până la floare
    salcâmul când i-am spus.
    "Acestea sunt povești,
    numai de dragul lunii.
    Cum poți traduce dorul
    de nu știi să-nflorești
    spre limpezimi tot lutul?
    Si-apoi, contează vorba,
    chiar dacă-n mii de limbi
    ai învăța s-o schimbi,
    de nu ar fi tăcerea
    și floarea ei - sărutul?'"


Pagina 3 din 4 PrimulPrimul 1234 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •