Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12
Rezultate 11 la 17 din 17

Subiect: Profetiile-clarvazatorului-gral-foarte-multe-confirmari

  1. #11
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    23.555
    Cuvantul...cu...vantul:

    Cuvântul rostit este marele dar al Duhului Sfânt.

    La rostirea unui cuvânt, din piept iese un suflu scurt de aer, aidoma unui vânt de mică intensitate, care produce un anumit sunet când este împins afară din gură, în funcţie de modul în care este aşezată limba în acel moment. Astfel apar sunetele care se leagă între ele. Acelaşi principiu stă la baza multor instrumente muzicale de suflat, care de fapt nu fac decât să copieze mecanic această minune a lui Dumnezeu care este mecanismul uman al vorbirii.

    Deci cuvântul este ceva ,,cu…vânt!” Observăm modul de exprimare al strămoşilor noştri, de a vorbi prin cuvinte care de fapt sunt propoziţii scurte, care surprind numai esenţialul dintr-un proces sau o caracteristică esenţială a unui obiect.

    Alte exemple:

    şarpele = sar pele! adică cel căruia îi sare şi îşi pierde periodic pielea şi năpârleşte. raza = ra za! adică acel lucru care face legătura (za) cu sursa luminii (ra);

    căpitan = cap itan! adică un conducător viteaz (cap), coborât din munţii (itan), unde se desăvârşea ca luptător;

    calfă = cal fă! adică un băiat sprinten, alergat toată ziua (cal) să îndeplinească şi să facă (fă) anumite treburi meşterului;

    nuiele = nu iele! adică din care se face o împletitură sau o împrejmuire care împiedică şi nu permite (nu) anumitor duhuri (ielele) să facă rău;

    lacăt care popular se spune lăcată = la cată ! adică ceva care se pune de siguranţă acolo la casă (la) pentru cazul când cineva te caută (cată) şi tu nu eşti prezent, pentru a nu da buzna înăuntru;

    traistă = trai stă! adică ceva în care se pun (stă) cele necesare vieţii (trai) în cazul în care porneşti la drum lung de mai multe zile sau la lucru;

    Acest mod de formare a cuvintelor actuale este foarte simplu, din asocierea a două sau mai multe cuvinte primordiale. Cuvintele primordiale erau foarte simple, concentrate şi scurte. Limba ţărănească românească de fapt este limba adevărată, apropiată de cea primordială şi dacă o privim cu atenţie vom regăsi foarte uşor tot ceea ce provine nealterat din limba matcă.

    Păcat însă că sute de cuvinte ale limbii române sunt date ca fiind provenite din alte limbi, fără nici un discernământ, în toate dicţionarele româneşti. Asemănarea cu alte limbi există, dar acele cuvinte nu provin din acele limbi, ci provin din limba unică, limba matcă. Exemplul cuvântului castron, pe care l-am ales la întâmplare, este şi interesant şi amuzant. Iată cum este arătat el în Dicţionarul limbii române:

    ,,castron = vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri…” – şi originea este dată din franceză, din croată, din săsească şi din poloneză toate deodată, numai din română nu.

    Şi acum adevărul:

    castron = cas tron! = vas adânc, mai mare şi mai larg în care se aducea la masă porţii mari de mâncare, îndeajuns pentru toţi ai casei (cas) care se puneau în jurul mesei, şi care era aşezat în faţa stăpânului casei (tron) sau a unui musafir de rang mai mare, care o împărţea tuturor; castronul are exact aceiaşi funcţie şi astăzi, de a ,,trona” în mijlocul mesei şi din care se servesc toţi cei de la masă. În limbile indicate de dicţionar există cuvinte asemănătoare pentru castron, dintr-un singur motiv, deoarece el provine din limba primordială şi fiind important s-a păstrat în toate limbile respective. Tradiţia de a mânca toţi ai casei la aceeaşi masă se păstra la toate popoarele şi se păstrează şi astăzi. Aceasta, repetăm, nu înseamnă că limba noastră provine din limba lor, ci dovedeşte numai existenţa unui filon comun lingvistic.

    Silabe cuvintelor actuale, în marea lor majoritate indică exact acele cuvinte scurte şi simple primordiale. Chiar şi numele de silabe indică aceasta:

    silabele = şi labele! adică cum au urmat paşii în compunerea unui cuvânt complex, care de fapt este o propoziţie.



    Exemple:

    Particula ru = are sensul de roşu ca focul şi cald ca o flacără ;

    Particula ga = are sensul de a rosti, a grăi;

    Cele două cuvinte primordiale au dat naştere unei familii de cuvinte, cam aşa:

    rugă = ru-gă = are sensul de a rosti cu cădură, fierbinte şi din tot sufletul;

    rugăminte = ru-gă-minte = o rugă pe care omul a ţinut-o minte, o anumită formulă şi pe care i-o spune lui Dumnezeu, cu toată căldura;

    rugător = ru-gă-tor = persoană care se roagă fierbinte şi umple locul roată în jurul lui cu lumină;

    rug = loc de ardere cu foc, fierbinte;

    ruginit = ru-gi-nit = care are lipit de el ceva roşu ca focul (rugina!), greu de îndepărtat, bine fixat (nit);

    rude = ru-de = care sunt daţi (de) de acelaşi sânge (roşu), din acelaşi neam, rude de sânge;

    ru-men = om (men) care este roşu (ru) la faţă, pe dinafară;

    ruj = cu care se fac buzele roşii; pe vremea străveche buzele se roşeau de la mure, zmeură, fragi…adică de la rujii din pădure unde cresc aceste fructe roşii; etc.



    Am ales la întâmplare un alt cuvânt scurt din dicţionar:

    rul = are sensul de ceva care se mişcă prin rotire. În familia de cuvinte în care apare toate au sensul de ceva care se mişcă sau foloseşte mişcarea de rotaţie:

    ,,rula = a învârti un material pe un sul, a deplasa un corp prin rostogolire, a proiecta un film prin învârtirea unei role, a deplasa un corp prin rostogolire, a înainta cu ajutorul unor roţi care se învârt…” Dicţionarul limbii române îl consideră pe acest cuvânt şi toată familia lui, după cum se va vedea mai jos, ca provenind din franţuzescul rouler, ceea ce nu este deloc adevărat. Rul vine din limba primordială şi tot de acolo a ajuns în alte limbi printre care şi în limba franceză şi unde are într-adevăr acelaşi sens.

    Cuvintele ruladă, rulaj, rulant, rulare, ruletă, ruliu, rulment, rulotă, rulou toate au la bază sensul de ceva care se deplasează sau funcţionează pe baza mişcării de rotaţie după caz şi deşi sunt bine mersi toate româneşti, toate sunt date ca provenind din limba franceză, ceea ce iarăşi nu este adevărat, deoarece provin prin compunere din limba primordială. Mecanismul de formare al cuvintelor şi în celelalte limbi a fost asemănător, ceea ce a dus la cuvinte aproximativ asemănătoare. Dar aceasta nu înseamnă că limba română se trage din limba franceză, ci înseamnă că ambele provin din limba matcă şi funcţionează ambele după aceleaşi mecanisme!

    De unde şi concluzia clară că limbile nu s-au format de capul lor şi toate ascultă de nişte reguli bine stabilite. În cazul cuvintelor mai noi regulile de formare sunt aceleaşi ca şi în cazul celor din limba primordială. De ce? Extrem de simplu, deşi pe noi singuri nu ne ducea mintea la aşa ceva:



    ,,Aşa cum Dumnezeu a stat lângă Adam să pună nume tuturor fiinţelor şi lucrurilor, aşa a stat de fiecare dată lângă cei care au creat un lucru nou sau au făcut o descoperire pentru a se asigura că va fi numit corect şi în concordanţă cu esenţa sa şi caracteristicile sale cele mai importante, astfel încât să fie viu. Tot ce s-a denumit şi ulterior limbii primordiale, trebuia să aibă şi vibraţia şi energetica potrivită, dar şi rostirea adecvată, astfel încât acel lucru să coexiste perfect în armonia universală şi cu partea lui fizică şi cu partea lui subtilă.” – mesaj din partea Bătrânului Înţelept din Carpaţi.



    Vedeţi ce mici suntem şi ignoranţi?

    Vedeţi, aceasta face dovada că noi nu gândim liber şi că gândirea noastră este închisă în şabloane. În toată această serie de cărţi, ,,Îngereii” ne-au demonstrat tot timpul că Dumnezeu lucrează în mare simplitate, iar gândirea noastră deformată nu mai înţelege tocmai această mare simplitate.

    Într-adevăr, există lucrări aşa zis ştiinţifice, care iau o problemă simplă de tot şi o răsucesc în tot felul de variante şi creează o structură mentală şi de gândire pe baza ei plină de ipoteze şi concluzii, încât la sfârşitul cărţii eşti şi obosit şi derutat complet. Dar Dumnezeu nu lucrează aşa, ci la modul simplu şi direct şi foarte pe înţelesul omului căruia i se adresează informaţia. De aceea lumea aceasta complicată pe care noi ne-am creat-o în prezent, trebuie readusă la normalitatea ei şi la simplitate şi firesc. Altfel devenim victimele propriilor noastre creaţii.



    Un singur exemplu de lucru nou denumit după regulile limbii primordiale:

    Televizor = tele-vizor = ceva transmis prin unde de telecomunicaţii (tele), care este viu, se mişcă şi se vede şi care este transmis de un ,,vizor” (vizor) şi care nu este altceva decât camera de luat vederi, care are un vizor. Ce vede camera este transmis prin unde ,,tele” spre receptori. Aşa e? Aşa e!



    Acestea sunt numai câteva argumente pentru care toată limba română trebuie luată din nou în studiu şi restabilit adevărul şi originea adevărată a cuvintelor.

    Pornind din limba primordială şi ajungând la limba română actuală, vom înţelege că trebuie reînvăţată ştiinţa cuvintelor vii şi restabilite adevărurile şi forţa din cuvinte, iar apoi să nu ne mai autodistrugem cu propriile noastre cuvinte. Astfel, filologia şi toţi specialiştii în lingvistică, trebuie să-şi dea mâna cu religia şi cu sermoterapia şi astfel să se restabilească adevărurile lui Dumnezeu şi în cuvinte, care sunt atât de necesare cunoaşterii umane.

    Deci limba pe care noi o vorbim astăzi, limba română, conţine în ea o parte covârşitoare a limbii primordiale, pe care Bunul Dumnezeu i-a dat-o omului primordial Adam!

    Această înţelepciune nu se poate regăsi fără ajutorul Bunului Dumnezeu şi al Duhul Sfânt, cel care deţine Forţa Cuvântului.

    Aceste capitole referitoare la obârşia noastră străveche ca neam şi a limbii noastre româneşti au fost scrise cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al Sfântului Duh şi cu ajutorul Înţelepţilor din Templul din Carpati – 14 noiembrie 2004.



    Pentru că am amintit de ştiinţa numită sermoterapie, şi pentru a da posibilitatea cititorilor care încă nu au auzit despre aceasta să înţeleagă ce este ea de fapt, vom reda mai jos un fragment din cartea domnului profesor Grigore Albu Gral numită Erfragtu Kogaion Diatra:



    ,,Rar se întâmplă ca un neam să-şi ascundă cu atâta meşteşug identitatea şi valorile lui spirituale ori să facă din ocultare o operă care să înfrunte veacurile aşa cum au făcut tracii, geţii şi dacii.

    Pentru mulţi căutători în taină şi daină, strămoşii Poporului Român formează trecutul de ,,mari anonimi ai istoriei”. Viaţa lor a fost un mister, înemuirea lor rămâne o enigmă… şi totuşi, tracii, geţii şi dacii sunt în sufletul nostru şi fiecare părticică de pământ pe care o locuim, astfel călcând-o cu picioarele noastre netrebnice ca pe oricare alt rest lipsit de interes. Avem în ţarina strămoşească, mărturii de aleasă cinstire, însă nu ştim cum şi în ce fel să le desnodăm căpătâiele. Aşa sunt:

    – Babele în Munţii Bucegi,

    – Stenogramele Creştine la Basarabi, judeţul Constanţa,

    – Monumentul Sfânt de la Sarmisegetusa Regia – Capitala dacilor înţelepţi şi viteji.

    Despre faptele cu cutezanţă ale strămoşilor noştri s-a scris în toate timpurile şi uneori în lucrările antice cele mai valoroase fără a se sugera un răspuns la semnele grave de la întrebările câte se pot bănui… am scris această carte, un mare dar deosebit de importanţă pentru un drept care se cuvine Poporului Român şi nu fără ei strămoşilor.” – Grigore Albu Gral.


    https://metamorfoze.wordpress.com/20...eau-stramosii/


    Nu eu ci Christos in mine-apostolul Pavel

    " Si chiar de nu voi fi un far, ci o candela, ajunge.Si chiar de nu voi fi nici o candela, tot ajunge,fiindca m-am straduit sa aprind lumina."-Nicolae Titulescu



    http://forpedia.ro/showthread.php?99...-despre-cuvant




  2. #12
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    23.555
    Cetatea Sarmisegetusa, Limba T-G-D, Forta din cuvinte

    https://metamorfoze.wordpress.com/20...eau-stramosii/




    Forta din cuvinte:

    "Întrucât cuvintele sunt energii şi sunt şi vii, ele determină un câmp energetic al cuvintelor care se formează în spaţiul unde ele sunt folosite, deci acolo unde se vorbeşte o anumită limbă. Dacă cuvintele sunt bune, câmpul energetic care se formează este benefic, iar dacă cuvintele nu sânt bune, câmpul care se formează nu este benefic.

    De aceea Dumnezeu a dat de mii de ani anumite reglementări în ceea ce priveşte modul de vorbire. Ele se regăsesc în porunca de a nu vorbi de rău, de a nu minţi, de a cinsti pe cei din jur prin cuvinte bune şi benefice, de a lăuda faptele bune şi a recunoaşte meritele celor care le au. Ele au apărut ca porunci, pe care Dumnezeu le-a dat prin Moise şi pe care de atunci toţi oamenii au datoria sfântă să le respecte. Le-au respectat cei din vechime şi acum trebuie să le respectăm şi noi mai mult ca niciodată.



    Aceste porunci şi partea lor de interdicţie, au avut întotdeauna rolul de ai feri pe oameni de efectele nefaste ale acelor energii care se pun în mişcare, din nevăzut la rostirea cuvintelor rele, care au încărcătură negativă.

    Pe măsură ce cuvintele gândite sau rostite s-au derulat, adică au fost folosite, în diferitele aşezări incipiente, s-au format deasupra acestora pături, câmpuri de energii datorate cuvintelor.

    Şi în prezent, fiecare limbă a unui popor, determină apariţia unui astfel de câmp de energii foarte fine în spaţiul dominant unde ea se vorbeşte. Dacă oamenii vorbesc bine, curat, moral, cu cuvinte bune, acest câmp este benefic şi aduce o stare de bine şi de armonie pe teritoriul acelui stat. Dacă oamenii vorbesc de rău, înjură şi folosesc expresii necuvenite, acel câmp nu mai este benefic şi influenţează în rău pe toţi acei oameni care vieţuiesc acolo.

    În cazul unei limbi străine, care se vorbeşte pe teritoriul altui stat, acest lucru trebuie limitat, deoarece noua limbă intră în dizarmonie cu limba dominantă, fiind pe altă vibraţie şi pe altă stare energetică. Atunci ea apare ca un element perturbator al câmpului limbii dominante.

    De aceea, pentru liniştea şi pacea socială, pe teritoriul unui stat trebuie să se practice o singură limbă unitară oficială.

    De-a lungul istoriei omenirii au existat nenumărate exemple, de imperii care s-au construit şi au dominat prin limbă, deşi ele nu au fost niciodată superioare prin valori etice şi morale:

    – Romanii de altădată, cunoşteau probabil acest mecanism şi au creat o limbă oficială, limba latină, pe care au impus-o tuturor oamenilor din provinciile cucerite şi astfel şi-au asigurat dominarea acestor popoare prin instrumentul lingvistic.

    – Imperiul austro-ungar a procedat identic, impunând limba maghiară în şcoli şi în administraţie, peste tot în teritoriile cucerite şi astfel au adus în folosul lor energia cuvintelor.

    – Imperiul sovietic a procedat identic, obligând toate conglomeratele de popoare să vorbească o limbă unitară, pe cea rusă a lor, astfel folosindu-se şi ei de limbă ca de un instrument de dominare. Ne aducem aminte că limba rusă era învăţată şi la noi în România foarte mult în şcoli şi căpătase o oarecare putere. Ieşirea României de sub dominaţia şi influenţa rusă a fost posibilă numai după ce această limbă nu a mai fost obligatorie la şcoală şi a scăzut mult numărul vorbitorilor ei în România.

    De aceea, bazat pe cunoaşterea acestor mecanisme subtile ale energiilor fine, putem spune că situaţia care se prefigurează la ora actuală în România, de a avea două limbi oficiale româna şi maghiara, nu aduce nimic bun, producând confuzie. Pe când păstrarea caracterului puternic unitar pe întreg teritoriul României a limbii române, va asigura armonia şi pacea socială în această ţară, cu toate categoriile sociale şi cu toate naţionalităţile. Nimeni nu contestă dreptul etnicilor de a folosi limba maternă în familie sau în cultură, dar nu ca o a doua limbă oficializată indirect. Aceasta va aduce multe dezavantaje Statului Român, prin necunoaştere şi neluarea în seamă a modului în care acţionează energetica cuvintelor.



    Un alt aspect de care trebuie neapărat ţinut cont este următorul:

    Un cuvânt dintr-o limbă străină, rostit în spaţiul românesc îşi va face efectul, dar după cum sună el şi are el înţelesul (potenţial) în limba română! Acel cuvânt străin se va afla în presiunea acestui câmp energetic creat deasupra României din cuvintele româneşti şi va provoca sau va declanşa binele sau răul după cum se aseamănă el în înţeles românesc sau după cum îl asociază oamenii în mintea lor. Într-unul din volumele anterioare s-a descris efectul de la Făcăieni şi dezastrul care a urmat, datorat unui cuvânt străin de neamul nostru.

    Deci toate cuvintele străine îşi vor face efectul energetic nu după cum ar fi el în limba de provenienţă în ţara respectivă, ci după cum este câmpul dominant în care el este emis prin rostire şi cu care el intră în rezonanţă. Chiar dacă în limba lui de origine, cuvântul este bun şi are semnificaţie bună, la noi el poate să nu fie bun să nu ,,sune” bine şi el devine perturbator şi acţionează ca atare.

    De ce se întâmplă acestea?

    Deoarece într-un spaţiu diferit lingvistic, dacă oamenii nu înţeleg cuvântul străin rostit, vor auzi sunetele din care este el compus şi rapid îl vor asocia mental cu un cuvânt identic sau asemănător, pe care ei l-au mai auzit în limba lor şi pe care îl au în memorie. De cele mai multe ori, cuvântul care este asociat are un cu totul alt conţinut şi o cu totul altă semnificaţie decât cuvântul străin.

    De aceea, sfatul ,,Îngereilor” este să ne ferim de cuvintele rele ale limbii române, de nenumăratele cuvinte străine care abundă în prezent şi mai ales de acele cuvinte străine care nici nu ,,sună” bine de loc în româneşte. Aici este un câmp vast de exemple şi oricine poate să facă propriile sale studii asupra sensului cuvintelor străine ,,auzite” în înţelesul lor în limba română.

    Din toate motivele arătate mai sus, în România trebuie să existe o singură limbă oficială, limba română, unitară pe întreg teritoriul Statului Român.



    Gândul este şi el o înaltă energie. Energia din gândurile rele şi din cuvintele rele determină apariţia unui fel de ,,praf astral” numit imperil. Acesta este o materie extrem de fină, rezultată din energiile nebenefice, care se depune pe obiecte, pe toate lucrurile din mediul de viaţă unde trăieşte omul. El este de culoare gri sau neagră şi nu aduce nimica bun. De aceea periodic, noi oamenii care nu suntem perfecţi şi gândim şi vorbim vrute şi nevrute şi bune dar şi rele, trebuie să ne curăţăm energetic locul unde trăim de aceste energii negative acumulate în timp. Această curăţire o fac Îngerii specializaţi, la invocaţiile şi rugăciunile preoţilor, în timpul aşa numitor şfeştanii şi a rugăciunilor de sfinţire a locurilor. Curăţirea se mai poate face şi prin stropire cu apă sfinţită şi ardere de tămâie, dar nu este întotdeauna suficientă.



    ,,Aşa cum într-o casă se şterge periodic praful şi se face curăţenie mare, tot aşa trebuie făcută această curăţire a acestui ,,praf” energetic, negru şi dăunător din subtil. După curăţirea casei de această pacoste, pe care chiar noi oamenii o creem din inconştienţă, viaţa din acel spaţiu redevine armonioasă şi benefică.

    După cum este starea actuală a societăţii noastre, preoţii şi Îngerii ar trebui să alerge pur şi simplu de la o casă la alta şi de la un birou la altul, de la un magazin la altul şi de la o hală la alta şi să nu mai prididească cu această muncă de curăţire energetică. Oamenii ar trebui să acorde mai multă atenţie acestui aspect atât de important şi aşa cum au grijă să nu se murdărească pe haine, aşa ar trebui să aibă grijă să nu-şi murdărească cu energii negative – emanaţii negative locul unde trăiesc.

    Există bioterapeuţi şi oameni cu har, care ştiu şi ei să facă această curăţire energetică, dar ceea ce fac Entităţile Cereşti este mult mai temeinic şi sigur, deoarece ei văd mai bine decât oricine tot ceea ce se află în planurile subtile.” – mesaj din partea Domnului Iisus Christos şi a Duhului Sfânt.



    Tot despre această ,,pacoste” neagră emanată din capul oamenilor, prin gânduri, vorbe şi trăiri de sentimente negative, cu alte cuvinte în timp ce ei încalcă Legea lui Dumnezeu şi păcătuiesc, se arată şi în cartea numită Fenomenul Valentina. Iată cum descrie această doamnă care este oarbă -Valentina Gârlea, dar care este cea mai mare clar-văzătoare a tuturor timpurilor, acest fenomen al energii pozitive şi negative care ,,plutesc” în jurul nostru:

    ,,Toate aceste piesuţe foarte mici şi colorate care sunt în aer – piramiduţe, biluţe, seceri fără coadă, bastonaşe, cârjuliţe – toate îs luminoase. (aici ea descrie energia universală, care umple practic tot spaţiul n.n.)

    Ele stau parcă susţinute ca de o pânză de păianjen. Dar această pânză de păianjen nu face parte din culoarea ce o au în ele. Asta-i un fel de energie uşoară, cam ca aceea pe care o văd la sârmele mele de pe stâlpi şi la cele din pereţii caselor, acelea care duc curentul electric. Dar pânza asta îi dintr-un altfel de curent, nu-i cel electric. Are o culoare gri, un fumuriu. Însa culoarea asta gri e mai deasupra oraşelor; ba chiar deasupra fabricilor şi a altor locuri devine negricioasă. Acolo toate piesuţele astea parcă mor, îşi pierd culorile. Şi cu cât pânza de păianjen e mai negricioasă, ea se apropie de pământ şi cade legându-se de pământ.

    În zonele cu gândurile noastre rele şi cu faptele noastre care îs răutăţi şi apa curată care pleacă de la izvoarele din munţi se murdăreşte.

    Numai gândurile noastre bune o pot curăţa. O parte din răul pe care îl gândim se scurge cu apa în pământ (aceasta explică de ce în locurile cu acumulări de energii negative puternice se declanşează ploi puternice şi furtuni devastatoare, deoarece însăşi Natura caută să scape de aceste plăgi, care o afectează şi caută să le dizolve n.n.), însă o parte rămâne în aer. Apa murdărită aşa, dacă ajunge la o apă mai mare unde sunt vârtejuri, îi pusă să facă rău. Dacă prinde ceva în raza ei – animal, om, maşină, trage totul la fund.

    Acolo unde se fac multe răutăţi şi lumea n-a ajuns să ştie ca ea însăşi e cauza, şi unde totul e luat de apă, acolo nu numai că apa are un gust amar, dar îl are chiar foarte rău şi cu un miros foarte greoi. Asta-i din cauză că a adunat multă răutate omenească (deci iată că gustul apei, dă un indiciu clar asupra curăţeniei energetice a locului unde ea izvoreşte! n.n.)

    În aer, astfel de adunări de gânduri urâte şi de răutăţi ale oamenilor se vad ca nişte cercuri foarte mari, ca nişte forme rotunde (iată o altă confirmare a centrelor de energii gânduri, menţionate anterior). Acelea atrag chiar şi energii bune, ca şi cum ar vrea să se hrănească. Astea rele, au culori negre, sau sânt maroetice, cu roşu mult în ele.

    Am văzut de exemplu un cerc din ăsta tare mare atunci când mergeam cu trenul spre Timişoara, pe undeva nu departe de gara care i se zice Caransebeş. Dar am văzut tare multe cercuri în aer, chiar în oraşele şi mai mici şi în case de oameni.

    Există forme întunecate rotunde care ţâşnesc din pământ şi care şi ele fac rău, dar acelea îs altceva, altcumva.

    Formele din astea rotunde şi urâte sunt şi acolo unde se adună globuri – suflete ale oamenilor care sunt întunecate (care nu au energia necesară pentru a se putea ridica la Cer! n.n.).

    Suflete din astea întunecate se adună în grupuri de câte cinci până la nouă globuri şi se tot ceartă între ele. De obicei se adună acolo unde se întâlnesc străzi mai mari cu multă circulaţie. Eu tot umblând cu maşina prin oraş, când sunt dusă cu maşina pe la bolnavi, deşi nu ştiu cum se cheamă o stradă sau alta, dar după grupurile de globuri întunecate ştiu că am ajuns la încrucişarea de la Fundaţie sau din Tudor Vladimirescu. La fel este şi la strada Doctor Savinii, unde o ia pe strada Ion Creangă – spre policlinica din Tătăraşi – sau acolo înspre cimitirul Eternitate. Veşnic stau acolo grupuri de globuri întunecate, care vor să facă rău. Daca ele sunt în ceartă, trimit o formă urâtă când vine o maşină şi forma aceea rotundă se sparge asupra ei. Atunci dintr-o dată maşina se ciocneşte de alta sau de ceva.

    Dacă trece un om şi forma urâtă de culoare i se sparge deasupra capului, acela nu mai merge mult înainte şi începe să facă scandal.

    Formele astea negre au în ele şi un roşu ţipător mai închis, maro şi galben. Când se sparg deasupra oamenilor care trec, se fac numai pulbere şi acei peste care cade devin foarte nervoşi şi hachiţioşi.”

    Cele descrise în mare simplitate de doamna Valentina Gârlea, sunt demne le luat în seamă, întrucât sunt foarte adevărate."

    https://metamorfoze.wordpress.com/20...eau-stramosii/


  3. #13
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    23.555
    Sermoterapie cu Profesorul Grigore Albu Gral




    ” Personalitate coplesitoare a elitei spirituale romanesti, profesor de filozofie si estetica, membru al Uniunii Scriitorilor din 1960, de la varsta de 18 ani, orb congenital, creatorul celei mai subtile stiinte de testare biologica si spirituala a individului, sermoterapia, locuieste modest, intr-un apartament oarecare din cartierul Crangasi. Din 1970 calatoreste in lume pentru a reface istoria omenirii, pornind de la semantica semnelor din limbile pamantului. Este singurul cititor profesionist de rune din lume (rune: caractere grafice ale celor mai vechi alfabete) si detinator al unor harti din Pestera Ialomicioara in care sunt inscrise evenimentele principale din destinul planetei. Are subtile capacitati de biodetectie si terapie si un concept original despre aparitia bolilor.
    Pe 20 ianuarie 2012, în urma unui accident vascular cerebral suferit în 27 decembrie 2011, a încetat din viaţă domnul Grigore Gral Albu, profesor şi scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, un prieten deosebit al revistei Lumea misterelor.
    S-a născut pe 27 decembrie 1941 în comuna Seaca, judeţul Olt, dar a fost înregistrat la primărie pe 21 ianuarie 1942. La vîrsta de cinci ani, în urma unui stupid joc de copii, acesta şi-a pierdut vederea, dar acest fapt nu l-a împiedicat să urmeze studiile Liceului de nevăzători din Cluj, Facultatea de Filozofie generală şi apoi Facultatea de Limba şi Literatura Română din Bucureşti. La vîrsta de 18 ani a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din Bucureşti. Toată existenţa sa a fost o luptă, în care a demonstrat că îşi poate depăşi condiţia de nevăzător. De-a lungul vieţii, Grigore Gral Albu a publicat: Carte de vizită (versuri, Editura E.S.P.L.A. -1968); Daruri (versuri, la Editura Eminescu – 1972); Pasul de taină (versuri, la Editura Dacia – 1979); Lungul drum al nopţii către zi (microroman, Editura Litera – 1981); Aşteptare (versuri, Ed. Cartea Românească – 1990); Basorelief pe ochi închis (versuri, Casa E.V.I.O. de Tipărituri -1993); Ertfragtu Kogayon Dyatra – Cartea dată de ursitar poporului român (un studiu dedicat Monumentului de la Sarmizegetusa, la Casa E.V.I.O. de Tipărituri – 1994); Furnon Kogayon Dyatra – Cartea despre Iisus Hristos după înscrisuri Mesia (la Casa E.V.I.O. de Tipărituri – 1995).
    A părăsit învaţămîntul în 1996 şi a organizat, la cerere, cursuri de sermoterapie în 16 localităţi din România. Scriitorul şi profesorul Grigore Gral Albu a fost şi un mare specialist în citirea runelor. In 1990 a publicat cercetarea Despre compromisul protocreştin în înscripţiile de la Basarabi, iar în anul 2000 a organizat mai multe expoziţii cu documentele despre Jalomis, ritualul naşterii la traco-geto-daci, citite în peştera Ialomicioarei din munţii Bucegi şi nu numai. Din anul 1990 şi pînă în ultimele clipe a întreprins un lung şir de cercetări, dezvoltînd principiile sermoterapiei, metodă prin care a rezolvat peste 8.000 de cazuri, unele dintre acestea declarate de medici ca incurabile. I-a fost dat să plece din această lume exact în aceeaşi zi în care a venit. ”
    Dle profesor, de cand perindarea dvs prin lume?
    Din 1973, cand eram chemat la diverse congrese in Austria, Elvetia, Germania, Franta. Dupa sesiunea de comunicari la Viena, trebuia sa ma intorc in tara pentru o noua viza pe pasaport. Sicanele astea cu vizele m-au determinat sa cer azil in lagarul de la Treiskirchen, de unde am iesit dupa doua saptamani. Am intrat in alt lagar, la Zihendorf, si de acolo in cel din Latina-Italia. Dupa ce am avut aceste experiente din curiozitate, m-am intors in Romania. Urmarea a fost ca si astazi sunt socotit in Austria persoana indezirabila, banuit ca am facut spionaj. Am patit-o insa si in tara mea, pentru ca, din 1974, mi s-a ridicat dreptul de a mai parasi Romania.
    Sunteti membru, de 43 de ani, al Uniunii Scriitorilor. Ati cunoscut mari scriitori romani?
    Da, pe Marin Preda, Nichita Stanescu, Gheorghe Pitut, Mircea Dinescu.
    Exista vreo legatura intre scriitorul Albu Grigore Gral si parintele sermoterapiei?
    Sigur, ambele se sprijina pe semantica. De altfel, aceasta disciplina vine din latina: sermo=cuvant, terapie. Eu detectez bolnavul prin cuvant, pentru ca el, cuvantul, are niveluri de obiectivitate, in sensul ca orice om comunica in exterior cu neajunsurile din interior. Mai clar spus, este suficient sa aud un om rostind cateva fraze, pentru a-mi da seama de ce sufera si care ii este nivelul. Am avut o emisiune la Pro tv, al carei modelator a fost Cristian Tabara, si acolo, in trei secunde, i-am facut un diagnostic general si complet unui telespectator. Va spun si un secret, cand sunt sunat la telefon de cineva care doreste sa ma viziteze, imi dau rapid seama daca trebuie sa-l primesc sau nu. Dvs ati avut noroc, mi-ati castigat increderea, auzindu-va glasul in receptor!

    Bucurestiul se va desparti in felii!
    Vom reveni asupra sermoterapiei, sa vorbim acum despre rune si hartile din Pestera Ialomicioara.
    Incepand cu 1998, an de an, pana in 2001, am colindat prin trei galerii principale. Mai sunt de cercetat 63 de galerii. Am copiat harta Edentraciei, desenata acolo prin simboluri de preoti ai mileniului al V-lea. Printr-un sistem de citire personal, am putut descifra programul planetei pentru urmatoarele decenii.

    Ce evenimente esentiale, catastrofale sau benefice pentru Romania sunt inscrise in acest program?
    Razboiul apocaliptic din 2024, in care va pieri o mare parte a locuitorilor planetei. Apoi, in 2027, o serie de seisme catastrofale se vor produce pe Pamant – ce nu s-a terminat prin varsare de sange se va definitiva prin seisme. In Romania, zona Vrancea pur si simplu va exploda, se va scufunda scoarta terestra si va aparea un mare lac. Conform hartii descifrate de mine, se vor prabusi toata Vrancea, o parte din judetul Galati si zona Ciceu. Bucurestiul se va desparti in felii, dar nu vor fi prea multe distrugeri, pentru ca putina lume stie ca acest oras este asigurat de sapte centri de siguranta, care sunt puncte energetice tari, dar tot se vor narui cladiri si vor disparea oameni.

    Domnule profesor Gral, putem spune ca terapiile alternative nu sunt altceva decat activarea sugestiei la bolnav?
    Nu, nu putem spune asta, dar subconstientul pacientului este esential in raportul aacestuia cu terapeutul. Iata, de pilda, eu ii spun “bea ceaiul asta la ora x”. In realitate, ii dau un pai de care el se agata, in timp ce-i intru pe subconstient, comunic, il tin sub control. Dar la un moment dat autosugestia devine psihanaliza. Vorbim de capacitati extrasenzoriale, dar noi operam ca un aparat radio, captam unda. Singura deosebire este ca, de fapt, creierul nostru e construit pe structuri biologice. A avea asemenea capacitati terapeutice este deja o plata, nu e nevoie sa te mai plateasca si pacientul. Eu, desi nu sunt un om bogat, terapiile si cursurile sunt absolut gratuite.
    Boala e avertizare
    Ca sa poti avea asemenea capacitati, de a te adresa unui subconstient strain, iti trebuie un creier pe care-l poti programa?
    Un creier bine pus la punct inseamna ca pot merge pe subconstientizare, il pot programa, dar asta e deja o tehnica speciala care trebuie invatata si se numeste initiere. Ca sa putem programa creierul, folosim cuvantul. Nu e un neadevar ca mai intai a fost cuvantul, pentru ca el, cuvantul, devine instrument. In acelasi timp stiu ca ocrotitorul meu e in mine, peste tot el consemneaza faptele si vine Judecata de Apoi. Revenind la creier, el este calculatorul, suma componentelor calculatorului, se cheama minte, iar incadrarea componentelor in calculator este amintirea. Aristotel spunea undeva ca nu exista reprezentare fara amintire. Mintea supravegheaza calculatorul, iar la moarte, sufletul pleaca, uitand calculatorul, iar atunci cand devine trup insufletit, devine de fapt minte. Intreaga noastra viata este “lucrarea”. Noi tragem din vietile trecute numai ce nu s-a terminat ca “lucrare”.
    Si atunci, ce este intamplarea? Hazard? Determinare?
    Fiecare dintre noi reprezinta o istorie care este sub una care trebuie sa fie, care ne e data. Nimic nu-i intamplator, noi venim ca entitate si ne formam ca identitate. Liberul arbitru joaca aici rolul esential.
    Care-i sensul bolii?
    Ea apare ca efect al dificultatilor puse in “lucrare”, pe ideea ca trebuie schimbat ceva esential in viata cuiva. Nimeni nu se imbolnaveste daca “lucrarea” e bine facuta. Imbolnavirea este avertizare, dar imbolnavirea grava apare la sfarsitul “lucrarii”, cand “se prajeste” “sistemul”, s-a terminat lucrarea, inchidem calculatorul!
    Sa-i spunem celui cu cancer ca i s-a terminat “lucrarea”?
    Da, insa trebuie sa-i tratam chiar daca sunt in faza finala. Si chiar daca nu le putem depasi “inscrisul”, le putem ameliora durerea, ii scoatem de sub alarma. Dar eu cred ca si aceasta boala, socotita incurabila, poate fi vindecata, cu conditia sa constientizam in propriul comandament cerebral ca nu e compatibila cu “lucrarea”. Atunci se produc fenomene de invaluire a celulei bolnave, tumoarea se usuca, moare, dispare, este eliminata. Au fost nenumarate cazuri de acest fel in care autosugestia a jucat rolul decisiv in acest caz, ea facand trecerea de la normalitatea care este la cea care trebuie sa fie.
    Suntem prea multi

    In articolul precedent, am vorbit de hartile pe care dvs le-ati copiat in Pestera Ialomicioara. Ce mai reiese, pentru prezent din ele?

    In acest an, un mare lider planetar va pieri.

    Si pentru viitor?

    In mileniul 5, inainte de Hristos, un seism catastrofal a facut sa apara Bosforul si Dardanelele si a schimbat pozitia Oceanului Atlantic. Cutremurele s-au tinut lant, pentru ca legea e lege!
    Ce vreti sa spuneti?
    Este o anomalie a naturii ca suntem peste cinci miliarde pe planeta. Se va face selectia…

    Sursa: Revista Lumea Misterelor, 2003. Autor – Victor Ianculescu

  4. #14
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    23.555
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 02.04.2019 la 15:31.

  5. #15
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    23.555
    Cărțile sacre și Neamul românesc



    În video de mai sus Profesorul Grigore Albu Gral vorbeste despre neamul romanesc , Despre zeii buni și ceilalți,Despre doctrina de globalizare și scufundarea Atlantidei !Diferența dintre bine și rău,dintre constructori și arhitecți …Cunoașterea trecutului înseamnă înțelegerea viitorului…Eu-l român ,este tot ce se poate înțelege de la adăpostirea trupească a Cuvântului și cercetarea lui în sarcină biologică a numelui de Ființă Vie care este Cuvântul !
    Pe 20 ianuarie 2012, în urma unui accident vascular cerebral suferit în 27 decembrie 2011, a încetat din viaţă domnul Grigore Albu Gral licenţiat în filosofie generală, în limba şi literatura română, iniţiat ca doctorand în estetică şi poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România,
    Redescoperind Sermoterapia, prof Grigore Albu Gral ne ajuta sa iesim din istoria care este si sa patrundem în istoria care trebuie sa fie, sa iesim din geografia care este si sa patrundem în geografia care trebuie sa fie cu aspectele normalitatii care este pentru normalitatea care trebuie sa fie, astfel biochimica si lingvistica.

    ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, ,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

    SUFLETUL NEAMULUI ROMANESC
    Vol.I
    Legenda Nemuritorilor din Valea Dunarii
    Z A L M O X I S
    Primus Getarum et Europae Legislator
    Dupa aproape 2000 de ani se repune in drepturi istoria spirituala a Neamului Romanesc. Cei mai multi dintre noi stiam sau banuiam faptul ca temelia crestinismul a fost pusa pe timpul stramosilor nostri geto-daci. De altfel, in Biblie se spune in mai multe randuri despre Iisus: “Tu esti Preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec.” (epistola catre evrei a sf. ap. Pavel, cap. 5 ). Dar cine a fost Marele Melchisedec, regele cel bun al Salemului, tara pacii si a dreptatii si unde se afla aceasta tara? Vom afla acum despre viata Marelui intelept si eliberat Zalmoxis, numit de evrei pe buna dreptate ca fiind unul dintre Fii lui Dumnezeu. Insusi Iisus, care este numit “Arhiereu in veac dupa legea lui Melchisedec”, spune: “Eu nu am venit sa stric legea, ci sa o implinesc.”
    In acesta carte aflam secretele nemuritorilor daci pe care au incercat sa le ascunda fortele oculte intunecate timp de aproape 2000 de ani, pentru a marginaliza lungul sir al martirilor neamului si pentru a nu fi cunoscuta misiunea spirituala a acestui popor sfant.
    A venit timpul sa ne reamintim ca in tara noastra se afla Axis Mundi sau Axa Spirituala a Lumii. A venit timpul sa redescoperim Centrul intelepciunii Planetare care izvoraste din Kogayonul Sfant sau Muntele Sacru al mosilor si stramosilor nostri pelasgi.
    Capitolul II al cartii contine HARTA SUBTIL ENERGETICA A ROMANIEI.
    Porneste in calatoria initiatica si afla locurile sacre care ne permit sa accesam in propia noastra fiinta energiile benefice nelimitate ale Sufletului Neamului Romanesc.
    Afla SECRETELE Pesterii Ialomicioarei din Bucegi, despre Capitala dacilor intelepti – Sarmisegetusa, despre Momentul Eliberarii spirituale a inteleptului Zalmoxis in Pestera Polovraci, despre triunghiul energetic Corbii de Piatra – Namaiesti – Cetatuia lui Negru Voda, despre Muntele Kreatiei de la Basarabi sau despre Templul Ursitelor – prima biserica crestina din lume. Acestea sunt doar cateva din locurile sacre pe care le poti decoperi alaturi de Codrin in calatoria sa initiatica pe firul Ariadnei pentru a afla CINE SUNTEM NOI cu adevarat.


    ………………………………………………………………………………………………………………..
    Cine se apleacă asupra unei cărți să o studieze ,niciodată nu o va pricepe, până nu ajunge exact la nivelul celui ce a scris-o,la fel și in cazul cărților sacre .Dacă cei care le-au scris ,au fost conectați la sursă ,faptul că cineva incearcă să le priceapă ,fiind total in afara sursei ,este pierdere de vreme .Chiar așa și în cazul în care am primit învățătura …Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi…ce să pricepem de acolo ,când habar nu avem cine este,unde este,ce este acel Dumnezeu ,dacă e al meu sau nu,sau cine îmi este aproapele.Cu siguranță dacă l-am găsi pe Dumnezeul nostru,am știi și cine ne este aproapele cu adevărat, .iar Iubirea , nu poate izvorî ,decât din suflet și numai prin cuget are șansa de a deveni putere.
    Se spune că ceea ce vedem în interiorul nostru găsim și afară și-atunci de aceea nu-i credința în Dumnezeu ,dacă nu-i colo ,nu-i nici dincolo,iar asta nu înseamnă că Dumnezeu nu există ,ci că suntem neputincioși …

    ……………………………………………………………………………………………………..
    Sursa articol de mai jos :http://www.sufletulneamuluiromanesc.ro/
    Omul s-a născut pe acest pământ pentru a-și găsi fericirea. Școlile, spune
    el, nu explică legile spirituale ale fericirii și nu îi învață pe elevi că înțelepciunea constă în a ghida viața omului în perfectă armonie cu Voința Divină. Tinerii care aud astăzi în școli și universități că omul nu este decât un „animal superior”devin adeseori atei. Ei nu sunt pregătiți să facă o cercetare spirituală, nici să considere că omul este, în esența sa, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Emerson a zis: „Căci numai ceea ce avem în interior putem vedea în exterior. Dacă nu întâlnim zei, aceasta-i din cauză că noi nu adăpostim niciunul”. Cel care își imaginează că numai natura sa animală este reală rămâne străin aspirațiilor divine.
    Un sistem educațional care nu prezintă Spiritul ca fiind motivul principal
    al existenței umane oferă ignoranță sau falsă cunoaștere. Pentru că zici: „Sunt bogat, am dobândit nenumărate bunuri și nu duc lipsă de nimic. Şi nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol”. ( Apocalipsa, 3.17)
    Educația acordată tinerilor în epoca zalmoxiană era ideală. Acolo exista
    un sentiment al solidarității și al responsabilității, o ocazie amplă pentrudezvoltarea încrederii în sine. Exista un înalt standard de disciplină autoimpusă și o atitudine severă față de îndatoriri, acțiuni lipsite de egoism și sacrificiu combinate cu respectul de sine și cel acordat celorlalți, un înalt simț al nobleții și un țel măreț al vieții umane.
    – Ei, spune părintele, tocmai pentru că aceste rădăcini, aceste apartenențe
    la sufletul unui neam, să nu mai existe, au găsit găselnița cu Comunitatea
    Europeană și astfel granițele țărilor să fie desființate. Ei spun că oricum ne
    globalizăm și istoria nu mai are sens. Iisus însă, ne-a revelat că neamurile se înfăţişează în faţa Domnului, neamurile ca o creaţie firească divină veşnică,opuşi contopirii cosmopolite, federative.Dumitru Stăniloae spune:
    „Pe lume sunt trei mari realităţi: insul, neamul şi umanitatea. Dar una
    fără alta nu pot exista. Insul există prin neam şi umanitatea se manifestă
    tot prin neam. Insul, afirmându-se pe sine, trebuie să afirme în acelaşi timp umanitatea din sine, iar aceasta e totdeauna determinată etnic. Neamul este matca ontologică în care îşi găseşte aşezământ şi rânduială concretă existenţa umanităţii. Şi prin matca aceasta şi în ea existăm noi ca inşi determinaţi. Ea are o adâncime, o originalitate proprie realităţilor permanente. Rădăcinile insului sunt în sufletul neamului, iar rădăcinile neamului sunt în ordinea metafizică a existenţei. Deci, una din marile griji ale acestor timpuri, care cearcă trăinicia tuturor realităţilor ce există, pentru a risipi ce-i fără vlagă lăuntrică şi a confirma ceea ce ţine tenace în existenţă, să ne fie aceea de-a ne menţine ca neam în identitatea proprie”.
    Urmând linia individ – neam – Dumnezeu, unită prin forța esențială a
    iubirii divine, avem o contopire a împlinirii individului și neamului într-o unitate inseparabilă. Tinerii ar mai trebui să știe că una dintre condițiile necesare pentru ca un individ să fie sănătos într-o societate este satisfacerea condiției de apartenență.
    Cei care nu au această condiție împlinită, cei care nu simt că au rădăcini, nu sunt în totalitate sănătoși și nu pot fi fericiți. Dar tinerii nu știu încă asta.


    „În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
    Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
    Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
    Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
    Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
    Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
    Şi apoi în Sfatul ţării se adun să se admire
    Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
    Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
    Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
    Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
    Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
    Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
    Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
    Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
    Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
    Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
    Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
    Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
    I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
    Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
    Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
    Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
    Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!
    Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
    Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
    Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
    Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
    Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
    Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
    Prea v-aţi arătat arama, sfâşiind această ţară,
    Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
    Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
    Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi- nişte mişei!”…Mihai Eminescu în Scrisoarea a III- a…Continuare la : http://www.sufletulneamuluiromanesc.ro/

    Sursa:
    https://sssefora.wordpress.com/tag/p...ore-albu-gral/




  6. #16
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    23.555
    „Dyatra este un cuvânt pe care trebuie să-l păstraţi, pentru că el definește Cartea Zeiţei sau Cartea Vieţii.”

    Prof. Grigore Albu Gral


  7. #17
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    23.555
    DESPRE CĂLĂTORII ASTRALE ÎN GENERAL ŞI DESPRE PRIMA MEA CĂLĂTORIE ASTRALĂ DORITĂ, CONŞTIENTĂ

    IDEI PRINCIPALE
    1. Avem puţină experienţă la prima călătorie astrală conştientă, chiar dacă au existat alte deplasări spontane înainte – dar despre care nu am cunoscut ceva anterior şi astfel nu ne-am gândit să analizăm:
    – sunt stimuli puţini, percepţii puţin conştientizate;
    – sunt asocieri multe cu evenimente din viaţa curentă sau din informări anterioare.
    2. Prima mea experienţă a fost de natură mentală, folosind intrarea într-un cristal, după cartea “Cristalul, această fiinţă vie” – DaEl Walker
    3. Descrierea primei mele experienţe astrală dorită.

    DETALII
    Nu este prima dată când scriu despre călătorii astrale; acest blog vine cu descrieri bogate în plus, ordonate şi expuse pe categorii de studii care se doresc a fi înbogăţite în continuare, pe măsura creşterii experienţei: nu humai a mea, ci şi a celor care pot, şi vor să dezbată aici temele în discuţie. Vă invit să urmăriţi idei în plus despre felul în care eu le percep, le analizez şi le folosesc şi în studiile mele, dar şi în viaţa curentă.

    Conform celor constatate până acum, călătoriile astrale pot fi încadrate în categoria generală a călătoriilor spirituale: adică acel fel de călătorii pe care orice întrupat le efectuează prin forţele spiritului, la început în mod spontan, inconştient, ca orice mecanism de conservare a vieţii – pentru odihnă, pentru o recuperare nu numai a forţelor fizice, ci şi emoţionale, iar apoi, de-a lungul evoluţiilor proprii, ajunge să le efectueze şi conştient, cu voinţă, cu intenţie, pentru a învăţa, pentru a cerceta prin propriile sale forţe spirituale, lumea în mijlocul căreia trăieşte (se pot urmări detalii în studiul “Călătorii spirituale”)
    Astfel de călătorii, nici în etape de evoluţie avansate, nici în cele începătoare nu sunt efectuate folosind nave materiale cu deplasare prin propulsie, create de evoluanţi avansaţi, şi nici folosind alte vieţuitoare supuse voinţei doritorului sau trăind cu ele în simbioză.
    Călătoriile spirituale se desfăşoară numai prin forţele proprii, spirituale, ale întrupaţilor:
    – prin intermediul unui sistem corporal special: în cazul călătoriilor spirituale cosmice, interzonale: dintr-o zonă a universului în alta);
    – prin desprinderea corpului astral din sistemul corporal propriu şi deplasarea lui prin aceleaşi forţe spirituale radiante care îi susţin funcţionările: adică ceea ce numim călătorie astrală. În funcţie de experienţa totală a întrupatului, deplasarea are loc mai aproape sau mai departe de planeta de întrupare.
    Când discutăm despre corpul astral, ne referim la sistemul corporal al întrupaţilor de pe Pământ. Pe alte planete, întrupaţii se manifestă prin alte feluri de sisteme corporale, dar în întreaga zonă I a universului, în orice fel de sisteme corporale există, pentru întrupaţii cu corp fizic, un corp cu funcţionalitate de tip astral, cu vibraţii care fac parte din acelaşi set, acelaşi segment de vibraţii din care fac parte şi cele ale corpurilor astrale pământene.
    Mai multe detalii cu caracter general pot fi urmărite, înafară de studiul “Călării spirituale” deja citat, şi în studiile din capitolul Studii Generale din acelaşi site: “Călătorii Astrale”. Pentru a nu încărca textele nici pe site, nici pe acest blog care va avea un caracter descriptiv, cu explicaţii la obiect, vă invit să urmăriţi, când va fi cazul, alte prezentări generale în continuarea studiilor de pe site.
    De asemenea, pe Blogul unui om cuminte există o etichetă cu studii despre Călătorii Astrale, începute cu mai mulţi ani în urmă; blogul fiind deja foarte voluminos, ideile principale le voi expune pe rând şi aici spre amintire, sintetic, dar şi cu noutăţile care au apărut în înţelegerile mele: la fiecare postare, înainte de prezentarea călătoriilor mele astrale.
    Studiile astrale au doar la începutul experienţelor personale o prezentare descriptivă: am ieşit, am văzut, m-am întors. Mulţi oameni au avut asemenea experienţe şi, fără îndrumări din partea entităţilor astrale ajutătoare pe care fiecare dintre noi le avem fixate de coordonatorii evoluţiilor noastre, nu rămânem cu multe învăţături din asemenea “escapade astrale” – cum le numesc eu. Dar rostul lor este, aşa cum spuneam mai sus, să cunoaştem lumea în profunzimea ei, după ce ne-am săturat de plimbări, escapade astrale. Unii se sperie de câte ceva (şi eu am trecut prin asta); dintre ei unii însă îşi găsesc curajul, dorinţa de a continua, alţii îşi pierd curajul, dar dacă au în destin continuarea lor, atunci pe lângă impulsuri de la ajutătorii astrali, primesc întăriri pe diferite căi fizice: prieteni, rude, citesc pe internet, etc. Prima mea ieşire astrală, pe la 16 ani, după o operaţie de apendicită, pe care o voi povesti în postarea viitoare, a fost inconştientă, chiar la limita între viaţă şi plecare definitivă. Prima mea ieşire conştientă, dorită, plină de emoţii şi mai ales fără prea multă cunoaştere a lumii ce mi se deschidea, a fost prin 1996, încurajată de îngerii mei, pe care îi cunoscusem într-o experienţă de intrare într-un cristal: cam tot un fel de experienţă astrală – zic eu acum – dar pentru începătorii cărora le este frică de spaţii infinite, de zbor departe de casă şi cu mintea plină de confuziile citite peste tot; cu cristalul este altceva, îţi dă la început siguranţa cristalului perceput ca o casă, ceva solid, palpabil şi mai ales extrem de frumos, de plăcut chiar de la prima vedere. Recomand cartea “Cristalul, această fiinţă vie...” scrisă de DaEl Walker.
    Să revin la escapada mea astrală: mi s-a spus să ies fără teamă. După câteva încercări soldate cu pierderea concentrării din cauza zgomotelor din bloc, am reuşit “performanţa” şi fără vorbă multă m-am pomenit înafara Pământului, într-un spaţiu de culoare violet închis cu stele galbene – nu alb-albăstrii cum le percepeam la repezeală pe cerul nopţilor (nu sunt prea romantică din fire, chiar dacă iubesc frumosul uneori până la lacrimi). Totul a durat câteva clipe, vedeam emisfera întunecată a planetei pe partea mea (era spre noapte când am pornit la “drum”) şi soarele care se ivea ca o frântură extrem de luminoasă (dar nu orbitoare – aşa cum credeam din experienţa privirii soarelui cu ochii fizici).
    Şi, fix în clipa aceea de mirare a percepţiei atât de plăcute a Soarelui, un “ceva” a dat peste mine, m-a speriat atât de tare, încât m-am trezit automat în fotoliul din camera mea.
    După ce mi-am revenit, primul gând a fost că a dat o navă extratetrestră peste mine! Sau o entitate negativă, malefică, care voia să mă... nu ştiam bine ce: să mă omoare, mănânce, distrugă... Spre mirarea mea simţeam însă un fel de linişte, siguranţă, iubire şi... ceva umor din partea ajutătorului meu, dar eu eram brusc atât de frustrată! i-am reproşat că nu m-a avertizat, că putea să mă omoare chestia aia... da! Nu era nici o navă... era... altceva...
    “Cristiana, ce era?”
    Chiar aşa... ce era? Am lăsat reproşurile şi, ca să nu mai întind discuţia, am reflectat foarte serios. Am văzut că pot relua imaginile în minte şi... şi tot aşa era, tot aşa am perceput, ceva implacabil, care însă nu avea nici o putere totuşi asupra mea. M-am ruşinat, simţindu-mă protejată şi înţeleasă. Dar ruşinată nu pentru că m-am speriat, ci pentru că fusesem frustrată, reproşasem chiar agresiv ajutătorilor mei. Simţeam în continuare înţelegere şi mult drag din partea lor, iar asta a fost prima încredinţare profundă asupra importanţei prezenţei lor în orice încercare de acest fel: nu-i percepusem acolo, dar ei fuseseră cu mine absolut tot timpul... Şi voi explica pe larg în postările viitoare de ce nu vedem în general entităţile astrale – nu numai ajutătorii noştri astrali personali, de destin, dar vom dezbate asta după ce vom discuta despre vibraţii, pe site. Dar entităţile noastre ajutătoare sunt permanent cu noi, să nu uităm niciodată asta, şi sunt permanent gata să ne ajute, să ne răspundă la întrebări: doar noi să le punem!!!...
    Adevărul?... Eu atunci nu l-am perceput imediat, dar deja cu o astfel de ocazie învăţasem multe – şi încă mult mai importante decât chiar răspunsul în sine...
    Trecuse un meteorit. Mi-am dat seama mai târziu, iar ajutătorul mi-a adeverit descoperirea.
    Simplu.
    Un hohot uriaş de râs mi-a luminat sufletul! Nu avusesem nici cea mai vagă idee cum să mă uit, la ce să mă uit ca să-mi dau seama! Îmi dăduseră prin minte toate ideile negative despre care citisem anterior... Azi, după 20 de ani, îmi dau seama câtă înţelegere am strâns pe parcurs, doar având înţelegerea aceea iniţială a modului în care trebuie privită diferenţa dintre un obiect şi o fiinţă, între ceva absolut neutru şi ceva rău sau bun deopotrivă.
    Am înţeles imediat: nu din mişcare – căci numai la mişcare eu îmi îndreptasem atenţia, la fiecare tentativă de analiză – ci din simţirea intenţiei: mai întâi dacă există/nu există intenţii (de orice fel: bune sau rele). O călătorie astrală este una de simţire, este emoţională în primul rând şi este una de simţire complexă, de acel simţ al reunirii tuturor percepţiilor cunoscute + intuiţia că mai este încă ceva în plus, iar acel ceva este de fapt un cumul de factori, de stimuli pe care îl avem bine-înţeleşi din viaţa noastră curentă – dar nu ne dăm seama cât de mulţi stimuli pot fi la un loc într-o singură simţire! Mi-am dat seama că la începutul călătoriilor astrale avem o adevărată sărăcie de stimuli, iar ajutătorul mi-a spus că în timp omul ajunge să-şi dea seama că:
    – structurile de percepţie se deschid rapid, dar pe măsura folosirii lor, prin căutare, prin dorinţa de a percepe realitatea sub toate formele ei, de a o cunoaşte, de a înţelege toate cele care pot ajuta omul ca cercetător astral – şi nu numai;
    – structurile de decodificare a informaţiilor care ajung la creier, vărsate în cascadă de la toate corpurile fluidice care au senzori pentru percepţii, fac posibilă traducerea informaţiilor din stare necunoscută – în stare cunoscută: prin adptatea celei mai apropiate variante de prezentare de adevăr, însă de natură asociativă, adică asociind cele percepute cu aspectele cunoscute din viaţa fizică curentă. Este o modalitate folosită de orice spirit în situaţiile de viaţă şi cercetare în această zonă a universului. Asemenea asocieri îi sunt necesare omului în mod deosebit, pentru că toate cele care ajung să le cunoască prin cercetare astrală trebuie mai întâi să se insereze în cunoaşterea generală, în viaţa fizică curentă, concretă. Pentru că numai în acest fel toate cele percepute devin utile omului: şi cercetătorului astral, şi omului care trăieşte fizic.
    Ulterior vor veni detalii din ce în ce mai complexe, până ce, având o experienţă prodigioasă, cercetătorul astral va putea percepe, din aproape în aproape, toate structurile din mediul devenit între timp cunoscut, într-o profunzime din ce în ce mai mare: fără o asociere propriu zisă cu structurile fizice, fără metaforizare, fără comparare – însă cu subînţelegerea elementelor cu care s-ar putea asocia. Dar experienţa de comparare, de asociere, pe care a avut-o la început va ajuta omul să-şi ajute semenii care vor trece şi ei prin experienţele începuturilor.
    Experienţa acumulată aşadar nu constă numai în imaginile percepute, sunetele, mirosurile, senzaţiile, vibraţiile percepute – cât mai ales de felul în care fiecare dintre noi beneficiază de “traducerile”, de decodificările creierului său. Şi, în acelaşi timp, de modul în care acceptăm echilibrul în viaţa curentă. Este ceva deosebit de important: echilibrul, liniştea sufletească, răbdarea de a lăsa totul să curgă – chiar dacă avem senzaţia că “ştim”, că “Aaaa!!! E aia!!!...” De fapt nu este întotdeauna doar “aia”, sau alta, sau ceva cunoscut. Ne este necesară curiozitatea de a afla mereu ceva nou, ceva în plus, ori de a vedea lumea pe care o ştim, da! – dar cu alţi ochi !!! Tocmai de aceea am pus sus acel citat din scrierile inegalabilului Marcel Proust...
    Domnul profesor Grigore Albu Gral, fie-i memoria eternă în sufletul nostru, ne spunea foarte serios: “Îţi laşi toată cunoaşterea la uşă, în pantofi!” Noi zâmbeam – dar eu personal ştiam bine ce înseamnă asta, iar cursanţii descopereau confuziile proprii pe parcurs, dacă amalgamau informaţii vechi cu tot felul de idei noi: aşa e şi cu călătoriile astrale. E bine însă să fim informaţi; odinioară omul era învăţat din copilărie cum să folosească şi partea de noutate, şi parte de experienţă ancestrală a societăţii sale, pe care o afla de la părinţi şi bunici. Azi societatea nu ne învaţă nimic din acest punct de vedere, de aceea să profităm de libertatea de discuţie de acum şi să ne informăm, să discutăm, să ne împărtăşim cunoaşterea, experienţa! Aflăm ceva de la altcineva – cercetăm noi înşine şi aşteptăm să percepem ceva în plus, indiferent dacă este vorba despre de a atesta experienţa altora, de a descoperi o confuzie, de a descoperi amănunte în plus pe lângă ceea ce am aflat de la altul. Să fim deschişi – dar şi toleranţi cu cei care au făcut o confuzie, să discutăm împreună şi să aducem la un loc cele percepute, să analizăm fără prejudecăţi, cu curaj!
    Şi mai ales să lăsăm apoi toate să se sedimenteze şi apoi să cercetăm din nou, poate mai apare ceva de perceput şi de înţeles în plus. Pentru că totul are nevoie de sedimentare: de aşezare în rândurile experienţei totale a cunoaşterii elementelor cercetate, evenimentelor, obiectivelor de orice fel – căci numai astfel creşte frumos experienţa noastră şi se creează un fundament pentru noi descoperiri, în continuare.
    Azi pot să numesc încă mult mai multe lucruri pe care le-am înţeles din sedimentarea şi folosirea celor percepute atunci. În plus, ceea ce este de asemenea extrem de important – ştiu bine cât de multe persoane am putut ajuta, dând exemplu această primă experienţă a mea...
    Şi este ceva minunat să pot face mereu acest lucru!
    Pe curând!


    Sursa:http://calatoriiastrale.blogspot.com...eneral-si.html

Pagina 2 din 2 PrimulPrimul 12

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •