slavilor în Balcani. Cuvântul este neclar lingviştilor ce ne pricopsesc cu inadvente flagrante în ştiinţă.
Unii îi dau origineslavă, alţii maghiară, iar ungurii îl aduc din sarbo-croată
. De unde? De la AVARI...
Statul lui Burebista avea... mulţi bani
Harababura este perfectă! Saltimbancii noştri fac... ştiinţa. Şi, iată că
acest termen este răspandit în toată ţara, dovadăvechimea sa
: Ban, Banişor în Sălaj, Băneşti (Arad, Dambovita, Ilfov, Prahova, Vâlcea, Suceava, Vaslui), Băneasa(Constanţa, Galaţi, Neamţ, Teleorman, Bucureşti), Bănia în Caraş-Severin, Băniţa în Hunedoara, Banu în Iaşi. Apoi, numetopice cu tema BAN avem Băneşti (în Moldova, raionul Teleneşti), Şeptebani (raionul Rajcani), Doibani (în raionulDubăsari), toate în Transnistria. Deci,
toată Dacia îl are
. Dar şi este atestat de la
1213
Salaj, cf. Dicţionar istoric allocalităţilor din Transilvania (de Coriolan Suciu), deşi e mult mai veche localitatea... La Dictionarul onomastic român, al luiN.A.Constantinescu, apare în 1205. Cele de mai sus atestă sudul Ungariei? În sudul Ungariei este Sălajul? Ce are el comuncu slavii sudici? Poate numai
Bănişor, de langă Sofia
, comun cu cel din judetul Sălaj. Iar realitatea este alta. Bănişor (BAN-isor)
într-o regiune unde mai aflăm nume de locuri româneşti
, precum: Bărbătiţa, Gurguliat, Kornul, Păsărel,Purcenica, Văcărel, Vlasi, Corniţa, Vlaşca, Ursuliţa, Cerbul, Mărul, Murgaş, Singurel, Bucina, Haiduci, Kolibi, Kufurita,Bucium, Satra etc...
Nici bulgarii nu se lasă mai prejos în falsuri lingvistice
. Iată ce scrie Ivan Petkanov (L'element roumain dans les languesBalcaniques): ,,
Bănişor
- nom de lieu, par exemple un quartier dans l'aire septentrionale de Sofia porte ce nom”(DROM,3,p.l36). Numai că el dă şi cum s-a format acest cuvant, pornind de la o temă falsă. El zice: latin Balnea, bulgar banja+sufix românesc. De ce e fals? Nu-i spun nimic cuvintele din jur, care sunt româneşti? Cum
un feminin are derivatmasculin
??? In ce limbă? Normal ar fi tost banjişoara-banişoara.
Fonetica este siluită de aceşti falsificatori
şi nu maiintrăm în amanunte, nu folosesc nimănui. Fals ordinar!
Un Bănişor apare şi în Jugoslavia
, în regiunea Kraziste-Vlasina(cf. Rosetti, IRL,432). Acolo are în jur: Crucita, Negrisor, Magura, Kormatura, Kornisor, Kornet, Taor, Rotunda, Durmitor,Cipitor, Visitor, Romania, Vlasi şi alte zeci de nume ce sunt româneşti, deci aparţin limbii adamice.
În Cehoslovacia
: Banauti Tn fostul cqmitat Zeplin, Banova în Trencin, Banreve în fostul comitat Corner. Si, tot Tn contexttoponimicromanesc, precum: Albul, Arsita, Bradul, Brustura, Balta, Cerbana,Gaura, Corbul etc...Urcăm
în Polonia
, cu: Bannica, atestat în 1549, ca şi cel din Hunedoara, Banicka, ca si Banica din 1563, unde ŞtefanMetes aminteşte
112 sate românesti
, în regiunea Sambor 97, în Przemyeal 72, în Belz 25, în Halici 17 şi alte 6 în regiunileSandecz şi Lubaczeo. Nu mai vorbim de cele nord-carpatice. După N.Drăganu, atestările încep din 1210,
Maghiarizarea şi bulgarizarea vlahilor
Să vedem
sudul Ungariei
. Numele sunt maghiarizate literal, dar sunt cele romaneşti, ca şi cel de la frontiera austro-iugoslavă. Cu slavii lucrurile sunt clare după 888, când se introduce în biserici ritul slavon. Până atunci era latina de bază. Înlocuirea latinei cu slavona o aflăm din mărturiile lui Paisie, la anul 1150, în Carst-venik de la Buda, unde citim:
„Părintele Teofilact a invitat pe împăratuI Asan ca să treacă în Valahia, să o cucerească şi să o cureţe de eresul rornan, care atunci stăpânea în ea. Asan s-a dus şi a supus ambele Vlahii sub stăpânirea sa şi a silit pe vlahi,care pană atunci citeau în limba latină, să lase mărturisirea romană şi să nu mai citească în limba latina, ci înlimba bulgară şi s-a poruncit ca aceluia care va citi în latină să i se taie limba şi de atunci vlahii au început a citi bulgăreşte..."
(RTO.593).După Ioan Bogdan, documentele ungureşti nu vorbesc de voievozii români decât de la jumătatea secolului al Xlll-lea încoace (p.106)...Voievodatul s-a împrumutat într-o epocă cu mult mai veche şi aceasta trebuie să o punem
înainte de venirea ungurilor
, între sec VI-IX (ibid.176).Dar, cum
slavii nu au state până în sec.VII
, Samo (623-678), Uniunea celor 7 triburi (sec.VII), Slovenia (în 630),Macedonia (în 658), este clar că nu poate fi vorba de un împrumut de la slavi.Mai mult, conducătorii bulgarilor se numeau hani, nicidecum bani, voievozi, ori la noi hanatul nu este cunoscut. Cea maitârzie menţiune a banului este din 1478, când Rayn wayvoda în Caransebeş era şi viceban al Severinului (Bogdan, p. 172).
Ban - un prinţ din sudul Franţei...
Vom mai derula câteva date certe. Astfel în anul 1335, curteanul Dionisie este
,,magister şi banus de Zeurino"
(p.t69); în1241, în cronica persanului Fadl Allah Raşid-od-Din sunt amintite luptele lui Ordu (conducatorul hoardei din timpul invazieitătare), care, trecând prin
ţara Ilaut (Oltului)
a întâlnit pe Bezeren-ban şi l-a bătut. În 1240, întâlnim pe Luca bano deScevrin, în 1233 aveam
„princoipe militiae paganorum nomice Osul”
, în Banatul timişan (RTO.261). Mai sunt atestaţi banulSimion din Bistriţa-Năsăud, căruia Andrei al III-lea, rege ungar, îi confiscă moşia de la Saploc (Onomastica,111). ÎnMonografia, almanah al Crişanei, Aurel Tripon arăta că, între 1201-1205 şi anterior, aici găsim pristalzi şi bani româneşti,voivozi ca Pavel voievod, pe vodă conte Sobozlon, satul cneazului (Villa Kenezii, MAC, 17). Încă în anul 1261, Voievodatul Transilvaniei avea în frunte pe banul IRNERIUS (DIRI, I, 112 etc.). În sec.XIII, banatele devinvoievodate. Limba are şi
femininul de Bana
, care e toponim şi în Ungaria şi în sud, la aromâni. Or, aromânii nu au suferitnici o influenţă maghiară, iar slavii imigrează în sec.VI-VII în Peninsula Balcanică.
Cuvântul are o arie largă, înprovensală, în sudul Franţei
, cu sensuri de
: proclamation, tyrannie, convocation, amende, peine
etc, ce în maghiară sausarbo-croată, nici nu există.
În franceză are şi sensul de prinţ
, apoi banal, al banului, caracter monosilabic al limbiinoastre.Dar erorile lingvistice au un lanţ mare. Şi, ce aveau avarii cu apusul Europei?
Sârbii vin în Balcani în sec. IX, din munţiiKos şi Durmitor
, iar centrul teritoriului sârbesc se afla pe valea Ibarului şi a Limului, pe cursul Moravei apusene, un
17
adăpost natural, după care se extind.
În 1403, primesc de la unguri capitala lor, Oraşul Alb
, când recunoscsuzeranitatea maghiară, sub Ştefan Lazarevici. Sigur este vorba de
BELGRAD
.Cat de Bajan de la Ban, avar, nici nu poate fi vorba, pentru ca avarii erau conduşi de kagani, nu de bani... Or,
latinitateanoastră cu reverberaţii clare în apus este evidentă tuturor
. Dar Al.Graur îi crede ca venind din germanul Bana -interdicţie, dar aribanul dumişale are alte sensuri (proscriere, anatemă, interdicţie, vrajă, farmec etc.) În engleza înseamnăizgonire, anunţarea publică a unei căsătorii etc. Nicăieri prinţ. Şi în persană banul are sensul de păzitor, semantism apropiatde neolatine.De altfel,
efigia banului era imprimată pe monede, circulând în Banatul respectiv
, la fel cum ducatul, sau marca înmarcile germane, francul în Franţa etc. Într-un text din Nicolae Olahus se menţiona:
„Mai jos de podul lui Troian se aflăcetatea Severinului, împreună cu alte trei care depind de ea: Orşova, Peth, Mihald. Cârmuitorul lor se numea Ban(Banus)”
,
amintind mai jos şi termenul Bantum, Banat deci (Olahus, 128).Miron Costin menţionează:
„..mai sus de Muntenia, Tara Mehedinţului”.
Şi mai departe:
„Banul Mehedinţului are steag şi muzică ostăşească şi o pecetie deosebită în dependenţă de domnii munteni”
(Costin.l .23Q--231).
Prezenţa lor este în nord şi sudul Dunării
. Iată-le: Timişean, Severin,, Olteniei, Mehedinţilor, Craiovei, sârbesc devenitVoivodina, Banatul Bosniei, Rama (Hertegovina), Banatul Knin, de Ozora, de So, de Kucevo, de Macva etc.
Ungurii vin în Banat între 1002-1003, când era conducator Gyla (Gelu). Numele ungar al Banatului azi e Bansag, însemnâd ,,boierie”
, deci nu de Banat. În cronicile medievale forma era Banatus, nu Bansag.
Sârbii vin în Banat în sec.XV
. Numele sârbesc e Banat, nu Bansag, pentru ei.
Cehii şi slovacii vin, ca şi bulgarii, în sec. XVIII. După Pasarovitsvin şvabii. Toţi noii-veniţi numesc Banat, nu
Bantus
, demonstrând vitalitatea şi vechimea termenului românesc.
Maicurios e că forma ungurească Bantusi, e atestată abia în 1765. Pentru cine ştie maghiara e clar că putea fi Bansagi, dar niciodată Bantusi.
Şi în aceste teritorii, elementul românesc s-a bucurat de „
jus valahicum
” (în turcă „cerna'ât- Î'Eflakan").Cronicile vechi consemneaza pe romanul lacob Gârlişte, în 1487, că vine Ban al Bosniei, ceilalţi cnezi... începând cusec.XIII. Dar şi atunci mai erau consemnaţi, în hrisoavele vremii, banii: Lula, Luca (1233), Stefan (1243), Oslu (1254),Ponith (1266), loan (1238), Teodor, Mihail. Titlul de ban al Slavoniei dispare din acte în 1224, al Bosniei în 1251, alDalmaţiei în 1254. Din Transilvania Imerius, la 1261....
Şi în Franţa exista termenul Banat, păstrat până azi
în Departamentul Ariege, arondismentul Foix, cantonul Tarascon-sur-Ariege.
Deci, nici o legătură cu limba slavă sau maghiară
, pentru că mai apar Ban-de-sept, în departamentulVosgilor, ca şi Ban-sur-Mentre. Alt termen derivat e în franceză
Banlieu
(
espace d'une lieu autour d'une ville ou s'exercait le droit de ban
),
care aminteşte de Banlocul timişan
. În Grande Encyclopedie, termenul Banlieue pare descrisastfel: ,,
Des le XI siecle en rencontre dans les actes des mentions de ces territoires avoismantles villes
”.
Toate poveştile pornesc de la analize fabricate de autorii
de „sfârâiace"
precum Graur
, care crede că nu e românesc,că trebuia Ban latin să dea Bân. Bucuros de ispravă, crede ca a lichidat cuvantul din limbă. Cât de savant e în lingvistică, sevede clar fara ochelari de cal !...
Iorgu Iordan: ,,Românii sunt... bulgari! "
Dacă în scrierile lui Graur mai aflăm şi lucruri bune, adevărate, insul dovedind în general instrucţie solidă, copie a celeifranceze,
la Iorgu Iordan ignoranţa îsi dă mâna cu mitocănia zarzavagiului bulgar.
El, poate nici nu ştie că bulgarii(b<v) sunt din fire Volgari şi bulgari.Ne vom referi la opera sa de „maturitate” numită: „Dicţionar al numelor de familie româneşti”, căreia grafic nu i se poatereproşa nimic. „Carte de mare interes pentru „toţi romanii” (Editura Ştiintifică şi Encidopedică -Buc.1983), unde scrieDomnia Sa înca din introducers „Cred că lucrarea de faţa are o anumită importanţă, în primul rând prin bogăţia numelor înregistrate”. E vorba de
33.500 de nume
culese „din tot felul de izvoare”. Unde, formal, numele româneşti ar fi cam
51,72%
dar, mai amănunţit, se va ajunge numai la
3,67%
, iar fără derivatele lor, la
2,33%.Ce vrea să spună indirect acest ,,savant" de tarabă? Că limba română nu este creaţia noastră...
Dacă avem învedere că limba romana vorbesc cam
30 de milioane
din ţară şi din afara ţării, constatăm că e doar o listă cu nume defamilie. Lucrarea conţine
o bibliografie anacronică, depăşita de mult
(Studii, II.p.7; Dicţionarul Transilvaniei, Banatului şicelorlalte ţinuturi alipite, de C.Martinovici şi N.Istrati; Cluj 1921; Andras Kereny-Die personnamen von Dazien, Budapesta,1941 etc.). Lipsesc izvoare mai autentice, precum Coriolan Suciu - Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol I si II(Buc.1968); Fontes historiae daco-romanae, 4 vol, de Emilian Popescu, Inscripţiile din sec. IV-XIII descoperite în Romania"(Buc.1967); „Inscripţiile Scytiei Minor”, în mai multe volume, ca şi „Histria” de V.Pârvan etc.El mai scrie, tot în introducere: „... interesul cel mai mare pentru lucrarea de faţă îl prezintă, cum am mai spus, numeleautohtone. Şi aceasta pentru că sistemul lor stă la baza celor româneşti, sau, mai precis spus, a continuat să se aplice de la început până astăzi fără intrerupere” (p.10). Aminteşte pe Decebal. În rest, numele autohtone sunt, juxapuse străirie şi numai sunt autohtone.Să evidenţiem ignoranţa respectivului limbist:•
Besea
, zice el, din bulgarul
Besju
. De ce, e vorba de populaţia
besică, de origine tracă
? Limba lor era cea de
a patralimba de cult din Imperiul Bizantin
. Cum se ştie, în secolele IV-VII,
slujba la locurile sfinte se oficia şi în besică
, alaturide greacă, latină si siriacă, la
mânăstirea Sf. Ecaterina din Sinai, construită de valahi aduşi aici de către Iustinian în536,
deşi se ştie că renumitul împărat era de fel din Mehedinţi, adus aici de către unchiul său Iustin. Sau academicianulnostru nabar n-are? În plus, inscripţii din Moesia Inferior vorbesc de Bessis din 163 e.n.
•Bria
, de la
brei
, numele unei plante. Dar şi toponimul Briesti, cf. şi grecului Brie, pronunţat Vrie în mod frecvent. Pentru că
bria
apare şi în nume de locuri compuse, precum Mesembria, Selambria, Calabria, etc. În care semnincaţia este de
,,cetate".
La noi apare la 1494, în Moldova la 1429, sub numele Brievici.
18
Marcaje