Papornița Moșului

Subiect: Val Răzeşu

  1. #21
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Marmură cu fulgere verzi


    De ce cu ochii-închişi, străino,
    Ca o icoană rătăcind hai-hui?
    Cu tandre felinare de gutui
    Îți luminez cărarea, haide, vino!

    Ai rătăcit prin lumea de statui
    Visându-te şi tu Venus din Milo?
    Deschide ochii larg şi râzi, copilo!
    Din marmura cu fulgere verzui.

    Cu neființa te-amenință gerul,
    Hai, intră-n casa sufletului meu,
    Cu Cântecul, cu Rana şi cu Cerul,
    Înalță-mă din lacrimi curcubeu.
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.03.2017 la 21:17.

  2. #22
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Am cunoscut păduri smintite,
    Ce-mi puneau piedică cu vreji
    De mure şi cu crengi pitite
    Între ciulinii cei viteji.

    Ori, dimpotrivă, codri mari
    Ce mă primeau cu-atâta fală
    Umbrind cărarea cu stejari
    Din garda lor imperială.

    Călcam solemn peste covorul
    Țesut de toamne în declin,
    Le-am dat cu glas de lup onorul,
    Au tras trei salve de rubin.

    Era prezent Duhul Pădurii,
    Fanfara triluri intona,
    Şi-a oferit sufletul, gurii,
    Din mine, tainiic, Cineva.

    - Am fost o fiară, pui născut
    Din Necuprins şi Fulgerare,
    Din tot ce-n Cântec a durut
    Când suna corn de vânătoare.

    M-au hăituit dulăi de rasă
    Şi vânători ne-nduplecați,
    Singurătatea mi-a fost casă
    Şi codrii singuratici, frați.

    Mai întrebam în noapte luna
    De ce doar fuga mi-e popas,
    De ce să iert întotdeauna
    Cei ce mă vor fără de glas.

    Abia târziu, când am fost mare,
    Mi-a dat răspuns un vânător...
    I-a lucit carabina-n soare,
    M-am mîniat îngrozitor,

    Văzut-am bine, de aproape,
    Abia când colții au lovit:
    - Avea doar lacrima sub pleoape
    Şi-'n brațe pui de lup, rănit.

    Când văd ai oamenilor prunci,
    Urlu la lună în neştire
    În mine. Fiara de atunci
    Abia mai poate să respire.

    Abia aştept un vânător
    Cu nepăsarea în cătare,
    S'-apese pe trăgaci uşor,
    De la o mică depărtare.

    Aş vrea să fie lună, seara
    Şi glonț de aur...şi, din prima...
    Ca lup, nu mai suport ocara.
    Cu sângele , să-mi spele vina...

    Val Răzeşu
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 08.10.2019 la 17:26.

  3. #23
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Val Răzeşu


    5 Ianuarie ·







    Pentru Lili Lazăr, comentariu la poezia ,, În pădurea din apropiere".
    Motto:
    Abia atunci mi-am dat seama că sunt OM
    când un lup a sărit la mine în suflet
    şi a început să-mi lingă păcatele.
    Val Brădeanu

    La început, după ce am scris comentariul propriuzis, mi-am spus că unul atât de răuvoitor nu am mai făcut niciodată pe faceebook. Apoi, mi-am spus că Adevărul trebuie să rămână Adevăr , să întrerup măcar pentru o clipă corul laudativ al celor care nu au înțeles nimic din poezia asta. Şi a venit un alt apoi, să fie exclusiv privat.
    Dar, un ceva nelămurit m-a îndemnat ca, de această dată, să nu am încredere în propria mea logică, să ignor toate argumentele ei, să mai caut încă o dată dacă în spatele acestei anarhii de cuvinte gratuite aranjate in strofe care la rândul lor nu se înşiruiesc logic, nu se ascunde , totuşi, un mesaj care îmi scăpa. Pentru că nu părea a purta niciun mesaj deasupra banalului şi gratuitului. Am recitit cu cea mai mare atenție şi, pe cănd mă pregăteam să-mi spun că nu mai este nimic de făcut, mi-a venit brusc în minte povestea celor trei îngeri pe care Dumnezeu i-a întrebat care ar fi cel mai nimerit loc în care ar putea fi ascuns Adevărul, de om. Am tras cu urechea la răspunsul celui de al treilea şi, l-am găsit!
    Trebuia să mă aştept la aşa ceva, doar eşti soție de preot...

    Am cunoscut păduri smintite,
    Ce-mi puneau piedică cu vreji
    De mure şi cu crengi pitite
    Între ciulinii cei viteji.

    Ori, dimpotrivă, codri mari
    Ce mă primeau cu-atâta fală
    Umbrind cărarea cu stejari
    Din garda lor imperială.

    Călcam solemn peste covorul
    Țesut de toamne în declin,
    Le-am dat cu glas de lup onorul,
    Au tras trei salve de rubin.

    Era prezent Duhul Pădurii,
    Fanfara triluri intona,
    Şi-a oferit sufletul, gurii,
    Din mine, tainiic, Cineva.

