Iubim Ortodoxia


26 iulie



,, Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri."
Cnd te desparți din vina ta, ncerci o vreme să te lupți cu ireversibilul, ți dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă și renunți. Cnd te desparți din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să nțelegi ce s-a ntmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas, și te chinui să pricepi ce n-a fost bine și unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. La fel se ntmplă și atunci cnd te desparți de țara ta. Dezamăgit, nșelat, mnios, ndurerat. Nu ți-e usor s-o lași. Țara și mama nu ți le alegi. Te așezi pe celălalt mal al lumii și cauți răspunsul: ce s-a ntmplat cu țara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc.
Romniei i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, n orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și nșelătorii care nu duc nicăieri. Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pămntul și credința.
Bătrnii. Romnia i batjocorește cu sadism de 20 de ani. i ține n foame și n frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămnde și bătute, asta au ajuns bătrnii noștri. Cini ținuți afară iarna, fără măcar o mnă de paie sub ciolane. Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și nțelepciune a unei generații care a trăit attea grozăvii e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrni nu există familie. Fără bătrni nu există viitor.
Pămntul. Care pămnt? Cine mai e legat de pămnt n țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susține un program care se intitulează “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt ncurajați să crească pe lngă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se ntmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările “prietene”. La noi chestia asta se numește “agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că d-aia avem UE. Cntatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță pnă de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot nțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară! Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pămnt, că nu erau n stare să-l muncească. Nu știu ce nseamnă pămntul, ctă liniște și ctă putere ți dă, ce povești ți spune și ct sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urt ntotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la cmp cu ciorba n sufertaș. Pe toți gngavii și pe toți puturoșii ăștia i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul ngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.
Credinta. O mai poartă doar bătrnii și țăranii, cți mai sunt, ct mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de mbrăcat, greu de dat jos, care trebuie mpăturit ntr-un fel anume și pus la loc n lada de zestre mpreună cu busuioc, smirnă și flori de cmp. Pus bine, că poate l va mai purta cineva. Cnd or sa moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu. Avem, n schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și nmormntări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute n grabă și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu’ părinte, e urgent. Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pămntul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se nmulțesc, credincioșii se mpuținează, sfinții de pe pereți se gndesc serios să aplice pentru viză de Canada . Fetele noastre se prostituează pnă găsesc un italian bătrn și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează pnă găsesc un italian bătrn cu care se mărită. Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii nostri.
Sună-ți bunicii, pune o sămnță ntr-un ghiveci și aprinde o lumnare pentru vii și pentru morți."
ROST…


Dan Puric.