♡
Voi ştiți atât de bine că florile nu mor...
Aveți o primăvară eternă înainte,
Vâslesc cu nevăzută aripă de cocor,
O lume port sub pleoape, o alta în cuvinte,
In mine vă port Cântec de dragoste şi dor.
În mersul meu nu şovăi, chiar de-i cărarea grea...
Un drum, un om, o țintă. Neutru e abisul.
Bolnav de înălțime, mă-ndrept către o stea
În care locuiesc de când mă ştiu, cu visul.
În steaua mea toți munții închipuie vulcani,
Numai din frământarea iubirii naşte slava,
Torente de iubire în nesfârşit de ani,
O magică potecă îşi întăreşte lava.
Tot ce-i urât îngheață ciudat şi fantezist,
Din urmă vin frumoşii şi dragii mei cei dragi...
Eu în lumina voastră mereu o să exist
Acolo unde steaua i-a îndrumat pe magi:
Un prunc încărunțind din ce în ce mai trist.
Numai uitarea-mi spune că toate au-să dispară
Acolo unde-n Cântec, Tăcerea o să doară...
11 ianuarie 2016
Marcaje