Papornița Moșului
Rezultate 1 la 5 din 5

Subiect: Rabindranath Tagore – Cele 14 cugetari minunate ale unui monument de intelepciune

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.189

    Rabindranath Tagore – Cele 14 cugetari minunate ale unui monument de intelepciune



    Rabindranath Tagore – Cele 14 cugetari minunate ale unui monument de intelepciune







    Rabindranath Tagore a fost un poet, filosof, romancier si pictor indian din provincia Bengal, cunoscut mai ales ca fiind primul non-european care a primit Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1913 cu cartea sa “Ofranda lirica”, Gitanjali. Acesta a fost extrem de influent in introducerea culturii indiene in lumea occidentala si este considerat si acum ca fiind artistul remarcabil creativ al Indiei moderne.


    „In temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete si frumoase, prin care, cu un mestesug desavarsit, a izbutit sa faca din gandirea sa poetica, rostita in propriile-i cuvinte englezesti, o parte integranta a literaturii occidentale“ – Laureatii Premiului Nobel pentru Literatura – Almanah „Contemporanul“. Aceasta a fost motivatia decernarii premiului Nobel lui Rabindranath Tagore în anul 1913.


    In continuare, iti prezentam 14 cugetari minunate ale acestui monument de intelepciune:


    #1. Iubirea este cea mai înaltă fericire la care poate ajunge omul, căci numai prin ea cunoaște că el este mai mult decât el însuși, că e una cu totul.

    #2.
    Credinta este pasarea care canta cand zorii nu au aparut inca.

    #3. Copacii sunt efortul nesfarsit al pamantului de a vorbi cu cerul.

    #4.
    Adevarul marunt se exprima prin vorbe; Adevarul mare se exprima prin tacere.

    #5. Daca nu poti sa accepti adevarul din exterior, trebuie sa te impaci cu minciuna din interior.
    #6. Cerul saruta pamantul prin ploaie, pamantul saruta cerul prin flori.

    #7.
    Am inchis usile sa nu intre greseala. Atunci adevarul m-a intrebat: “Eu pe unde voi intra?”


    #8.
    Iubirea e plenitudinea. Ea nu cerseste, ea dorește.


    #9.
    Daca exista in lume o forta, care sa depaseasca frica pe deplin, sa nimiceasca orice pericol, sa ramana nepasatoare fata de orice paguba chiar si fața de moarte, aceasta forta este iubirea.


    #10.
    Nu te teme de clipa. Asa canta glasul eternitatii.


    #11.
    Este simplu sa fi fericit, dar e foarte greu sa fi simplu.


    #12.
    Numai acela este liber care iubeste libertatea pentru el si care este bucuros sa o extinda si asupra altora.


    #13.
    Un fir de praf nu murdareste o floare.


    #14. Dacă plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele.



    SURSA: http://e-dimineata.ro/rabindranath-t...-intelepciune/


  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.189
    Rabindranath Tagore – Despre cautarea lui Dumnezeu





    Rabindranath Tagore a fost un poet, filosof, romancier si pictor indian din provincia Bengal, cunoscut mai ales ca fiind primul non-european care a primit Premiul Nobel pentru Literatura in anul 1913 cu cartea sa “Ofranda lirica”, Gitanjali. Acesta a fost extrem de influent in introducerea culturii indiene in lumea occidentala si este considerat si acum ca fiind artistul remarcabil creativ al Indiei moderne.

    „In temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete si frumoase, prin care, cu un mestesug desavarsit, a izbutit sa faca din gandirea sa poetica, rostita in propriile-i cuvinte englezesti, o parte integranta a literaturii occidentale“ - Laureatii Premiului Nobel pentru Literatura – Almanah „Contemporanul“. Aceasta a fost motivatia decernarii premiului Nobel lui Rabindranath Tagore în anul 1913.


    In continuare, iti prezentam o poveste plina de intelepciune spusa chiar de Rabindranath Tagore:


    “Ma aflu intr-o cautare dupa Dumnezeu de cand ma stiu, timp de mai multe vieti, inca de la inceputul existentei mele. Odata, am reusit sa-L vad langa o stea indepartata, asa ca m-am bucurat si am dansat de unul singur pentru ca, desi era mare distanta, nu era imposibil de ajuns pana acolo. Am calatorit catre acel loc si in cele din urma am ajuns la acea stea, dar Dumnezeu se mutase catre o alta stea. Astfel au decurs lucrurile vreme de secole.
    Aceasta provocare s-a dovedit a fi atat de mare incat a trebuit sa-mi tin treaza speranta chiar si in momentele in care simteam ca voi ramane lipsit de speranta. Trebuia sa-L gasesc si eram absorbit intru totul de aceasta cautare. Insasi cautarea era atat de misterioasa si de incantatoare, incat Dumnezeu devenise aproape o scuza, iar cautarea se transformase in adevaratul meu tel.
    Si, spre surprinderea mea, intr-o zi am ajuns la o casa aflata pe o stea foarte indepartata, care avea o mica tablita in fata ei, pe care scria “Aici locuieste Dumnezeu”. Bucuria traita nu putea fi descrisa in cuvinte. In sfarsit, eram aproape de implinirea visului meu. M-am grabit sa urc multimea de trepte ce imi statea in fata. Cu toate acestea, pe masura ce ma apropiam de usa, treapta cu treapta, mi s-a strecurat o mare teama in suflet. Chiar in momentul in care eram gata sa bat la usa, m-am simtit paralizat de o mare frica, o frica asa cum nu mai cunoscusem pana atunci. Frica mea era:
    “Daca aceasta este cu adevarat casa lui Dumnezeu, ce voi mai face dupa ce-L voi intalni?”
    Cautarea lui Dumnezeu devenise insasi viata mea, iar a da ochii cu El ar fi echivalat cu o adevarata sinucidere. Si, apoi, ce voi putea face impreuna cu El? Aceste lucruri nu-mi trecusera prin minte pana in acel moment. Trebuia sa ma fi gandit la asta inainte de a-mi incepe cautarea, adica sa ma fi hotarat ce voi face cand voi fi fata in fata cu Dumnezeu.
    Mi-am luat usurel incaltarile in maini si, tiptil, in liniste, cu miscari lente, am pasit inapoi, speriat ca nu cumva Dumnezeu sa auda ceva, sa deschida usa si sa-mi spuna “Unde te duci? Sunt aici, vino inauntru!”. Dupa ce am coborat scara, am alergat cum nu am mai alergat vreodata in viata mea si, de atunci, continui sa-l caut pe Dumnezeu, indreptandu-ma in toate directiile, dar ocolind dinadins casa in care locuieste cu adevarat. Acum stiu casa ce trebuie sa fie ocolita. Asa imi continui cautarea, si ma bucur de calatorie, de neincetatul meu pelerinaj.”



    SURSA: http://e-dimineata.ro/rabindranath-t...-lui-dumnezeu/



  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.189
    În temeiul versurilor sale profund sensibile, proaspete și frumoase, prin care, cu un meșteșug desăvârșit, a izbutit să facă din gândirea sa poetică, rostită în propriile-i cuvinte englezești, o parte integrantă a literaturii occidentale“ (Laureații Premiului Nobel pentru Literatură – Almanah „Contemporanul“, 1983 , pag 101) Aceasta a fost motivația decernării premiului Nobel lui Rabindranath Tagore în anul 1913.
    Fiu al lui Debendranâth Thâkur, unul din fondatorii mișcării „Brahmo Samaj“, Tagore a crescut într-o famile de artiști și reformatori sociali și religioși, opuși sistemului castelor și favorabili unei ameliorări a condiției femeii indiene. Tagore și-a făcut studiile la Calcutta și în Anglia, unde a studiat dreptul. În 1906, după divizarea Bengalului, aderă la mișcarea naționalistă indiană. Tagore este cunoscut atât ca poet, cât și ca filosof, însă aceste două calități sunt greu de separat în cultura indiană, în mod implicit filosofia este permanent prezentă în poezia sa. S-a interesat de problemele educației și, în 1921, reorganizează Universitatea „Vishba-Bharati“ din Shantiniketan, unde însușirea culturii indiene este accesibilă atât studenților indieni, cât și celor străini. În 1951 a fost recunoscută ca Universitate internațională de stat. A început să scrie poezii încă de la vârsta de 17 ani. Operele sale au fost scrise în dialectul bengalez, pe care Tagore le traducea el însuși în limba engleză. A fost cel mai important scriitor indian din epoca colonială. Tagore a scris poezii, povestiri, romane, drame și eseuri filosofico-pedagogice. Opera sa literară cea mai faimoasă este culegerea de poezii „Grădinarul“ sau „Ofranda lirică“ (1913). Alte opere mai cunoscute sunt romanul „Căminul și lumea“ (1910), drama „Oficiul poștal“ (1912). Scrierile sunt pătrunse de o adâncă religiozitate și reflectă admirația pentru natură și pentru patria sa, India. Începând cu anul 1929 a început să se ocupe cu pictura, a fost și compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Imnurile naționale ale Indiei și Bangladeshului sunt compuse pe cuvintele unor poeme ale lui Rabindranath Tagore. A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913). (Conform Wikipedia)

    Astăzi, noi vă oferim un set de 12 de cugetări minunate ale acestui monument de înțelepciune.


    1. Iubirea este cea mai înaltă fericire la care poate ajunge omul, căci numai prin ea cunoaște că el este mai mult decât el însuși, că e una cu totul.
    2. Credința este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă.
    3. Copacii sunt efortul nesfârșit al pământului de a vorbi cu cerul.
    4. Adevărul mărunt se exprimă prin vorbe; Adevărul mare se exprimă prin tăcere.
    5. Dacă nu poți să accepți adevărul din exterior, trebuie să te împaci cu minciuna din interior.
    6. Cerul sărută pământul prin ploaie, pământul sărută cerul prin flori.
    7. Am închis ușile să nu intre greșeala; m-a întrebat atunci Adevărul: „Acum pe unde să intru eu?”
    8. Iubirea e plenitudinea. Ea nu cerșește, ea dorește.
    9. Dacă există în lume o forță, care să depășească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să rămână nepăsătoare față de orice pagubă chiar și față de moarte, această forță este iubirea.
    10. Nu te teme de clipă. Așa cântă glasul eternității.
    11. Este simplu să fi fericit, dar e foarte greu să fi simplu.
    12. Numai acela este liber care iubește libertatea pentru el și care este bucuros să o extindă și asupra altora.



    Citeste mai departe: Rabindranath Tagore – 12 cugetări – File de Lumina http://filedelumina.ro/2012/08/02/ra...#ixzz5djd5xQMd

  4. #4
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.189
    Rabindranath Tagore



    "Când un suflet omenesc trage cortina grea a eului şi stă faţă-n faţă cu iubirea veşnică e ca şi când l-ar privi pe Maestru creând o lume. Când viaţa omului iese teafără din rătăcirile eului şi-şi găseşte în suflet unitatea sa cu Dumnezeu, conştiinţa veşniciei e un semn imediat al existenţei, tot aşa precum lumina într-o flacără." Rabindranath Tagore

    "Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure." Rabindranath Tagore
    "Păsărilor care s-au născut in colivie, le este cel mai frică de cer." Rabindranath Tagore

    "Căutătorul adevărului trebuie să bată la fiecare ușă străină ca să ajungă într-un sfârșit la a sa, la fel ca și cum cineva trebuie să rătăcească prin toate lumile exterioare, pentru a ajunge la altarul cel mai intim din interior, la sfârșit." Rabindranath Tagore, Gitanjali

    "Voi încerca întotdeauna să conduc toate relele departe de inima mea și să păstreze dragostea mea în floare, știind că acolo e locul tău, în sanctuarul lăuntric al inimii mele. Știind că puterea ta îmi dă puterea de a acționa, va fi efortul meu de a manifesta asta în acțiunile mele." Rabindranath Tagore, Gitanjali

    "Licuricii spuneau stelelor: 'Învăţaţii afirmă că lumina voastră se va stinge odată'. Stelele n-au răspuns." Rabindranath Tagore

    Poemele scurte gen Haiku- "Licuricii"- dăruiți admiratorilor din România, după vizita lui Tagore în țara noastră, prin secretarul maestrului:

    1.Sunt ale mele vise licurici,
    Vii nestemate sclipind în întuneric,
    Alese din lumină boabe mici,
    În amorţite nopţi zburând himeric.

    2.Sunt stihuri scurte, mâzgălite,
    Şoapte de necunoscute flori
    La margine de drum uitate
    De ochi privind nepăsători.

    3.Ce-i visul? Clădit de zburătoare în firide
    Din ale somnului întunecate grote,
    E doar un cuib din rămăşiţele uitate
    Şi azvârlite-n colb de caravana zilei.

    4.Primăvara risipeşte
    Petalele ce n-au un mai târziu,
    În jocul clipei ea uitând
    Că ele-ascund un rod ce-i viu.

    5.Cătuşe rupe bucuria, trezită
    Din al pământului somn.
    Erupe-n dans în frunzele vii.
    Aripi de o zi ce-n veci nu adorm.

    6.Opere însemnate ce eterne-mi păreau
    De mult sunt epave duse la fund.
    Dar înoată şi-acum pe timpul-ocean
    Vorbele-mi spuse cu uşurinţă de fulg.

    7.Moliile din beciul minţii
    Fac aripi translucide
    Şi-n zbor de bun rămas
    Se duc spre soare-apune.

    8.Un fluture nu ţine şirul lunilor.
    El numără doar clipe.
    Şi totuşi tot timpul lumii
    Îl are el pe aripe.

    9.Călare pe surprize-naripate
    Gândurile-mi pleacă-n zbor.
    Duc hohotul de râs în spate.

    10.Priveşte-ndrăgostit copacul
    La frumoasa-i aşternută umbră.
    Deşi e-n veci a lui, întreagă,
    În braţe nu poate să o strângă.

    11.Iubirea mea te prinde-n chingă de lumină
    Voind a mi te-nchide nu-n zid,
    Ci-n libertate, cu fire translucide.

    12.Noaptea, un hău fără fund,
    Fără de mal ocean întunecat.
    Ziua, plutind uşor înspre larg,
    Din spumă, clăbuc viu colorat.

    34.Iată Dumnezeu Copilul cum râde
    Înconjurat de jucării celeste:
    Nori vagabonzi, umbre din nopţi,
    Lumini trecute fără veste.

    35.Şopti un vânticel spre lotus o-ntrebare:
    „Care ţi-e taina, floare?”
    „Taina sunt chiar eu”, mărturisi cel întrebat.
    „De mi-o răpeşti, dispar şi sunt uitat.”

    36.Libertatea locuieşte-n furtună;
    Robia, în trunchiul de glie legat.
    Vântul le-aduce-mpreună
    La bal de copac, în ram clătinat.

    98.Iubirea mea pluteşte în derivă
    Dusă de vânt departe.
    Cămin nu-i pentru ea
    Cuibul din care a zburat
    Vechea iubire-n moarte.

    99.Flacăra durerii face pod de lumină,
    Arc peste suflet, prin mâl şi prin tină.
    100.Muntele piere, Iarba rămâne undeva.
    De multe ori murind În lume se va-napoia.

    123.Umbra nopţii, ca durerea – fără voce, mută.
    Umbra dimineţii, precum pacea – doar tăcută.

    124.Trufia-şi scrijeleşte
    Încruntarea-n stâncă.
    Iubirea se lasă în flori
    Şi învinsă cântă.
    Film documentar Rabindranath Tagore:

    126.Muntele visează-n cer
    Nor uşor să fie,
    Liber şi pribeag
    Întru veşnicie.

    127.Cerneala vărsată
    Ca să o ascundă bine
    Au scris cuvântul zi
    Cu nopţile pline.

    125.Pensula supusă pictează
    Doar un adevăr ciuntit,
    Să-ncapă pe-ngustul şevalet
    Ce trebuie slujit.

    126.Muntele visează-n cer
    Nor uşor să fie,
    Liber şi pribeag
    Întru veşnicie.

    127.Cerneala vărsată
    Ca să o ascundă bine
    Au scris cuvântul zi
    Cu nopţile pline.

    166.De ce-i atâta cer deasupra?
    Ca loc destul să fie
    Pentru pământ să-şi facă
    Din vise-mpărăţie.

    167.Luna în creştere zâmbeşte cu-ndoială
    Când află că-i numai un crâmpei
    Din perfecţiunea-ntreagă.

    205.Forma lutul şi-a ales,
    Ritmul s-a ascuns în forţă,
    Fiinţa vrut-a înţeles.

    Sursa:
    http://www.fundatia-luceafarul.ro/ar...anath-tagore-0

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 18.08.2019 la 17:06.

  5. #5
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.189




    Un pumn de ţărână putu să-mi ascundă semnul tău,
    când nu-i cunoşteam înţelesul.
    Acum, fiind mai înţelept, îl citesc în toate cele
    ce-l tăinuiseră mai înainte.
    El e zugrăvit pe frunzele florilor;
    în stropi îl aruncă valuri din spuma lor;
    dealuri îl poartă sus pe vârfuri.
    Întorsesem faţa mea de la tine,
    de aceea citii întoarse semnele
    şi nu pricepui înţelesul lor.


    Partea mea din ce e mai bun pe această lume
    îmi va veni din mâinile tale:
    iată făgăduiala ta.
    De aceea străluceşte lumina ta în lacrimile mele.
    Mă tem să mă las călăuzit de alţii, ca să nu mă depărtez de tine,
    care aştepţi la o cotitură a drumului
    să fii călăuza mea.
    Merg cu îndârjire pe drumul meu,
    până ce însăşi nebunia mea mi te va aduce la uşă.
    Căci am făgăduiala ta
    că partea mea din ce e mai bun pe această lume,
    îmi va veni din mâinile tale.



    Vorba ta e simplă maestre,
    nu însă a acelora care vorbesc despre tine.
    Înţeleg glasul stelelor tale şi tăcerea pomilor tăi.
    Ştiu că inima ar vrea să mi se deschidă ca o floare;
    că viaţa mi s-a adăpat la un izvor tainic.
    Asemenea unor păsări din ţara solitară a zăpezii,
    ademenite de căldura primăverii,
    zboară cântecele tale în jurul inimii mele,
    vrând să-şi facă în ea cuiburile;
    iar eu sunt mulţumit în aşteptarea anotimpului vesel.



    Ei ştiau drumul şi plecară să te caute de-a lungul cărării înguste;
    eu însă pornii de-a dreptul în noapte, căci eram neştiutor.
    Nu eram îndestul de priceput, să mă tem de tine în întuneric;
    de aceea ajunsei pe neaşteptate în pragul tău.
    Înţelepţii mă dojeniră şi-mi porunciră să plec din nou,
    căci nu venisem pe cărare.
    Mă întorsei cuprins de îndoială,
    tu însă m-ai oprit;
    iar dojana lor crescu din zi în zi.



    Nu: vouă nu vă este dat să deschideţi bobocii în flori.
    Scuturaţi bobocul, loviţi-l; e peste puterile voastre
    să-l faceţi să înflorească.
    Atingerea voastră îl întinează;
    voi rupeţi petalele rând pe rând şi le aruncaţi în ţărână.
    Dar nici o culoare şi nici un parfum nu apare.
    Nu! Vouă nu vă este dat să deschideţi bobocii în flori.
    El, care e în stare să deschidă bobocul,
    o face atât de simplu.
    Îi aruncă o privire şi seva vieţii îi curge prin fibre.
    La suflarea lui, floarea îşi întinde aripile
    şi fâlfâie în vânt.
    Culori izbucnesc ca nişte dorinţe,
    parfumul dă la iveală o dulce taină.
    El, care e în stare să deschidă bobocul,
    o face atât de simplu.




    Un zâmbet şiret se revărsă peste ceruri,
    în ceasul când ai îmbrăcat inima mea în zdrenţe
    şi ai trimis-o pe drumuri să cerşească.
    Ea merse din uşă în uşă
    şi de atâtea ori, când talerul ei era aproape plin,
    fu prădată.
    La capătul zilei anevoioase ea ajunse la poarta palatului tău
    şi-ţi întinse jalnicul ei taler;
    şi tu ai venit şi luând-o de mână ai aşezat-o
    lângă tine pe tronul tău.





    Parfumul strigă înăuntru bobocului:
    ”Vai! Ziua asfinţeşte, preţioasa zi de primăvară,
    şi eu sunt închis în potir!”
    Copile, nu-ţi pierde curajul!
    Cătuşele tale se vor rupe în bucăţi,
    bobocul va înflori şi primăvara va dăinui
    şi atunci, tu vei muri în belşugul vieţii.
    Parfumul se zbuciumă şi tremură înăuntrul bobocului, strigând:
    ”Vai! ceasurile trec şi eu încă nu ştiu nici încotro merg, nici ce caut!”
    Copile nu-ţi pierde curajul!
    Vântul de primăvară ţi-a ascultat dorinţa şi
    ziua nu va apune fără să-ţi împlineşti viaţa.
    Viitorul îi pare întunecat şi parfumul strigă deznădăjduit:
    ”Vai! Din vina cui e viaţa mea atât de fără rost?”
    ”Cine poate să-mi spună, de ce sunt în afund?”
    Copile, nu-ţi pierde curajul!
    Se apropie dimineaţa desăvârşirii,
    când vei amesteca viaţa ta cu toată viaţa
    şi vei cunoaşte, în sfârşit, menirea ta.



    Doamne, e încă un copil!
    Ea aleargă prin palatul tău şi se joacă
    şi încearcă să facă şi din tine o jucărie.
    Nu-i pasă dacă părul ei se despleteşte
    şi dacă târăşte haina în ţărână.
    Ea aţipeşte, când vorbeşti cu ea şi nu răspunde -
    şi floarea ce-i dai dimineaţa
    alunecă în ţărână din mâna ei.
    Când izbucneşte furtună şi întunericul stăpâneşte cerul,
    ea nu poate dormi.
    Păpuşile zac împrăştiate pe jos,
    iar ea te prinde cuprinsă de spaimă.
    Se teme să nu uite ceva din slujba ta.
    Tu însă priveşti zâmbind la jocul ei.
    O cunoşti.
    Copilul, ce şade în ţărână, e mireasa ce ţi-ai ales;
    jocul ei se va potoli şi se va adânci în iubire.


    (Rabindranath Tagore - Culesul roadelor)






    Rabindranath Tagore: Poet and P
    https://www.google.com/search?q=Rabindranath+Tagore+painting&

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •