Smerenia nu nseamnă să te frngi n faţa oricui şi să accepţi orice





Este necesar totodată să arătăm că smerenia trebuie legată de nţelepciune. Ele nu pot fi despărţite.

Dacă le desparţi greşeşti. nţelepciunea fără smerenie duce la mndrie, iar smerenia fără nţelepciune poate duce la unele defecte, chiar la prostie. Pentru smerita cugetare trebuie să stai cu mintea n inimă, spun Sfinţii Părinţi.nţeleaptă fiind smerenia nu nseamnă să te frngi n faţa oricui şi să accepţi orice. Iisus Hristos, chipul smereniei şi al blndeţei nfruntă şi mustră pe cei mndri, pe fariseii şi cărturarii făţarnici. De asemenea El izgoneşte din templu pe vnzătorii de animale şi schimbătorii de bani, care nesocoteau sfinţenia şi iubirea de Dumnezeu. Tot aşa Petru, n smerenia lui nţeleaptă nfruntă pe conducătorii poporului său. Fiind chemat n faţa Sinedriului şi primind poruncă să nu mai vorbească de Iisus a răspuns: Este drept naintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult dect de Dumnezeu? (F.Ap. 4, 1). n nţelepciunea lui smerită ne-a dat şi nouă un exemplu pentru a şti pe cine şi cum să ascultăm.
Biserica, ne arată smerenia nţeleaptă ca fiind virtute necesară pentru a ni se deschide uşile pocăinţei. Cum am putea porni altfel pe calea pocăinţei dacă nu am fi conştienţi de păcatele noastre? De aceea fără smerenie nu poate fi nici pocăinţă nici evoluţie spirituală nimic. Dacă omul a căzut prin mndria minţii, poate birui numai prin virtutea ce i se opune: smerenia. Ca urmare la baza tuturor virtuţilor se află smerenia nţeleaptă, iar la baza tuturor răutăţilor găsim mndria, pofta, invidia etc. Coroana virtuţilor este iubirea, iar culmea răutăţilor este justificarea păcatelor care se face din mndria de a ieşi nevinovat.

Din Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, p. 17-18


SURSA: http://www.ganduridinierusalim.com/s...accepti-orice/