Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: De la un stup la o industrie.Cum a ajuns Romnia să aibă primul Combinat Apicol

  1. #1
    Administrator
    Data nscrierii
    25.06.2014
    Posturi
    7.912

    De la un stup la o industrie.Cum a ajuns Romnia să aibă primul Combinat Apicol

    De la un stup la o industrie. Cum a ajuns Romnia să aibă primul Combinat Apicol din lume
    de Dan Gheorghe , 03 decembrie 2012








    Omul care şi-a depăşit epoca - Veceslav Harnaj - a transformat apicultura din Romnia ntr-o adevărată industrie şi, mai mult, a realizat o asociere ntre apicultori, de tip privat, n plin comunism.
    "Totul s-a făcut cu banii apicultorilor"

    La sfrşitul anilor '70, un oaspete străin venit la Combinatul Apicol din Băneasa l ntreba pe Vceslav Harnaj, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din Romnia, cum a fost posibil, din ce resurse anume, să se facă un adevărat mastodont industrial. Pentru că aici erau şi fabrica propriu-zisă, n care se obţineau diverse produse pe baza mierii de albine, dar şi institutul de cercetări, plus un liceu cu profil apicol. Toate acestea făcuseră din Romnia, n acele timpuri, cel mai mare exportator de miere de albine din Europa şi al cincilea producător mondial. La această ntrebare, profesorul Harnaj a răspuns tranşant - "statul nu a trebuit să-şi desfacă baierele pungii ca să construiască ce e aici. Totul s-a făcut cu banii apicultorilor din Romnia, a zecilor de mii de oameni care fac parte din asociaţia noastră". Era cu siguranţă o mare surpriză, la momentul respectiv, să constaţi că n ţara asta se construise ceva care nu se ncadra deloc n "măreţele" realizări ale "epocii de aur", şi mai ales nu se desăvrşise la "indicaţiile preţioase" ale "mult iubitului şi stimatului"...
    Un sistem privat ntr-o ţară comunistă
    Să construieşti o adevărată industrie care să aibă la bază minuscula albină pare incredibil. Despre cel care a fost profesorul Veceslav Harnaj nu se prea cunoaşte n Romnia. "Ştim mai mult noi, apicultorii", spune preşedintele de azi al asociaţiei, Ioan Fetea. Aşa exclamă şi directorul ştiinţific al Institutului de Cercetare pentru Apicultură, Adrian Siceanu. Poate că la fel de surprinzător e că, după 1990, cnd multe fabrici şi combinate s-au distrus n Romnia, sistemul conceput de profesorul Harnaj a rămas funcţional, n cea mai mare parte a sa. "Aş putea spune că 70% din tot ce a conceput Veceslav Harnaj este ncă n patrimoniul asociaţiei noastre", susţine Ioan Fetea. Poţi vedea azi, la Băneasa, n apropierea aeroportului, pe o suprafaţă de mai multe hectare, clădiri cu o ciudată arhitectură, care la exterior au aspect de fagure. "Tot ce vedeţi aici s-a făcut de către profesorul Harnaj", continuă directorul ştiinţific Adrian Siceanu. Este o poveste care a nceput ncă din anul 1957, cnd Veceslav Harnaj nfiinţează Asociaţia Crescătorilor de Albine din Romnia. Era de necrezut ca ntr-o ţară comunistă, unde statul controla tot, să apară un tip de asociere care se apropia mai degrabă de un sistem privat, aşa cum remarcă şeful de azi al asociaţiei, Ioan Fetea. "Era un om vizionar, ştia exact ce avea de făcut", spune directorul Siceanu, care l-a cunoscut pe profesorul Harnaj ncă din 1971. "Pe atunci eram elev la Liceul Apicol. Profesorul ne spunea nouă, elevilor, cum vede el dezvoltarea apiculturii n Romnia", şi aminteşte Adrian Siceanu.
    Motoarele industriei apicole romneşti, pornite n 1965
    Asocierea tuturor apicultorilor din ţara asta, aşa cum o gndise Veceslav Harnaj, nu avea nimic n comun cu "moda" de tip socialist, a cooperativelor. Ideea era ca apicultorii să contribuie, dar să şi beneficieze, n totalitate, de roadele sistemului din care făceau parte. Zeci de mii de apicultori din toată ţara se alătură proiectului. Fiecare zonă, fiecare oraş, avea cte o filială a pasionaţilor de albinărit. Intelectualitatea satelor dă semnalul. "Tatăl meu a nfiinţat n judeţul Alba o formă asociativă a celor care se ocupau pe atunci cu albinăritul", rememorează Adrian Siceanu anii copilăriei sale. Se strng cotizaţii de la toţi cei implicaţi n noua structură naţională. Tocmai pe baza acestor fonduri va fi demarat, la nceputul anilor '60, un proiect ndrăzneţ, la Bucureşti - Combinatul Apicol, n condiţiile n care Veceslav Harnaj considera că nu e suficient doar să iei mierea de la albine şi s-o vinzi ca atare, ci trebuie s-o valorifici n toate modurile posibile. Combinatul era pregătit să intre n funcţiune, n 1965. Şi atenţia universală este ndreptată spre Romnia. Era prima oară n lume cnd apărea o asemenea investiţie. "A fost, la vremea respectivă, primul Combinat Apicol din lume", accentuează ideea directorul ştiinţific Arian Siceanu. Deschizător de drumuri era şi Liceul Apicol - altă noutate pe plan mondial.
    Fabrica albinelor
    Foarte interesantă este cartea care apare n 1979, intitulată sugestiv - "Oaspeţi n prisaca romnească" - semnată de Virgil Tatomir, n care este descris Combinatul Apicol din Băneasa, dar şi ntregul sistem naţional prin care apicultorii erau organizaţi. Exista, n primul rnd, mecanismul de colectare a mierii de albine. Materia primă ajungea n Combinatul din Bucureşti, unde lucrau peste 1.000 de oameni. Aici erau zece secţii de producţie, fiecare pe "felia" ei de activitate - purificarea propolisului, prepararea unei game variate de produse pe bază de miere de albine, topirea cerii de albine, extracţia lăptişorului de matcă, dar şi a veninului de albine, plus confecţionarea fagurilor artificiali. O zonă specială era dedicată obţinerii medicamentelor, preparatelor cosmetice şi produselor de igienă - din veninul de albine şi din polen. Mare importanţă se dă viitorului, astfel nct Institutul de Cercetări pentru Apicultură are menirea de a pune la punct tehnologii dintre cele mai avansate care să asigure eficienţa maximă şi o calitate ireproşabilă a produselor apicole. Se pun la punct faguri artificiali aromaţi, maşini electronice pentru trierea mierii de albine, după cele şase culori ale sale, şi posibilitatea combinării diverselor sortimente sau aparate pentru nsămnţarea artificială a mătcilor. Cercetarea n domeniul apicol reuneşte specialişti de marcă, iar domeniile sunt dintre cele mai diverse - genetica şi ameliorarea albinelor, patologia albinelor. Se obţine material biologic - mătci selecţionate mperecheate, medicamente pentru albine, produse apicole şi apiterapeutice pentru uzul uman.
    Asociaţie minuţios organizată, ca un stup
    Se vorbea despre "orăşelul apicol" din Băneasa, n anii '70, pentru construirea acestuia fiind folosiţi bani şi din valorificarea produselor apicole realizate de cei aproximativ 60.000 de oameni care formau Asociaţia Crescătorilor de Albine. Pe de altă parte, se arată, din documentele acelor vremuri, că ntregul sistem devenise rentabil, fiind capabil să-şi achite toate cheltuielile necesare bunei funcţionări. Statul avea şi el de cştigat de pe urma impozitelor plătite de Asociaţie. Toate sumele obţinute din vnzarea mierii de albine şi produselor aferente se reinvesteau, n cadrul organizaţiei. Apicultorii aveau asigurate cele mai noi tehnologii, dar şi materialele uzuale, necesare stupilor. Ca să vă daţi seama ct de minuţioasă era organizarea, trebuie spus că fiecărui apicultor i se recomanda unde anume să-şi ducă stupii, n diverse perioade, pentru a se valorifica din plin potenţialul naturii. Se avita astfel şi aglomeraţia, pentru ca albinele de la diferiţi apicultori să nu ajungă n aceeaşi zonă, n acelaşi timp. Elocventă imaginea profesorului Harnaj, ca să ne dăm seama ct suflet punea acest om n tot ceea ce făcea - la fereastra biroului său, din Combinat, era un stup, n plină activitate. "Ne spunea adesea că ar trebui să privim cu atenţie stupul, să nţelegem ct de bine sunt organizate albinele. Ele nu au nevoie de indicaţia nimănui, ele ştiu tot ce trebuie să facă pentru stup. Te poţi regăsi pe tine nsuţi dacă studiezi albinele", este ncă o amintire a directorului Adrian Siceanu despre lecţiile de viaţă pe care le-a primit de la Veceslav Harnaj.
