Parintele Arsenie Boca: Copiii odihnesc si refac omul. Ei si Dumnezeu au inrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem




"Copiii odihnesc si refac omul. Chiar pe Iisus l-au odihnit copiii", spune parintele Arsenie Boca.



"Copiii odihnesc si refac omul! Ei rezuma gingasia si frumusetea, puritatea si nevinovatia, si credinta. Chiar ei sunt o refacere a omului.
Chiar pe Iisus L-au odihnit copiii.







Cei mari Il amarau mereu. Si iesise bine din necredincioasa Betsaida, unde Iisus abia tamaduise un orb, n-a izbavit bine pe Petru de milostivirea Satanei, cand a precizat curajul necesar si riscurile mantuirii (o asemanare cu Iisus neaparat necesara: concluzia uceniciei), cand iata alta proba de micime sufletesca: In drum spre Capernaum ucenicii se priceau intre ei, care ar fi mai mare? (Cine stie daca Petru a mai avut vreo pretentie?)


Cand i-a intrebat Iisus despre ce vorbeau intre ei pe cale, ucenicii au tacut. Simteau ca au vorbit din ale cui nu trebuie. Acela se stramutase din Petru in ceilalti, pe alta tema a celor omenesti. Dupa atatea, si atatia – de la toti – Iisus avea nevoie de odihna. Deci sezand i-a chemat ( – Si de cate ori i-a tot chemat! – ) si le-a zis: De voieste cineva sa fie intai, sa fie cel mai de pe urma dintre toti si sluga tuturora. (Marcu 9,35)


Mare inaintea lui Dumnezeu nu poate fi decat omul smerit. Mare inaintea lui Dumnezeu nu poate fi decat omul smerit. Oamenii ajung mari prin vitejii, bogatie, putere, chiar intelepciune - dar aceasta este trufie, si cu ea sperii lumea; si asa esti mare inaintea lumii. "Lumea", insa, nu e cuprinsa in scoartele cartii ceresti; dar in schimb (lumea) se inscrie acolo cu un pahar de apa dat unui drumet in numele dragostei de oameni.
Si luand un copilas in brate le-a zis: «Cine primeste pe unul dintre acesti prunci in numele Meu, pe Mine ma primeste si pe Cel ce m-a trimis pe Mine». (Marcu 9,37)


Cuvantul poate fi largit: Daca mamele ar primi copiii in numele Domnului, ce straveziu ar fi in ei chipul lui Iisus ! Abia atunci si-ar da seama pe cine au primit prin copii.

Copiii ajung in bratele lui Dumnezeu, fiindca ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de-a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. Inteleptii il inteleg pe Dumnezeu ca pe-o necesitate in explicarea lumii.

Copiii il au ca pe un bunic de pe celalalt taram. Iata de ce copiii sunt in Adevar si inteleptii pe dinafara lui.


Gasesti ceva si cu mintea, dar numai daca ai o inima de copil. Aceasta te duce de-a dreptul in bratele Adevarului.


In ochii copiilor, seninatatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real in Imparatia copiilor decat intr-un tratat de «Mecanica cereasca»?


Dumnezeu si copiii au inrudirea pe care noi, cei mari, o pierdem.


Sfintii sunt niste mari copii. – Departe mai suntem de ei! -”


* Fragment din cartea "Cuvinte Vii" a parintelui Arsenie Boca, Editura Charisma, Deva, 2006