Ciobanul din Miorița nu a fost omort. O spune cercetătorul care a analizat 973 de variante culese şi publicate ale Mioriţei. Descoperirile lui Victor Ravini






Ciobanul din Miorița nu a fost omort. Poemul se ncheie cu vorbele lui, după care el revine la oile sale și pleacă cu ele la păscut. Cercetarea anterioară a neglijat conjuncția condițională dacă și faptul că ciobanul pune verbele la condițional-optativ și la conjunctiv (care n Gramatica Academiei sunt categorisite ca moduri prezumtive) iar n unele variante la modul imperativ. Totul este viziunea lui despre o eventualitate, care nu are loc. Dialogul ciobanului cu mioara este un monolog interior. Mioara este alter-egoul său. George Călinescu și alții ne-au atras atenția că Miorița este un mit, nu o relatare despre o ntmplare concretă. nsă unii cercetători l-au desconsiderat pnă și pe Călinescu și au preferat să creadă că poemul descrie o crimă adevărată, mai apropiată de nțelegerea lor. De la nălțimea unor catedre, au tras concluzii pripite, aberante, jignitoare pentru demnitatea de romn.


Este de mirare că pnă și savanți de mare renume nu au văzut că e vorba de o visare poetică cu ochii deschiși. Au crezut că folclorul prezintă un fapt divers, o crimă ca n ziare, și au refuzat să vadă că n Miorița totul este simbol, metaforă și alegorie cu multiple nțelesuri abstracte, luminoase și sublime. Ciobanul nu este un personaj concret, ci un personaj simbolic. El este un reprezentant literar al bunătății și perfecțiunii omului n general, un erou n mitologia precreștină a strămoșilor noștri, n legătură cu un ritual tradițional, sacru. Nu este vorba de o crimă, ci de un ritual ciobănesc de inițiere n tainele naturii și universului. Confundarea mitologiei cu realitatea cotidiană a dus la regretabila răstălmăcire a poemului. Erudiți ngropați n cărți și cu dispreț pentru originea țărănească a culturii noastre strămoșești, au crezut că străbunii noștri erau proști, incapabili de a crea metafore sau alegorii poetice și au citit Miorița cu ochelari opaci, iar tot ce este luminos n Miorița a fost văzut ca ntunecos și tragic. n acest fel ni s-a prezentat o nțelegere pe dos a Mioriței, cum că ar fi vorba de o crimă murdară, ciobanul ar fi peisimist, fatalist, resemnat, laș, așa cum au vrut unii să ne facă să fim, și ne-au băgat pe gt concepția falsă că Miorița ar fi dăunătoare individului și națiunii.


Străbunii noștri nu puteau să fie proști, nu puteau să creeze și să ne lase moștenire nouă, strănepoții lor, un poem dăunător, așa cum s-a ajuns să se creadă. Dăunătoare sunt teoriile unor celebrități prea mari ca să mai respecte vreo metodologie de cercetare adecvată și au nțeles totul cum li s-a părut sau le-a convenit lor. Au pus pe seama ciobanului și a tuturor romnilor propriile lor defecte, spaime și frustrări. Doctrina cu care ne-au mințit ncă de pe băncile școlii l-a făcut pe Nichita Stănescu să spună că Miorița ar fi școala tristeții noastre naționale. Nu Miorița este școala tristeții noastre naționale, ci școala interpretărilor tenebroase și confuze pe care ni le-au injectat unii dintre cei mai străluciți intelectuali. Cercetători de indiscutabilă respectabilitate au cenzurat pasaje ntregi și au propus să eliminăm cele mai frumoase și mai emoționante versuri din Miorița. n ce scop? Au atacat n fel și chip acest poem străbun și au ncercat să-l desființeze. Nu putem ști dacă exegezele lor răuvoitoare au fost o strategie premeditată sau inconștientă de a pngări cea mai luminoasă creație a folclorului nostru. Răstălmăcirea Mioriței de către unii cercetători aduce un prejudiciu identității noastre naționale, subminează ncrederea n noi nșine și n națiunea noastră, compromite numele și capacitatea de romn n proprii noștri ochi și ai altora.


n Miorița nu poate fi vorba de o ucidere cu implicații juridice, cum au spus unele celebrități. Cuvntul lege apare n sumedenie de variante ale Mioriței din antologia lui Adrian Fochi sau alte antologii și s-a crezut la repezeală că are sens juridic. Dicționarul Limbii Romne elaborat de Academie și orice dicționar romn-romn arată că lege are două sensuri, unul religios, mai vechi și unul juridic, mai nou. n toate textele vechi, ba chiar și la clasicii noștri sau la autori mai recenți, lege are un sens exclusiv religios. n cultura populară, orală, lege este documentat numai cu sens religios și niciodatăcu un sens juridic. Deci, cauza și scopul uciderii n Miorița sunt religioase și nicidecum juridice. Analiza mea dovedește că nu este vorba de un sacrificiu uman sngeros, ci de un ritual tradițional sub formă teatrală, un obicei ce se repetă an de an. n trecut, Miorița se cnta numai la zile mari, ca orice alt ritual sacru, iar nu oricnd, ca n vremuri mai noi.


Cele mai vechi și mai bine păstrate variante ale Mioriței sunt colinde. Acestea se cntă n cor n ograda fiecărui gospodar, ca să-i ureze trai bun și belșug n noul an. De la o casă la alta, ciobanul din Miorița primește numele bărbatului care e nădejdea familiei și care astfel devine personaj n text. Țăranul respectiv primește rolul eroului mitologic, ce se sacrifică ritual și se unește cu natura divinizată, pentru a o renvigora cu forța sa și ascultă cu mndrie ceea ce i se cntă lui. Dacă n Miorița ar fi vorba de o ucidere adevărată, ce familie i-ar mai fi primit pe colindători să le ureze moartea bărbatului care e capul familiei?


Nici măcar cinele din Miorița nu este un cine adevărat. Mioara i spune ciobanului să-și cheme un cne, cel mai bărbătesc și cel mai frățesc. Deci cel mai dintre mai mulți, așa cum ni se spune de la nceput, că el are cini mai bărbați. Dacă ar fi fost vorba să-l apere cinele de cei doi ucigași, de ce să-și cheme numai un cine și nu toți cinii? Orice țăran știe că nici cel mai puternic cine nu poate face față cnd are de luptat cu doi adversari. Nu este vorba să-l apere, e vorba de altceva. O mioară fabuloasă nu poate vorbi de un cine adevărat. Cine a mai pomenit vreo operă literară n care animale fabuloase vorbesc despre animale reale?


Toată acțiunea din Miorița se petrece n peisajul lăuntric, psihologic al ciobanului și este proiectată asupra peisajului exterior, geografic. Autorii anonimi amestecă imagini interne și imagini externe, cu aceeași măiestrie derutantă ca și Petrarca, Dante, Omar Khayyam sau alți celebri autori ai literaturii culte, la care farmecul este că autorul reușește să ne vrăjească cu confuzia dintre realitate și fantezie, nct luăm abstracțiunea comprimată n imaginea mitologică drept adevăr concret. Mioara este o metaforă ce poate simboliza acea parte din sufletul omenesc pe care C. G. Jung o numește Anima, adică partea feminină a sufletului fiecărui om, iar cinele Animus, partea masculină.


ntr-o variantă mai veche, ciobanul cere el nsuși să fie ucis de trei ori, la răsăritul soarelui, la amiazăși la apus. Numai la teatru sau ntr-un ritual simbolic poate cineva să fie ucis de trei ori. El mai cere să fie ngropat de trei ori la rnd, n diferite locuri, tot ca la teatru, și să nu pună pămnt peste el, iar el va cnta din fluier pentru oile sale. Cine a mai pomenit să fie careva ngropat de trei ori la rnd n aceeași zi? Niciun etnograf n-a mai ntlnit un asemenea obicei. n altă variantă, doi ciobani l vor omor cu securi și cu topoară și cu bolovani de moară. n alta, cu nouă topoare. Cam multe arme pentru doi ucigași. n Baltagul lui Sadoveanu era suficient un singur baltag, dar acolo era o ucidere adevărată. n Miorița nu poate fi vorba de o ucidere reală, ci de o punere n scenă. Ciobanul vorbește ca un producător și un regizor al unei reprezentații teatrale cu sensuri simbolice sacre, unde el este și actorul principal, care joacă rolul unui erou mitologic.


Faptul că numărul de 9 topare din Miorița (varianta CXCIII versul 7, pagina 651 din antologia lui Fochi, culeasă n satul Leauț, lngă Brad, n Munții Apuseni) coincide cu numărul de 9 topoare din bronz descoperite lngă Iași de Cezar Cioran n 2015, poate să fie sau să nu fie doar o simplă coincidență, deoarece este o cifră cu valori matematice aparte și e considerată sfntă n cam toate religile. Topoarele acestea erau așezate n cerc, ca niște raze solare, ceea ce sugerează o dispunere cu o semnificație ritualică, masculină după cum afirmă Daniel Roxin, citnd arheoloaga Senica Țurcanu, șefa Muzeului de istorie a Moldovei http://www.cunoastelumea.ro/descoper...0-de-ani-vide/ Greu de spus dacă aceste 9 topoare rituale găsite n Moldova au o legătură directă cu cele 9 topoare pentru uciderea rituală a ciobanului din susnumita variantă a Mioriței sau este doar o coincidență.


Moartea, ngroparea și nunta cosmică a ciobanului se repetă simbolic, n colinde la nceput de an, de la o casă la alta, n unele variante la Sf. Ilie și ori de cte ori textul este rostit sau citit, la fel ca atunci cnd apostolul Pavel spune că el moare n fiecare zi, pentru a se uni cu Dumnezeu. Multe alte personaje celebre din civilizația altor popoare au efectuat experiențe psihologice de acest fel și sunt bine analizate de știința religiei. La fel și ciobanul folosește aceeași alegorie a morții și a nunții cosmice, binecunoscută n istoria literaturii universale și n fenomenologia religiilor. El moare simbolic pentru a se uni cu divinitatea adorată, zeitatea feminină din ceruri sau care n alte variante apare pe munte mpodobită cu simboluri solare și lunare. Este vorba de o hierogamie, adică bineștiuta nuntă a sufletului omului cu o divinitate cerească.


Multe alte argumente din cartea Mioriţa Izvorul nemuririi arată că poemul nostru național folosește aceleași procedee de tehnică literară și are un conținut de idei sublime comparabile cu cele mai valoroase opere din literatura universală. Miorița merită să fie repusă pe cel mai nalt piedestal al literaturii universale, de unde cțiva din erudiții noștri au trntit-o n noroiul unde au vrut să ne mpingă.


Un articol de Victor Ravini






Victor Ravini, Editura ALCOR EDIMPEX, Bucureşti, 2016. Cartea poate fi comandată aici: www.dacia-art.ro

Cartea, un album cu 350 de pagini text şi peste 300 de imagini, este un studiu literar-filosofic ce se adresează publicului larg. Autorul analizează 973 de variante culese şi publicate ale Mioriţei şi, bazndu-se pe lucrări ale unor gnditori iluştri n literatură, filosofie, drept, istorie şi istoria religiilor, susţine că Mioriţa este un mit de valoare universală cu vechime milenară.


Autorul, Victor Ravini (Radu Victor Niţu) este născut la Caracal, a absolvit Facultatea de Filologie, specialitatea limbă şi literatură romnă şi germană, a Universităţii din Timişoara. A tipărit patru cărţi, semnnd Radu Niţu, a fost primit n Uniunea Scriitorilor din Romnia. n 1985 a plecat n Suedia, a absolvit liceul suedez, a urmat Facultatea de Ştiinţa Religiilor la Universitatea din Gteborg şi Management la Scandinavian International University. A publicat trei cărţi n limba suedeză, dintre care ultima, Mioriţa, a fost apoi tradusă de autor n romnă.


Este membru al Uniunii Scriitorilor din Suedia. Primind cetăţenia suedeză, şi-a legalizat numele Victor Ravini, format din primele silabe ale numelui său complet.Cartea se citeşte cu interes, ca o lucrare de investigaţii, pentru că autorul şi pune ntrebări şi răspunde cu argumente, n susţinerea ideilor sale. El doreşte să deschidă o nouă etapă de cercetare privind poemul, combătnd ideea că Mioriţa nseamnă povestea unui cioban care acceptă să fie omort de tovarăşii lui, de unde a rezultat că romnii ar fi un popor de laşi trişti, fatalişti. (Corina Firuţă)



SURSA; http://www.cunoastelumea.ro/ciobanul...victor-ravini/