Val Răzeşu
Visam întotdeauna să fiu egal cu eu
Când vuietul furtunii ca pescăruş mă cheamă,
Din tunetul de ape cu glasuri de aramă
De clopote sfințind, să urc în curcubeu.
... Şi am rămas cu setea pe nişte scări de fum,
Nu este înainte, nu este înapoi
Şi totuşi sunt eu însumi, şi totuşi sunt pe drum,
Nu e nimic afară, Lumina e în noi...
Subsemnatul Val Răzeşu, născut sub cupola maternității Frumosului, avănd părinți Dreptatea şi Adevărul, cu certificatul de naştere eliberat de o nălucă ce pretinde a fi scriitor, de naționalitate Om, cu cartea de identitate pe aripile unui covor ce şi-a pierdut adeseori busola, în vârstă de 57 de ani şi-o floare de nu-mă-uita, absolvent al Academiei de privighetori, cu domiciliul stabil în sudul inimilor fiecăruia dintre voi, de profesie călător către infinit, proprietar de drept al Iubirii ideale şi în fapt al Stelei Singurătății, întemnițat pe tărâmul Poeziei într-o iarnă cu năluci şi stele, vă doresc tuturor un An Nou cu multă lumină în suflet şi priviri şi declar cu măna pe aripă că vă iubesc mai presus de cuvinte şi niciodată sărutare ca Iuda nu vă voi da.
Cred că m-am ataşat deja prea mult de prietenii mei virtuali. Care, în fapt, nu sunt deloc virtuali. Altfel nu i-aş putea cuprinde pe toți in surâsul unui gând, in tăcerea unei lacrimi neplânse, în lumina unor cuvinte din limpezimea unui izvor adevărat, În fața unor străini nu vii niciodată cu sufletul în palme, pentru a le spune ,, Iată-mă!"...
Răspunde cu citat
Marcaje