    Un hobby transformat n industrie
    Un ziarist străin vrea să ştie, tot n anii '70, despre şeful apicultorilor romni dacă are studii n domeniu, la care Veceslav răspunde - "sunt profesor de Hidraulică la Institutul Romn de Petrol, Gaze şi Geologie. Apicultura a fost şi va rămne hobby-ul, pasiunea mea de nenvins", declară cel care n viaţa sa a publicat nu mai puţin de 164 de lucrări tehnice şi a fost profesor la Institutul Politehnic din Bucureşti, Institutul de Construcţii, Academia Tehnică Militară, dar şi la universităţi din Berlin, Roma sau Paris. Şi asta n condiţiile n care Veceslav Harnaj avea la bază formaţia tehnică - absolvise Institutul Politehnic din Bucureşti, n 1945. Se remarcă, ntre altele, n domeniul fluidelor polifazate, pentru care este chemat să conferenţieze peste tot n lume, fiind autorul ctorva zeci de invenţii. Dovadă că, n 1969, este medaliat cu aur la Salonul Internaţional de Inventică de la Berlin. Şi asta după ce, din 1964, devenise preşedintele Asociaţiei Internaţionale pentru Fluide Polifazate. Albinele, n schimb, l atrăgeau ca un magnet, nsă tot precizia inginerească l-a ajutat să construiască pentru ele o adevărată industrie n Romnia. "Avem nevoie de un nou gen de industrie apicolă, pentru a ţine pasul cu inovaţiile tehnologice şi progresul ştiinţific", spunea Veceslav Harnaj n 1985, prezent fiind, n Japonia, la congresul Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor de Apicultură - Apimondia.
    Cifre uluitoare ale apiculturii romneşti, n anii '70
    Cifrele nu mai au nevoie de comentarii - 100.000 de stupi sistematici, trei milioane de rame, 5.000 de centrifuge, 770 de tone de faguri artificiali, 250 de tipuri de unelte şi utilaje necesare n munca apicultorilor - iată o parte din tot ceea ce s-a realizat n Combinatul Apicol din Bucureşti, ntre 1970 - 1975, considerată perioada de vrf pentru albinăritul din Romnia. Ţara noastră avea pe atunci, potrivit statisticilor, 975.700 de familii de albine. Exportul mergea din plin - 17.000 de tone de miere de albine pe an, dar şi produse derivate. "Mierea de albine devenise valută pentru Romnia", spune directorul ştiinţific Adrian Siceanu despre acele vremuri. Nu era cu nimic mai prejos nici Institutul de Cercetări Apicole,cu cele 50 de teme de cercetare n dominiul apicol, dezvoltate de zece colective de specialişti.
    Centrul apiculturii mondiale, la Bucureşti
    Remarcată pentru spectaculoasa ascensiune apicolă, Romnia devine, n bună măsură, o ţară care dă tonul, la nivel mondial, n acest domeniu. Cea mai bună dovadă este că apicultorii din ntreaga lume şi organizează congresul din 1965 chiar la Bucureşti, tocmai n anul n care n capitala Romniei este inaugurat Combinatul Apicol, iar Veceslav Harnaj este ales preşedinte al Federaţiei Internaţionale a Asociaţiilor de Apicultură. Va rămne n această funcţie timp de 20 de ani. Bucureştiul va găzdui, n acest interval, Institutul Internaţional de Tehnologie şi Economie Apicolă. Tot la noi şi vor avea sediul editura şi tipografia Apimondia, văznd lumina tiparului 330 de titluri de cărţi, cu autori din toată lumea, care tratează subiectul albinăritului, cu un tiraj total de 600.000 de exemplare, distribuite pe mapamond. Au rămas nenumărate fotografii n care Veceslav Harnaj poate fi văzut alături de şefi de stat de pe toate continentele, preţuit datorită ideilor sale care făcuseră din micuţa albină stăpna unei adevărate industrii. Gndiţi-vă numai la cte "muncitoare" există - 40 de milioane de familii de albine, pe Terra, potrivit celor mai noi statistici. "Cea mai mare mndrie a mea este că sunt romn", obişnuia de fiecare dată să spună profesorul Harnaj, n orice ţară ar fi fost invitat.
    Regimul comunist se răzbună pe o somitate mondială
    Să fii nsă att de popular, chiar şi numai n rndul apicultorilor din Romnia şi din străinătate, fără a mai pune la socoteală şefi de state şi de guverne, nu era deloc pe placul regimului de la Bucureşti, mai ales n anii '80, ai cultului personalităţii. Deşi azi refuză să intre n amănunte, spunnd că nu vrea să-şi amintească de mizeria acelor timpuri, directorul ştiinţific al Institutului de Cercetări pentru Apicultură, Adrian Siceanu, zice că, pe atunci, s-au inventat felurite acuzaţii, care mai de care mai aberante, la adresa lui Veceslav Harnaj, pentru ca acest om să fie pur şi simplu eliminat din viaţa publică. Era chiar momentul n care profesorul Harnaj avea un proiect ndrăzneţ, un bloc-turn care ar fi trebuit amplasat n apropiere de actuala Casă a Presei. Cădirea fusese gndită drept "Casa apicultorului", un centru internaţional care să reunească inteligenţa şi afacerile din această industrie. Se găsiseră chiar şi fonduri pentru proiect. Culmea e că nici de această dată nu se punea problema banilor statului romn. Existau firme străine dispuse la susţinerea investiţiei. Ca şi n cazul Combinatului Apicol, nu se putea vorbi despre o "ctitorie a epocii de aur". Totul se năruie nsă, anchetele şi acuzaţiile măcinnd repede sănătatea profesorului. "Mi-amintesc cum stătea la biroul său, trist, tras la faţă. Era total schimbat. Ţin foare bine minte, ca şi cum ar fi fost ieri, cuvintele lui şi vocea scăzută - nu mai pot, ăştia mi-au pus cizma n piept, m-au eliminat", rememorează directorul Siceanu acele vremuri tulburi. Omul nalt şi solid, plin altădată de viaţă şi de idei, este nvins de sistem, inima oprindu-i-se n ziua de 28 octombrie 1988, la 71 de ani.
    Viitorul ncă "zumzăie" bine
    Apicultorii de azi vor să ducă mai departe sistemul creat de Veceslav Harnaj, deşi multe s-au schimbat, după 1990, şi nu neapărat n bine. "Vrem să ducem mai departe tot ce ne-a lăsat profesorul Harnaj", afirmă actualul preşedinte al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din Romnia, Ioan Fetea. Şansele ca lucrurile să meargă bine, n continuare, sunt mari - acum există la noi 40.000 de apicultori şi 1.250.000 de familii de albine. Producţia anuală de miere de albine se ridică la 22.000 de tone, mare parte lund calea exportului. "Noi exportăm sănătate", exclamă cu regret Ioan Fetea, referindu-se la calitatea excepţională a mierii romneşti. Şi asta n condiţiile n care pe piaţa mierii de albine de la noi e multă "ceaţă", n privinţa calităţii acestui produs. Interlocutorul ne dă ca exemplu faptul că Romnia importă, pe tot felul de filiere, miere de albine, amestecată cu cea autohtonă, rezultnd un surogat. Ca să nu mai spunem de feluriţi "producători" individuali, care "ndoaie" mierea cu cine ştie ce ndulcitori. "Am reuşit să rămnem uniţi, cea mai mare parte a apicultorilor din Romnia, n asociaţia noastră. Sunt convins că mierea de albine poate fi şi n viitor un adevărat brand al Romniei", spune cu ncredere Ioan Fetea. Asociaţia are şi azi n patrimoniul ei Combinatul Apicol şi Institutul de Cercetări Apicole. Se certifică astfel calitatea produselor. La care se adaugă cele 100 de magazine proprii, n toate judeţele. Dincolo de ideologii şi de regimuri politice, albinele nu se opresc niciodată din munca lor...
    http://www.romanialibera.ro/special/...in-lume-285995

  2. #2
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.145
    ntre 1970 - 1975, considerată perioada de vrf pentru albinăritul din Romnia. Ţara noastră avea pe atunci, potrivit statisticilor, 975.700 de familii de albine. Exportul mergea din plin - 17.000 de tone de miere de albine pe an, dar şi produse derivate. "Mierea de albine devenise valută pentru Romnia", spune directorul ştiinţific Adrian Siceanu despre acele vremuri.

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •