Val Răzeşu

[latan.elena]

Val Răzeşu






RĂDĂCINA DE SUB PAS

Val Răzeşu



Am umblat prin lacrimă hai-hui,
Te-a strigat sub pleoape dumnezeul
Către cer pământul să mi-l sui,
Cum îşi saltă ploaia curcubeul.

Tu aduci în mine primăvara,
Viscolul rămâne doar în păr,
Ochii tăi îmi luminează seara
În sărut, supremul adevăr.

În cireş bătrân, printre ninsori
Îşi înalță trupul tău misterul,
Înfloresc sub palme mări de flori
Şi surâde mai albastru cerul.

Vii din care țară fermecată
De tresar pe tâmpla mea cocorii,
Noaptea mi-e cu stele ferecată,
Şi cu fluturi de lumină, zorii.

Auresc zăpezile din sân
Tot ce-a scris cu întuneric viața,
În uimirea de cireş bătrân
Coapsele îşi strigă dimineața.

Tu îmi eşti, Minune, un descântec
Mai presus de adevăr şi fire,
Îngerul tăcerilor din Cântec
În clepsidra mea de nemurire.

Draga mea cu aripă în glas,
Tu, ce-mi porți şi cerul şi cuvântul,
Tu eşti rădăcina de sub pas,
Îmi aşterni cu floare tot pământul...

25 martie 2017

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu






DESCALECĂ-MI ÎN SUFLET

Val Răzeşu



În troienele din suflet am dat iernii cu pumnalul
Şi-a tâşnit către lumină lacrimă de ghiocei,
În povestea nesfârşită ce-o păstrează ochii mei
Îmi port tava cu jăratic şi nechează aprig calul.

Parcă doarme în ceasornic timpul, nu mai pot să număr
Clipele ce cresc întruna a tăcere şi pustiu,
Ca în lume şi în cântec să nu fie prea târziu,
Nu doar calul zboară straşnic, îmi mijesc aripi in umâr.


Lasă-ți umbra şi castelul de iluzii risipite,
Urcă-te în şaua sorții, ne-ntâlnim la jumătate
Să închidem în sărut, seara, cerurile toate,
Să sfiim pe buze îngeri, cu cireşe pârguite.


Hai, descalecă-mi în suflet, bate inima cu flori
Pe altarul primăverii să îngenunchez ca mire,
Să îngenunchezi mireasă, că e noaptea prea subțire
Să ascundă de lumină trilul în privighetori.


Să se-ntâmple ploi de stele pe altarul înserat,
Să alerge prin artere bidiviii la galop,
Să ne pierdem intr-un cântec, împreună, strop cu strop
Să-mi trăiesc dumnezeirea pe altarul unui pat...


26 martie 2017

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu






ALERGÂND PRIN PRIMĂVARĂ

Val Răzeşu



Chiar în primăvara lumii te-am aflat când, pe retină,
După viscol şi tăcerea din zăpezi fără sfârşit,
Ca un fluture de aur pe o rază de lumină
Te-ai ascuns într-un cireş, mugure ai tresărit.

N-am văzut atâta farmec şi candoare, niciodată,
Cum te săruta albastru cerul, surâdea-i sfioasă,
Povestind zădărniciei cum Nemărginirea toată
O cuprinzi într-un sărut de pe gura ta frumoasă.

Pletele de abanos ard sub pleoapa nopții jar,
Şi mă porți în lumi ascunse, de dincolo de cuvânt,
În livezile iubirii, toate florile tresar
Într-un viscol de petale, din cireşul care sânt.

Te îmbrățişez, Minune, mai presus de legea firii,
Sunt la începutul Lumii, nu mai ştiu unde eram,
Raiul inimii aşteaptă să deschidă poarta mirii
Cântecului din ecoul şopotind din ram în ram.

Din tăcerea fără capăt, de va fi să-mi strige ceasul
Că s-a înegrit cadranul, şi-am să urc ultima scară,
Caută-mă în livada amintirii, ştie-mi glasul,
Ca o floare de cireş alergând prin primăvară.

27 martie 2017

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu






FLUTURI (13)

Val Răzeşu


Din iarnă, evadat printre troiene,
Tăcerile prin Cântec le înving,
Cu primăvara-ți poposesc pe gene,
Şi ning înmiresmat cireşii, ning.

Şi cum vibrează trupul de vioară,
Ca sub arcuş, când palmele te-ating,
Se-mbujorează stelele în seară
Şi ning înmiresmat cireşii, ning.

Secundele din ceasul fermecat,
Pe alb de sân zăpezile-şi preling
Cu aerul, un cântec sărutat.
Şi ning înmiresmat cireşii, ning.

Pe catifeaua dorului încins
Îşi țese luna plasa de paing,
Cu fluturii din pântec m-ai învins
Şi ning înmiresmat cireşii, ning.

Iar coapsele par aripi de lumină,
În zborul lor şi cerul îl ating,
Ca primăvara veşnică să vină.
Şi ning înmiresmat cireşii, ning.

28 martie 2017

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu






TE STRIGĂ MAREA

Val Răzeşu


Draga mea, auzi, te strigă seara
Cu pescăruşii care te-au visat
Cu cerul în privire adunat
Şi în sărut cu toată primăvara.

Ridicând pe boltă mii de stele
Pe aripa dorului de tine,
Străluceşti în noaptea care vine
Freamătul din largul mării mele.

Lasă-te de-un val îmbrățişată,
Te aşteaptă țărmul, ca altarul
Jertfa necurmată, strigă farul,
Să te ia pe coama înspumată.

Sunt în portul visului durut,
Să-mi albeşti pe tâmple dimineața
Amintirii că revii cu viața,
Să te scriu poem de început.

29 martie 2017

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu






SOMN LIN, VISEAZĂ MAREA

Val Răzeşu


Iernile ce ne visau străini,
Cu jungherul împlântat în drum,
Şi spre cer cu nişte scări de fum
Viscolele, le-ai făcut lumini.

Albatroşii gândului visează,
În răsăritul ochilor te vrea
Un sărut, uitat pe gura mea,
Depărtările le luminează.

Din vioara timpului născută,
Care te-a şoptit ca un descântec,
Ai prelins în sufletul meu cântec
Primăvara care mă sărută.

În înaltul amintirii tale,
Marea-i sub aripi de pescăruş,
Freamătă fiorii sub arcuş
Şi surâzi ninsoare de petale.

Marea ştie că te-a cunoscut,
Strigă valurile-n dig ,, Străino,
Fă din glezne țărm de aur, vino,
Urma de sub pas să ți-o sărut.

În ceasornic a rămas nisip
Din lumina clipei altui an,
Timpul te învârte pe cadran
Ca să dai iubirii mele chip,

Să roşească razele luminii
Săgetând zăpezi în decolteu,
Ce zâmbesc sub ochii altui eu,
Trup de fată unduindu-şi crinii.

Poate, ani au pârguit amiaza...
Coapsele par aripi strânse lin
Ce ascund ca soarele în vin
Cerul, ca deşertul, oaza.

Soarele, urcând prin amintiri,
Dogoreşte tot mai mult a vară,
Îți alintă trupul de vioară.
Umbra ce se lasă în priviri

Peste pleoape lasă înserarea,
Stele se îmbrățişează-n păr...
Nani,-n negrul lui de Adevăr,
Somn lin, iubito, te visează Marea.

4 aprilie 2017

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu






GHIOCEI ÎN VEŞNICIE

Val Răzeşu



Ai urcat în dorul meu, îți aduci aminte, Evă,
Când pe aripa din umeri şi tăcerea viscolea...
Pe zăpezile de sân, ghioceii tăi, în grevă,
Te-au cerut în înflorirea primăverii, draga mea.

M-ai ars flacără pe buze, în îmbrățişare lină
Ce străbate depărtarea către stele în sărut
Şi toți fluturii din pântec au zburat către lumină
Când fiorii de sub palme zborul ți-au recunoscut.

Eşti Minune! Lumi visate au venit să se întâmple,
Timpul fuge înapoi, clipele comprimă veacul,
Voi purta în veşnicie ghioceii tăi pe tâmple
Şi spre vara nesfârşită, în poeme, liliacul.

Primăverile au zâne, clipele au veşnicii...
Fură iernile din mine, viscoleşte la trecut,
Poartă fără de sfială trena ta de Poezie,
Tu, mireasa nunții mele ce mereu s-a petrecut.



9 martie 2017

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu



FLUTURI (14)

Val Răzeşu


Dintr-un tărâm necunoscut,
Îmi vii sub pleoape primăvară
De Cântec înoptat vioară
Lângă arcuş, pe aşternut.

