Subiect: Val Răzeşu

  1. #441
    Senior Member
    Data nscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    14.529

    Val Răzeşu




    CITEŞTE-MĂ CU PLOAIA

    Val Răzeşu


    Mă citeşti cu ploi de amintiri
    de pe ceas cnd ceața se ridică
    şi mă porți prin zile mai subțiri
    ca o frunză aurind, ce pică.

    Au luat, cocorii, şi-au plecat,
    păşii tăi prin dimineți de rouă,
    iarba din ecouri s-a uscat,
    pe potecile bătute, plouă.

    Rugineşte cerul, tot mai gol,
    n priviri care te ştiu departe,
    şi mă dau de-a dura, rostogol,
    din poeme, literele moarte.

    Rătăcesc n zile de pripas,
    prin albumul cu ,, a fost odată...",
    umbra verii care mi-a rămas,
    nserări cu poarta ncuiată.

    Cntă vntul marele prohod,
    ramuri tot mai goale, se nchină,
    brumele, n mine leagă rod,
    unde eşti, ființă de lumină?

    La fereastra sufletului meu
    doar gutui, ca felinare, coapte,
    doarme poate, totuşi, Dumnezeu,
    de e pe pămnt atta noapte.

    Mă alungă patul napoi,
    să te caut n sărut uitat,
    şi ntinde dorul, pentru doi,
    aşternut de stele, matlasat.

    Răsfoiesc n cartea cu noroc
    şi tresar, mă-mbrățişează nudul
    ce-mi dăduse astă vară foc
    anilor, şi-mi dăruise sudul.

    Şi, ajunge ochii să-i nchid,
    mă-nfioară clipe prjolite,
    coapsele n flăcări mă ucid
    şi prefac veciile clipite.

    Insomnii şi suflet desfrunzit,
    ploile mi ciocăne la geam,
    nu ştiu dacă tu ai auzit
    amintirea cum ți-o sărutam.

    Voi muri de-atta ntomnare,
    pnă şi n ceruri e trziu,
    luna arde ca o lumnare
    n poemul unde mi te scriu...

    17 octombrie 2016

    VAL RĂZEŞU





    18 octombrie 2017 la 20:09













  2. #442
    Senior Member
    Data nscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    14.529


    Val Răzeşu




    STRĂIN, LA POARTĂ



    Val Răzeşu

    ți mai aminteşti de mine
    casă părintească? Tu te-ai grbovit
    la cules de busuioc, şi-apasă
    ' coperişul, cerul aurit.

    De urt, ți țiuie pereții,
    plnge pe icoana ei din lemn,
    fără lacrimi, Născătoarea Vieții,
    că nu-i toarnă nimeni untdelemn.

    Lăfăie prin curtea tristă ştirul,
    a ngălbenit privind pe geam
    cum şi țes păianjenii kashmirul
    la fereastra unde mă miram.

    Pnă şi tăcerile ar plnge
    că a dat pustiul n urt.
    Toamna, din aurării răsfrnge
    aurul tristeții după găt.

    Dorm sub cruci lăsate-n voia sorții
    dumnezeii mei duruți, n lut.
    Se lungeşte umbra-n fața porții
    amintirii unde i-am pierdut.

    Frați şi soră ce m-au dus de mnă
    dinspre lacrimi spre surs mereu,
    joacă Baba-Oarba sub țărnă,
    i-a legat la ochi chiar Dumnezeu.

    Cade ntomnarea peste sat...
    Crivățul, călări pe fulgi de nea,
    vine să-l nghețe; am plecat
    să te-ascund n suflet, casa mea.

    Chiar şi podul pietruit n soartă
    poartă paşi străini spre bătătură,
    iartă-mă, străine de la poartă,
    că ți-am pus cuvintele n gură...

    VAL RĂZEŞU










    21 octombrie 2017 la 22:18

  3. #443
    Senior Member
    Data nscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    14.529





    ,, PE UNDE A UMBLAT DUMNEZEU" creşte un nger


    Notă de lectură

    Val Răzeşu



    ,, La nceput a fost Cuvntul" ( Evanghelia după Ioan).
    - Ce este altceva Cuvntul dect floarea gndului? Dar gndul, ce este? De unde vine el?
    Din mental, spun metafizicienii. Rezultatul umor procese fizico-chimice, spune ştiința. Dintr-un plan atemporal al realului, in definirea reprezentării prin atributele accesibile simțurilor, spun filozofii. Sunt multe asemenea teorii. Doar teorii şi ipoteze. Se omite mereu faptul că noi făurim universul, şi nu invers. Că tocmai de aceea este fantastic, de nențeles. Nemărginit. Şi, culmea, de neimaginat! Paradoxal, trăim n ceva din noi ceva de dincolo de noi...
    Atunci, cum?
    Răspunsul este ct se poate de simplu: Dumnezeu! Dar nu dumnezeul acela care stă cu toroipanul in mnă, tupilat printre tufele unui rai abstract, abia aşteptnd un motiv pentru a ne da la gioale...
    Dumnezeu este Cel pe care l simțim privind din spatele ochilor noştri minunatele creații din Lumina care Este El. Fiind ,, Lumină şi Iubire", este simultan , Alpha şi Omega, nceputul şi Sfrşitul" a tot ce n-a fost, s-a ivit şi a murit pentru a fi iarăşi, nenăscndu-se niciodată!
    - Scuzați această introducere nu prea ortodoxă n Lumea Poeziei. Lumea Cuvntului, floarea gndului din grădina raiului dintotdeauna. Poezia este ,, mpărăția cerurulor" promisă. Dacă am avea credință ,, măcar ct un grăunte de muştar", am şi trăi-o. Nu o putem moşteni dect n duh, după ce ,, ne naştem a doua oară". Şi nu este doar verosimilă, veridică; este duh n stare pură, ,, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat". Suntem creatori, nu creaturi. Doar, ca prea ades confundăm soma cu spiritul care asigură unitatea materială a lumii ,, precum n cer, aşa şi pe pămnt". De aceea am venit aici cu o exemplificare de necontestat, plecnd de la maxima că ,, Omul este suma realizărilor sale".
    Sunt sigur că unii dintre d-vs au bănuit de la nceput că este vorba despre părintele poet DUMITRU ICHIM. Cercetați, cntăriți, disecați scrierile sacre ale lumii şi vă veți convinge că puține, foarte puține, ar putea rezista n fața harului poetic al domniei sale. Am tot căutat o poezie reprezentativă pe care să o pun aici, drept exemplificare. Şi nu am găsit. Pentru că fiecare n parte şi toate mpreună, sunt una. Puse una lngă alta, nu se lipesc nişte cioburi, se naşte un vas de preț.
    Personal, nu ştiu cum l-aş putea saluta corect: , Sărut dreapta, părinte" sau , Felicitări, maestre". Pentru simplul motiv, că scrie ntr-adevăr Poezie dar fiecare vers strigă ,, Veniți de luați Lumină!"... Ca preot, conform dogmei, ar fi ,, robul lui Dumnezeu". Ca poet nsă, este liber servitor care nmulțeşte talantul ncredințat de Stăpn. Şi, ndrăznesc să spun, ngerului cobort n inimă i tresar aripile a zbor in psalmii către Dumnezeu Cuvntul Intrupat. Sfintenia nu vine din faptul că nalță psalmi de lumină, ci din locul unde aprinde candela Adevărului Legii Neschimbate. Iar omeneasca frumusețe a poemelor sale o degustă cu adevărat doar cel care măcar atinge mai nti n sine cerul.
    Departe de mine gndul de a-i face reclamă, nu are nevoie de aşa ceva, aşa cum Dumnezeu nu are nevoie de reclamă. ncerc doar să mplinesc cuvintele lui Iisus ,, Dați Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!"
    Mulțumiri din suflet că existați, părinte poet DUMITRU ICHIM!

    ☆ Totuşi, acum, la final, am luat in mod absolut aleatoriu, acest clip cu poeme ale domniei sale, sper să placă acelor dintre d-vs care vor avea bunăvoința să le citească. Audiție şi lectură plăcută!
    ☆☆ n data de 5 decembrie, ora 18 şi 30, la librăria Sophia din Bucureşti, str. Bibescu Vodă 19, va avea loc lansarea noului volum de poezie ,, TU ŞTII CĂ TE IUBESC" de DUMITRU ICHIM.
    FELICITĂRI VEŞNICULUI NDRĂGOSTIT!


    2 decembrie 2016

    VAL RĂZEŞU

  4. #444
    Senior Member
    Data nscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    14.529


    Val Răzeşu





    NOAPTE DE LUMINĂ

    Val Răzeşu



    Tu eşti noapte de lumină, stele-ți freamătă n păr,
    n privire ți ascunde, luna, umbra de mister,
    gndul rumeneşte şoapta ce mă face adevăr
    cnd ți scriu n poezie numele albastru: Cer.

    Nu te amăgi că moartea, ncă mai puțin şi viața,
    va putea şterge povestea ce o scriu fără să ştii,
    toate nopțile din mine-ți vor aduce dimineața
    lacrimile de lumină, pe aripi de ciocrlii.

    De-aş vorbi de depărtare, doar delir ar fi n idee,
    tu eşti floare de destin, nsă, eu sunt rădăcină
    şi-am să te mbrățişez n poemul meu, femeie,
    nopților ce mă alintă n sărutul de lumină.

    Eu sunt Cartea ta de Floare ce zmbeşte cu parfum
    dintr-un dor nepămntean, mă ntorci filă cu filă
    şi tresare a vioară şi țărna de pe drum
    cntec de nemărginire prefăcut n clorofilă.

    Cnd, ajuns la judecată, să dau socoteală grea
    cum m-am risipit n lume, i voi face să roşească
    pe toți ngerii ce-i port ncă sub aripa mea,
    că nu au făcut n clipă veşnicia ta să crească.

    Cerne Dumnezeu prin sită, din suspine vrea să strngă
    lacrimile ce vei cerne cnd voi fi la altă casă
    şi doar una - plnsul lumii - să o pună-n partea stngă,
    unde locuieşti tic-tac-ul strălucirii de mireasă.

    Peste hăul ce mă strigă, tu eşti zorile de zi
    ce mi mngie tristețea ca un ropot de verdeață
    prins n clipele de iarbă, unde ți voi nflori
    chipul tău de noapte lină, ntr-un fel de dimineață...

    30 decembrie 2017 la 15:37


    VAL RĂZEŞU







  5. #445
    Senior Member
    Data nscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    14.529


    Val Răzeşu





    SUS, PE CERUL TĂU


    Mi te dăruieşti din depărtări,
    Mă săruți cu fulgi de păpădie,
    Dorul te cuprinde şi te ştie
    n poeme de mbrățişări.

    Ai deschis n pieptul meu cărări
    Ce-ți sărută urma de sub pas,
    Pe fiorul care a rămas
    Să pun amintirilor brățări.

    Primăvara mea, din veac n veac
    Să rămi şi dincolo de vreme
    Te sărut cu gură de poeme,
    Floare de lumină te prefac,

    Cnd mi sfşii nopțile de dor,
    Pun pe steaua noastră aşternut,
    Bucuria că te-am cunoscut
    O iubesc de-mi vine ca să mor.

    Va voi țrna nimiciri
    Dar te-am povestit lui Dumnezeu
    Şi a scris cu stele dorul meu,
    Sus, pe cerul tău cu amintiri.

    17 iulie 2016

    Val Răzeşu
















  6. #446
    Senior Member
    Data nscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    14.529



    Val Răzeşu






    MĂ NING DIN SN ZĂPEZI


    Eva mea n vis nalt
    Ce ascunzi attea taine,
    Vezi n suflet numai haine?
    Nu l vezi pe celălalt?

    Foc ți-am dat cu mere coapte
    Doar la flacra privirii,
    - Ai văzut n ea cum mirii
    Se topesc n prima noapte?


    Ce ştiu eu, poate sfioasă
    Vezi pe lacrimă doar nuferi
    Şi mi-o sorbi de parcă suferi
    Bucuria de mireasă...

    Eşti atta de frumoasă
    n făptura-ți de femeie
    Că doar pod de curcubee
    Trece dorul către casă.


    Dar sunt carne, snge, os,
    Sunt bărbat, de ce nu vezi
    Că mă ning din sn zpezi
    Doar de i privesc sfios...

    Ți-ar strivi sărutul cerul
    De pe gura prguită
    Iar vioara adormită
    Şi-ar cuprinde lutierul.


    Doar te-aş mngia mereu,
    Nimicuța nu ți-aş spune...
    Brațele, ca nişte strune
    Ar vibra pe trupul meu.

    Suntem flori şi suntem fluturi
    Dar n ceasul marii taine
    Nici Cuvntul n-are haine
    Sub magia de săruturi....

    19 iulie 2016

    Val Răzeşu












  7. #447
    Senior Member
    Data nscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    14.529


    Val Răzeşu





    SIMFONIE CU MACI (59)

    Val Răzeşu



    Strigă vara după noi să nu o lăsăm pustie...
    Dezbrăcnd a toamnei zeghe, evadați n altă soartă,
    macii nfloriți să fie santinelele de veghe
    dacă raiul are poartă şi e plin de Poezie.

    Nimeni nu va şti, Minune, dacă, unduindu-ți părul
    peste umerii tăi goi, peste pieptul meu, ca lava,
    vor atinge Adevărul ngerii ascunşi n noi
    nălțndu-se n slava celor care muşcă mărul.

    Şi nici noi, urcați n toamna anilor ce ne-mpresoară,
    nu vom şti nemărginirea numai nouă ce-a fost dată
    dacă macii nu-şi coboară flacăra n nflorirea
    celor ce, băiat şi fată, s-au născut a doua oară.

    Eu credeam doar n poveste că există ursitoare,
    dar te-am ntlnit pe tine, fie binecuvntate
    că ți-au pus n scăldătoare şi smaralde şi rubine,
    din safir zările toate, şi ți-au dat nume de floare.

    Şi, n vremea fără vreme, evadată din zăpadă,
    Primăvară să alinți lumea mea, din ochii verzi
    lacrimă de mac să cadă, nimicirea să o minți,
    n sursuri să mă pierzi, haosul să nu mă vadă.

    Creşte iarba ntr-o carte ce o răsfoim n doi
    cu bătăi de cord nalte a vecie mpletite,
    creşte cerul peste ploi, stele din sărut să salte
    macii buzelor smerite, toată flacăra din noi.

    Tu eşti lumea mea frumoasă, eu sunt lumea ta trzie,
    restul este doar tăcerea fluturilor tăi din pntec
    ce se-nalță poezie şi-apoi mor n mlădierea
    de vioară, ntr-un Cntec suspinat n florărie.

    Ştii că mi-este tot mai greu, dar pe nume să te cheme
    ți mai scriu pe partitură tot albastrul ce ți-l las
    peste macii arşi n vreme, şi să uit de tot pe gură
    un sărut de bun rămas recitndu-te poeme.

    VAL RĂZEŞU










Pagina 45 din 45 PrimulPrimul 123456789101112131415161718192021222324252627282930313233343536373839404142434445

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •