Prof. TUDOR DIACONU - SCRIEREA SECRETĂ

[latan.elena]

slavilor în Balcani. Cuvântul este neclar lingviştilor ce ne pricopsesc cu inadvente flagrante în ştiinţă.
Unii îi dau origineslavă, alţii maghiară, iar ungurii îl aduc din sarbo-croată
. De unde? De la AVARI...
Statul lui Burebista avea... mulţi bani
Harababura este perfectă! Saltimbancii noştri fac... ştiinţa. Şi, iată că
acest termen este răspandit în toată ţara, dovadăvechimea sa
: Ban, Banişor în Sălaj, Băneşti (Arad, Dambovita, Ilfov, Prahova, Vâlcea, Suceava, Vaslui), Băneasa(Constanţa, Galaţi, Neamţ, Teleorman, Bucureşti), Bănia în Caraş-Severin, Băniţa în Hunedoara, Banu în Iaşi. Apoi, numetopice cu tema BAN avem Băneşti (în Moldova, raionul Teleneşti), Şeptebani (raionul Rajcani), Doibani (în raionulDubăsari), toate în Transnistria. Deci,
toată Dacia îl are
. Dar şi este atestat de la
1213
Salaj, cf. Dicţionar istoric allocalităţilor din Transilvania (de Coriolan Suciu), deşi e mult mai veche localitatea... La Dictionarul onomastic român, al luiN.A.Constantinescu, apare în 1205. Cele de mai sus atestă sudul Ungariei? În sudul Ungariei este Sălajul? Ce are el comuncu slavii sudici? Poate numai
Bănişor, de langă Sofia
, comun cu cel din judetul Sălaj. Iar realitatea este alta. Bănişor (BAN-isor)
într-o regiune unde mai aflăm nume de locuri româneşti
, precum: Bărbătiţa, Gurguliat, Kornul, Păsărel,Purcenica, Văcărel, Vlasi, Corniţa, Vlaşca, Ursuliţa, Cerbul, Mărul, Murgaş, Singurel, Bucina, Haiduci, Kolibi, Kufurita,Bucium, Satra etc...
Nici bulgarii nu se lasă mai prejos în falsuri lingvistice
. Iată ce scrie Ivan Petkanov (L'element roumain dans les languesBalcaniques): ,,
Bănişor
- nom de lieu, par exemple un quartier dans l'aire septentrionale de Sofia porte ce nom”(DROM,3,p.l36). Numai că el dă şi cum s-a format acest cuvant, pornind de la o temă falsă. El zice: latin Balnea, bulgar banja+sufix românesc. De ce e fals? Nu-i spun nimic cuvintele din jur, care sunt româneşti? Cum
un feminin are derivatmasculin
??? In ce limbă? Normal ar fi tost banjişoara-banişoara.
Fonetica este siluită de aceşti falsificatori
şi nu maiintrăm în amanunte, nu folosesc nimănui. Fals ordinar!
Un Bănişor apare şi în Jugoslavia
, în regiunea Kraziste-Vlasina(cf. Rosetti, IRL,432). Acolo are în jur: Crucita, Negrisor, Magura, Kormatura, Kornisor, Kornet, Taor, Rotunda, Durmitor,Cipitor, Visitor, Romania, Vlasi şi alte zeci de nume ce sunt româneşti, deci aparţin limbii adamice.
În Cehoslovacia
: Banauti Tn fostul cqmitat Zeplin, Banova în Trencin, Banreve în fostul comitat Corner. Si, tot Tn contexttoponimicromanesc, precum: Albul, Arsita, Bradul, Brustura, Balta, Cerbana,Gaura, Corbul etc...Urcăm
în Polonia
, cu: Bannica, atestat în 1549, ca şi cel din Hunedoara, Banicka, ca si Banica din 1563, unde ŞtefanMetes aminteşte
112 sate românesti
, în regiunea Sambor 97, în Przemyeal 72, în Belz 25, în Halici 17 şi alte 6 în regiunileSandecz şi Lubaczeo. Nu mai vorbim de cele nord-carpatice. După N.Drăganu, atestările încep din 1210,
Maghiarizarea şi bulgarizarea vlahilor
Să vedem
sudul Ungariei
. Numele sunt maghiarizate literal, dar sunt cele romaneşti, ca şi cel de la frontiera austro-iugoslavă. Cu slavii lucrurile sunt clare după 888, când se introduce în biserici ritul slavon. Până atunci era latina de bază. Înlocuirea latinei cu slavona o aflăm din mărturiile lui Paisie, la anul 1150, în Carst-venik de la Buda, unde citim:
„Părintele Teofilact a invitat pe împăratuI Asan ca să treacă în Valahia, să o cucerească şi să o cureţe de eresul rornan, care atunci stăpânea în ea. Asan s-a dus şi a supus ambele Vlahii sub stăpânirea sa şi a silit pe vlahi,care pană atunci citeau în limba latină, să lase mărturisirea romană şi să nu mai citească în limba latina, ci înlimba bulgară şi s-a poruncit ca aceluia care va citi în latină să i se taie limba şi de atunci vlahii au început a citi bulgăreşte..."
(RTO.593).După Ioan Bogdan, documentele ungureşti nu vorbesc de voievozii români decât de la jumătatea secolului al Xlll-lea încoace (p.106)...Voievodatul s-a împrumutat într-o epocă cu mult mai veche şi aceasta trebuie să o punem
înainte de venirea ungurilor
, între sec VI-IX (ibid.176).Dar, cum
slavii nu au state până în sec.VII
, Samo (623-678), Uniunea celor 7 triburi (sec.VII), Slovenia (în 630),Macedonia (în 658), este clar că nu poate fi vorba de un împrumut de la slavi.Mai mult, conducătorii bulgarilor se numeau hani, nicidecum bani, voievozi, ori la noi hanatul nu este cunoscut. Cea maitârzie menţiune a banului este din 1478, când Rayn wayvoda în Caransebeş era şi viceban al Severinului (Bogdan, p. 172).
Ban - un prinţ din sudul Franţei...
Vom mai derula câteva date certe. Astfel în anul 1335, curteanul Dionisie este
,,magister şi banus de Zeurino"
(p.t69); în1241, în cronica persanului Fadl Allah Raşid-od-Din sunt amintite luptele lui Ordu (conducatorul hoardei din timpul invazieitătare), care, trecând prin
ţara Ilaut (Oltului)
a întâlnit pe Bezeren-ban şi l-a bătut. În 1240, întâlnim pe Luca bano deScevrin, în 1233 aveam
„princoipe militiae paganorum nomice Osul”
, în Banatul timişan (RTO.261). Mai sunt atestaţi banulSimion din Bistriţa-Năsăud, căruia Andrei al III-lea, rege ungar, îi confiscă moşia de la Saploc (Onomastica,111). ÎnMonografia, almanah al Crişanei, Aurel Tripon arăta că, între 1201-1205 şi anterior, aici găsim pristalzi şi bani româneşti,voivozi ca Pavel voievod, pe vodă conte Sobozlon, satul cneazului (Villa Kenezii, MAC, 17). Încă în anul 1261, Voievodatul Transilvaniei avea în frunte pe banul IRNERIUS (DIRI, I, 112 etc.). În sec.XIII, banatele devinvoievodate. Limba are şi
femininul de Bana
, care e toponim şi în Ungaria şi în sud, la aromâni. Or, aromânii nu au suferitnici o influenţă maghiară, iar slavii imigrează în sec.VI-VII în Peninsula Balcanică.
Cuvântul are o arie largă, înprovensală, în sudul Franţei
, cu sensuri de
: proclamation, tyrannie, convocation, amende, peine
etc, ce în maghiară sausarbo-croată, nici nu există.
În franceză are şi sensul de prinţ
, apoi banal, al banului, caracter monosilabic al limbiinoastre.Dar erorile lingvistice au un lanţ mare. Şi, ce aveau avarii cu apusul Europei?
Sârbii vin în Balcani în sec. IX, din munţiiKos şi Durmitor
, iar centrul teritoriului sârbesc se afla pe valea Ibarului şi a Limului, pe cursul Moravei apusene, un
17











adăpost natural, după care se extind.
În 1403, primesc de la unguri capitala lor, Oraşul Alb
, când recunoscsuzeranitatea maghiară, sub Ştefan Lazarevici. Sigur este vorba de
BELGRAD
.Cat de Bajan de la Ban, avar, nici nu poate fi vorba, pentru ca avarii erau conduşi de kagani, nu de bani... Or,
latinitateanoastră cu reverberaţii clare în apus este evidentă tuturor
. Dar Al.Graur îi crede ca venind din germanul Bana -interdicţie, dar aribanul dumişale are alte sensuri (proscriere, anatemă, interdicţie, vrajă, farmec etc.) În engleza înseamnăizgonire, anunţarea publică a unei căsătorii etc. Nicăieri prinţ. Şi în persană banul are sensul de păzitor, semantism apropiatde neolatine.De altfel,
efigia banului era imprimată pe monede, circulând în Banatul respectiv
, la fel cum ducatul, sau marca înmarcile germane, francul în Franţa etc. Într-un text din Nicolae Olahus se menţiona:
„Mai jos de podul lui Troian se aflăcetatea Severinului, împreună cu alte trei care depind de ea: Orşova, Peth, Mihald. Cârmuitorul lor se numea Ban(Banus)”
,
amintind mai jos şi termenul Bantum, Banat deci (Olahus, 128).Miron Costin menţionează:
„..mai sus de Muntenia, Tara Mehedinţului”.
Şi mai departe:
„Banul Mehedinţului are steag şi muzică ostăşească şi o pecetie deosebită în dependenţă de domnii munteni”
(Costin.l .23Q--231).
Prezenţa lor este în nord şi sudul Dunării
. Iată-le: Timişean, Severin,, Olteniei, Mehedinţilor, Craiovei, sârbesc devenitVoivodina, Banatul Bosniei, Rama (Hertegovina), Banatul Knin, de Ozora, de So, de Kucevo, de Macva etc.
Ungurii vin în Banat între 1002-1003, când era conducator Gyla (Gelu). Numele ungar al Banatului azi e Bansag, însemnâd ,,boierie”
, deci nu de Banat. În cronicile medievale forma era Banatus, nu Bansag.
Sârbii vin în Banat în sec.XV
. Numele sârbesc e Banat, nu Bansag, pentru ei.
Cehii şi slovacii vin, ca şi bulgarii, în sec. XVIII. După Pasarovitsvin şvabii. Toţi noii-veniţi numesc Banat, nu
Bantus
, demonstrând vitalitatea şi vechimea termenului românesc.
Maicurios e că forma ungurească Bantusi, e atestată abia în 1765. Pentru cine ştie maghiara e clar că putea fi Bansagi, dar niciodată Bantusi.
Şi în aceste teritorii, elementul românesc s-a bucurat de „
jus valahicum
” (în turcă „cerna'ât- Î'Eflakan").Cronicile vechi consemneaza pe romanul lacob Gârlişte, în 1487, că vine Ban al Bosniei, ceilalţi cnezi... începând cusec.XIII. Dar şi atunci mai erau consemnaţi, în hrisoavele vremii, banii: Lula, Luca (1233), Stefan (1243), Oslu (1254),Ponith (1266), loan (1238), Teodor, Mihail. Titlul de ban al Slavoniei dispare din acte în 1224, al Bosniei în 1251, alDalmaţiei în 1254. Din Transilvania Imerius, la 1261....
Şi în Franţa exista termenul Banat, păstrat până azi
în Departamentul Ariege, arondismentul Foix, cantonul Tarascon-sur-Ariege.
Deci, nici o legătură cu limba slavă sau maghiară
, pentru că mai apar Ban-de-sept, în departamentulVosgilor, ca şi Ban-sur-Mentre. Alt termen derivat e în franceză
Banlieu
(
espace d'une lieu autour d'une ville ou s'exercait le droit de ban
),
care aminteşte de Banlocul timişan
. În Grande Encyclopedie, termenul Banlieue pare descrisastfel: ,,
Des le XI siecle en rencontre dans les actes des mentions de ces territoires avoismantles villes
”.
Toate poveştile pornesc de la analize fabricate de autorii
de „sfârâiace"
precum Graur
, care crede că nu e românesc,că trebuia Ban latin să dea Bân. Bucuros de ispravă, crede ca a lichidat cuvantul din limbă. Cât de savant e în lingvistică, sevede clar fara ochelari de cal !...
Iorgu Iordan: ,,Românii sunt... bulgari! "
Dacă în scrierile lui Graur mai aflăm şi lucruri bune, adevărate, insul dovedind în general instrucţie solidă, copie a celeifranceze,
la Iorgu Iordan ignoranţa îsi dă mâna cu mitocănia zarzavagiului bulgar.
El, poate nici nu ştie că bulgarii(b<v) sunt din fire Volgari şi bulgari.Ne vom referi la opera sa de „maturitate” numită: „Dicţionar al numelor de familie româneşti”, căreia grafic nu i se poatereproşa nimic. „Carte de mare interes pentru „toţi romanii” (Editura Ştiintifică şi Encidopedică -Buc.1983), unde scrieDomnia Sa înca din introducers „Cred că lucrarea de faţa are o anumită importanţă, în primul rând prin bogăţia numelor înregistrate”. E vorba de
33.500 de nume
culese „din tot felul de izvoare”. Unde, formal, numele româneşti ar fi cam
51,72%
dar, mai amănunţit, se va ajunge numai la
3,67%
, iar fără derivatele lor, la
2,33%.Ce vrea să spună indirect acest ,,savant" de tarabă? Că limba română nu este creaţia noastră...
Dacă avem învedere că limba romana vorbesc cam
30 de milioane
din ţară şi din afara ţării, constatăm că e doar o listă cu nume defamilie. Lucrarea conţine
o bibliografie anacronică, depăşita de mult
(Studii, II.p.7; Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şicelorlalte ţinuturi alipite, de C.Martinovici şi N.Istrati; Cluj 1921; Andras Kereny-Die personnamen von Dazien, Budapesta,1941 etc.). Lipsesc izvoare mai autentice, precum Coriolan Suciu - Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol I si II(Buc.1968); Fontes historiae daco-romanae, 4 vol, de Emilian Popescu, Inscripţiile din sec. IV-XIII descoperite în Romania"(Buc.1967); „Inscripţiile Scytiei Minor”, în mai multe volume, ca şi „Histria” de V.Pârvan etc.El mai scrie, tot în introducere: „... interesul cel mai mare pentru lucrarea de faţă îl prezintă, cum am mai spus, numeleautohtone. Şi aceasta pentru că sistemul lor stă la baza celor româneşti, sau, mai precis spus, a continuat să se aplice de la început până astăzi fără intrerupere” (p.10). Aminteşte pe Decebal. În rest, numele autohtone sunt, juxapuse străirie şi numai sunt autohtone.Să evidenţiem ignoranţa respectivului limbist:•
Besea
, zice el, din bulgarul
Besju
. De ce, e vorba de populaţia
besică, de origine tracă
? Limba lor era cea de
a patralimba de cult din Imperiul Bizantin
. Cum se ştie, în secolele IV-VII,
slujba la locurile sfinte se oficia şi în besică
, alaturide greacă, latină si siriacă, la
mânăstirea Sf. Ecaterina din Sinai, construită de valahi aduşi aici de către Iustinian în536,
deşi se ştie că renumitul împărat era de fel din Mehedinţi, adus aici de către unchiul său Iustin. Sau academicianulnostru nabar n-are? În plus, inscripţii din Moesia Inferior vorbesc de Bessis din 163 e.n.
•Bria
, de la
brei
, numele unei plante. Dar şi toponimul Briesti, cf. şi grecului Brie, pronunţat Vrie în mod frecvent. Pentru că
bria
apare şi în nume de locuri compuse, precum Mesembria, Selambria, Calabria, etc. În care semnincaţia este de
,,cetate".
La noi apare la 1494, în Moldova la 1429, sub numele Brievici.

18

[latan.elena]

•Buzata
, scrie el, ar putea fi bulgarul
Buzata
. Numai că buză este nume românesc, ca şi albanezul buze (aromân - budza,meglenoromân - buza). Bulgarul buza „obraz” derivă clar din obrazu, zice el. Numai că nu există în bulgară...
•Daca
, din bg.
daka
. Dacu, din bg.
dako
. Ar fi hipocorostica lui Iordan sau David. Nici o aluzie la daci sau la daca, armanaţională. Numai că
Dacus şi Daca
apar înaintea venirii slavilor pe aici. Deci, zbarci, Iordane...•
Daia
, slav
Daja
. Ce facem, domnule Iordan, cu Daia, sat în Harghita, pe unde bulgarii n-au călcat, ca şi în Mureş, Ilfov,Sibiu, Daia româna ALBA?? Ce facem cu împăratul roman
Maximus DAIA
, născut în
Dacia Ripensis
, nepotul de soră allui
Galarius Maximus
, a cărui mamă
Romula-Reşca
, arată originea în Dobrosloveni-Olt? Dar se numea şi
Daia şi Daca
...•
Gata, gata
- alt bulgăresc.(p.215). Aş,
nici nu există în bulgară
! Este în albaneză
„gat”
, în toscană „gatuaj” , ceea cetrebuia ştiut...
•Leparg
, zici mata - bulgar
Leparov
. Numai că apare demult în iraca
Lipara
, nume de oraş, insulă şi arhipelag în MareaTireniană. La noi şi schitul
Lipăreşti
, atestat în sec.XVIII, ca şi satul muntean din 1545.
Românii lui... Homer •Lisandru
, variantă a lui Alexandru. Perfect. Cu afereza lui „a” precum şi derivatul Sandru cu sincoparea silabei Li.
Aparetot în Iliada
. Uite pasajul homeric:
„Ajax sări la troieni, cu arma trânti pe Doriotos, fiul din flori al lui Priam, apoi nimeri pePandokos şi pe
LISANDRU
”
(C.X\, v.483).
Alexandru era numele purtat de Paris, fiul lui Priam, originea lui frigianăfiind acceptată de speciatişti
.
•Maria,
nume biblic numai că
la noi aparedin sec.II, înainte de Edictul de la Milano din 313, deci înaintea Vulgateitraduse de Ieronim (între 395-405) în latina clasică
.
•Scheau
, „bulgar” ? Fals din două motive. Se presupune ca ar deriva din latinul sclavul, care nu poate însemna nicidecumbulgar. Apoi ce facem cu
porţile scheene, care alături de cele dardane, apar in Iliada
? Noi aven schei în Bârgău,Braşov, Iaşi, Târgovişte, Suceava. Ce facem cu Schei atestat în Moldova ca sat în 1445, Schee (1616), Scheiani (1448),Scheia (1502) etc. Dar cu Scheii Braşovului, în Ardeal, amintiţi la 1559? Dar acesta, într-o ignoranţă desăvârşită, a vrut să-ifacă pe conaţionalii săi bulgari culţii Europei!... Pâna şi
Troia
, ar veni de la
Troja
, iar Veza stă la baza lui Vezina, cel careapare la Tapae, locul doi după rege, etc. Mai mult, Papa ar veni din
ap
(ungar) ce ar însemna tata, leneş! Numai ca eatestat din sec. II etc.
•Arma
, din bg.
Arma
. Ce facem, însa, cu ,,Eneida": Arma virumque canno"...
•Asia
, din bg.
Asja
, zice Iordan. Ce facem cu textul din
„Iliada"
:
„Gemu, dar şi-n coapse isbindu-se
Asiu
hirtacianul...)".
•La Iorgu Iordan,
Aurel si Aureliu
sunt neologisme. Numai că
Aurelus
apare în inscripţiile dacice
din sec. II
, deci nicivorba de cuvinte slave...•Cel mare, traducerea ungurescului
Nagy
, zicea dumnealui. Numai că
Nagy
, adjectiv, corect înseamna mare, nu Cel mare.La fel Kis, cel mic, ba scris cu ortografie germana,
Kisch
(p. 109).
,,Moldovenii - bulgari asimilaţi” !?Incolo, numai minuni, în sens de trăznăi, pe care le fac cei necrescuţi la minte
. Iată câteva: Făgăraş - Fogoras, Marin,Marina, din bg., rus, ucr. Dar ce facem cu
Marinus
, atestat încă din 97 e.n.?
Nichita, Pacea, Paul
. Stop. Zice că tot una cuPavel. Chix! Ce facem cu
Paulin
de Nolla, cu,toponimul
Paulimandra
din Balcani (553-555)?
Timar
(
iu
) - unguresc, dar cefacem cu
râul
din nordul
Italiei
atestat de Virgiliu în Eneida?
Peste tot, aburi de ignorant...
Chiar, dle. Iordan, mai existaţi?Eu am dat examene cu unul numit
Mitu Grossu
, care nu avea nici capacitatea. Iorgu Iordan ce studii o fi avut?...
Unde bate şmecheria lui Iordan? În subminarea unităţii statului naţional roman
, şi iată cum. Pentru el ,,escu" nu există în Ardeal. El rupe Ardealul de contextul romănesc (tot cu
erdelu
o ţine gângavul în percepere), deci, fiii lui Ion nu se puteaunumi Ionescu. El scrie:
„Exemple de acestfel, pentru
escu
n-am întâlnit şi cred că nici nu există... pot părea aproape...absurde"(
p.17). Mai departe susţine:
„autorităţile de pe vremuri, din regiunile, de peste munţi, suprimau această finală când înregistrau numele româneşti”
(??). Ce spui Franţ? N-ai auzit de maghiarizarea numelor româneşti?! Şi de ce nu te uiţi într-ocarte de telefoane, acolo te saturi de Popeşti şi Ionesti, lucru simplu ? Ori, dacă tot ne plimbăm prin lume, de ce nu ai cititlista de pierderi ale fostului Imperiu dualist, ca şi dintre iobagii sec XVIII? Aveai şi anul naşterii şi numele Aldescu, Avramezcu, etc. până la Ztanenezku, Vakarezku, etc. Mai are el ceva strâmb şi cu„eanu”. Şi cu sufixul oltean ,,oi”, zice el, neaflat în Moldova şi Muntenia. Fals ordinar. Când nu mai are ce zice, o dă pe„slavona bisericească, bulgară”. Ciocul mic, farseur ordinar! Chiar n-ai auzit de: „Hogy magyarositsuk a vezetek neveket”(Cum să maghiarizăm numele de familie). Poate, atunci, noi românii, pe ce te-am plătit?Dar să vedem ce perle mai lansează ,,expertul". Iata alta, fără echivoc.„O situatie asemănătoare în ce priveşte antroponimia devenită cu timpul românească (înainte ce-o fi fost?, întreb eu - TD) întâlnim în Oltenia şi Muntenia, cu deosebire în regiunea de şes a lor. Aici avem de a face cu nume bulgăreşti, mai rar sârbeşti, care se explică prin simpla vecinatate a românilor cu populaţia de limba slavă. Trecerile dintr-o parte în cealaltă ateritoriului scăldat de apele Dunării datează, cu unele întreruperi, încă din epoca romana (p. 15). Întocmai ca şi în nordulMoldovei, şi aici
populaţia asimilată cu timpul de către romani
şi-a păstrat, în parte, limba maternă. E vorba de bulgari şide câteva judeţe munteneşti": (Ce spui, lordane?! - n.T.D.)
Un cititor atent ţi deprins să mediteze în legătură cu lectura areimpresia că asistă la procesul de asimilare a populaţiei străine la origine. Deoarece, am făcut din fugă un fel de comparaţieîntre nordul Moldovei şi sudul Munteniei, mi se pare logic să relev ceea ce un cititor temeinic n-ar avea nevoie să afle de lamine, că foştii ucraineni din judeţele de odinioară Dorohoi, Botoşani, Fălticeni, şi Iaşi, nu s-au gandit, cel puţin aşa apare dininformaţiile care te dau uneori, că părintii lor sau bunicii au vorbit altă limbă, pe care au uitat-o strămoşii lor
” (p. 15).(
Închipuiţi-vă, repetăm, că Institutul de Lingvistică al Academiei Române poartă numele acestui (efectiv) duşman aiRomâniei!!!...)


19







Iordan nu dă nici o explicaţie, scrie: bulgar, rus, ceh, polon, unguresc etc., cu nici un argument, drept pentru care nici nu maimerită vreun comentariu. Gogoriţe pe care orice alogen le împrăştie, simple gogoşi de tufă... Mă întreb, de ce nu ne-ambotezat copiii Asparuh, Tervei, Kormesi, Sevar, Tetet, Toktu, Krum...Ormutag???
Cele zise bulgăreşti sunt de-alenoastre, curate. Aici este numai o demonstraţie de iresponsabilitate ştiinţifică, o politizare absurdă
.
,,Eminescu - nume turcesc" !?!
Eu mai amintesc doar ultima mizerie. El scrie focos:
,,Ardealul, în sens larg (cu includere şi a Banatului) prezintă şi el uninteres deosebit din punct de vedere antroponomic. Aci condiţiile de viaţa au fost altele decât cele pe care le-am urmarit mai sus, unde m-am referit la cele două principate ale României vechi. În consecinţă,
şi numele de familie prezintă unele particularităţi absente dincoace de Carpaţi...
"
şi vorbeşte de ,,porecle" ce au la bază graiuri diferite etc.
Deci, una ar fiArdealul, alta Ţara Românească şi Moldova. Dar, cică şi în România Veche avem... mari influenţe bulgăreşti,ucrainene etc.
Oare acest savant de carton n-o fi auzit de
„A magyar nyelv torteneti etimologikai szotara”
în 3 volume?
Afirmaţia căArdealul a depins de Ungaria vreme îndelungată e falsă
. In 1526, Ungaria devine paşalâc turcesc, iar Transilvaniaprincipat autonom. În 1688 e ocupată de Austria şi încorporată statului dualist. Nu mai dăm nici un citat stupid, ci concluzia:
,,În afara poreclelor, numele de familie româneşti sunt de origine greacă şi slavă.”
(p.16).
In altă parte scrie că numele lui Eminescu e ,,turcesc".
Halal, aferim!, ai urmaşi şi pe aici, pe unul Moise, care facelingvistică în piată, cu zarzavagiii! Eheu, fugaces Postume, postume...
Romanii - ,,slavizati" de... evreiAlexandru Rosetti
(de origine iudaică) a fost în cultura noastră un factor de progres, şi una peste alta, cu toate erorilespecifice epocii, a răspandit un aer de bonomie bine calculată; stirpea boierească nu s-a desminţit. Impătimit de adevăr,analist desăvârşit, contestabil uneori, aura lui este reală, benefică. L-am cunoscut personal cu ocazia examenului de statdin 1962, când semnătura Domniei-sale m-a denumit profesor de istorie şi limba românească, meserie pe care n-am dorit-oniciodată. Eu eram din fire un posibil matematician, dublat de parfumul poeziei de care am rămas lipit.Bineînţeles că
şi el a dat gir originei slave, ca venind din limba avară, cuvantului nostru fundamental de ,,BAN". Dar altfel, nu putea mişca în compania lui Alexandru Graur şi Iorgu Iordan
(toţi de origine iudaică, ne învăţau limbaromână), despre care am vorbit anterior.
În ştiinţă nu exista politeţe
, altfel gândind progresul ar fi fost imposibil. Drept pentru care, la adapostul câtorva decenii, ebine să spunem deschis şi umbrele care-i marchează erorile, care-i umbresc meritul.E vorba de “caprovarzismul” specific unei epoci dictatoriale în care
ştiinţa devenise servitoarea politicii.
La şcoala deliteratură de la Şosea, despre Stalin şi problemele lingvisticii i-am auzit pe
Coteanu şi Finuta Leibovici
(toţi de origineiudaică, ne învăţau limba română) iniţial, pentru ca în bibliografie sa aflu şi o broşură sub titlul
“Influenţa limbilor slavemeridionale asupra limbii romaneşti (sec. VI-XII)”,
ed. Acad.1954, pe care o regăseam şi la Cluj, unde acad.
EmilPetrovici
(toţi de origine iudaică, ne învăţau limba română) oficia alături de Ion Pătruţ agonia lingvisticii noastre. Isonul eraţinut de Zdrenghea şi Romulus Todoran & Co. cu „dovezi” ce puneau la index pe Cantemir, Haşdeu, Eminescu dupăschema lui Cihak. Pentru cei care-i ascultaseră pe Călinescu şi Vianu, semnele de întrebare persistau, deveneau recul înfata modei devastatoare a culturii noastre naţionale.
„Învăţăturile din iunie şi august 1950” erau lege. O sesiune (,,ştiinţifică” denumită) la Academie din 21-25 martie,urmată de cea din 2-4 iulie 1951, impunea bilingvismul slavo-român
, de care n-am scăpat definitiv nici azi. Lindinileacestora, şcolite la Moscova, au rezistat, şi alte insecte, şi azi, se dau drept albine truditoare în lingvistica de la noi... În fond,
schema falsă a etnogenezei noastre este intactă
.
După schema lui Cihak din 1879, din 5.765 cuvinte, 2.361 sunt slave, reprezentând 2/5 din lexic, faţă de numai 1.165cuvinte de origine latină, deci 1/5 din limba românească
. Teoria ,,circulatiei cuvintelor", genială, a lui Haşdeu a fosteludată, pentru că demonstra
că nu se pot face fraze din cuvinte exclusiv slave
, idee preluată exagerat de Şcoala Ardeleană, bine intenţionată, dar tezistă. Celebrul dicţionar al lui Massim şi Laurian, din 1871, cuprindea şi cuvinte cuorigine îndoioasă. Teoria Stalinistă combatea pe N. Marr.
Stupid, dar concluzia lor era ca limba este preponderent slavă, cu gramatică latină!...,,Bulgara - liantul dintre româna şi maghiară" !?
Teoria încrucişării limbilor balcanice cu preponderenţă bulgara este, într-o exprimare eufemistică, naivă, departe de adevar.Deci, caracterul balcanic al limbii noastre devine dogmă, decenii întregi. Se trece cu vederea că
Justinian era oltean dinMehedinţi
, iar binefacerile sale pentru ţara natală - uitate deliberat. Intrî în joc venedi (d = t, veniţi), deci slavii de pe Vistula,Sclavinii si Antii. Rosetti reia cuvantul schiau, ca însemnând bulgar, eroare ce consolideaza aberaţia lui Iordan.Mai aberant,
slavii, care erau toleraţi, devin ,,învingători”,fără a se spune unde şi pe cine au învins. Dar Derjavincoboară pe slavi înainte de sec.V şi Ţara Romanească e denumită, chipurile, ,,ţara slavilor”
(cf.TeofilaktosSimokattes, Jurecek etc.). Astfel, în incertitudine,
suntem mutaţi în sudul Dunării, nicăieri, ca să redevenim iartă ţarade baştină majoritari, adevărat miracol
. Nordul Dunării era... ţara nimanui.
Petrovici
mai spune că formarea s-a făcut de-a lungul cursului inferior al Dunării, de la vărsarea Tisei şi pâna la mare, unde stăpanirea Romei a durat circa 600 ani. Daciide aici, spun ei, erau puţini şi neimportanti...Pentru argeşeni eroarea este evidentă. Se consideră denumiri slave Slanic, Glâmbocel, Racoviata, Bratia, Rancaciov,Cârcinov, ce vorbeau bulgara... Se consideră ipotetică existenţa românilor în Moldova şi Ardeal din sec. XII. Numai că
laGlâmbocul din Vale, de langă Bascov, o cru-ce străveche vorbeşte despre satul Piteşti, deci de mii de ani
.

20

[latan.elena]

Cand prof. Ilie Bărbulescu arăta că
influenţe parţiale slave pot fi numai după sec. X
, e combatut. Se susţine aberant căslavii au fost pe aici cuceritori. Aberaţiile se ţin lanţ, iar logica este deficitară,
pentru că politica înlocuieşte ştiinta cuneruşinarea specifică hoardelor asiatice
. Eludând Karst-Venik, ei vor ca
noi, singurul popor născut creştin din lume
,să luăm de la ei termeni fundamentali din religie, ca şi să fi copiat forma statală a lor...Ei vorbesc despre Boris şi Simion ca mijlocitori ai ortodoxiei noastre.Numai că
Menumorut
pe care ei îl cred slav, e un cuvânt comun
NUME+MOTRU
, similar cu
NUME+DSEU
-
Dumnezeu
,
iar casta Motru era prima atestată în inscripţii
. Cea mai veche inscriptie a lor, din
943
, din satul Mircea Vodă, spune altceva.Miklosich, Miletic, P.Skok, Berstein, merg mai departe şi
exclud total pe români din nordul Dunării. Apoi alt miracol,„populaţia majoritara slavă” este ,,romanizata”.
De cine? Cum? Cand? Nimic clar. Beznă babilonica...Se mai spunedespre influenta greacă asupra bulgarei; în fonetică, vorbe, nimic clar.Bulgarii vin în Balcani şi întemeiaza statul în 679, iar expansiunea lor ar începe din 802, când hanul Krum, apoi Ormutag şiBoris vor cuprinde şi Banatul şi Ardealul pană la Tisa. Relaţia cu sârbo-croata este forţată şi nu ţine de ştiinţă, cât de politicalor expansionistă, distructivă. Se uita de Vasile al ll-lea BULGAROHTONUL.
Le rămane numele, iar apoi iau nume pure româneşti ale vlahilor oprimaţi
. Se mai susţine că bulgară a fost liantuldintre daco-romana şi maghiara! Românii erau inculţi, după părerea lor.,. Aberaţiile cu Crăciun, colinda, Rusalii, Troian, suntabsurde. Se mai spune că slavii dau şi lecţii de cultura românilor: cobila, grindei, plug, rariţă, cormană etc. ar fi cuvinteslave, de provenienţă bulgară. Aici, Rosetti capituleaza total în fata lui Iordan.
Simple iordane...Legile universale ale limbii romane
N-aş dori, în nici un caz, cu toată simpatia pe care o mărturisesc, să arat că Eminescu îi considera ,,cu nas subţire". Aşaeste. El ştia dincotro bate vântul epocii. Dar, cum Constantin şi Metodiu, fraţi din Tesalonic, spune legenda, traduseserăEvangheliile, iar Constantin inventase alfabetul glagolitic, cel cirilic venind mai târziu în Bulgaria, centrele devin Ohrida şiPreslav, cu multe modificări, spune Rosetti. Destul ca sa se concluda că vechea slavă bisericească ar fi limba bisericiiortodoxe slave şi românesti.Incursul în fonetică e derutant, ambiguu slavofil. Incursiunea în sintaxa merge pe aceeaşi schemă, eronată total. Lavocabular, pe criteriul cronologic, erorile sunt mai flagrante. Inutil de repetat. Mă întreb, cum n-a observat că
BOIERULavea boi, iar OIERUL oi
??De fapt,
două legi sunt românesti şi universale: simetria ad/ba, ca şi relaţia consonantică surd/sonor.
Se vede caoperaţia Babel nu este încă clară lingviştilor noştri. Şi, poate, nici nu avea cum să fie, de vreme ce abia acum am cititscrierea hieratică. Vom insista deci,
pe prefixe si sufixe, care, în afara regulilor de pronuntare, separa limba unica decele 72 de graiuri.Pocind cuvintele noastre, Rosetti le declara străine
. Evident: Ne, PO; PRE; PRO; RAS; ZA, sunt cu citate trunchiate. Caşi sufixele: ac, aci, alnic, an, ante, ar, as, ca, mci, eala, ean, elnie, enie, et, ic, ici, ina, is, iste, ita, iv, nic, og, us... falseprobleme veştejite de scrierea hieratică. Şi în Onomastică, ca şi în Topomastică, acelaşi fals procedeu, prin care se va„demonstra" pnoritatea slavilor şi dispariţia autohtonilor.
CANTEMIR, în ,,Metafisica" sa, a dat cheia scrierii hieratice, ignorată de Rosetti
. În încheierea nefericitului opuscul,nedeosebind codurile de limba vorbită, scrie dezinvolt:
„Limba romană este urmaşa limbii romanizate a populaţiilor dunărene, care a suferit o putemică influenţă a limbilor slave meridionale”
. Sertarele istorice sunt convertite într-un amalgamdin care cititorul obişnuit, ameţit de teoria lui Stalin, nu mai pricepe nimic. Nici nu îl vom lăsa în boii lui şi vom vorbi desprerelaţia cu graiul maghiar.
Academia Româna... de la Budapesta?!
De altfel,
limba lor este bine denumită ungară, nu maghiară
. În 1963, apărea cartea lui Barczi Geza („A maghiar nyelveletraiza”), în care susţine că ungurii n-au împrumutat din limba romaneasca decât cel mult
8 cuvinte
, cu caracter regional,de care n-aveau nevoie. Iată, deci, cum
cercul denigrării este bine concentrat de către denigratori. Chipurile, ei suntsuperiori, nedisimulând dispreţul şi ocara la adresa localnicilor.

Aceşti semisălbatici asiatici fără ţară şi limbă auluat la monosilabele lor urlate, de oriunde, dar nu de la romani
...Un alt autor,
Bledi Geza
, e de parere că vreo 600 de cuvinte romaneşti au intrat în lexicul maghiar. Lucrarea se chema
„Influenţele limbii române asupra celei maghiare”
şi a apărut şi în
,,Limba Română”,
revista de la noi. Culmea,
nimeni nu i-a acordat nici o importanţă
şi cele 600 de cuvinte sunt „unguresti” în toate dicţionarele şi statisticilede la noi...Profesorul
Isac Mocanu
, ardelean de bună credinţă, plurilingvist, va trimite un studiu temeinic Institutului de lingvistică, dar răspunsul lui
Petrovici
este prompt: lucrarea nu are nici un merit. Mocanu demonstra că
mai mult de 600 de cuvinte suntromâneşti, nu maghiare
. Pentru că el întreba pe „expertii” de la noi, de ce nu se ocupă de transferul din româna înmaghiara... Cum, de ce? Să strice schema lui Cihak ?! Şi argumentele nu ar fi lipsit. Un alt autor maghiar, anume
AlexissGy,
vorbind despre Cihak, scrie ca numărul de 580 de cuvinte maghiare este exagerat, reducând numărul lor la
349
.
D.Macrea
, alt venit pe val în lingvistică, validează pe Cihak. Se uita că
Dr. Cihak, fratele împricinatului ,,lingvist”, scriecă acesta nu ştia nici o limbă şi era un escroc
. Lumea tace, deşi lucrul e clar.
Limba reflectă cultura şi civilizatia unui popor, determină fiinţa sa etnică şi rolul în dezvoltarea sa socială, e actulde cetăţenie în marea comunitate a popoarelor.
Legea diferenţierilor promovează evoluţia întregii comunitaţi numitePOPOR.
Cosmopolitismul este duşmanul real.
Cunoştintele pot şi trebuie să fie multe şi cît mai multe. Aşa e determinatprogresul.De la cine au deprins agricultura şi meşteşugurile migratorii, dacă nu de la băştinaşi ? Fantezia nu ţine loc de ştiintă a limbii.
Hoardele puse pe jaf erau atrase de bogaţia vieţii materiale
, fapt evident.
Noi suntem singurul popor care n-a râvnitşi nici n-a cotropit alte teritorii străine.
E bine ştiută însa lupta pentru spaţiul strămoşesc, împotriva invadatorilor.


21








Potrivit DLRM avem circa 9.000 de cuvinte, iar cu cele omise cam
10.000
. Care alt popor mai are atâtea cuvinte? Analizamonosilabică şi structurală va lumina această coloană infinită a spiritualităţii noastre. Oi n-avem, brânză mâncam, asta estelozinca cotropitorilor, care judecă poporul după caciulă, cojoc şi opincile confecţionate de industria populară.
Dar, colaborarea cu duşmanii se cheamă trădare şi trebuie pedepsită ca atare, fără milă.
Oalele sparte trebuie plătite,chiar dacă respectivul „nu suportă puşcăria” şi e... ,,cult”. Năvălitorii aveau maximum 200 de cuvinte iar subterfugiul că le-ar fi completat cu cele latine este fals.
Hoarda era analfabetă - Ungaria - un stat tampon creat de Vatican
In istoria bizantină,
maghiarii
apar undeva
în Nordul Mării Negre, cu origine mongolă, cu viaţă parazitară.
Un alt autor maghiar, Ban Aladar, în „Origmea maghiarilor”, citează pe Ibn Rostah, care scrie:
„...ei (maghiarii)
locuiesc în corturi
...iarna se retrag langă rauri, unde pescuiesc şi unde trăiesc comod. Ei stăpânesc pe toţi vecinii, pe care îi obligă la sarcini grele şi îi tratează ca pe nişte prizonieri, apoi îi târăsc la Kerci, localitate de langă mare... unde ei vând prizonierii şi cumpără stofe greceşti şi alte mărfuri”
.Un alt autor bizantin, Profirogenetos, fiul împăratului Leon cel Mare şi Înţelept, referindu-se la aceeaşi fază a istoriei acesteihoarde mongole, scrie:,
„Viaţa lor era cea a nomazilor de stepă”.
Călugărul catolic Iulianus descoperă în anul 1236 o fracţiune importantă a poporului maghiar şi scrie despre ei astfel:
„...trăiau ca animalele sălbatice, nu lucrau pamântul, mâncau came de cal şi de lup şi altele de acest fel, beau lapte deiapă şi sânge”.
Hoarda este bătută de Besseni şi ruptă în două. O parte se retrage în Asia, cealaltă se opreşte în Carpaţii Păduroşi dinzona Ungariei, după care ocupă cotul Tisei, o zona de mlaştini şi balţi, unde caii găseau planta coada calului. Aici egermenele viitorului stat maghiar.
Statul este creat de catolici împotriva ortodoxiei noastre, un stat tampon. De fapt, eiau fost aduşi de bizantini, iniţial, împotriva Apusului catolic, fac incursiuni devastatoare până la Roma şi, plătiţidublu, devin catolici.
Hoarda de manevra...
Bessenii erau Basarabenii (Arabia bessenilor)
cu confuziile de rigoare ale lingvistilor, deşi
Ara
însemnă
ţinut
, iar
avius-a-um drum
; deci
fără drum
, din lipsă de piatră, lipsa drumurilor aratandu-i numele. Cum cealalaltă era... pe nisip.In timp, civilizarea hoardei are amprentă germană, de netăgăduit. Chiar în condiţiile maghiarizării forţate din Ardeal trebuiesă subliniem rolul preoţimii ortodoxe din Moldova şi Ţara Românească, stavilă în calea tendinţelor de desnaţionalizare, aleimperiului catolic cosmopolit.
Progresul lor se referă la ultimele veacuri, Evul Mediu apusean fiind cunoscut ca unadevărat viespar, în care primatul era al forţei şi al sălbăticiei.
Este cunoscut dispreţul lor faţăde cultura apuseană.
Curs practic pentru ,,academicieni de carton"
De fapt, observăm lipsa de pregătire lingvistică generală la cei care emană, în numele Academiei, anume, regulile generatede transfer ale cuvantului dintr-o limba în alta.1.
Nici un cuvant nu trece dintr-o limbă în alta decât din necesitate.
Noţiunea e însoţită de cuvânt, numele ei primar.Dacă în limba noastră perioadă s-a folosit cuvântul maghiar gozos (ghezeş), acesta a disparut când a apărut cuvântulromanesc tren. Sputnicul este sputnic.2.
Trecerea unui cuvant în altă limbă
se face numai printr-o arie de contact dintre două limbi,
prin convieţuire îndelungată în timp.
În contextul noii limbi, poate lua şi alte sensuri, potrivit fonetismului limbii adoptive.3.
Transferul e compromis, dacă se modifică cuvintele,
lucru curent în lingvistica maghiară.4.
Cuvintele maghiare nu pot apărea în Ţara Românească şi Moldova, dacă nu sunt curente în Ardeal.
Şi exempleaberante suntdestule, precum „alean” pe care DLRM îl probozesc din maghiarul „elen”, sau Bacău...5.
Nu se poate considera transfer numai o parte din cuvant
, ci trebuie studiată întreaga familie a cuvântului respectiv.6.
Analiza structurală a cuvintelor dezvăluie originea lor
. Acest lucru se cunoaşte prin monosilabele, purtătoare de sens.7.Oricât de multe cuvinte ar împrumuta o limbă din alta, ea nu-şi schimbă caracterul său particular, distinctiv, structural.
Dindouă limbi diferite nu apare una simbiotică, ci una învinge
.Necunoaştere sau neaplicarea legilor de mai sus duce la fals. Aparent paradoxal,
denigratorii de ieri sunt şi azi la modă.
Cum am mai scris,
limba românească este o protolatină arhaică şi populară, limba lui Adam si Eva.
Intervenţiile zişilor intelectuali în lexic s-au dovedit a fi cuvinte parazitare, de care limba s-a curăţat, fiind organism viu. Lavremea sa, Eminescu a vorbit clar despre aceste aspecte ignorate la noi, cu bună stiinţă, dar cu
rea credinţă
. Dindicţionarul lui Şăineanu, au fost omise o serie de cuvinte vechi, arhaice, în mod neiustificat (iată numai câteva: amăruţă,aret, băgău, bobuşor, boldiş, bonzar, borhan, botoşi, braneţ, buflea, butori, butaciu, brânişor etc.). De ce lipsesc numele de jocuri, precum calabreaza, haţegana, trei-păzeste etc., dar apare jocul maghiar boricza, pe care nu-l aflam nici îndicţionarele maghiare?
Latina arhaică nu are nimic de-a face cu Roma
. Iată un exemplu clar, cuvantut maghiar ernyo, venit din arnieu, nu dincuvântul latin araneum, pentru că apărea atunci aranyeum. „Kep” vine din ,,chip”' şi nu din tipus, ca şi elegans, tigris etc.Fără biserica catolică, maghiarii n-ar fi supravietuit. Nu putem purta manuşi în ştiinta. Şi mai e ceva destul de important. Eisunt minoritari în propria lor ţară.Să revenim la
broşura ,,caprovarzistă” a lui Rosetti.
Spun eu noutăţi? Deloc. Numai că, în bibliografia cercetată dedistinsul academician, lipsesc multe cărţi care l-ar fi îndrumat spre adevăr. Aristotel nu putea lipsi, vorbind despre cuvânt şiimportanţa sensului primar. Or, dumnealui scrie clar: „Cuvantul este arbitrar, aceeaşi noţiune poartă nume diferite în diferitelimbi: romaneşte casă, franceză maison, rus dom (Introducere în Fonetica, 1967, pag.100).Presupunerile despre accent, vocale, diftongi, triftongi
nu au o explicaţie ştiinţifică
, ci bănuieli de care se îndoieste oricevorbitor, fie şi neşcolit. La consoane, alte scheme prefabricate în creuzeta Turnului Babel, care şi azi e practicat de tot felul


22

[latan.elena]

de creatori de bezicuri stupide.
El mai scrie ca maghiarii găsesc în Ardeal o toponimie a unei populaţii slavo-române,cu conducători slavi...
Numai că chiar cuvântul Ardeal apare din epoca bronzului, când nu auzise nimeni de maghiari şi slavi. E vorba de
inelul dela CELEI, care aparţinea Banului BOB
. Quod erat demonstrandum.
Capitolul IV - ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ - UN FALS GROSOLANDesnaţionalizare prin... romanizare
Teoriile în uz privind limba şi istoria naţională sunt copii ale unor autori străini, în care interesele politice ale acestora auprioritate deplină. În esenţă,
urmăresc subminarea statului naţional unitar roman. Un popor fără limbă nu are istorie,nici drepturi depline asupra teritoriului pe care-l stăpâneşte. Limba determină însăşi naţionalitatea.
Iată cât de actuală este observaţia lui
Aaron Florian
, rostită în 1843 la Academia Mihăileană (,,Profesiune de credinţă”,Bucuresti, 1982, p. 127):
„
Începutul ce ai este necunoscut, numele ce porti nu este al tău, nici pământul pe care locuieşti;soarta ta aşa a fost, ca să fii tot cum eşti; leapăda-te de începutul tău, schimbă-ţi numele sau primeşte pe acesta pe care ţi-l dau eu, ridică-te şi du-te din pământul pe care-l locuieşti, că nu este al tău, şi nu mai munci în zadar, căci tu nu poţi fi mai bine decat eşti! Şi într-adevar
, toate aceste cuvinte ni s-au zis de către străini: începutul ni s-a tăgăduit, numele ni s-a prefăcut, drepturile ni s-au călcat în picioare
, numai pentru că n-am avut conştiinţa naţionalităţii noastre, numai pentru că n-amavut pe ce să ne întemeiem şi să ne apărăm drepturile”.
S-a creat axioma că latinitatea limbii noastre ar avea drept bază pierderea limbii dacilor de dragul culturiisuperioare a romanilor
. Analfabetii noştri şi-au uitat limba lor multimilenara fascinaţi de scandarea latinei clasice,
pe careşi-ar fi însuşit-o într-un timp record, pe care nici savanţii de azi nu l-ar putea egala
.Neavând şcoli în care să înveţe
au deprins-o oral pe genunchii soldatilor veniţi din întregul imperiu roman, adevăratmiracol
- pentru ca apoi ei înşişi să devină propagandiştii codului latin, devenind populate romanizata, fără etnie în câtevageneraţii, deci rupându-se de tot ce era cultură şi civilizaţie autohtonă,
pentru ca apoi să mai uite două treimi din limbape care o învăţaseră fulgerător
, de dragul monosilabelor urlate ale migratorilor.
Alogenii ne învaţa... limba română !Făcând o statistică a explicaţiei etimologice din dicţionarele în uz, procentele sunt uluitoare...
Cu alte cuvinte,strămoşii noştri erau mult mai înapoiaţi, nu numai faţă de Roma, dar şi faţa de hoardelor migratoare care, în schimbul jafului, ne blagoslovesc cu cuvinte fundamentale! Ca să fie completă batjocura, baştinasii nu se pot despărţi de romani, îsipărăsesc ţara, rătăcesc un mileniu pe undeva prin Balcani, pentru a reveni abia în secolul XIII, să redevină majoritari peneobservate în străvechea lor patrie, după o incalificabilă blendăreala de nomazi.
Între timp, hoardele migratoarebotează ţara, munţi, ape, câmpii, devenind băştinaşi cu drepturi depline istorice certificate de lingvişti. Astfel căurmaşii dacilor devin straini, toleranţi în propria ţara! Aceasta este, pe scurt, teoria imigraţionistă
, creată nu numaide către neprietenii declaraţi, dar şi cea mai cunoscută în mediul şcolar, mediu şi universitar.Elementul etnic dac ar fi dispărut cu totul, astfel că noi suntem dezmoşteniţi: o populaţie incertă, romanizată, contopită cuelemente slave, maghiare, turcesti etc.
Şi fantezia asta, uşor de combătut, ţine loc de etnogeneză a poporului român... În general, toata teoria este susţinută din umbră de către specialiştii în limbi, care se întrec să afle cât mai multecuvinte străine în lexicul românesc. Am observat că marea lor majoritate nu cunosc limba noastră şi nici n-ovorbesc în familie...
Ei o află în dicţionare şi, de aceea şubrezenia si ilogicul argumentelor puerile nu pot rezista oricaruicercetator imparţial.
Lingvistica românească - o batjocură naţională !
De observat că,
potrivit dicţionarelor în uz, din circa 10.000 de cuvinte, jumătate au origine necunoscută, numai cănu există în nici o alta limbă. De ce nu sunt româneşti? Păi, 5.000 de cuvinte, în comparaţie cu cele 200-300 cu careau venit migratorii, ar strica toate calculele batjocurii naţionale numită lingvistica românească ! Mai mult, din limbanoastră, migratorii n-au nici un cuvânt!
? Aşa aflăm din dicţionarele noastre...Este adevărat că limba românească este eminamente latină, dar nu de provenienţă romană, ci
o protolatină arhaică şipopulară
, denumită în fel şi chip,
protoariană, traca vedică dar cu valenlele certe ale limbii adamice, care coboară întimp până la stadiul copilăriei neamuiui omenesc,
prin valoarea pe care o au monosilabele în formarea cuvintelor. Estede altfel
singura limbă fonetică
. În ceea ce priveşte pretinsele împrumuturi din slavă, maghiară, turcă etc., la o analiză mai atentă, vom constata că, de fapt,cuvintele sunt
româneşti, luate de către popoarele migratoare respective.
Cercetând dicţionarele lor constatăm că nicinu există în limba respectiva, ba, mai mult specialiştii straini susţin originea româneasca a multor cuvinte, fapt ignorat de,,experţii” nostri! Referiri vom face la
dicţionarele maghiare
care sunt
mult mai exacte şi adevarate
în foarte multe cazuri în contrast cu cele de la noi...Este de reţinut observaţia lui
Sextil Puşcariu
: „Cu cât cercetările etimologice progresează la noi, cu atât ne convingem maimult de două lucruri. Mai întâi că elementele latine sunt mai multe în limba noastră decât se admitea în general pânăacuma, şi al doilea, că în cazuri când cuvintele româneşti se potrivesc ca înţeles şi formă cu cuvinte ale popoarelor împrejmuitoare, la ele obscure etimologiceşte,
noi am fost mai ales cei care le-am dat, decât cei care le-am primit”.
De fapt
studiile de la noi nu se ocupă de mult de daci. Toţi cei care au alte păreri sunt eliminaţi
, chiar dacă se numescHaşdeu sau Cantemir. Chiar populaţia romanizată nu mai interesează: a dispărut! Aşa a apărut
Ipoteza Bernştein
(Tot deorigine iudaică...) potrivit căreia în Muntenia, între sec. III-XIII, nici n-a existat populaţie romanică, ci numai slavi. Dacăadăugăm că toponimia este considerată de către specialişti de provenienţă slavă, ştiindu-se că primii ocupanţi botează


23




locurile, iată-ne străini în propria ţară! Mai mult: uneltele agricole, animalele şi peştii, inexistenţi la ei, sunt cuvinte de originestrăină.
Romanizarea - o teorie penibilă, dar oficială !
Oameni cu studii înalte consideră că primii pioneri ai lăudatei civilizaţii romane ar fi fost comercianţii, care ar fi generalizatromanizarea Dobrogei cu mult înainte de venirea lui Traian. Întrebarea este
de ce n-au făcut acelasşi lucru grecii,
cu mult înaintea lor, în aşa-zisele colonii greceşti? Grecii erau inferiori romanilor? Şi, de ce
toată influenţa turcă de secole nu adus la turcizarea Dobrogei?
Numai că
faimoşii colonişti veneau din Peninsula Balcanică sau din Asia Mică şi vorbeau dialecte ale limbii unicedin Spaţiul tracic
, componente ale protolatinei aparţinătoare Spaţiului Burebistian.
E greu de observat ca până azi sevorbeşte aceeaşi limbă românească pe acest spaţiu imens?!
O întrebare de bun simţ ar fi:
de ce nu s-a impusaceasta latină măcar în Roma
, ca să nu vorbim de întreaga Italie? Falsul teoriei pe care o girăim este grosolan şirăspunsul la îndemâna oricărui om cu judecată. Cum se ştie,
era interzisă scoaterea coloniştilor din Italia
, fiinddepopulată. Oricum,
nu ne puteau romaniza alogenii nelatini ! Numeric erau o infimă minoritate şi nu aveau cumvorbi latina clasică romană, folosită exclusiv în cancelarii şi în biserica pagană catolică.
Legionarii - câţi vor fi fost - postaţi în garnizoane, păstrau ordinea, se opuneau răscoalelor şi nu se ocupau cu şcolarizareabăştinaşilor; negustorii învaţă şi ei câteva cuvinte ale localnicilor, ca să-şi poată continua afacerile.
Alţi factori inventaţi? Ciobanii în transhumanţă
. Numai că vorbăreţii specialiştilor nu prea au cu cine vorbi în afaraturmelor şi animalelor sălbatice.Şi, de ce n-am compara iluzia romanizării Daciei între 106 - 271 e.n. cu realitatea tristă din Basarabia, care, între 1812-1918, cunoaşte, atât sub ţarism, cât şi sub comunism, cea mai grea teroare: deportări, obligativitatea limbii ruse în şcoli,falsificarea istoriei şi a zisei limbi moldoveneşti etc., fapte cunoscute, şi să constatăm că, în afara unor influenţe în lexic, nuau putut nicicum modifica structura latină a gramaticii, nici lexicul majoritar românesc.
Se compară ce se fabulează despreromâni cu ce fac ruşiji?Oare, jefuitorii romani şi-au propus vreodată schimbarea limbii?
De ce măcar în Italia nu au făcut acest lucru? Dar înnordul Africii, Asia Mica, Malta etc., de ce nu s-a petrecut nimic deosebit în acest sens?
Pentru că e pură fantasmagorietoata teoria.
In Ardeal, maghiarizarea forţată a reuşit numai prin unitaţie cu Roma, doar parţial, deşi cunoaştem metodelehoardelor, de la huni la hortyşti!Ipoteza romanizării prezintă şi alte obiecţii serioase. Să presupunem că ea s-ar fi petrecut în ,,teritoriul ocupat vremelnic”,care nu reprezenta decât o parte a Daciei.
Cum a cuprins Spaţiul Burebistian?
Lingviştii pretind că răspunsul estesimplu:
,,prin extinderi masive de populaţie şi prin emigranţi”
... Aici,
fantezia depăşeşte orice limită
! Nu se cunoaşte oarelupta neîntreruptăa a dacilor liberi, care deţineau trei sferturi din ţară? Oare, ,,populatia romanizata" devine o masa deagitatori, părăsindu-şi ocupaţiile pentru propaganda în folosul Romei? Copilării ! Nu aveau altă treabă? Erau misionari? Dince trăiau? Se mai scapă din vedere că ne aflăm în perioada migraţiei popoarelor, de confruntare permanentă, cândlocalnicii n-aveau timp de propagandă împotriva propriului popor! Si despre ce expansiune a limbii poate fi vorba, cândlimba se învaţă în familie?
Ridicolul unor asemenea explicaţii sfidează orice logică!...Pretenţii teritoriale prin falsa lingvistica
Romaniştii îşi mai bazează teoria lor şi pe inscripţiile din Dacia, acuzând imposibilitatea traducerii lor prin nepriceperea celor care le-au scris. Aurul şi piatra erau la dispoziţia analfabeţilor ?! Iar numărul lor mare - repetăm,
peste 90%
- arată că
Daciaera centrul întregii antichităţi, cu mult înainte de fundarea Romei. Scrisul începe la Tărtăria cu mai mult de unmileniu înainte de scrierea sumeriană...Ipoteza oficializată
ar mai fi că limba noastră are la origine latina romana, care a suferit, în contact cu limbile slave,influenţe profunde, devenite componente fundamentale. Naşterea ei s-ar fi datorat stăpânirii romane asupra unor triburi cares-au romanizat, perioadă în care ar fi dispărut elementul etnic daco-get, urmând ca formarea sa definitivă să se petreacă înurma unei convieţuiri de secole cu elementele slave.Excluzând deliberat permanenţa autohtonilor,
teoria subtilă duce la ruperea strămoşilor daco-geţi de urmaşii lor direcţi: românii.
Iată substratul antiromânesc al acestei faimoase teorii: înlocuirea termenului de daco-get sau străromanprin vagul ,,populaţie romanizată”, care aduce pe tapet necesitatea altei teorii „a continuităţii”, necerută nimănui pe glob, şicare, în fond, ţine pe loc cercetarea adevarată de mai bine de un secol.
De ce această nouă diversiune? Ca să se legitimeze apariţia statelor la toţi vecinii migratori
, noi fiind ultimii, veniţi denu se ştie unde, ca să copiem modelul lor, ori să preluăm forme de organizare din Bizanţ, prin intermediul lor. Astfel, nord-dunarenii ar fi o populaţie romanizată, la care se adaugă slavii romanizaţi. Deşi diferenţierea dacilor din masa tracilor esteclară, fie şi numai din textele clasice rămase, ai noştri caută cu elan o limbă tracă (niciodată pe a geţilor!) despre carefiecare scrie ce vrea. În fond, limba dacilor poate fi de orice fel, numai latină, nu! Aici e miezul problemei, pentru că s-ar exclude faimoasa romanizare,
iar dacă s-ar dovedi că vorbim aceeaşi limbă de mii de ani ar dispărea şi faimoasaproblemă a continuităţii. Atunci s-ar observa că latina clasică este o creaţie târzie, un cod de cult şi cancelarie,necum vorbită vreodată.,,Limba românească e muma ceii lătineşti"
O metodă curentă antiromanească este
falsul prin omisiune
. Nu ne spune nimic despre cei care au o altă părere. Aflăm învreo carte părerea lui Petru Maior? Iat-o:
„... De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii lătineşti, adecă a ceii corecte. Totuşi, dacă vom vrea a grăi oblu, limba românească e muma limbii ceii lătineşti"
(„Ist. pentru începutul Românilor în Dacia”, Pesta,. 1812, p.316). Sau, în aceeaşi ordine de idei, a lui
Constantin


24

[latan.elena]

Cantacuzino-Stolnicul
:
„Iară Dachii, prea marea lor limba osebită având, cum o lepădară aşa de tot şi doară aromanilor, aceasta nu se poate socoti nici a crede”.
Acest adevăr de bun simţ a apărut într-o carte editată la Lyon, încădin 1667. Să nu fie cunoscută „specialiştilor” noştri?!Nu e vorba de necunoaştere, ci de tăcere deliberată. Iata şi părerea unui străin de neamul nostru, care nu poate fi acuzatde partizanat:
„Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc astăzi, s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, ca ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi şi, dacă nu m-aş teme sădau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste, aş zice că ea este cea mai nouă din toate, sau cel puţin esteaceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească înadevăr se trage din acest grai, iar celalalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai”

(D'Hauterive,Memoriu asupra vechei şi actualei stări a Moldovei, Ed. Acad. 1902, p. 255-257).Bine înţeles, era vorba de limba română, unitară în cele trei ţări.
Ungurii nu s-au romanizat în 1.000 ani!...
Ca şi iluzoria slavă veche,
latina romana fără Biserica Catolică n-ar fi supravieţuit
. Dialectele triburilor italice şi-aupăstrat până azi particularităţi clare, dovadă ca nici aici romanizarea nu are un suport real. In ceea ce prtveşte
limbaromânească
, trebuie să ne obişnuim cu
existenta ei străveche din limba unică adamică, aparţinând bazei din care s-au diversificat dialectele locale latinofone prezente în Italia, Spania, Portugalia, Franţa,
prin arhaismul sau protolatin.Este vorba despre
latina populară (vulgară)
despre care Pisani face si următoarele precizări:
„Unitatea limbii latine vulgare este admisă astăzi ca o dogmă...ea s-a menţinut atâta timp cât puterea centrală aavut posibilitatea să impună o limbă comună întregului imperiu, adică pană la sfârşitul veacului al IV-lea pentru imperiul de apus şi veacului-al Vl-lea pentru provinciile orientate”.
Latina era accesibilă celor instruiţi în şcoli. Latina n-a fost niciodată accesibilă poporului de rând,
care vorbea
graiuri barbare dispreţuite de oficialitate, limbă diferenţiată în graiuri locale, după provincii, care se emancipează întimp, devenmd limbi naţionale în zilele noastre. Ele nu au un fond roman
, ca şi cele din Italia şi limba românească.Pentru că fenomenul de sinteză invocat între limbile locale şi cea romană, dacă ar fi fost real, ar fi dus la apariţia de limbineolatine şi în Egipt, Malta, Asia Mică, etc., unde n-a rămas nici o urmă de la latinizare, ori romanizare...
In Ungaria, latina medievală a fost un mileniu limba universală a regatului. Latina se folosea exclusiv în şcoli,administraţie, biserică, ştiinţa etc. A apărut o noua limba latino-maghiară? Nicidecum. Limba maghiară şi-a împrumutat cuvintele din limbile populaţiei băştinaşe
, păstrându-şi caracteristicile iniţiale. Ea a ieşit la lumină abia însecolul al XlX-lea, devenind limba oficială literară a statului ungar.
Romanizarea-nedorită chiar de... romani
Pirone din Udine (1871) arăta că
„limbile romane, aşa cum apar ele în mărturiile scrise din evul de mijloc, nu derivădin limba latină (romană, nn.) nici pe calea filiaţiunii, nici pe calea corupţiunii, ci ele ni se prezintă doar ca oredeşteptare a dialectelor vulgare ce se vorbeau încă înainte.Deci, limba latină ajunsese a o constitui într-olimbă nobilă. Aceste dialecte vulgare au rămas obscure tot timpul când limba latină a fost întrebuinţată în scris şi ca limbă de instrucţiune în şcoli. Îndată însă ce şcolile au încetat şi limba nobilă s-a pierdut în mijlocul barbariei,dialectele vulgare, care până atunci nu se puteau mişca, au fost gata să ia locul limbii latine şi din momenteleacestea începe o nouă civilizaţiune în lumea romana”.
Surprinzător,
şi azi mirajul Romei ţine loc de ştiinţă
...Romanomania susţinută de o elită patriotardă e o naivitate care nu rezistă celei mai elementare critici obiective.Este interesant, însa, că mari lingvişti susţin cu totul altceva. Iată,
Carlo Tagliavini
se referă direct la chestiunea de faţă,scriind despre originile limbilor neolatine astfel: „Din punct de vedere al lingvisticii romanice ar fi bine şă se reţină douălucruri:
noţiunea de romanitate a fost o noţiune esenţial politică, iar romanii nu şi-au propus niciodată o asimilareviolentă a populaţiilor supuse şi nu au încercat nicicând să-şi impună limba lor
”.Nici nu ar fi reuşit, chiar dacă ar fi dorit.
În spatele zisei simbioze se afla, de fapt, un război de 100 ani al, cărui final afost alungarea stăpanirii romane din Dacia
.
,,Vaporizarea" dacilor - visul vecinilor
Ocupându-se de cea de a doua componentă a limbii noastre prin slavii romanizaţi,
se acreditează ideea periculoasă astăpanirii spaţiului nord-dunărean de către slavi înca din secolul al IV-lea, în timp ce românii ar fi apărut abia însecolul al Xll-lea!
În sprijinul panslavismului se aduce pretinsa dovadă a toponimiei slave de la noi. Dacă ar fi reală s-ar demonstra că slavii au fost primii ocupanţi - ceea ce se şi susţine - şi că românii ar fi sosit aici abia după ce slavii ar fi stabilit întreaga toponimie. Numele topice, odată stabilite, nu se mai pot schimba. „Oraşul Stalin” pentru localnici a rămas totBraşov!O întrebare elementară ar fi:
dacă nu era nimeni pe aici, cine i-a romanizat pe slavi, cine i-a desnaţionalizat?
Niştecete de nomazi, ciobani, puteau desnaţionaliza o populatie sedentară de slavi care se înrădăcinase aici de 6 secole?
Totule un fals ordinar!
În tot spaţiual Burebistian, Slovacia a fost singura zonă unde, numeric superior, a învins elementul slav. Ar trebui subliniată superficialitatea cu care ni se dau explicaţii lingvistice...„Printre vechile denumiri de râuri, din teritoriul nord-dunarean, câfeva sunt socotite trace: fonetismul formei actuateromâneşti al unora din ele denotă însă că ele au fost transmise populaţiilor de limba română de către slavi, care, la rândullor, le-au împrumutat de la vechile populatii locale nord dunărene".. .etc.


25

[latan.elena]

Ce frumos, ce poetic,
ce antiromânesc! Nu oricine scrie ca Al. Rosetti
, în Istoria Limbii, vol.11, p. 62! Deci, casaţie.
,,Cea mai înaltă autoritate academică, universitară”
etc. Asta învăţăm!Deci, numele topic a fost preluat de la ,,populatii nord-dunărene", transmis slavilor sau maghiarilor, de la care l-am preluatnoi. Dar, cine erau acele populatii? Nu cumva, dacii? Sau popoare migratoare incerte care au fost trecut pe aici? Aici,
antiromânismul îşi dă mâna cu absurdul
. Iată, din nou, ruptura dintre daci şi români.
Este esenţa întregii teorii:dacii s-au vaporizat, ungurii şi slavii au botezat ţara, devin băştinaşi iar românii toleraţi...Ro.mâni – „oamenii Soarelui” (Fiii Luminii)
Şi pentru ca lucrurile să se complice după dispariţia din scripte a daco-ge|ilor, după un mileniu apar vlahii. Alte teorii. Esteadevărat că românii s-au numit în chip şi fel. La noi se acceptă ca valah este un termen generalizat în Evul Mediu,denumind pe români. Cât despre termenul de romani, apare chipurile abia în sec al XlX-lea. Aşa să fie? Analiza monosilabelor arată
cuvântul Români compus din Ro+mâni: ro=simbolul solar, rotund, întreg, închinători aiSoarelui, reprezentat în toate religiile cu simbolul R.
A doua parte a cuvântului
mâni
- duce încă în perioada vedică,atunci când aceşti
mani, descendenţi ai lui Manu, primul legiuitor, erau consideraţi oameni întregi, drepţi. Diferenţadintre romani şi români e mult discutata ..căciulă". Numai în limba noastră literară cuprinde temarul A,â,ă.
Uşor deobservat că
avem ă şi î, onomatopeile râsului şi plânsului. Căciula arată şi că la noi e şi iarna. Ceea ce Italia nu are.
Să învăţam limba noastră!...
EU.RO.PA = Eu, Soarele, Tată
Adâncindu-se analiza monosilabelor se ajunge la adevaruri nebănuite.
Chiar numele continentului nostru EU.RO.PA,arată cine a botezat lumea.
(se ştie: EU, ca şi RO, iar PA=tată!). Numele de
VLAHIA apare în BIBLIE drept HAVILA(EDEN).
.. anagramat. Era şi acesta un procedeu de diversificare a limbilor (BISANTUL - ISTANBUL; MANOLIS - SOLIMAN; AHIM - MIHAI etc.) În epoca romană, actuala Germanie era împărţită în
West fellah şi Ost fellah
. Egiptenii se numeau
felahi
. Iată, deci, cine erau de fapt băştinaşii denumiti astfel... Se mai ştie că erau
închinatori zeului Soarelui
, iar cuvântul
ALB
apare sub forma
BAL
, zeul suprem, despre care cuvintele româneşti
bălan, bălai
, ca derivate,
denumesc rasa albă,căreia aparţin dacii
. Aşa sunt descrisi în mărturiile scrise rămase din antichitate. Poetul OVIDIU aminteşte că
romanii îinumeau pe daci ,,Plavi", pentru culoarea blondă a părului lor.
Termenul latin
flavus-a-um, auriu, bălan, prinpalatalizarea lui „v” a devenit Flahus, şi specializat VLAHUS.Bal.ac/Val.ac - rasa albă din ,,Ţara Zeilor"
Mai sus arătam ca
închinătorii lui BAL considerau albul expresie a curăţeniei şi desăvârşirii, drept atribute ale zeuluisuprem
. În cartea sa ,,Marii Inţiaţi", vorbind de rasa alba, Edouard Schure notează:
„Această rasă urma să inventezecultui Soarelui şi al focului sacru şi să aducă în lume nostalgia cerului”
. Erau numiţi Hiperboreeni, despre carevorbeşte şi mitologia greacă.Se cunoaşte destul de bine cum
BAL.ac
devine
VAL.ac.
Prin trecerea lui
B în V
., fenomen curent. Dacii se mai numeau
ACI şi AVI
. În „Cronografia" lui Ioannes Mahales (cca 491-578) gasim o referire la
regina BOA
, care domnea peste huniisabiri, după dezmembrarea imperiului lui Atila, aliată cu
Justinian
,
văduva unui rege VLAH
.
În secolul V, înainte deapariţia slavilor în Balcani, aflăm toponimul VLAHERNE
, ceea ce arată neadevărul că slavii ne-ar fi numit vlahi.
Misterul Get este de nepătruns datorită întunericului care acopera limba. Izvoarele cele mai interesante suntpăstrate în cărţile sfinte ale brahmanismului.
Cele 4 Vede, textele liturgice care le însoţesc, dar mai cu seamă acelespeculaţii cu caracter teofilosofic numite
„Upanişade”
sunt de folos pentru cercetătorii tineri, ca şi epopeile cu caracter popular
Maha-Bharata si Ramayana
.In India, limba vedică era demult uitată, şi, ceea ce este notabil, numele zeităţilor principale nu au lăsat nici o urmă. Înschimb,
toponimele din nordul Moldovei şi Ardealului păstrează până azi numele zeilor vedici
, aşa cumdemonstrează
Nicolae Miulescu în cartea sa ,,Dacia, Ţara Zeilor”
, ridicând semne de întrebare privind patria de origine acelor care, cu turmele lor, au ajuns de au cucerit India. Este vorba, desigur, despre
INDIA PONTICĂ, aflata în nordul MăriiNegre
, despre care izvoarele tac.,,Este un fapt cunoscut (spune Louis Jacolliot în ,,L'Olympe Brahmanique", ed, 1981, p.3) ca
Atharva - Veda, scrisă într-osanscrită primitivă, aproape monosilabică, nu mai era înţeleasă deja în vremea lui Manu de către brahmaciari sau elevi în teologie şi că în aceea vreme, păstrându-i formele arhaice, a fost transcrisă de Sunasepa într-o san scritămai modernă, sanscrita Vedelor”.
Brahmani sau... blahmani ?!
Unde a fost, deci, locul în care acei
MANII
,
stăpâni ai creaţiei
, au trăit,.cărora li se mai spunea şi
Prajapati
?In urmă cu două secole, răspunsul nu putea fi dat.
Descoperirea sanscrită a reprezentat o mare cucerire a lingvisticii
:specialiştii şi-au dat seama că nu au de-a face numai cu o nouă
limbă care se înscria în familia celor cateva idiomurivorbite pe pământul Europei, dar că, în noua limba descoperită, fiecare dintre cele europene îşi

găseau reflectatemulte din elementele de fond ale lor
şi că toate acestea aşterneau peste fondul lingvistic european o reţea de legăturinecunoscute şi nebănuite. Pentru un timp s-a crezut într-o limbă mama, într-o limbă din care cele europene ar fi luatnaştere, apoi diverse teorii care s-au anulat reciproc.


26






Cercetand cu atenţie literatura sanscrită, oamenii de ştiinţă au reuşit să determine prezenţa a
două ,,momente" despiritualitate în lumea celor pe care îi numim arieni
. Primul este momentiul
VEDIC
, cel de-al doilea momentul
BRAHMANIC
, iar între ele, cu o lungă şi frământata perioada de tranziţie, epoca
UPANIŞADISTĂ
.Deosebite aproape total unul de celalălt, cele două momente - care, de fapt, înseamnă prezenţa întinsă peste multe mileniia două diferite feluri de a întelege şi de a gândi, sunt prinse între ele printr-o ţesătură de legături, stabilite cu multă priceperede preoţimea brahmană, între ce a fost şi ceea ce ar fi dorit să fie. Cunoscători fără pereche ai sufletului omenesc şi stărilor sociale de atunci,
preoţii brahmani au ţesut o retea încalcită de credinţe noi
(în raport cu cele din perioada vedică),retea care se dezvolta pe textele ,,brahmana". Întreaga cădere a înaltelor înţelesuri vedice se oglindeşte în contrastul dintreaceste texte pline de imprecaţii şi blesteme şi frumuseţea imnurilor din RIG-VEDA.
Cert este că odată cu aceste imnuri o religie unică exista.Societatea arienilor cuceritori ai Indiei era bine organizată iar casta militară (Kşatrya) cu atat mai mult
.Cartea lui Miulescu aduce cercetarea într-un nou stadiu prin dovezile pe care le prezintă, demonstrând ca
leagănulneamului de oameni numiţi Carpato-arieni vedici s-a aflat în interiorul lanţului carpatic,
cuprinzând întregul bazinhidrografic al Dunării. Că
între SOMEŞ şi SIRET
, cu greutate
în zona RODNA/DORNA
,
Rarău şi zona Dej/Satu Mare
, s-aaflat unul dintre principalele centre de dezvoltare a spiritualităţii vedice. Că
SOMEŞUL
, cu întreaga sa albie, a rămas înamintirea celor plecaţi să cucerească India, ca
un loc sfânt
, descris în upanişade.
Toponimia someşeană oglindeştelumea zeităţilor vedice de cult lunar. Cheia de deslegare a limbii vedice este limba populara veche a neamuluinostru românesc.Capitolul V - LIMBA ROMÂNEASCĂ = LIMBA ADAMICĂ
“Nici o cercetare omenească nu se poate numi cu adevărat ştiinţă, dacă nu este dovedită prin demonstraţii matematice, pentru că Universul ascunde sub aparenţele sale o realitate matematică".
Leonardo da Vinci„Istoria - invadată de mişei şi trădători”Două componente fundamentale ale cunoaşterii au rămas în afara conceptului de ştiinţă: lingvistica şi istoria.
Minunat început am avut prin corifeii în fruntea cărora se situează Fr. Bopp, W.Jones, E. Burnout, savanti ai secolului XIX,epoca în care lingvistica nu fusese invadată de „simpatizanti” mai la început, mai târziu de ataţia „înfeudati” fie unor interesepolitice, fie unor josnice interese băneşti. Acelasi lucru îl observa în istorie Vasile Pârvan:
„Istoria a fost invadată de cei mişei, cei trădători, care au fost poftiţi alături, ba mai sus decat cei curaţi, cei drepţi
, o amară preţuire pe arginţi pentru sângele vărsat în lupte... Şi zarafii cântăresc în talgere: aurul rasăritului, focul Carpaţilor, grâul Dunării, codrii munţilor. Călcarea cuvântului dat e astăzi lege. Înînăuntrul ţării nu vezi decât necinste, căţărare desperată către locurile cele mai de sus, goană după avere, murdărire atuturor numelor curate de luptători, fără frică împotriva răului”.
Rezultatul căderii de mai târziu a acestor discipline, caracterizată prin interesul unor explicări apriorice, a fost dezastruospentru adevăratul scop al ştiinţei, care este şi va rămane cunoaşterea adevărului. Din teoretizarea unor neadevăruri cetrebuiau impuse pentru a constitui argumente - în istorie şi limbă - s-a născut un haos în care fiecare poate renunţa la oricecriterii logice aparţinătoare ştiinţei, poate face afirmatii lipsite de temei sporind confuzia.Un exemplu concludent se poate scoate din
filologia occidentală, care, lucrând în interesul Romei catolice, a încercatsă facă din limbile celtice şi cele celto-germane limbi latine
, mergând până la totala eliminare a elementului celto-galicdin franceză, celto-germanic din limbile germano-saxone, celto-iberic din portugheză şi spaniolă etc.Cat priveşte cele întâmplate în Europa de mijloc şi mai ales în zona balcanică, exagerarile au fost şi mai lipsite de decenţacerută de morala ştiinţifică.
Pentru a se sustine tendinta de expansiune de la Petrograd
(în perioada comunistă, centruls-a mutat la Moscova)
s-a născocit aşa numitul slavism
, de care, sau în jurul căruia, se aliniau popoarele balcanice, labaza cărora se afla, în realitate, elementul scitic, pe care slaviştii au încercat să-l desfiinţeze cu desăvârşire, ca şi cumacest mare neam ar fi fost şters de pe faţa pământului de o putere cerească, sau înghiţit de ,,rusalce". Limba noastră ar fi,după propagandiştii panslavismului, împestriţată cu elemente slavone,
lingvistica profesată la noi fiind la discreţiadenigratorilor de neam ş1 limbă.Dacii din... Grecia şi India vedicăPremiza că limba românească ar fi o neolatină oarecare este falsă şi păgubitoare.
Trebuie studiată în compoziţiachimică a cuvintelor sale (are peste 150.000), de la valoarea stabilă a monosilabelor, termenii săi fiind aparţinători limbiiprimare. Aşa cum am văzut,
limba vedică a avut iniţial un caracter monosilabic, relaţia sa cu limba românească fiind directă în cazul toponimelor şi hidronimelor analizate şi, interesant, în această filiaţie intră şi greaca veche
. Între primii zece întelepti, eel de at şaptelea
PRAJAPATI
este
PRACETAS
sau
DAKSA
. Într-o legătura înserata în CARTEA LEGILOR LUI MANU (cartea IX-a.art. 128)citim:„În acest timp, pe vremuri,
PrajapatiDAKSA
, chiar el, destină pe cele cincizeci de fiice ale sale scopului acesta, pentru a-i face fiii care să-i înmulţeascăneamul”.„El dădu (din cele 50 de fete) 10 lui Dharma, 13 lui Kazyapa şi 27 lui Soma, regele brahmanilor şi al buruienilor de leac,cadorisindu-i cu găteli din cele mai minunate pentru plăcerea sa.
Legenda este ,,preluată” în mitologia greacă
, numai că erau fiicele regelui DANAOS din Argos, măritate cu fiii lui Agyptos, fratele său. Cum oracolul prezisese uciderea lui Danaos de către un nepot, din dorinţa regelui, fetele îşi ucidbărbaţii în noaptea nunţii. Dar Dypermnestra îl cruţă pe Lycaios, care îşi ucide socrul, împlinind oracolul...


27

[latan.elena]

Filiaţia este evidentă
. Am citat legenda vedică pentru a sublinia că
numele ţării, DACIA, era stravechi şi nu o denumiredată de romani
, cum se spune, spre diferenţă de geţi, cum îi numeau grecii (eroarea este comună în dictipnare şi studii despecialitate).Implicaţiile acestei puneri în valoare a toponimiei ţării noastre prin descoperirea strânsei legături care există între ea şireligia vedică, între ea şi atâtea feluri de manifestare a lumii vedice, sunt multe şi nebănuit de interesante. Şi asta nu numaipentru noi, dar şi pentru istoria arianismului din toate timpurile şi de pretutindeni, istorie care până azi a rămas ascunsă îndosul unui întuneric de nepătruns. Se poate astfel stabili între evenimentele istorice, o logică înlănţuire şi neîntreruptă con-tinuitate. Istoria neamuiui nostru în special se va face înteleasă. Acel ruşinos semn de întrebare pe care unii pretinşi oameni de ştiinta îl puseseră asupra existenţei neîntrerupte a acestuineam pe aceste locuri nu va mai însemna decât o ruşine pe obrazul ştiintei.
Limba adamică - o limbă onomatopeică
Pentru a da un răspuns convingător,
va trebui să împingem căutările până la începuturile formării limbii
, a acelei limbicare, după cum vom arăta, stă la baza tuturor limbilor ce se numesc ,,neolatine". Când a fost acest început? Şi unde s-a închegat el ca arie geografică?
Prima caracteristică a limbii de început, creaţie omenească, se va regasi în pronunţatul său caracter onomatopeic.
Termenii acelui început de limbă se referă la noţiuni dintre cele care au fost primar cucerite, precumdenumirea manifestărilor naturii, ce reuşea să impresioneze în mod deosebit pe cel ce trăia în mijlocul lor. Tunetul,zgomotul ploii, fâşaitul ierbii şi al frunzelor, susurul şi gâlgâitul apelor în scurgere, manifestările audibile ale unor animalepericuloase, sau necesare vieţii şi altele asemenea au constituit primele elemente de limbă cucerite de omul european. Şitoate acestea au fost puse în slujba intercomunicării. La început au fost cele mai uşor însuşite, mai uşor înţelese, mai uşor de rostit. Şi acesta a fost caracterul primar specific limbii de început a populaţiei europene. Imitând sunetele specifice emisede anumite păsări le-au şi botezat (cucu, pitpalacul, pupăza etc.). Îndeletnicirea principală era cea de vânător şi pescar în căutarea hranei. Începutul de limba a fost supus unui procescontinuu de erodare şi însuşire de noi termeni prin contactul dintre grupurile de vânători, care explica
bogăţia de sinonimecaracteristică limbilor europene şi în special acelor zone de latitudine medie a continentului
.
Şi, spunem că înlimbile europene de astăzi există un fond comun de cuvinte rămas din acele vremuri, adică de atunci când procesul deindividualizare - atât al popoarelor, cât şi al limbilor - nu-şi făcuse apariţia.Identificarea acestui fond de cuvinte nu este lesnicioasă, dar nici imposibil de realizat.
În afara onomatopeilor, numeleanimalelor de hrană sunt primele care fac parte din acest fond comun
. Bou, oaie, capră, cal, miel, ied, numele unor păsări, precum gască, curcă, raţă, gaină, nu sunt decât câteva dintre cele despre care vorbeam. Dacă aceste denumiri suntprodusele gândirii omului de după ultima glaciaţiune sau că ele sunt anterioare, nu putem şti, dar, pe noi ne interesează săstabilim cu ce bagaj de cunoştinţe lingvistice a intrat omul în epoca pe care o trăim. Şi, ne interesează în mod deosebit, întrucât pe această cale vom putea afla în ce măsură popoarele Europei sunt înrudite între ele şi care este aportul fiecăruiala dezvoltarea vieţii spirituale pe care lumea europeană şi-a pus amprenta.
Cum spiritualitatea unei lumi se oglindeştemai cu seamă în limba pe care o stăpâneşte, ne vom ocupa de acest aspect esenţial.Limba română - cerebrală şi primordialăVechimea limbii noastre este evidentă prin onomatopeile sale întreţesute organic în familii de cuvinte
(a foşni, asâsâi, a sforăi, a guiţa, a mârâi, a cotcodăci)
imitative, identice sunetelor din natură
, şi îmbracă înţelesul în structurimorfologice specifice. În acest mod, fie şi numai din exemplele de care dispunem, se poate face dovada că limba română
deţine formele cele mai autentice ale limbii europene primare
, limba care stă la baza tuturor celor considerate pânăacum arianice, indoeuropene, trace etc, oricum ar fi denumite. Autenticitatea acestei însuşiri priveşte existenţa rostirilor primare ale omului european, de la forme onomatopeiceneevaluate la modul de formare a cuvintelor prin apropieri de monosilabe cu sens clar, bogaţia de toate nuanţele şi cu toateformele de extensiune prin asocieri şi selecţie logică. Pe baza acestor materiale se constată şi se poate dovedi că
limbanoastră - în raport cu celelalte limbi europene - este o limbă ce are la baza formării sale cel mai mare procent decerebralitate.
Aceasta se verificăa prin felul gândit (niciodată întamplător) al marei majorităţi a termenilor rezultaţi prinalăturarea monosilabelor arhaice. Şi, astfel, după observaţia initială că stă la baza celor ,,reale neolatine”, ajungem laconcluzia că, de fapt,
limba românescă - aşa cum vom vedea prin scrierea hieratică - stă la baza tuturor limbilor numite arianice
. Acest adevăr rezultă şi din faptul că,
luată drept etalon, justifică toate înrudirile ce se constată întrelimbile derivate
, însuşiri care păstrează legăturile cele mai apropiate între elementele rezultate din nucleul de bază (celromâanesc) dar se depărtează între ele pe masură ce ariile geografice, prin spaţii separatoare între ele, sporesc.
Limba română - din India la Atlantic !!
Iată monosilaba primară
,,pi”
(pi.c - picătura, piciu, pici.or, pi.ez, pigment, pila, pi.ta, pisc etc) în înţeles de
mic
, dătermenilor conţinători de orice limbă înţeles apropiat de cel din care a derivat. Astfel, iată câteva cuvirate din ,,neolatine”.Franceze: pic, picoter, pignochez, pilon, pigment, pincer etc.Italiene: pica, pianto, pigolio, piluccare, pizzian etc.Latine: pica, pila pilum, pilus, pinso -are etc.Spaniole: pico, picada, pildora, pimienta etc;Populaţia vânătorească a păstrat, firesc, numele animalelor de hrană, ca şi pe cel al acelora de care se fereau:...booo...muuu...beee...prrr...ssăă...hârr...


28






imitaţii bou...vacă...berbec, capră...şarpe...harmăsar...Dar iată şi denumirea lor:
SanscritZendGrecItalicCeltLituanianTeutonSlavRomân esc
bo.goguo -bousbososogouchuokarovaboustaurastaorataurostaurustortaura -tourtaur avi -oisovisoiavisewe -oaieasva -iposcaballoasposasua - -calInteresantă este şi filiaţia altor cuvinte vedice.
De la Ganaka rege, Kuning şi konig gerrnan, king în engleză: ganâ = mama,regăsit în grecul yune, goticul quine, engl. queen, slavul quena. În fine, de la
dama = casă
, domus, demos, domu, daimh...
În vedică,
dava = bărbat
.
vi.dava=văduvă
. Având în vedere înţelesul românesc din cuvintele :vi.aţa, vi.ţel, vi.king, vi.ta etccare înseamnă „fără”, spre diferenta de IVI, deci Vi.dava=fără bărbat, iata cuvintele păstrate în alte limbi: veuve (francez),vidua (latin), vodova (slav), viduvo (gotic), widewu (prusian vecni), foadvha (celt). Monosilaba ve=a ţese, în vieo (latin), wab(german), weave (englez), iar siv = a coase, în suo (latin), suija (got), siwa (englez), siur (grecanian), Xas.suo (grec).Lucrarea pământului este denumită la noi
a ara
. În Vedo-sanscrită:
ar
, grec-
aroun
, latin –
aro arare
, german -
ararr
, slav -
arati
, lituanian -
arti
. În sanscrită câmp cultivat -
arga
; grec -
agres
; latin -
ager
, gotic -
akra
; româneşte -
ogor
.Cuvantul
plug
, străvechi ca şi cel numit plug.uşor, pentru că trece prin zapada(!) cum poate fi atribuit fondului slav, numaipentru că au şi ei cuvântul „plugu”? Dar atunci, cum explicăm englezul
plough
, ca şi germanul
Pflu'g
? Ce contact au avutslavii cu englezii? Pe când
legiunile dacilor din Britania sunt binecunoscute
...La fel, cum poate fi slav
,,gâsca”
, cand în engleză se cheama goose, în germană
Gans
, şi în bulgară... gâsca? Ce aveaubulgarii cu englezii?Credem că
particula denumind noţiunea de carne a fost ,,ca".
Monosilabele primare onomatopeice plus aceastăparticulă, au dat numele animalelor bune de mancat. Astfel:Va.ca; ca.pra; ca.târ; ca.mila; ca.l. Chiar azi nu spunem carnede bou, ci de vacă!
Toate cuvintele din fondul străvechi vedic, prezente în limba noastră, ca şi în limbile numite ,,indo-europene”trebuie regândite, fiind creaţia carpato-istrienilor
, necum aparţinatoare fondului slav, maghiar, turc, etc.
Franceza - de la ,,moult" la ,,beaucoup"...Menţinerea unor forme structurale asemenea în doua limbi înrudite dovedeşte o legătură de masă între popoarelepăstrătoare. La fel, devierea unor forme dovedeşte o rupere, o derivare, purtătoare a formei primare de către ungrup răzleţit indiferent pe ce cale.
Acest din urmă fapt mai arată că grupul razleţit s-a aşezat în mijlocul unor băştinasi care formau o masa suficientă pentru a-i influenţa pe noii veniţi. Cuvântul românesc
mierlă
se păstrează în francezul
merle
, şi în latinul
merula
,
dovadă că înfranceza veche (d'oc) era pe înţeles. Dar chiar cuvantul românesc
mult
era scris
„moult”
(ou=u) înlocuit apoi cu
beaucoup(frumoasă lovitură !)
, însemnând acelaşi lucru. Şi-a păstrat întelesul şi cuvântui nostru
„râie”
- absent în latină,comparabil cu francezul
,,raie" (brazde)
şi italianul „
ronga”
pentru că în limba turcă cuvantul
,,raia"
să derive tot din râie,
denumind brazda, şantul cu care se însemnau hotarele raialelor
.Deseori, o simplă monosilabă ridica probleme dificile. Aşa pornind de la cuvantul
potecă
,
considerat bulgar din„pateca”,vatrebui să facem o cale lungă, avand în vedere şi faptul că această radacina
,,pot”
este considerat un primitiv de originenecunoscută (V. Şăineanu, cuv. potaie) dar, Michel Breal îl asimilează cu grecul
posis
, -
potis
=stăpân; numai că în sanscrită
pati-
s înseamnă tot stăpân. Şi, având în vedere ca
Asva.pati
, (în care
asva
=cal, iar
pati
=stăpân) era fiul lui Kokaia, înCeandogya - Upanisad, cuvantui
potmol
, românesc, ca şi
potop
,
ne determină a căuta o explicaţie mai detaliată. În slavaşi maghiară exista cuvantul
potok
.
Se ştie că potecă duce la izvor, că pot.mol înseamnă noroiul din jurul fântânilor, că potop înseamnă apă etc, ,,cuvântul slav” după dictionarele noastre... Vine din maghiară sau din slavă? Sau nu vine de nicăieri şi e un cuvânt vechi-străvechi? Îngreaca veche se chemă
,,potamos”
izvorul, iar Meso
potamia
se ştie ce înseamnă...
Zeiţa Artemis, care se ştie că era o hiperboreană, în situaţia când adorarea ei se făcea la obârşia izvoarelor, primea numelede
Artemis Potamia
.
În latină există cuvintele
poto-are
, ca şi substantivul
potor, băutor de apă
. Probabil la izvoareaveau loc libaţii şi era nevoie de o mare cantitate de apă, adunată probabil în şipote, oala mare, -
pot

- cum îi spunfrancezii,
pottos
-cum îi spuneau romanii.
Observam expresia noastră a potoli setea
, ţinând cont de faptul că
o mulţime de termeni generali de ,,pot” aparţinunor limbi care descind din marea familie carpato-istriană
:
şipot, potecă, potmol
, în spaniolă - pulca (vezi... ulcea!) ca şifrancezele
pot, potager
, vedem că acest cuvant nu poate fi slavon, deoarece slavii n-au umblat niciodată prin zona franco-spaniola. Cu atât mai putin maghiar!Originea nord-dunăreană a zeitei arată că e un cuvânt vechi preluat în limbile la care ne-am referit, ca si
potoc
, luat de slavişi unguri din acelaşi izvor.
Limba dacilor - păstrată de... englezi!
Toate acestea şi multe argumente pledează pentru o mai mare atenţie ce trebuie acordată lingvisticii noastre.
Apărândcuvintele noastre ne apărăm patria spirituală, care este limba
. Relaţiile care se pot stabili între cuvintele noastrestrăvechi şi cele aflate în limba engleză pot zdruncina definitiv eşafodul slavofon.


29

[latan.elena]

Cu siguranţă că se va naşte întrebarea: dacă cele scoase la lumină sunt adevarate, înseamnă oare ca limba româneascăvorbită astăzi a fost şi limba dacilor, strămoşii celor de azi? Răspunsul e unul singur:
limba dacilor este limba populară aneamului românesc.
Un argument ce nu poate fi neglijat, alături de sutele de cuvinte IDENTICE existente în greaca veche, în operele celor maiimportanţi autori, în literatura sanscrită, ca şi în limba Biron din Nigeria, o indoeuropeană certă (pe care le prezentăm înaddenda)
sunt sutele de cuvinte
(venite unele şi prin filieră franceză)
de origine dacică păstrate ca un miracol de limbaengleză
cu corespondenţă directă în limba noastră, în formă ca şi înteles. Iată numai câteva:
EnglezescRomânescLatinînteles obs.alte limbi
acridacruaceraigr(fr), acre(ital)arablearabilarabil-iscare se arăarabourarboretarbustumcrâng, arboretarrakarac -susţine tija planteibatbăţ - -ceruleanceriucaerulis -claihlei(humă) - -clinchclingi - -clodglodglebabulgăre gloduroscovercovergă.coviltir - -culla culegecollige -dealdeal - -grindgrind - -gritprundiş, grindină - -holdholda(holda e proprietatea cuiva) - -imped-inpida împiedica - -mucous-miukomucos - -filepila - -straitstrâmt - -turkeycurcă - -umbrelaumbrelăla umbre -usheruşier - -shoulderşold - -vulturvultur - -vergevergea - -vatco.vată - -lawnluncă - -to plashplasa - -Cuvintele puţine redate aici reprezintă doar o mică parte din sutele de
termeni de bază
,
fără derivate, identice în limbaengleză şi limba română populară
. Păstrarea în engleza a unor termeni ca: arrak, bent, clay, hold etc., care nu se maigăsesc nicăieri în lume, dovedeşte că, oricâtă vreme au fost despărţite, oricât de mare a fost distanţa, în timp şi spaţiu, oanume populatie le-a permanentizat. Această identitate perfectă ne mai arată că
elementul dacic transplantat îninsulele britanice nu a fost neglijabil, prin câteva legiuni: era vorba despre graiul pelasgilor plecaţi demult, de pemuntele lui PELE.AGA
şi, mai ales graiul celţilor - care erau meşteşugarii porniţi în căutarea metalelor.Cuvantul celţi, aşa cum vom vedea, decodificat, ne arată că departe de a fi un anume popor care a lăsat urme şi pe la noi,
celţii erau, de fapt,
plecaţi din spaţiul dacic
în care s-au bătut primele metale în Europa,
populând zonele metaliferedin apus pană în Britania
.
Erau fierarii antichităţii şi, iată cum sunetul „ţ” cuprins în celt(ţi), neamţ, dar şi ţigan - cum sespune la noi de obicei fierarilor - identifica o anume ocupaţie. Şi mai interesant este că limba noastră păstrează acest înţeles în cuvinte ca: (lung, subţire, înalt), ţandără, ţapină, ţâr, ţăcălie, tăpoi, ţează, ţintă, ţipăt, ţurţure, ţâţâit, ţurloi, etc, cumsunt de obicei cei care se află în apropierea topirii metalelor.
Cuvântul este cerebral, nu arbitrar!
Un alt cuvânt, care merita atenţie, format din
„gâgâitul”
onomatopeic, deci
gâ+rla
,
e considerat slav, conform „grlo” bulgar.De fapt, analiza atentă arată ca grupul determinant „rl”împinge înţelesul spre noţiunea de şerpuitor, meandrat, precum însopârlă, pârlit, cârlionţat, Bârlad, făcănd parte din cuvintele specifice limbilor cerebrale, şi este de bază în studiul relaţieidintre limbă şi graiuri.Ca şi celelalte componente ale limbii, fonetica noastră ar fi o copie după teoriile altora. Vorbind despre valoarea expresivă asunetelor vorbite (v.
Al. Rosetti
, „Introd. în Fonetică”, ed. şt. Buc, 1967, p. 100) se spune:
,,cuvântul este arbitrar; aceeaşi noţiune poartă nume diferite în limbi diferite: rom. casă, fr. maison, rus. dom etc”.
Ce ar fi de comentat? Să nu fi auzit respectivul părerea lui
Aristotel
?
„A spune că un cuvant nu are nici un înţelesînseamnă a desfiinţa convorbirea, pentru că este imposibil să vorbeşti fără a te referi la un anume lucru, şi ceeace este mai grav, a desfiinţa gândirea”...
Dacă definiţia limbii este
„limba este mijlocul de intercomunicare prin grai articulat”
, confuzia este evidentă, pentru că, întimp ce graiul animalelor se manifestă prin modulaţiuni fonice, care nu pretind un răspuns,
limba omenească cuprindedomeniul intercomunicarii
condiţionat de înţelegerea emisiunii fonice de către un presupus partener, acceptarea sau


30








neacceptarea de către acela, ca urmare a unui proces de deliberare, în fine, intervenţia unui proces cerebral, atât de o parte(emiţător), cât şi de cealaltă (recepţionator).Limba s-ar putea defini drept:
„Procesul de intercomunicare prin grai articulat a unor rostiri conştiente, emise deorganul de vorbire şi cu referire anume la noţiuni bine delimitate”
. În felul acesta,
limba presupune prezent elementul cerebral în
:a) procesul de delimitare a notiunilor b) legarea emisiunii verbale de o anumită noţiunec) acceptare sau neacceptared) formularea unui eventual răspunse) existenţa unor forme general valabile ca înţeles În procesul de intercomunicare limba foloseste
cuvântul
, care este:
„rostirea nominativă prin ajutorul organului devorbire a unei noţiuni unice şi bine delimitată”.
In ultima analiza,
cuvântul presupune mai multe categorii
, precum:1.
spontană
, când elementele convenţiei sunt prelucrate şi asimilate fără efort2.
arbitrară
, ceea ce presupune existenţa dorinţei de autoritate sau de prestigiu3.
codeliberativă
, presupunând o societate evoluată, cu o spiritualitate convenabilă gândirii4.
anarhică
, rezultat al unei fantezii, de multe ori bolnăvicioasă, care se impune în cercuri restrânse şi necontrolate deraţiune.Elementul selectiv este criteriul prelucrării cerebrale bazată pe logică şi raţional
.
Cuvintele onomatopeice sunt cele mal vechi
.
Consecinta unei asemenea logici a dus la concluzia că
limba conţinătoare a celor mai multe cuvinteonomatopeice referitoare la cuceriri primare ale minţii omeneşti trebuie considerate drept cea mai veche încomparaţie cu limbi din aceeaşi familie.
C.C. Giurescu şi ,,Istoria românilor"... ,,slavizaţi" !
Erorile grosolane de atribuire a cuvintelor noastre fondului lingvistic al altor popoare au făcut din lingvistică o slugă a politicii.
Asemenea erori
, în aparenţă nevinovate, sunt în fond
baza pretenţiilor teritoriale, revizioniste, ieri şi azi. Reprezintămodul cel mai grav al agresiunii împotriva poporului nostru.
Desigur, de la caz la caz, avem de a face cu ignoranţăcrasă, ori de-a dreptul cu rea intentie.
Ele falsifică istoria naţională, cu argumente de răpiri teritoriale
. Cea mai recentăasemenea mostră o reprezintă zisa limbă ,,moldovenească” (În iulie 2003, guvernanţii filo-ruşi de la Chişinău au editat undicţionar româno-moldovenesc! In 2002, Voronin (preşedintele Moldovei) a refuzat să vorbească româneşte cu fostulstudent al Universităţii Bucureşti, Jiang Zemin, preşedintele Chinei...) diferită de limba română.
Istoricii oficializează erorile lingvistice.
Astfel, studiul lui
C.C. Giurescu
cu privire la
„Istoria pescuitului în ţărileromâneşti”
certifică erorile din lingvistică. Să fie o eroare după 23 august 1944? Nicidecum, pentru că şi în
„IstoriaRomânilor”
(ed. 1938, Fund. pt. Literatură şi Artă, ed.lll), când nimeni nu-l obliga să scrie altfel decât ştia, erorile se ţin lanţ(repetate în ediţia din 1973, aparută la Craiova). Dar noi cităm din ediţia anului 1938, pag. 242.:
„ca arme foloseau suliţa,sabia (cuvinte slave)”.
Iată
„perle”:
pag.243 -
,,Zeul Troian, nu aparţine, de fapt, religiei populare, ci este aşa cum rezultă din tradiţia rusă în Cântecul despreOastea lui Igor, divinizarea lui Traian, împăratul roman...”
pag.244 –
„deal ca şi podgoria sunt cuvinte slave.”
pag.249 –
„cercetând harta, în special harta topografică, găsim în văile cele mai ascunse şi până în vârfurile cele mai înalteurmele aşezării slavilor... să luăm de pildă Oltul, care curge chiar prin mijlocul pămantului românesc...numele slave le vomsublinia. Sibiul unit cu Săliştea... cu râul Sadului, Râmnicul, Govora, Bistriţa, Luncavăţul, Cerna, Topologul...Siminicul,Brăila, Dârjovul, Oboga”
. Şi mai spune: „Enumerarea este concludentă”. Chiar dacă
Valea Dârjovului, unde se află celemai vechi fosile ale antropogenezei europene, alături de Bugiuleşti
, a trebuit să aştepte pe slavi să ,,boteze"...
„În Moldova, însăşi Moldova, Bistriţa, Putna, Milcovul, Ialomiţa, Prahova, Dâmboviţa, Neajlov, Târnavele...Craiova,Târgovişte, Zimnicea, Topolniţa. (...) onornastică: Dan, Radu, Vlad, Stan...”
pag.254 -
,,dacă ar fi să facem o numarătoare am constata că 2/5 sunt slave”.
pag.255 -
,,elementele cele mai vechi din veacurile VI-XI... blajin, destoinic, dârz, drag, straşnic, sfânt...vinovat...zidar,hamei, lobodă,coasă, cosor, plug, greblă, lopată, a împleti, stog, căpiţă, snop, grindei,colibă, cormană, cireadă, izlaz, stână,vrabie, plasă, morun, crap, caras, mreană, cegă, scobar, păstrăv, undiţă, mreaja, dumbravă, deal,movilă, steag, topor, praştie”.
pag.257 –
„rai, iad, boier, cneaz, vlădică etc.”
Deci eram creştini, dar nu ştiam despre rai şi iad! Concluzia pe care o trage la pag. 269, n-o mai citam, e revoltatoare.
Deci, n-am citat din Roller, ci din Giurescu, o scriere din 1938!...
Dacă îşi închipuie cineva că s-a schimbat ceva în lingvistica românească până acum, în perioada comunistă saupostdecembristă, se înşeala.
Lucrarile lui Al. Graur şi Iorgu Iordan, ca şi Dicţionarul Explicativ, au reuşit să treacă înrândul cuvintelor cu etimologie necunoscută tot ce scăpase de la Şăineanu...
Poate când de lingvistică se vor ocupa cei care vorbesc Limba Românească şi în familie, nu doar în aula Academieiromâne, aceştia vor ajunge la concluzia lui
Mihai Eminescu: ,,Legile după care cuvintele latine s-au prefăcut încuvinte româneşti şi-au sfârşit, demult evoluţiunea lor. În momentul în care românii au primit cuvinte slavoneLIMBA LOR ERA FORMATĂ DE SECOLE”.
Capitolul VI - DESCIFRAREA SCRIERII SECRETEScrierea Hieratica-în Romania, din 5.508 î.H.


31

[latan.elena]

Facerea Lumii, aşa cum o aflăm consemnată pe actele de cancelarie şi în pisaniile aşezămintelor religioase, este
anul5.508 î.Hr
., întelegând prin aceasta
data la care putem afirma că erau denumite prin cuvânt toate cele văzute şinevăzute. E data de la care există limba adamică. Procesul de formare a acestei limbi unice a durat sute de mii deani.
Ne referim, fireşte la omul european, la rasa din care facem parte, la neamul tracilor, despre care
Herodot
scria:
,,După inzi, seminţia tracilor este cea mai numeroasă; dacă ar avea o singură conducere şi s-ar înţelege între ei ar fi, după parereă mea, de neînârant şi cu mult mai puternici decât toate seminţiile Pământului.
(...) Ei poartămulte nume, fiecare după pământul în care locuieşte, dar toţi au, în toate, obiceiuri asemănătoate...”
(Istorii, II, Ed. St. 1964,p. 29-30).Până la anul 5.508 (erele sunt fixate de-un străromân - Dionisie Exiguus) şi până la apariţia scrisului a trecut multă vreme.
Primul scris din lume
, arată cercetătorii din ultima perioadă, apare la noi în Ardeal,
la Tărtăria
, descoperit de arheologulNicolae Vlasa în anul 1961. Specialiştii au estimat că
preceda cu peste 1.000 ani scrierea sumeriană
, considerată pânăatunci cea mai veche. În general, s-au luat în calcul două sisteme de scriere:1.Sistemul
ideografic
, în care cuvântul e reprezentat printr-un semn unic, străin de sunet, care reda sensul, ideeaexprimată prin cuvant: sunetele pot evolua, semnul rămane acelaşi. Acesta este punctul de vedere oficial, pentru că nu secunoaşte limba adamică. În acest sistem, referirea era la limba chineză, care a folosit ideograme pană în anul 1956,permiţând tuturor să se înteleaga în scris, deşi vorbeau dialecte profund diferite.2.Sistemul
fonetic
, în care se reproduc sunetele care se succed în cuvânt, luându-se ca unitate sunetul iar scrierea estealfabetică. După cum se ştie, toate scrierile alfabetice derivă din scrierea feniciană, care, la rândul ei, derivă din scriereahieroglifică cursivă numită HIERATICĂ.Se consideră că alfabetul fenician ar fi apărut cam prin secolul al Xll-lea î.e.n. Alfabetul armean şi grecesc ar deriva din celfenician; grecii din Italia de sud ar fi dat alfabetul etruscilor de la care ar deriva alfabetul runic, iar cel gotic al lui Wulfila, dinsecolul IV e.n., derivând din cel grec, alături de cel armean, copt, glagolitic şi chirilic.
IO, Ramses - Mare Preot get!
In decodificarea scrierii hieratice s-a pornit firesc de la aprofundarea scrierii hieroglifice descoperită de
Champollion
,observându-se că marele învăţat
descoperise, în fond, sigla limbii adamice.
Fără a detalia, vom da numai un exemplu.
In ,,cartuşul” RAMSES, în care apar numai consoanele:R
- este un cerc, rotund, deci ştiindu-se că zeul solar era
Re
, la egipteni, dar consoana,
M
, este citită şi când apare 1/2, - jumătatea - iar doi şerpi dau ultimii doi de „
S
”. Foarte bine, întrebarea este în ce limbă se spune la femeie jumătate şi labărbat ,,cruce întreagă”? Dar sigla şarpelui, cărei limbi contemporane scrierii aparţine? În privinta literei S,
în vedo-sanscrită există termenul
sarpas
şi în românească
şarpe
.
Plus că,
ceea ce Champollion numeşte cartuş, e un IO
, încare vocala O, este alungită, ca să intre, în acest IO, numele respective.Observând, deci, sigla limbii de început, pornind de la sugestia subtilă a lui
Cantemir - el însuşi un IO
- am constatatsimplu că, de fapt, în ce priveşte scrierea, nu avem de a face cu nişte etape unde e nevoie întâi de hieroglafie, decuneiforme, de scriere hitită etc., ci de
operaţia lingvistică matematică numită Babel, încurcătură a literelor
, în carescribii poligloţi foloseau prin citire fonetică literele latine cu valoarea din limba adamică, adică aşa cum le citim, simplu (b, c,d etc.), în paralel cu litere greceşti, citite alfa, beta, gama etc. şi cu diferite desene ale unor obiecte bine definite.
Ei mai citeau fonetic poziţia literelor, ca şi toate semnele diacritice
,
mai ales în încifrarea con-ceptelor fundamentale alecunoaşterii prin filonul grec.
Dacia - Ţara Zeilor... arieni
In acest mod,
pe un spatiu vast, cuprinzând nordul Africii, Europa şi o parte din Asia, ca şi Asia Mică, avem unsingur tip de scriere: scrierea hieratică.
Neputinţa antecesorilor de a stabili cu date certe originea scrierii alfabetice, încercand derivarea din tot felul de silabe, ne-au determinat să cercetăm tocmai spatiul ignorat permanent, anume cel
carpato-danubiano-pontic, unde în vechime se afla INDIA PONTICĂ
.
În acest fel, indo-europenii sau arienii, sauPelasgii, sau Frigienii, sau tra-cii etc., erau semne de întrebare. Decodificarea acestor cuvinte fundamentale au dat dreptatelui Nicolae Densuşianu - dascălul nostru - autorul
„Daciei Preistorice”,
lui Nicolae Miulescu, cu care am colaborat ani înşir - autorul nu mai puţin importantei
,,Dacia Ţara Zeilor "
, dar şi savantului englez P.Giles, care vedea grupul arian primitiv în ramura dunăreana, în cartea sa
„Cambridge History of India"
, din 1923. A apărut
necesitatea studierii Vedelor
, a caror dată de apariţie diferă între sec. XII î.e.n. (Max Muller), 2.400 î.e.n. (Haug)şi 4.000 î.e.n. (Bal Gangadhar Tilak), din care am dat o versiune românească, la îndemnul lui N. Miulescu, şi am încercat apricepe aspectul aglutinat al sanscritei, din prima strofă din Atharva-Veda- cea mai veche dintre cele patru, cunoscute.
„Devadinam djagat sarvamMatradinam tadevataTan mantram brahmanadinam
Brahmanamamadevata".
Variantele în limbile apusene - în franceză, în cazul de faţă, luau o prea mare distanţă faţă de original, iata cum sunaaceeaşi strofă:„Toutce qui'existe au pouvoir des dieuxLes dieux sont au pouvoir des mentramsLes mentrams sont au pouvoir des brahmesDone les dieux sont au pouvoir des brahmes".


32








Cartea lui Manu - scrisă de... loan !
Trebuia aflat locul unde Manu a dat primele legi, anume LEGILE OMULUI.
Primele observaţii asupra sanscritei le face misionarul
Coerdoux
, care trimite, în
1767
, Academiei nişte inscripţii în caresesizează

asemănări cu limbile greacă şi latină
. Aceleaşi observaţii le făcuse referitor la limba zenda, în 1771, Anquetil-Duperron, constatand asemanari cu sanscrita, pentru ca, în 1786, William Jones să formuleze teoria lingvisticii comparatedintre sanscrita-persană, greacă, latină si celtică.
Teoria izvorului vedic-sanscrit
este apoi dezvoltată ştiinţific de mariisavanţi ca Adelung (1806), Senlegel (1808), din care Colebrooke (1807) dezvoltă
teoria monosilabelor
. Abia în 1816,marele Franz Bopp rotunjeste toată concepţia, alcătuind mai apoi (1837-1849) gramatica comparată, continuată de EugeneBurnouf în Franţa şi mai ales în Germania, de Schleicher.
Etimologia europeană
apare odată cu dictionarul lui Fick, în anul1868. Se stabiliseră regulile mutaţiei consonantiste şi, abia în 1879, Ferdinand de Saussure ordonează regulile pentruvocale,
toate limbile având drept sursă primitivă, limba ariană
.
A urmat clasificarea limbilor şi sinteza lui M.A. Meillet(„Dialecte indoeuropene”, 1908) ca „Introducere în studiul comparativ al limbilor indo-europene”(1912), în acel stadiu, limbiletraco-frigiene erau dispărute.
Un necunoscut monument de limbă tracă -
inelul de la Ezerovo - a fost prima citire a acestei scrieri hieratice.
Aici, înafara literelor greceşti, apar în ordine: cifra 4, invers pusă, litera D-latin paralel cu Delta grec, numeralul ordinal întaiul, literaT culcat pusă, un lambda cu un punct în ea,
steagul dac
...
Aici, se specifică clar că
geţii sunt spiţa IO
şi adoptarea
„filonului elin, tata Adam a fabulat”
.
Foarte important,
autorul cărţii lui Manu era Ioan
!
Au urmat, datorită sculptoruluiConstantin Iordache, membru fondator al cercului de studii din Piteşti, inscripţiile din Bucegi - Omul, Sfinxul, Babele şi, rândpe rând, termenii esenţiali din Bibie cultură şi artă.Un alt moment decisiv a fost verificarea la Cozia a decapitării lui Ioan I (Burebista) la data de 5 mai 44 î.e.n. Preotul cărturar Ioan Polexe ne-a însoţit şi stareţul ne-a confirmat că, după traditie, aici a fost decapitat. Am repetat vizita la Cozia, dupăcare am trecut la Nucet. Am aruncat un ban lui Caron pentru Burebista, în faţa mânăstirii, în bazinul cu apă (unde suntasemenea locuri s-au săvârsit crime) şi am urmărit drumul marelui rege, pe apă, până la
Căciula.ta

(căciula tatălui)
, la
Edera Mare de Dâmboviţa, unde a fost înhumat în ascuns, temporar...
Secretele Scrierii Secrete
Acum pricepem simplu cum
câteva semne devin o adevărată ecuaţie lingvistică, în care sunt spuse lucruri tainice,fundamentale. Este un rebus continuu
şi firul Ariadnei pentru fiecare este o cheie, fără de care poţi rătăci la fiecare literă. Acesta este adevăratul REBUS, unic în antichitate, care încifra marile taine şi era
bine ştiut scribilor poligloţi
.
Deci, se citeşte fonetic şi se aşează literele în ordine pe zece coloane de la stânga spre dreapta, pană laepuizarea semnelor. Numarul literelor conţine cheia ecuaţiei, spune care este litera de început, cu careOBLIGATORIU se şi încheie ecuaţia. Se substituie literele cifrelor (adunări - scăderi, împartiri, radăcina pătrată)iar rezultatul se înscrie după cifrele respective. Cuvinte perfecte sunt cele în care suma literelor cu soţ este egalăcu a celor impare
(1245; 2356; 3467; 123456789105; 187; 156). Cele imperfecte, de tipul: 123-2-; 5672-4; 9862-7- etc.trec în ecuaţia lingvistică derivată prin litere de coloana respectivă.Se constată că
orice inscripţie e rezolvată în 6 derivate
, excepţii fiind, până la zece, în cazuri foarte rare.
Limba cu adevărat fonetică este limba noastră, unitară pe un spaţiu vast, din care ies codurile de cult, şi acesta estemisterul get.
In concluzie, introducând cifrele, lingvistica matematică a antichitaţii ne vine în ajutor. Se constată că
peste90% din inscripţii se află în Dacia, centrul culturii şi civilizaţiei antice.
În acelaşi timp, folosirea acestei scrieri înGrecia şi Italia, la fel ca şi în nordul Africii etc., arată că
această castă IO, fără etnie, compusă din triada - massageţi -geţi - getuli, a fost creatoarea întregii culturi şi civilizaţii antice.
Ceea ce aflăm nou se dovedeşte
nu pierdut, ci încifrat
.
Era normal ca geţii să păstreze arma ştiinţei numai pentru ei
.
Pentru a ieşi din acest cerc vicios va trebui să citim cuochii minţii
„cuvinte sub cuvinte, care conţin definiţiile lucrurilor”
, cum constatase Henri Joly, analizând etimologiileplatoniciene. El scrie:
,,Dificultatea de a regăsi sensul acestor esenţe vine din aceea că
vechile nume au fost acoperite,remaniate si transformate de limbajul uman.
Aceasta este teza subadiacentă a tuturor etimologiilor lui Platon, că sensul veritabil este la distanţă de noi şi că el aparţine limbajului trecutului”
(Le reversement platonicien, Fogos, Episterme, Polis,pp.30-31, Paris, 1974).Nu se pot ignora apropierile dintre concepţiile dezvăluite de Socrate şi ideea cea mai enigmatică a filozofiei chineze, TAO,ce
„nu poate fi cuprins în ceea ce se poate exprima”.
Între lucruri şi nume exista o relaţie directă
. A da nume la lucruri, este un act de cea mai mare importanţă, de caredepinde cunoaşterea, gândirea logică, viaţa socială.
Ordinea din lume depinde de corectitudinea cu care s-au datdenumirile. Limba românescă este prin excelenţă fonetică
, iar observaţia lui
Ion Heliade Rădulescu
este cât se poatede actuală:
„Acestea nu sunt porunci omeneşti, Domnul meu, ci porunci ale limbei, care strigă: Vedeţi-mă, că în verbii mei sunt cea mai regulată decat toate limbele, nu mă schimb, o ideie o arăt cu aceleaşi litere; ce mă sugrumaţi, ce mă faceţi anevoie de înţeles şi anormală?”
Decodificarea scrierii hieratice este un răspuns dat lui Eminescu, pentru că el a intuit acest adevăr atunci când se întreba:
,,Românii nu sunt şi ei o insulă ideala, cât dar e cu putinţă ca limba noastră să fie lingua romană rustică?”
Aşa este, iar
progresul uman va trebui să aibă în vedere cunoaşterea limbii adamice, la care am ajuns.Geţii - creatorii tuturor ştiinţelor şi artelor
Ghnoti se - o-ton' / Cunoaşte-te pe tine însuţi!


33

[latan.elena]

Inscripţia gravată pe frontonul templului lui Apollo de la Delfi, preluată de Socrate drept deviză pentru începutul înţelepciunii,ne priveşte pe noi românii, poate mai mult decât pe alte popoare.
Nu numai că nu avem o carte de istorie adevărată a neamului dar nici termenii de bază nu sunt precizaţi.
Stabilindmatematic cine au fost tracii, geţii şi dacii vom putea prezenta cartea de vizita reală. Astfel, aflăm că
tracii denumeaumitologic neamul străvechi al dacilor, din perioada troiana, cand era o singură religie, centrul fiind muntele OMU.Stăpânul creaţiei era vedicul Manu.Geţii erau Marii Preoţi - faraonii şi Regii - Casta IO - Basarabii
de mai târziu. În străvechime, în perioada pelasgică,
DIVINII PELASGI erau geţii înainte de apariţia etniilor, fiind astfel creatorii tuturor ştiinţelor şi artelor, preluaţi înmitologie
. Ca strămoşi ai românilor, ei sunt
casta SARABA
- precizată de Haşdeu,
casta IO
, iar steagul lor
- steagul dac -era LUPA / APUL -
celebra lupoaică cu gemeni -
steagul MARELUI PREOT AL ANTICHITĂŢII.
O parte a lor - închinatori aceluiaşi COGAIONON - erau
Druizii
, preoţii celţilor, purtătorii civilizaţiei metalelor.
Limba vorbită a fost limba unică adamică. Înaintea ivirii etniilor, geţii au creat cele 4 coduri de cult: sanscrit, ebraic,elin şi latin. Dacia a fost postul domniei
, cum scrie pe o inscripţie.
În antichitate denumea Europa. În Atena, citim romaneşte...
Non omnis moriar
- Nu voi muri de tot.Horaţiu, Ode III, 30.6
Inscripţiile declarate intraductibile de epigrafi sau atribuite cultului imperatorilor români sunt cifrate.
Toateinscriptiile denigratoare ale zişilor experţi se dovedesc false.
Limba scrisă pe aur şi piatră este
protolatina arhaică şipopulară, limba vechilor cronici si unice -
limba vie românescă
.
Citim în Roma, la Kiolmen, la Ocniţa, la Celei,
acelaşicod.

Pe inelul de aur din epoca bronzului de la Celei apare cuvântul ARDEAL
: cuvânt străvechi românesc, denunţând în sine lingvistica antiromanească profesată la noi. Cuvantul CELŢI îi prezintă pe meşteşugarii antichităţii, plecaţi spre apusdin Carpaţi.
Pe EREHTEION - cu litere greceşti, inscripţia este cifrată în limba românească. Scrierea din Tasili vorbeştedespre Ceahlău şi teapa lui SALMOCSIS.
Un alt monom copt despre AHVE şi celţi. Despre CRONICUL ARCAN - careva fi furat şi dus afară de VODIŢA.
Scrierile geţilor sunt traduse în greacă şi ebraică iar originalele arse...
Traduttore, traditore - traducteur - traître -traducător - trădător.Dificultatile reale ale inscripţiei sunt aceleasi, anume folosirea în paralel a literei latine s, cu Sigma grec, cum vom vedea încea de a doua, şi a simbolului solar, citit româneşte: Soarele. E un O cu un punct interior, citit de Champollion - consoana R, în cartuşul Ramses. În cea de a doua, literele mici sunt simple latineşti, cele mari au citirea fonetică din alfabetul grec. Totaici mai apare, ca şi pe Babele, „vârf de săgeată”.
Important este că mitologia generală, prin codul folosit, aratăunitatea culturii antice.Turnul Babel - O metaforă...
Neînţelegând metaforele, pentru că şi azi unii oameni mai caută Turnul Babel, corabia lui Noe şi altele..., e vremea săprecizăm ce ar trebui să se înţeleagă clar, mai ales amănuntul că „
Tot pământuI avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte
”(Facerea, 11,1) coroborat cu ,,
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu
” (Ioan, 1,1). Mai apoi, amănuntul: ,,
Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră şi smoala le-a ţinut loc de var
”(ib. 3).
Chiar în Scriptură se precizează că BABEL înseamnă încurcătură
.
Căci Domnul a zis: „
Haidem! să Ne pogorarn şi săle încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora
” (id.7)... Evident, era vorba de
subţierea limbiiprimare, prin reguli de pronunţare diferite şi prin mutaţia consonantistă.
Cum am mai afirmat, consoanele au valoaresemantică deosebită. ,,
Smoala a ţinut loc de var
”, metaforic arată tocmai, antinomia esoterică. Dar, speram că decodificăriledin aceasta carte vor fi edificatoare.Deşi am precizat sensul clar al legendarului Turn, revenim pentru că oamenii şi azi mai caută corabia lui Noe, dar şi acestturn, deoarece n-au înţeles metaforele respective. Mitografii au pornit de la denumirea ebraica - ,,
bab'el
"- poarta zeului,considerând că avem de a face cu o construcţie ciclopică... Cităm din Biblie:
„
Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. Pornind ei spre răsărit, au dat peste o câmpie în ţaraSinear; şi au descălicat acolo. Şi au zis unul către altul; «Haidem! să facem cărămizi şi să le ardem bine în foc».Şi cărămida le-a ţinut loc de piatră, iar smoala le-a ţinut loc de var. Şi au mai zis: «Haidem! să ne zidim o cetate şi un turn al carui varf să atinga cerul, şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului».Domnul s-a pogorat să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: «Iată, ei sunt unsingur popor. Şi toţi au aceeaşi limbă; şi iacă de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar putea împiedica să facă tot pe şi-au pus în gând. Haidem! să Ne pogorâm şi să le încurcam acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora». Şi Domnul i-a împraştiat de acolo pe toata faţa pământului; aşa că au încetat să mai zidească cetatea. Deaceea, cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pămant, şi de acolo i-aîmprăştiat Domnul pe toată faţa pământului”
(Facerea, 11,1 -9).Berosos, preot chaldean din sec. IV-III î.e.n., citat de Eusebiu de Cesareea, pentru că lucrarea lui Berosos s-apierdut, îl prezintă astfel: ,,
Se spune că primii oameni, înfumurându-se de puterea şi măreţia lor, au ajuns sădispreţuiască pe zei şi să se socotească mai presus de aceştia. Ei au zidit un turn înalt în locul unde se află


34








acum Babilonul. Turnul aproape că ajunsese să atingă cerul, când depoată vânturile veniră în ajutorul zeilor şi surpară zidirea peste ziditorii ei. Ruinelor li se dădu numele Babel. Până atunci, oamenii vorbiseră o singurălimbă, iar zeii îi siliră să vorbească în graiuri felurite!
”...
Cam atât!Sunt în textul biblic câteva metafore.
Cărămida
le-a ţinut loc de
piatră
, iar
smoala
le-a ţinut loc de
var
. Deci nu cuvintele depiatra, naturale, primare, ci ,,
făcute
" de grămătici,
care au subţiat limba adamică
, aşa cum precizează Cantemir; iar legătura dintre ele, varul, nu era straveziu,
folosind smoala, prin care nu se mai vedea nimic...
Revenim la Biblie: ,,
Domnul Dumnezeu a făcut
din pământ
toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la omca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului, şi tuturor florilor câmpului, dar pentru om nu s-a găsit nici un ajutor care să i se potrivească
” (Facerea, 2 19-20).
Deci, omul a botezat, adică a numit făpturile, imitând natura lor intimă
. Am dat acest citat, pentru a repeta că
primelemonosilabe în limba adamică se apropie de natura lucrurilor
. Platon, în dialogul Kratylos, analizând peste 20 decuvinte, porneşte de la natura lor către nume, firesc, în limp ce lingvistica modernă, de la „
explicarea cuvintelor princăutarea raporturilor lor cu alte cuvinte
” (R de Saussure). Este normal ca apusenii să nu mai afle în limbile lor natura intimă.
Limba adamică se dezvăluie fie şi numai după denumirea păsărilor, al căror nume şi-l pronunţă singure
(cuc,guguştiuc, pupăza, ciocănitoarea, etc).
Socrate
, în acelaşi dialog, ne învaţă: „
Acest nume - antropos (OM) arată că, învreme ce celelalte vieţuitoare nu cercetează, nu compară şi nu examinează nimic din ceea ce văd, omul de îndată ce avăzut - opope - aceasta înseamnă că a şi examinat şi judecat ce a văzut. De aici, aşadar, numai Omul, dintre toatevieţuitoarele, a fost în chip potrivit numit antropos - întrucat el examinează ce a văzut
”.
Aristotel
, referitor la aceasta, scrie:„
Numele, este un sunet vocal, care posedă o anumită semnificaţie, convenţională
”(De interpretatione, II, 16a). Desigur,numele sunt instrumente de cunoaştere şi ,,
călăuza gândului
”, cum scrie
Platon
. El este, deci, împotrivaconvenţionalismului, pentru cunoaşterea esenţei invariabile a lucrurilor.
Prin litere şi silabe se imită natura lucrului, astfel că numele corect conţine în structura lui ceea ce este esenţaacestuia
. El conclude: „
Tot astfel, leguitorul poate să reducă şi aile noţiuni la litere şi silabe, creând pentru fiecare dintrerealităţi un semn şi un nume, şi pomind apoi de la acestea, spre a compune restul, pe calea imitaţiei şi chiar folosirea lor
.
Înceea ce priveşte imposibilitatea explicării unor nume, spune el, sau originea lor este barbară, sau vechimea lor le face săscape cercetării”.
În ebraică, Adam înseamna Om
, „
iş
” bărbat şi „
işe
” ferneie.
Numele au importanţă fundamentală în cunoaştere
. Într-olucrare atribuită lui
Confucius
, ,,
Rectificarea numelor
", se scrie: „
A cunoaşte asemănările şi difereniţele dintre lucruri înseamnă să cunoşti numele lor în mod exact
”...Pentru că, în limbi diferite, aceeaşi noţiune poartă denumiri diverse, Al. Rosetti, copiindu-l pe Saussure, scrieanume: ,,
cuvântul este arbitrar
”.
Nimic mai fals
, în ce priveşte limba noastră! În privinţa alfabetelor, scrierea hieratică ebine definită drept ,,
scriere hieroglifică cursivă, din care derivă, scrierile alfabetice
”. Şi iară un citat:
„Cântecul cucului eredat aproximativ:cuckoo, gugoo, sau chiar puppo:... Cucul posedă un K aspirat
” etc., cert fiind că fonetica noastră etributară celei străine, de unde şi lipsa unor particularităţi specifice limbii adamice. Până şi numai onomatopeile (a guiţa, asfârăi, a vui, a sâsâi, a mârâi, a ţiui etc.) puteau fi
un semnal demn de studiat
.
Triada traci-daci-geţi - ,,o rasa mare şi puternică"Va trebui să ştim exact ce înseamna fiecare termen
, pentru că istoriografia şi lingvistica noastre sunt departe de a fi înteles cum aceste trei noţiuni fundamentale pot fi bine cunoscute tuturor. În general, se ştie filiaţia daco-geţilor din traci, încă de la Herodot dar, mai departe, relaţia dintre daci-geţi-traci rămane obscură. Însă, numai întamplătoarele descopeririarheologice, deăi au relevat comori unicat, datorită unei teorii lingvistice antiromaneşti, profesată ieri şi azi, nu au reuşit săconstituie bazele unei teorii a etnogenezei, nu numai credibilă, dar şi riguros ştiintifică. Odobescu numea movilele şigorganele presărate pe solul Daciei ,,
arhive tăcute, cari păstrează în negrul lor pământ documente istorice ale ţării noastre,din timpii pe când istoria nu se scria cu condeiul
”, Dispariţia din scripte a însemnat pentru istorici dispariţia reală; astfelScolotii sunt „înghiţiţi” de sarmaţi, fără a fi definiţi, iar dacii apar cu trei secole după geţi! etc., un labirint din care nimeni nupoate ieşi,
acel fir miraculos at Ariadnei fiind limba (pierdută) a dacilor
. Trebuie să ieşim din labirint...
În loc de a studia istoria naţională, noi studiem pe a grecilor şi romanilor, care
, ca şi ,,
Dacia Preistorică
” a lui NicolaeDensuşianu,
încep tot cu mituri şi legende
. Descoperirile arheologice - numeroase -înca nu sunt sistematizate, ordonatelogic şi răman în afara ştiinţei, pentru că noi considerăm încă eronat
Dacia
, nu
izvor de cultură şi civilizatie
, ci un ţinut înapoiat, pe care Imperiul Roman şi popoarele migratoare l-au „civilizat” şi integrat în Europa...
Ieri, ca şi azi, învăţăm de lacei care au fost numai elevi ai strămoşilor noştri!
..,Sunt actuale cuvintele cu care
Mihail Kogalniceanu
deschidea, în 1843, cursul de istorie naţională: ,,
Ce interes maretrebuie să aibă istoria naţională pentru noi, îmi place a crede ca şi dvs. o înţelegeţi ca şi mine. Ea ne arată întâmplările,faptele strămoşilor noştri, care prin moştenire sunt şi ale noastre. Inima mi se bate când aud rostite numele lui Alexandrucel Bun, Ştefan cel Mare, lui Mihai Viteazul. Da, domnii mei!, Şi mă ruşinez a spune că
aceşti bărbaţi pentru mine sunt mai mult decât Alexandru cel Mare, decât Anibal, decât Cezar
; aceştia sunt eroii lumei, în loc că cei dintâi sunt
eroii patriei mele
. Pentru mine, bătălia de la Războieni are mai mult interes decât lupta de la Termopile şi izbânzile de laRacova şi de la Călugăreni îmi par mai strălucite decât cele de la Maraton şi Salamina, pentru că sunt caştigate de români! Chiar locurile patriei mele îmi par mai plăcute, mai frumoase decât locurile cele mai clasice. Suceava şi Târgoviştea sunt pentru mine mai mult decât Sparta şiAtena
”.Ce am putea adăuga?


35