Pe buze, clipe înflorite
Buchete vor să se adune
Săruturi, să vibreze strune
Sub degetele năucite.

Revarsă luna tot misterul
În părul despletit fiori,
Şi cerne sânul alb de flori
De luminează-n mine cerul.

Pe pântec, bobul de sudoare
În apă vie îl prefac,
Şi, coapsele ce dau în floare
Petale de uimiri desfac.

Clipele tresar a începuturi,
A veşnicie inima se miră,
( Ceasornic prefăcut în liră!),
Şi noaptea se preface fluturi.

Ca valurile-n larg, felină
Spre ingerul din mine te strecori
Sub aripa întinsă către zori
În curcubeu năvalnic de lumină.

Din gingăşia ta îmi dai putere
Să-ți murmur răstignirea în poem,
Să mor cu tine şi să nu mă tem,
Că facem fiecare noapte Înviere...

6 aprilie 2017

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu




ÎNTR-UN CÂNTEC, AM SĂ TAC

Val Răzeşu


Vezi? a început eclipsa...
Numai tu stai în loc sfânt
când se sfâşie un cânt
prevestind apocalipsa...

Dacă nu ai fi departe,
sâmbure de taină vie
într-o altă luterie,
din Cremona altei soarte,

ai vedea în necuprinsul
unei minți ce te-nțelege,
că eşti mai presus de lege
şi, triumfător, învinsul

necuvintelor străine,
cum aduce pe planetă,
din comoara ei secretă,
primăverile din tine.

...Eşti atâta de femeie
că bagi îngeri în ispită,
veşnicia în clipită,
soarele într-o scânteie..,

... Ai vedea,-n păreri de rău,
ticăind în partea stângă,
înflorind, în loc să plângă,
flori de scris numele tău.

Într-un Cântec am să tac,
şi-am să plec bogat în rai,
de va fi în luna mai,
floarea mea de liliac...

VAL RĂZEŞU

[latan.elena]

Val Răzeşu






ÎNFLORIND NUMELE TĂU

Val Răzeşu



Zările mi-au pus pe pleoape catifeaua înserării,
Doar sărutul tău mai poate fi atât de diafan,
Sub sprâncenele mirate, mi-aduci valurile mării
Unde te îmbrățişează amintirea altui an.

Eşti departe, crezi că eşti, locuim doar un mister,
Tu nu eşti aripa dreaptă, eu nu sunt aripa stângă,
Împreună suntem zborul unei lacrimi către cer
Când, de-atâta bucurie, curcubee vrea să plângă.

Una eşti cu raza lunii, strecurându-ți prin fereastră
Zâmbetul care roteşte Timpul pe cadran, fiori
Ce şoptesc pe gura ta veşnicia mai albastră,
Clipele într-un sărut a cireş mirat cu flori.

În povestea nesfârşită aud mii de bidivii,
Cu jăratic, să-i hrănească, vin cocorii de la sud,
Iernile îşi vor tainul, primăveri tot mai târzii
Scriu poemul care eşti, vers muiat în verde crud.

Priveşte-mă cu ochii verii, şi cuibăreşte a mireasă,
Striveşte-ți sânii peste pieptul ce se deschide ca o poartă
Către biserica din suflet, să ştii că ai ajuns acasă,
Că îngerului tău sfios sărut aripa ce îl poartă.

Lasă-mi vis lumina toată ce-ți străluce în priviri
Şi voi şti că nu e noapte unde să nu îmi răsari
Într-o nuntă nesfârşită, în sărutul unor miri
În livada de cireşi unde floare îmi tresari.

Iartă-mi, în îmbrățişare, cerul ce-l ating, păcatul
Că de-atâta primăvară mugurii, de dor, plesnesc,
Şi sunt crucea ta de aur, iar Golgota este patul
Unde, pentru veşnicie, lacrima ți-o răstignesc.

Dimineață de cireş a bătut la poarta mea,
În livada adunată în sărut parcă visat,
Şi-a săltat cerul marama, de atâtea stele grea,
Zugrăveşte cu albastru ochii ce m-au înălțat.

Potopeşte-mă, iubito, într-un viscol de petale
Să ascunzi de ochi străini paşaportul de plecări,
Numai tu să vezi cireşul primăverii vieții tale
Înflorind numele tău pe-ale cerului cărări.

8 aprilie 2017

VAL RĂZEŞU