RENAȘTEREA STATULUI NAȚIONAL DACOROMÂN ZAMOLSIAN. UN PROIECT AL CONSTITUȚIEI DACOROMÂNIEI Dr. Geo Stroe 1. Oamenii, de la începuturi, în toată preistoria și istoria noastră străveche, veche, medievală, modernă și, parțial, contemporană oamenii au acționat conform credințelor lor dominante din acele vremuri. Nici astăzi nu se poate spune că se gîndește în funcție de credințele noastre, fie ele științifice (și adevărul științific poate fi o ”credință” pentru cel care crede în adevărul științific!), fie ele religioase (în filosofia confesiunii proprii), ori pur și simplu credința hazardului, după care totul este întîmplător în haos, ori în credința determinismului (conform căreia totul are o cauză și un efect care decurge din acea cauză). Ca oameni ai acestor locuri, recunoscute de mulți drept ”Grădina Maicii Domnului”, ei au fost legați de geniul acestui pămînt. Statornicia lor autohntonă este dovada că mai sunt și acum, aici, prin generațiile care au rămas, rămîn și vor rămîne. Ca să refundamentăm rostul nostru, ca națiune și ca stat aici, în Carpați, pe Dunăre și la Marea Neagră cu difuziune în Balcani, pînă în Caucaz, Marea Baltică și pînă pe Rin este nevoie de o scurtă privire din trecut și pînă acum. 2. Am fost mereu națiunea matcă a Europei, la gurile Dunării, în calea răutăților lumii. Peste noi au venit invadatorii, datorită blestemului aurului, pentru că aveam pășuni grase și păduri dese, petrol și grîne. Toți marii lumii aici au venit să se îndestuleze. Fără bogățiile noastre nu s-ar fi pornit, ori s-ar fi oprit războaie, nu ar fi crescut ambiții imperiale etc. Pe scena lumii au apărut, la toate punctele cardinale, imperii care au rîvnit la teritoriul și bogățiile naturale de aici, care au invadat și devastat, jefuit și ucis populația de pe aceste meleaguri, unii mai mult, alții mai puțin. Mai devreme sau mai tîrziu, de pe acest teritoriu, acele imperii s-au retras, au dispărut din istorie, au făcut implozie, însă strămoșii noștri au rămas. Dacă Atlantida, Pelasgia, Ramania, Tracia, Geția (masa- tiras – ori Goția în formele vizi-, ostro- etc.), Sciția, Sarmația, Agatirșia, Valahia, Vlahia, Romania au existat, succesoarea lor cea mai importantă a fost Dacia și este România de azi și de mîine, pentru viitor DacoRomânia, pentru că între Dacia și România nu încape nici o cratimă, liniuță de despărțire, România fiind Dacia, numai că e ceva mai mică decît Dacia care a fost. În fond, teritoriul este același, limba pe care o vorbim este aceeași evoluată prin milenii, majoritatea au codul genetic al strămoșilor, aceeași credință pentru că actualul creștinism ortodox este urmașul paleocreștinismului zamolsian, aceleași obiceiuri, același mod de a fi în timp. Națiunea dacoromână s-a constituit de peste 12 milenii după Zamolse, cu multe milenii înainte de Christos. Trebuie să avem în vedere ce s-a petrecut cu noi în statornicie în centrul și sud-estul Europei. Pentru a cuprinde într-un singur cuvînt identitatea de-a lungul a 12 016 ani după Zamolse (d.Zm) – adică de la Zamolse pînă astăzi, țării noastre, prin convenție, la Academia DacoRomână, am denumit DacoRomânia.
Suntem ceea ce Nicolae Iorga numea ”un Stat de necesitate Europeană. Răzimată pe cetatea carpatică și veghind asupra gurilor Dunării, străjuind aici în numele și interesul întregii Europe din spatele ei - ba, încă și mai departe - se cheamă că România noastră trăiește și vorbește aicea nu numai pentru dînsa singură. Statul nostru este deci, în atenția estului și vestului, nordului și sudului deopotrivă - și în tot timpul. Ea deține, cum s-a spus, cu adevărat o pozițiune - cheie. Iar atenția aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă și simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi și apetit sau primejdie. Înseamnă, deci, că, mai mult decît oriunde aiurea, veghea în astfel de puncte trebuie să fie mereu trează (veghea ta, a celui acolo așezat). Ideea de hotar, de putere și apetit economic internațional, de autarhie și independența, trebuie purtată acolo mereu în conștiințe, ca o obsesie. Suntem, prin poziția noastră pe glob, dar și prin cele ce poartă fața și ascund măruntaiele pămîntului nostru, ca o stînă carpatică la un vad de lupi. Ciobanii, drept aceea trebuie să aibe ghioagă bună toți și ... să doarmă cît mai puțin. Se înțelege, deci un Stat cu o astfel de situație în care te urmează în tot locul vânturile, valurile, dator este, el cel dintîi, să cunoască aceasta
2
situație și să-și dea permanent seama de toate, bune și rele, cîte se ascund într-însa. Toți membrii acestui Stat, și în primul rînd pătura lui conducătoare, trebuie să-și aibă gîndul mereu ațintit la ele” (Gheorghe I. Brătianu).
Gânditorul român Mircea Eliade spunea că: ”Misiunea istorică a unui popor este verificată de două lucruri:1) de puterea cu care ştie să-şi apere pământul, libertatea şi drepturile; 2) de vigoarea cu care creează valori. Clasele sau grupurile care împlinesc aceste funcții esenţiale sunt singurele care se pot numi grupuri vitale, fără de care o naţie riscă să dispară din istorie”.
Concept de stat înseamnă organizarea politică a unei națiuni. Formele și evoluțiile prestatale și statale au purtat amprenta organizărilor specifice ale vremurilor. Aproape de fiecare dată a trebuit să ne strîngem rîndurile celor de același nat pentru a face față amenințărilor din afara spațiului în care trăiam atunci. Ca oameni ai apelor, aceste formațiuni prestatale au apărut pe văile rîurilor mici și mari, ale apelor curgătoare, în general, de la vărsare la izvoare.
De fiecare dată a fost nevoie să ne restructurăm statul, să ne adaptăm vremurilor în care am trăit, să pregătim structurile ca să răspundă nevoii de apărare, cu instituțiile de care aveam nevoie pentru a rămâne aici, ca învingători în lupta pentru teritoriu.
Statul nostru, începînd din vremurile lui Zamolse, a fost pregătit spiritual să existe. Unitatea spirituală, limba, cultura materială și imaterială, teritoriul comun, calitățile psiho-morale și sociale, schimburile comerciale între diferitele zone, regiuni ale întinsului teritoriu au asigurat, ulterior, unitatea statală refăcută de Burebista – din datele certe ale istoriei străvechi a strămoșilor noștri.
Unificări teritoriale anterioare celei împlinite de Burebista au apărut ori de cîte ori au fost necesare uniri pentru apărarea contra invadatorilor.1
Cum un stat este născut din interesul politic al unei națiuni pentru a supraviețui și lupta împotriva celor care vor să îi ia teritoriul și bogățiile solului și subsolului, în mod necesar, el și-a creat instrumentele de care avea nevoie pentru a avea continuitate pe acel teritoriu și a-l menține în stăpînirea sa.
Din negura timpului cunoaștem că state autohtone ale masageților (sciți) conduși de regina Tomiris au opus rezistența oștilor persane ale marelui Cirus la 514 î.Chr.2 Episodul geților din cîmpia dunăreană este consemnat în cronicile vremurilor străvechi, ca și în vremea lui Dromichete, cu trei secole înainte de Christos, contra lui Lisimah etc.
Atunci eram națiune constituită, avea populație, teritoriu, viață social-economică comună, forța militară cu reacții capabile de apărare victorioasă.
Unii spun că istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele lui: banul occidental şi naționalismul român. Probabil că în această cheie a valorilor iudaice se justifică naționalismul nostru prin istoria credinței strămoșești. Banul - purtător și suport al valorilor iudaice, a identificat la gurile Dunării
1 Dacă evenimentele geologice de după glaciațiune au dus la ruperea pragurilor strîmtorilor Bosfor și Dardanele, în consecință rezultînd invadarea cu apa oceanului planetar a Mării Negre dinspre Marea Marmara, Egee și Mediterană, astfel că s-a produs evenimentul catastrofal al Potopului. Acesta, de fapt, a avut loc în Marea Neagra - pe atunci o mare dulce provenită din apa ghețarilor din nordul Europei, din munții Europei centrale si de sud est. Urmarea acestei catastrofe a produs roirea locuitorilor – (simbolic vorbind de Turnul Babel), iar distanțarea teritorială de malurile Mării Negre a dus la autonomizarea limbii unice din vechea Atlantidă și apariția mai multor limbi diferite. Astfel se explică modalitatea în care Zamolse, Samas este invocat în Codul lui Hamurabi din vechimea statului de pe Tigru si Eufrat, iar credințele sunt asemănătoare în toata Europa și Asia Mică, precum și în imediata lor apropiere. Un calcul aproximativ al evenimentului geologic aproximează un orizont de timp de peste 7 500 ani înainte de Christos, ceea ce înseamna că anterior acestei date s-a produs coagularea unei doctrine religioase a lui Zamolse fundamentul unificator spiritual al națiunii plămădite și zamolsianismul a existat și a produs efece spirituale înainte de marea catastrofă biblică.
2 Oastea sciţilor condusă de Idanthyrsos a adoptat o tactică adecvată: evacuarea familiilor şi a bunurilor din calea adversarului şi hărţuirea acestuia, fără a angaja o bătălie decisivă pe care ar fi pierdut-o. Prin această tactică "este cu neputinţă să le scape cineva când vine cu oaste împotriva lor, şi nimănui nu-i stă în putere să dea de ei dacă ei înşişi nu vor să se arate. Căci sciţii n-au nici cetăţi, nici ziduri întărite, ci toţi îşi poartă casa cu ei şi sunt arcaşi călări, trăind nu din arat, ci din creşterea vitelor şi locuiesc în căruţe; cum să nu fie ei de nebiruit şi cu neputinţă să te apropii de ei?" (Herodot, IV, 46).
3
interese mari şi precise cum ar fi să oprească pe ruși să înfăptuiasca Testamentul lui Petru cel Mare de a înainta spre Constantinopole și mările calde. Tot astfel, cele ale coloniștilor greci de a achiziționa de produse agrare foarte ieftine, pe care apoi să le vîndă scump, concomitent cu vînzarea de produse industriale scumpe aduse din occident (cu un profit de la particulari și altul de la stat cu mari avantaje comerciale pentru bunăstarea lor. Tot astfel, interese economice cum ar fi acelea de a extrage direct bogății ale solului şi subsolului de aici, cu mînă de lucru specializată tehnic din străinăinatate, dar cu lucrători ieftini băștinași. Mai ales interese financiare pentru a încasa dobânzi mari de pe urma împrumuturilor acordate statului român, ori celor din economia privată din România Mică, apoi în România Mare, ori mari oportunități după războiul de Independență, campania din 1913, ori războiul de Întregire a Neamului. Momentul chemării unei dinastii germane, deși de alte 9000 de ani ne reprezentam și singuri în diplomația europeană pentru a ne redobîndi suveranitatea și recunoaștere este semnificativ. Primul rege a urmat planul patriotului Alexandru I - Cuza, adevăratul domnitor care a modernizat România. Însă tot atît de adevărat este că ultimii doi regi de sînge străin au produs daune uriașe imaginii statului, înainte și după al doilea război mondial, dar și visteriei țării. Au fost vremuri de război, de dictatură, de democrație, iar statul român a fost pus la grea încercare, dar a supraviețuit. Viața statală a existat pe teritoriul DacoRomâniei continuu și permanent de la începutul lumii și facerea națiunii, în forma fărîmițată și rareori în forma unificată mai ales in preajma unor mari amenințări din diferite puncte cardinale. 3. După unii, statul român actual nu apără bogățiile țării şi nu garantează munca națiunii pentru că nu e statul național al Românilor ci, pentru că ar fi tocmai statul sucursală la gurile Dunării, este doar al burgheziei occidentale. Numai cu ajutorul ei ar fi fost recreat, în interesul ei, la sugestiile ei imperative, fără drept de apel, chiar după modelul furnizat de ea, recent ca un fel de stat de drept. Un deceniu de așa zis stat de drept a fost suficient pentru a devoala un fel de stat capturat de interese occidentale care au virusat decizii mafiote, antinaționale. S-a mers pînă acolo încît acest statul îi apără deseori pe străini și nu pe noi. Vin mituiesc, ne fură, ca-n colonii, așa cum se întîmplă și azi. Înțelegem bine cum spuneau gînditorii interbelici: ” De ce să ari, să gândești, să alergi – în plus? Pentru cine? Pentru ce? Lumina va fi tot opaiț, drumul tot cărare, casa tot bordeiu”. Rușii au susținut 12 invazii pe la noi, cu pagube incomensurabile. Nici cu turcii nu a fost ușor dar parcă s-au purtat mai domnește cu țările române... Criticile că românul ar fi leneș, ar fura și ar trăda prin surprindere par a fi întemeiate cită vreme munca lui cinstită este furată cu legea în mînă in statul de drept, voința lui politică este ignorată în democrația dictatorială, în ajutorul căreia sa state de drept - model occidental. După expresii interbelice: ”Aici e sursa adevărată a indolenței românești: în exploatare. Să nu ne înșele palatele bucureștene: sunt contuarele străinilor. Să nu ne înșele vilele din noile cartiere ale capitalei: sunt ale vechililor, ale noilor ciocoi cu bodyguard, ori ale familiilor de mari oameni politici mafioți. Să nu ne înșele o rețea telefonică cu cablu - Internet, o linie ferată, o șosea nouă (azi, autostrăzile moderne!), aerodromuri : nu le fac pentru noi şi unde ne trebuie nouă, ci pentru ei şi unde le trebuie lor. Să nu ne înșele forfota comercială din mall-uri, economică, financiară mulțimea de bănci gigantice, politică: nu noi ne sbatem, ei – ”ca să ne sugă mai bine.” Națiunea română stă deoparte: de viața occidentală luxoasă, de viața economică, în care nu poate decât să fie spoliată, deoparte de statul liberalo-democrat, care înlesnește spolierea sa. Națiunea e în rezistență pasivă. De aceea se vorbește în România numai cu jumătate de gură şi nici-o treabă nu e întreagă. De aceea țara noastră, mare şi bogată face ”impresia unei case de vădană: nici pustie şi nici vie.” De aceea suntem țara lui „a-da, bine-bine, lasă-lasă". Ruinele unei industrii care speriase occidentul sunt pline de bălării și nici măcar nu sunt complet demolate să nu mai știe vreodată tineretul ce a construit generația pensionarilor de azi. ”Una dintre ursitoare – naționalismul român – a fost înșelată: în loc de sfat propriu s-a trezit cu tejghea străină. (Și după, 23 August 1944, decembrie 1989, și după Collectiv!...) Acest contuar al burgheziei apusene şi-al vechililor ei trebuie dărâmat fără zăbavă şi în locul, pe care l-a uzurpat cu silnicie
Răspunde cu citat
Marcaje