    - Am fost o fiară, pui născut
    Din Necuprins şi Fulgerare,
    Din tot ce-n Cântec a durut
    Când suna corn de vânătoare.

    M-au hăituit dulăi de rasă
    Şi vânători ne-nduplecați,
    Singurătatea mi-a fost casă
    Şi codrii singuratici, frați.

    Mai întrebam în noapte luna
    De ce doar fuga mi-e popas,
    De ce să iert întotdeauna
    Cei ce mă vor fără de glas.

    Abia târziu, când am fost mare,
    Mi-a dat răspuns un vânător...
    I-a lucit carabina-n soare,
    M-am mîniat îngrozitor,

    Văzut-am bine, de aproape,
    Abia când colții au lovit:
    - Avea doar lacrima sub pleoape
    Şi-'n brațe pui de lup, rănit.

    Când văd ai oamenilor prunci,
    Urlu la lună în neştire
    În mine. Fiara de atunci
    Abia mai poate să respire.

    Abia aştept un vânător
    Cu nepăsarea în cătare,
    S'-apese pe trăgaci uşor,
    De la o mică depărtare.

    Aş vrea să fie lună, seara
    Şi glonț de aur...şi, din prima...
    Ca lup, nu mai suport ocara.
    Cu sângele , să-mi spele vina...
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 07.08.2016 la 15:04.

  4. #24
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Cântecul nescris

    .................................
    Ce mult înseamnă să te ştii în stare
    Să fie tâmpla ta un țărm frumos
    Când se aruncă îngerii în mare
    Pe derdeluşul clipei de prisos.

    Vor nuferii de ape să se spele,
    Cocorii-îşi pierd aripile în vis,
    Priviți-mă - sub ploile de stele -
    Cum port pe buze Cântecul nescris.

    Iert munții de prăpăstii trecătoare,
    Păduri albastre şi privighetori
    Mă-nchid într-o poveste viitoare
    Cu soarele, în cupa unei flori.

    Dar iarnă curge din clepsidre sparte,
    Sub viscol înflorirea n-o mai ştiu
    Şi-mi spulber viața în secreta carte
    Pe car niciodată n-am s-o scriu...







  5. #25
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185










    NUMĂRĂTOARE INVERSĂ
    Lucia Barbu



    De ce-mi vine să fiu rug?
    Rug arzând în iceberg rece,
    Îl topesc sub pleoapă seara,
    Şi îl duc în lacrimi zece.

    De ce-mi vine să amurg,
    Când în zori de zi cu rouă,
    La trezire-s floare dalbă,
    În petale,... lacrimi nouă .

    Şi sărutul, dor pe buze,
    Cu mirosul de măr copt,
    Lasă gustul lui pe pernă,
    Şterge-o lacrimă! Sunt opt!

    De ce-mi vine să mă frâng,
    Frunză-n adieri de şoapte?
    Miere-amară,rug de mure,
    Spinii împărţiţi în şapte !

    S-a-ntunericit şi gândul,
    A rămas oftatu-n oase,
    Biciuie cărarea vântul,
    Lacrimi au rămas doar şase.

    Inima făcută cioburi,
    Doar spărturi amestecate,
    Rămăşiţe de vitraliu
    Din cinci vise colorate,

    Se topesc în amintiri,
    Verzi ca frunzele de iarbă.
    Patru boabe mari de rouă,
    Se unesc acum în barbă.

    Îmi coboară pleoapele,
    Peste ochii-atât de grei.
    S-a uscat o lacrimă
    Şi acum, rămas-au...trei.

    Tânguit, suspin se-aude,
    Lunecă spre nicăieri,
    Două lacrime sărate
    Din sfârşitul unei veri.

    În palmă s-a rupt arcuşul,
    Mânuind-l mâna mea,
    Când încă ţipa vioara,
    S-a uscat şi lacrima !







    Lu, poezia ta ,,Numărătoare inversă", merită mai mult. Fii indulgentă cu modestul comentariu pe care i l-am făcut.

    Toți paltinii s'-ar vrea viori,
    ( Că asta şopotesc întruna...),
    I-am auzit de-atâtea ori:
    ,, Din mine, Stradivari, una."

    Prin frunze lunecând spre fân,
    Lumina cu aroma mierii
    Şoptea unuia mai bătrân:
    ,, Mai bine, două Guarrnieri..."

    Iar un puiandru mai frumos,
    Vorbea timid, ruşinos bietul: ,, Tati,
    Mă simt destul de viguros
    Să port în mine trei Amatti!"

    Pe când cei trei gesticulau
    Ca nişte mimi ajunşi la teatru,
    A mai şoptit unul: ,, Eu vreau,
    De orişicare, măcar patru..."

    Era pădurea fermecată,
    Doar păsări, poate, ciripeau?
    Mă crezi, tu, Lu, că deodată
    Erau chiar cinci care vorbeau?

    Le-ai spus şi lor de lacrimi pure,
    Cum poate un amurg să doară?
    Că, uite, strigă în pădure
    Al şaselea, că vrea vioară...

    Ai destulă melodie
    În visarea ta albastră?
    Încă unul vrea să ştie,
    Şapte vor să te găsească.


    Ori, sărutul de măiastră
    Ce miroase a măr copt
    A deschis spre cer fereastră,
    De vorbesc acuma opt.

    Totul e o vrajă pură,
    Dinspre Cântec cade rouă
    Şi ascult, în zarea sură,
    Şuşotind în taină, nouă.

    Tu le-ai spus că o vioară
    E-a muri şi-a învia,
    Cântecul că e comoară?
    Că al zecelea, ştia...



  6. #26
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Cum ştie curcubeul, să ştii să taci frumos,
    Să fie pretutindeni un căntec sl luminii,
    Să spintece tăcera în tine pân' la os,
    Ca să auzi cum urcă pe lujerul lor crinii..







  7. #27
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Cuvântul de taină


    L-am căutat în cer şi nu era,
    Nici pe pământ cândva nu se rostise
    Şi nimeni nici în vis nu-l auzise,
    Cuvântul ce pe nume te chema...









    Val Răzeşu Închide ochii - prăvălii de hoți / ce vând lumina din privire- / şi urcă-n inimă, de poți, / ca pe un munte de safire...

  8. #28
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Dacă m-ai auzit...


    De te-aş chema pe nume, ar prinde trup chemarea
    Şi ar privi cu ochii din omul de nisip
    Cum saltă pescăruşii pe aripi toată zarea,
    Să-ți deseneze Marea, cu valuri line, chip.

    De te-aş şopti cuvinte ca ochii tăi frumoşi,
    Furtunile s-ar frânge în digul cel mai bun,
    S-ar avânta prin ele perechi de albatroşi
    Şi ar striga din ceruri ce nu-ndrăznesc să spun.

    Te murmur în tăcere, în fiecare stâncă
    Un eu încărunțeşte cioplind acelaşi dor,
    Îl poți vedea doar tu, privirea ta adâncă
    Pătrunde în lumina aceluiaşi fior.


    De-aş îndrăzni, în mine adânc îngenuncheat,
    Zăpada dintre sâni să-mbrățişez smerit,
    Mi-ai spune din sărutul pe care l-am uitat
    Acolo într-un vis, dacă m-ai auzit.

    De te-aş striga pe nume... Dar te-am strigat deja,
    Altfel, nimic pe maluri nu ar înmuguri
    Şi când adie briza, petale n-ar striga
    Acelaşi tainic nume şi nu ai înflori...







  9. #29
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Poem de sărutat pe gură



    Iubeşte-mă o clipă cât m-ai cuprins în vers
    Ogindă inimii, arată Poezia
    Cum un sărut cuprinde întregul Univers,
    Lumina din priviri cuprinde veşnicia.

    În tine, cea frumoasă, valsează tainic Eva
    Visând Nemărginirea, cu mărul lângă ea.
    Şi dorul meu împinge în muguri toată seva,
    În ramul sărutat de-atâția fulgi de nea.

    M-am dezbrăcat de înger în raiul tău de vis,
    Că îngerii sunt toți ca vremea de bătrâni,
    Vreau să mă ispiteşti ca un poem nescris,
    Să îți sărut cu visul zăpada dintre sâni.

    Femeie din femeie, cu zâmbet luminos
    Te-am sărutat pe gură cu poezia ta
    Şi-a înflorit iar mărul atâta de frumos
    Că ne vor creşte aripi şi ne vom înălța...

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.03.2017 la 21:19.

  10. #30
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.185
    Taina să rămână taină


    Muşcă drumul de copite calul ce îl țin la pas
    În povestea ce te cheamă printre fulgi de păpădii,
    Am brodat cu stele fråul, numai două au rămas
    Să îmi lumineze noaptea, ochii tăi atât de vii.

    Să ții dorul sub sprâncene, focul întețit pe gură,
    Voi veni mereu, nălucă şi descălecând uşor
    Eu voi fi acela care tot jăraticul ți- l fură
    Şi voi fi înaripatul din suspin şi din fior.

    Lacătele de la poarta primăverii le fărâm,
    Mi-ai şoptit Nemårginirea ca un ghiocel sfios,
    Abia azi înțeleg bine că eşti celălalt tărâm,
    N-are vechea lume nici măcar părul tău frumos.

    Taina să rămână taină, voi da calului aripa
    Care mi-a crescut în umeri din sărutul nerostit.
    Fără tine, ce vecie ar dura măcar cât clipa
    Din lumina inimii când pe buze m-ai zâmbit.

    Poate vine primăvara, ce îmi pasă, eu sub geană
    Te port lacrimă-nflorită într-un Cântec nesfârşit,
    Mi-ai tivit viața cu nalbă şi cocori, tu, Cosânzeană,
    În povestea luminoasă, chiar şi când a viscolit.





    Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.03.2017 la 21:20.

Pagina 3 din 51 PrimulPrimul 123456789101112131415161718192021222324252627282930313233343536373839404142434445464748495051 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •