Determinarea reziduurilor medicamentoase din mierea de albine

[admin]

CAPITOLUL VI - ESTIMAREA CONŢINUTULUI DE CHINOLONE ŞI ANTIBIOTICE ÎN MIEREA DE ALBINE

Scopul cercetãrii

Studiul din acest capitol a avut drept scop validarea unei metode de determinare simultană a chinolonelor (QNL), cefalosporinelor (ceftiofur - CEFT), amfenicolilor (tiamfenicol - TAF), aminoglicozidelor (streptomicina - STR), macrolidelor (tilozina - TYL), tetraciclinelor (TCN) utilizând tehnologia Biocip şi aplicarea acesteia la analiza probelor de miere.

Introducere

Chinolonele constituie o clasă de agenţi antimicrobieni sintetici eficienţi în tratamentul multor boli infecţioase provocate de bacterii atât în medicina umană, cît şi în cea veterinară.

Majoritatea utilizărilor de uz veterinar al acestor chimioterapice antimicrobiene este sub formă de fluorochinolone. Deşi la ora actuală datele ştiinţifice privind eficacitatea fluorochinolonelor în apicultură sunt reduse, utilizarea acestora ca profilaxie a bolilor albinelor, în special în Asia, a luat amploare în ultimii ani. Această utilizarea a fost confirmată de detectarea reziduurilor de chinolone în mierea din acea zona (Savoy Perroud, 2009).

Utilizarea pe scară largă a chinolonelor în medicina veterinară reprezintă un pericol poten
țial pentru sănătatea umană; acestea fi prezente sub formă de reziduuri în produsele alimentare (Wegener, 1999), care poate determina reacții alergice sau fenomene de rezistenţă la antibiotice la om.

Ceftiofurul face parte din cefalosporinele de generaţia a treia, dezvoltate exclusiv pentru uz veterinar. Este bactericid
in vitro prin inhibarea sintezei peretelui celular al germenilor.

În ultimii ani, ceftiofurul a fost folosit în apicultură pentru tratarea infecţiilor bacteriene deşi nu este recomandat în timpul producţiei mierii, totuşi poate fi detectat în miere (Moats, Buckley, 1998).

[admin]

Tiamfenicolul şi fluorfenicolul sunt antibiotice cu spectrul larg, foarte asemănătoare ca structură şi mod de a acţiona cu cele ale cloramfenicolului.

Streptomicina se utilizează în apicultură împotriva bolii Loca americana şi Loca europena în mai multe ţări, în special în America Centrală şi de Sud.

În ciuda faptului că tratamentele cu streptomicină nu sunt permise în cele mai multe
țări (UE, SUA) datorită toxicităţii crescute, utilizarea acesteia este adesea sugerată în diferite forumuri apicole și în manualele de apicultură (Mutinelli, 2003). În China, streptomicina și cloramfenicolul au fost antibiotice preferate pentru a controla un mare focar de boală Loca americana în 1997 (Ortelli et al., 2004).

Macrolidele sunt chimioterapice antibacteriene larg răspândinte în practica medicală şi veterinară. Din grupa macrolidelor mai face parte tilozină care este utilizată la nivel global în apicultură şi a cărei eficacitate a fost dovedită de către autori diferiţi (Hitchcock
et al., 1970; Moffett et al., 1970; Peng et al., 1996; Pettis, Feldlaufer, 2005).

Tetraciclinele sunt chimioterapice antimicrobiene cu spectru larg bacteriostatic, cu o lungă istorie în medicina veterinară. Oxitetraciclina, de obicei sub formă de clorhidrat, este utilizată în apicultură de la începutul anilor cincizeci în tratamentul bolilor bacteriene de puiet, cum ar fi Loca americana (Hopingarner, Nelson, 1987; Spivak, 2000)
și Loca europeana (Oldroyd et al., 1989.; Waite et al, 2003;. Thompson et al., 2005).

Material şi metodă

Tehnologia Biocip a permis determinarea simultană, cantitativă atât a compuşilor părinte din cele 6 clase de chimioterapice antimicrobiene cât şi a principalilor metaboliţi ai acestora.

Toate determinările au fost efectuate pe analizorul Evidence Investigator produs de firma
Randox, UK.

Toţi reactivii sunt multianalit şi sunt furnizaţi de producătorul aparatului într-un kit compact care include:


Anti Microbial Array II (EV3524) produs de Randox Laboratories, UK

Control: Multianalit Control (cod de catalog AMC5004, Randox Laboratories, UK).

[admin]

Validarea metodei

Validarea metodei de determinare cantitativă simultană a celor 6 tipuri de chimioterapice antimicrobiene luate în studiu utilizând tehnologia Biocip reprezintă un protocol care întruneşte concomintent cerinţele deciziei 2002/657/CE şi posibilităţle unui laborator oficial cu număr mare de probe de testat.

Parametrii de validare evaluaţ au fost urmăorii: calibrarea (liniaritatea); sensibilitatea (IC50); specificitatea ş selectivitatea; precizia (intermediarăş reproductibilitate) ş acurateţa; limita de detecţe; regăirea (recuperarea). Valorile parametrilor de validare sunt inserate în tabel VI.1 ş tabel VI.2.

Limita de decizie obţnutăpentru clasele de antibiotice determinate s-a încadrat între valorile 1,25 μ/kg ş 5,5 μ/kg. Capabilitatea de detecţe obţnutăpentru aceleaş chimioterapice s-a încadrat între valorile 2,05 μ/kg ş 8,81 μ/kg.

Valorile obţnute sunt redate în tabel VI.2
şi fig. VI.16.

[admin]

Tabelul VI.1: Parametrii de validare ai metodei (liniaritate, sensibilitate, precizie şi acurateţe) Parametrii de validare																			ANALIT
CEFT					QNL							STR						TCN							TAF						TYL
Liniaritate			Interval de calibrare (μg/kg)					0 - 7					0 - 11,5				0 - 76						0 - 4					0 - 5					0 - 5
Coeficient de corelatie r				0,986					0,982						0,987						0,994						0,998					0,991
Senibilitate			IC 50 (μg/kg)					0,25					0,52				1,30						1,70					0,50					0,55
Precizie şi acurateţe	Aceeaşi serie					Nivel 1				Conc.(μg/kg)				1,25			0,63					3,91				1,48				0,31					0,31
CV (%)				6,8					4,30						4,60						6,90						3,40					5,00
Nivel 2			Conc.(μg/kg)					2,50					1,25				7,81						2,22					0,63					0,63
CV (%)				5,80					6,60						3,40						7,60						4,50					4,00
Nivel 3			Conc.(μg/kg)					5,00					2,50				15,63						3,33					1,25					1,25
CV (%)				5,00					6,80						4,60						5,70						6,80					4,00
Serii diferite		Nivel 1					Conc.(μg/kg)				0,49					0,93				5,03				0,99					0,38					0,33
CV (%)				6,80					4,30						4,60						6,90						3,40					5,00
Nivel 2			Conc.(μg/kg)					1,05					1,80				8,51						1,43					0,59					0,66
CV (%)				5,80					6,60						3,40						7,60						4,50					4,00
Nivel 3			Conc.(μg/kg)					1,97					3,29				18,88						2,25					1,17					1,28
CV (%)				5,00					6,80						4,60						5,70						6,80					4,00

[admin]

Tabelul VI.2: Parametrii de validare ai metodei (recuperare, limita de decizie şi capabilitate de detecţie) Parametrii de validare														ANALIT
CEFT				QNL					STR					TCN					TAF				TYL
Recuperarea	Nivel 1				Conc.(μg/kg)			0,56				0,62			0,57			0,63				0,60				0,60
Recuperare (%)			112				123				113					125				119				119
Nivel 2		Conc.(μg/kg)				0,87				1,00			0,91				0,84				1,00				1,05
Recuperare (%)			87				100				91					84				100				105
Nivel 3		Conc.(μg/kg)				1,54				1,74			2,00				1,68				1,98				1,86
Recuperare (%)			77				87				100					84				99				93
1Limita de decizie CCα şi capabilitate de detecţie CC β		Conc. medie (μg/kg)				0,49				0,93			5,03				0,99				0,38				0,33
DS			2,44				1,52				0,28					2,38				0,53				0,65
1,64 x DS			4,01				2,50				0,47					3,91				0,87				1,07
CCα (μg/kg)			4,50				3,43				5,50					4,90				1,25				1,40
CC β (μg/kg)			8,51				5,93				5,97					8,81				2,05				2,47

[admin]

Analiza cantitativă a chinolonelor şi a diferitelor tipuri de antibiotice în probe de miere

Metoda validată a fost aplicată pe 43 de probe de miere de diferite sortimente în vederea determinării reziduurilor de chinolone şi antibiotice.

Prelucrarea probelor

Eşantioane de miere analizate prin metoda LC-MS/MS şi identificate ca fiind fără reziduuri de medicamente au fost utilizate ca şi probe blanc sau controale negative în cadrul protocolului de validare.

Optimizarea procedurii de extracţie

Datorită faptului că mierea este o matrice complexă ce conţine zaharuri, dar şi alte substanţe precum pigmenţi sau compuşi fenolici, care trebuie eliminaţi înainte de începerea determinărilor de reziduuri medicamentose, am inclus o etapă de extracţie în cadrul protocolului de testare, ţinînd cont de proprietăţile diferite ale antibioticelor incluse în studiu.

S-a luat în considerare necesitatea de a dezvolta o metodă comună pentru extracţia simultană a mai multor clase de antibiotice.

Prelucrarea probelor
poate fi făcută în două moduri:

Metoda diluţiei rapide:


cântăirea a ≈1 g de miere;


adăgarea a 9 ml de soluţe tampon de reacţe (37oC);


omogenizare, diluţe ş filtrare;


aplicarea probei pe suprafaţ de microtitrare (biocip).

Metoda extracţei:


cântăirea a ≈1 g de miere;


adăgarea a 9 ml de soluţe tampon de reacţe (37oC);


vortexare ş adăgare de acetat de etil;


vortexare, omogenizare, centrifugare;



eluare ş evaporare pânăla uscare a stratului organic superior;


resuspensie în soluţe tampon de reacţe ş vortexare;

[admin]


aplicarea probei pe suprafaţ de microtitrare (biocip).

Etape de lucru
se executămanual ş sunt similare celor de la tehnica ELISA.

Rezultate şi discuţii





Dupătestarea celor 43 probe de miere, în 9 probe au fost identificate reziduuri de chinolone, ceftiofur, tiamfenicol, streptomicină tilozinăş tetracicline. Atât probele pozitive cât ş cele negative au fost confirmate prin metoda LC-MS/MS. Dupăcum se observădin datele prezentate în tabel VI.9, valorile de concentraţe obţnute cu ajutorul metodei Biocip sunt comparabile cu cele obţnute prin metoda LC-MS/MS. Doar pentru o singurăprobăau fost identificate reziduuri de tilozinăcu ajutorul Panelului Antimicrobian II, ceee ce nu s-a confirmat prin metoda LC-MS/MS. Astfel, putem afirma căpentru tilozină în probe de miere, metoda Biocip a permis detectarea cu precizie a unei valori mici de concentraţe, însăaceastăconcentraţe de 1.9 μg/kg nu a fost detectatăde metoda LC-MS/MS. Acest rezultat ar putea de asemenea să indice faptul că sensibilitatea metodei Biocip este mult mai înaltă decât cea a metodei LC-MS/MS.

Rezultatele comparative pentru cele 9 probe de miere pozitive pentru reziduurile de antibiotice analizate sunt prezentate în tabelul VI.9.

Rezultatele probelor pozitive identificate prin metoda Biocip ş confirmate prin metoda LC-MS/MS au evidenţat prezenţ aceloraş antibiotice la valori peste LMPN ş anume: ciprofloxacină norfloxacină streptomicină tilozinăş clortetraciclină

Cele 9 probe pozitive de miere provin de la apicultori particulari din diferite regiuni geografice din România.
Universitatea de Medicinăş Farmacie „rigore T. Popa" - Iaş, Facultatea de Farmacie Popa (Morariu) Ionela Daniela - Determinarea reziduurilor medicamentoase din mierea de albine

47

Tabelul VI.9. Concentraţile celor 6 clase de antibiotice în probele de miere determinate prin metoda Biocip ş confirmate prin metoda LC-MS/MS Proba

Metoda

QNL (μ/kg)

CEFT (μ/kg)

TAF (μ/kg)

STR (μ/kg)

TYL (μ/kg)

TCN (μ/kg)

Proba 1

Biocip

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

3.4

< LOD

LC-MS/MS

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

6

< LOD

Proba 2

Biocip

10.4

< LOD

< LOD

29

< LOD

< LOD

LC-MS/MS

Ciprofloxacină5μ/kg, Norfloxacină7μ/kg

< LOD

< LOD

22

< LOD

< LOD

Proba 3

Biocip

54.9

< LOD

< LOD

34.9

< LOD

< LOD

LC-MS/MS

Ciprofloxacină41μ/kg, Norfloxacină10μ/kg

< LOD

< LOD

28

< LOD

< LOD

Proba 4

Biocip

12.7

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

10.7

LC-MS/MS

Ciprofloxacină4μ/kg, Norfloxacină2μ/kg

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

Clor-tetraciclină 8μ/kg

Proba 5

Biocip

11.4

< LOD

< LOD

26.6

< LOD

< LOD

LC-MS/MS

Ciprofloxacină7 μ/kg, Norfloxacină3μ/kg

< LOD

< LOD

19

< LOD

< LOD

Proba 6

Biocip

< LOD

< LOD

< LOD

17.8

< LOD

< LOD

LC-MS/MS

< LOD

< LOD

< LOD

18

< LOD

< LOD

Proba 7

Biocip

9.4

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

LC-MS/MS

Ciprofloxacină6μ/kg, Norfloxacină4μ/kg

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

Proba 8

Biocip

24.6

< LOD

< LOD

13.4

< LOD

< LOD

LC-MS/MS

Ciprofloxacină3μ/kg, Norfloxacină15μ/kg

< LOD

< LOD

11

< LOD

< LOD

Proba 9

Biocip

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

1.9

< LOD

LC-MS/MS

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

< LOD

[admin]

Rezultatele obţinute în acest studiu sunt comparabile cu cele existente în literatura de specialitate.

Vidal
et al. (2009) au dezvoltat recent o metodă pentru detectarea simultană a 16 antibiotice (macrolide, tetracicline, chinolone şi sulfonamide). Majoritatea probelor de miere au fost achiziţionate din supermarketuri, iar cinci dintre ele au fost colectate de la diferiţi apicultori particulari din Granada şi Almería. Rezultatele studiului au relevant un conţinut de 8,6 μg/kg în una din probele comercializate, în timp ce o probă provenită de la un apicultor particular a prezentat urme de sarafloxacină şi reziduuri de tilozină, sulfadimidină şi sulfaclorpiridazină (Vidal et al., 2009).

Concluzii

Sub aspectul performanţei analitice, metoda Biocip prezintă o precizie excelentă atât în cadrul aceleeaşi serii analitice, cât şi în serii analitice diferite, cu valori tipice mai mici de 15 % pentru concentraţiile de 0,5, 1 şi 1,50 μg/kg. Limita de decizie (CCα) obţinută pentru cele 6 clase de chimioterapice antimicrobiene determinate s-a încadrat între valorile 1,25 μg/kg şi 5,5 μg/kg. Capabilitatea de detecţie (CCβ) a înregistrat valori situate în intervalul 2,05 - 8,81 μg/kg. Coeficientul de recuperare obţinut s-a situat în domeniul 77– 125 % faţă de concentraţia iniţială.

Performanţele metodei Biocip au fost corespunzătoare, rezultatele obţinute au fost comparabile cu valorile de concentraţie determinate prin metoda confirmatorie, atât pentru probele pozitive cât şi pentru probele negative.

Panelul Antimicrobian II reprezintă un sistem foarte eficient pentru detectarea şi cuantificarea simultană multianalit pentru 6 clase diferite de chimioterapice antimicrobiene în probe de miere. Compararea rezultatelor obţinute prin metoda Biocip şi LC-MS/MS a evidenţiat că metoda biosenzor propusă, prezintă adecvare la scopul propus, şi anume determinarea concentraţiei fiecărui analit în parte, în cadrul programelor europene de supraveghere a siguranţei alimentelor.

[admin]

CAPITOLUL VII - STUDIU EXPERIMENTAL AL INFLUENŢEI REZIDUURILOR MEDICAMENTOASE (SULFONAMIDE) DIN MIERE ASUPRA UNOR PARAMETRI BIOCHIMICI, IMUNOLOGICI ŞI HEMATOLOGICI LA ANIMALE DE LABORATOR

Scopul cercetării

Obiectivele cercetărilor incluse în acest capitol au urmărit studierea influenţei unor reziduuri medicamentoase (sulfonamide) din mierea de albine asupra şobolanilor, rasa Wistar prin:

• evaluarea modificărilor valorilor plasmatice ale parametrilor implicaţi în reacţiile de hipersensibilitate de tip alergic prin analizarea variaţiei valorilor serice ale citokinelor: interleukina IL-2, IL-4, IL-6, IL-8, IL-10, factorul de creştere al endoteliului vascular (VEGF), interferon gamma (IFNγ), factor de necroză tumorală alfa (TNFα), IL-1α, IL-1β, MCP-1, factorul de creştere epidermică (EGF), înainte şi după administrarea de miere de albine conţinând un amestec de sulfonamide (20 μg din fiecare sulfonamidă: sulfadiazina, sulfametazina, sulfatiazol şi sulfametizol, sulfadimetoxina)

• evaluarea unor parametri biochimici (uree, creatinină, acid uric, bilirubină totală, bilirubină directă, aspartat aminotransferaza - AST, alanin aminotransferaza - ALT, triiodotironina - T
3, tiroxina - T4) şi hematologici (hematocrit - Hct, hemoglobina - Hb, numărătoare globule roşii - RBC, concentraţia medie a hemoglobinei dintr-un volum dat de eritrocite - MCHC, volum eritrocitar mediu - MCV) după administrare de miere conţinând sulfonamide.

Introducere

Chimioterapicele antimicrobiene sunt eficiente împotriva bolilor albinelor, însă reziduurile medicamentoase pot să persiste o perioadă mai mare de timp în ţesuturi (uneori chiar şi o lună), iar consumul de miere care conţine astfel de reziduuri reprezintă un potenţial risc pentru sănătatea omului. Literatura include date privind toxicitatea acestor compuşi.

[admin]

Intensitatea acţiunii, durata de acţiune şi toxicitatea sulfonamidelor derivă din capacitatea organismului de a le transforma în sulfonilamidă, activitatea antibacteriană datorându-se structurii sulfanilamidice. Prezenţa grupei metoxi pe radicalii heterociclici determină o întârziere a eliminării din organism şi o acţiune prelungită (Castrejon, 2010).

Se consideră că sulfonamidele au o toxicitate medie care include tulburări gastrointestinale (greaţă, vomă, diaree), reacţii de hipersensibilitate (alergice) care constau în erupţii cutanate, eozinofilie, rareori şoc anafilactic; la persoanele cu deficit genetic de glucozo-6-fosfat dehidrogenază a enterocitelor poate apărea anemia hemolitică. Sulfamidele au acţiune competitivă cu bilirubina pentru situsurile de legare ale acesteia şi de aceea nu trebuie administrate în ultimul trimestru de sarcină şi la nou-născut. Bilirubina nelegată se poate depozita în ganglionii bazali ai creierului şi în subtalamus, determinând encefalopatie toxică (icter nuclear – Kernicterus) (Naisbitt
et al., 2001; Verdel et al., 2006 ).

În urma biotestelor efectuate la rozătoare s-a raportat că sulfametazinul produce tumori cu diferite localizări; de asemenea au fost prezentate dovezi privind toxicitatea sulfonamidelor asupra glandei tiroide (Finkelman, 2007). Unele sulfonamide inhibă prin mecanism competitiv lactoperoxidaza şi tiroid peroxidaza, mediatori în sinteza hormonilor tiroidieni, putând conduce la hipertiroidism.

În plus sulfonamidele pot da uneori febra medicamentoasă, boala serului şi lupus eritematos sistemic (hipersensibilitate de tip III mediată de imunoglobulinele G), toxicitate hepatică (inclusiv necroza).

Sulfonamidele pot da reacţii alergice severe, incluzând toxicitate hepatică şi hematologică, pe lângă toxicitatea dermatologică. Şi reacţiile de fotosensibilizare sunt relativ frecvente la sulfonamide. Aproximativ 3% din populaţie este afectată de reacţii alergice la sulfonamide. Citotoxicitatea compuşilor hidroxilaminici asupra limfocitelor umane a fost demonstrată prin studii
in vitro
(Contreras, 2003). Aceşti compuşi produc ocazional un număr de reacţii alergice (hipersensibilitate), de la rash-uri tegumentare minore (inclusiv reacţii maculopapulare şi reacţii
de tip pruriginos care apar tipic după o săptămână de tratament), până la reacţii severe sau care pun uneori în pericol viaţa pacienţilor cum ar fi: eritemul multiform, sindromul Stens-Johnson şi necroliza epidermică toxică. Reacţiile de hipersensibilitate la niveluri terapeutice de sulfonamide, au fost intens studiate în schimb nu s-au raportat cazuri de alergie la sulfonamide datorită ingestiei de alimente contaminate cu reziduuri medicamentoase, însă manifestările specifice ar fi greu de recunoscut la doze atât de mici. Deoarece în publicaţiile din literatura de specialitate sunt disponibile doar date limitate am decis efectuarea unei evaluări mai complete pentru acest aspect.


Biomarkerii care evidenţiază reacţile de hipersensibilitate sunt citokinele, imunoglobulinele E, limfocitele şi histamina.


Evidenţierea răspunsului imun la şobolani după administrare de miere conţinând sulfonamide


Protocol experimental



Studiul s-a desfăşurat pe 2 loturi de şobolani care au consumat miere conţinând amestec de sulfonamide (100 μg/kg amestec de 5 sulfonamide - 20 μg din fiecare sulfonamidă: sulfadiazina, sulfametazina, sulfatiazol şi sulfametizol, sulfadimetoxina); concentraţiile citokinelor obţinute au fost comparate cu valorile obţinute pentru lotul martor. Fiecare lot a inclus 15 şobolani, pentru ca semnificaţia statistică să fie acceptabilă, iar lotul martor a fost format din 10 şobolani.


Pentru acest studiu s-au selecţionat femele de şobolani rasa Wistar cu greutate de 180 - 220 g. Şobolanii au fost împărţiti în 3 loturi: l - lot de control – administrare prin gavaj gastric de hrană standard şi 2 ml miere de albine, lotul 2 - şobolani cărora li s-au administrat prin gavaj gastric timp de 5 zile, miere cu amestec de sulfonamide şi lotul 3 - şobolani cărora li s-au administrat prin gavaj gastric 2 ml de miere îmbogăţită cu 100 μg/kg amestec de sulfonamide, timp de 14 zile consecutiv.
Studiul a fost realizat în conformitate cu aprobarea emisă de către Comitetul de Etică a Cercetării al Universităţii de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa "- Iaşi.

Material şi metodă

Determinările cantitative ale citokinelor, s-au efectuat pe analizorul Evidence Investigator (
Randox Laboratories, UK), determinările cantitative ale imunoglobulinei E (IgE) s-au efectuat pe aparatul Stat Fax 303 Plus (Awareness Technology, SUA), iar eozinofilele s-au determinat pe analizorul automat de hematologie, model Sysmex XT 1800i (Sysmex Europe Gmbh, Germania).

Reactivi:


Rectivi pentru determinarea simultanăa 12 citokine: IL-2, IL-4, IL-6, IL-8, IL-10, VEGF, IFNγ, TNFα, IL-1α, IL-1β, MCP-1, EGF sunt furnizaţ într-un kit compact care cuprinde:


Kit High Sensitivity Cytokine Array I (cod EV3623, producăor Randox Laboratories, UK)


Control : Multianalit Control (Randox Laboratories, UK) utilizat pentru verificarea preciziei ş acurateţi metodei


Reactivi pentru determinăile de IgE: kit ELISA (Clin Pro Internaţonal, SUA), cod EH-518


Reactivi pentru determinarea hemoleucogramei sunt reactivi dedicaţ pentru analizorul automat de hematologie Sysmex XT 1800i.

Prelucrarea ş interpretarea statistică

Datele obţnute au fost prelucrate statistic în vederea eliminăii variaţilor biologice ş a erorilor de determinare ş totodatăpentru validarea rezultatelor studiului. S-a efectuat în acest scop descrierea statisticăa eşntioanelor de probe pentru obţnerea descriptorilor de interes (medie, mediană eroare standard a mediei - ES, deviaţe standard, varianţă amplitudine, coeficient Skewness, coeficient Kurtosis).

Prelucrarea ş reprezentarea graficăa datelor s-a realizat utilizând module de lucru ale softurilor MedCalc ş Microsoft Office 2007.
Universitatea de Medicinăş Farmacie „rigore T. Popa" - Iaş, Facultatea de Farmacie Popa (Morariu) Ionela Daniela - Determinarea reziduurilor medicamentoase din mierea de albine

53


Testele statistice aplicate: pentru probele cu valori normal distribuite au fost t-Student pentru probe independente cu varianţ egale ş t-Student pentru probe independente cu varianţ inegale, iar pentru cele a căor distribuţe nu a putut fi normalizată- testul Mann-Whitney.

Pentru a verifica normalitatea distribuţei datelor s-au utilizat testele D’Agostino-Pearson ş Kolmogorov-Smirnov.

Rezultate

A. Analiza comparativăa rezultatelor parametrilor analizaţ

Rezultatele obţnute pentru determinarea citokinelor, IgE ş eozinofilelor în urma administrăii de miere conţnând reziduuri de sulfonamide la şbolani Wistar sunt redate în
tabel VII..4.

Media valorilor obţnute pentru citokine, IgE ş eozinofile în cadrul loturilor analizate este prezentatăîn fig.VII.9 - VII.10.