Papornița Moșului
Rezultate 1 la 5 din 5

Subiect: Izoglosa

  1. #1
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546

    Izoglosa

    IZOGLOSA
    PROLOG I

    … înfrăţind CUVINTE’ntr’una
    limba vie şi srăbuna
    împresoară viers şi cântec
    ca o rază în descântec

    în adâncuri se pogoară
    tril de pasăre uşoară
    întelesu’ntreg îi poartă
    Om spre om din poartă’n poartă

    Nu e duh din patru vânturi
    are LEAGĂN în pământuri
    şi’mi adună, pare-mi-se
    graiul bun în cele scrise
    pentru gânduri vaduri sapă
    CLINCHET în izvor de apă
    PIETRELE POVESTITOARE
    în genunchi, lângă IZVOARE…

    PESTE VREME, muma bună
    cântăreţii şi-i adună
    şi pe soare şi pe lună
    de mi-i pune ca sa-nfrunte
    zvonul brazilor din munte
    şipotul izvorului – fluierul păstorului
    limpezimea mărilor din înaltul zărilor
    VORBA GEAMĂNĂ CU GÂNDUL:

    cântul nostru întrupându’L.

    Tudor Diaconu, 1960

    Thu Jul 23, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    PROLOG II

    Petale sângerând ponoare
    - uimite romburi desenând -
    chemare’n margine de gând
    către poienile din soare
    privelişti nouri adumbrind
    întinderi ochilor străine
    pământ şi cer uitat în mine
    deopotrivă nemurind
    cum trec în sus din josuri plai
    cutremuratelor sfinţituri
    văd fulgii paserilor mituri
    singurătăţile din grai
    în stei o culme a tivit
    peste vitala’mbrăţişare
    ce-adulmecă vibrânda-mi zare
    sorbind azurul infinit.

    Suim când apele coboară
    în jerbe de viori ţipând
    nemărginirea unui gând
    cu măreţie ne’mpresoară
    în trupul ajurat mai scald
    decor solemn şi mă’nsenin
    în orga - pavăză de spleen –
    singurătăţii de smarald
    cum fraţii dioscuri tot vin
    povara chipului sihastru
    mă făţuie în alabastru
    drept veghe’n propriul destin.

    Făcură cort pe-aici drumeţii
    o vatră fumegândă iar
    şi nu pot şti din ce hotar
    îmbracă solzii dimineţii
    străfulger din imperiul ceţii
    şopteşte graiului amnar
    urcând vă dărui CALE’n DAR
    nou alfabet ivind; poeţii
    trecând pe urmă de mioare
    colnicul neumbrit străbat
    pe când sărută’n lung şi’n lat
    sfânt – ochiul soarelui răsare.

    Cărarea le-a pierit în pisc
    dincotro ghiara nevăzută
    artera gândului strămută
    cu năzuinţi de obelisc
    mai mulţi pictarăm vesel chip
    pe ridul florilor aprinse
    cupele bucuriei stinse
    antice burguri pe… nisip
    păscând cărări bătute harul
    - sub înţelegeţi… copitate -
    din răsărit spre înnoptate
    rotund i-au slobozit hotarul.

    Abia mai cutezăm un cort
    în lălăit de firoscoşi
    adie gândul „moşi pe groşi” -
    găsind potcoava de cal… mort
    în pânza vremii osebesc
    din sidefiul os, copita
    rămasă-n rânduri, ţintuit-a
    vioi condur împărătesc
    soborul tâmp, recugetând
    o reîmbracă’n măreţie…
    când râde mândra-mi poezie
    tăcerile cutremurând
    pe gânduri, saltu-mi pălăria
    din poala voastră, munţii mei
    o lume vă cobor din ei
    strivind în cutezări stihia

    Păduri de oase vegetale
    pe jepii goi în asfinţit
    prebătălii medievale
    ciudate armii de zenit
    o culme adumbrind mioare
    - cum pietricele sub cleştar
    par salbă de mărgele’n soare
    dând necuprinderii hotar -
    pe când, netulburat de moarte
    isvorul peste veacuri viu
    resorb suind această carte
    în asfinţitu-mi sângeriu…

    Pământ şi cer, fiinţa mea
    îmbrăţişează universul
    din stela fulgului de nea
    pe umeri largi mutându-mi versul
    Sfinţesc cuvântul de’nceput
    al adevărului sihastru
    sburând cu visele - din lut
    în: roşu, galben şi albastru
    spre curcubeu şoptind, tăcut
    sărutul ţintuindu-şi GLIA
    fiind lance, pavăză şi scut
    eternităţii’N ROMÂNIA.



    Tudor Diaconu, August 1968 - Iezer

    Thu Jul 23, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Mamei MARIA se dedică.


    … Din puzderie de vorbe mă’ntorsei aşa’ntr’o doară
    spre cuvinte aripate, rânduite să nu moară
    - judecăţi gata făcute - ce-adunară în proverbe
    toate florile gândirii, nemaipomenite jerbe
    de lumină şi culoare, apă vie din popor
    nici visam să’ntind condeiul înspre nemurirea lor.

    Intuiam nemărginirea din gândire, prins de sârg
    bănuindu-le ursita în umilul cărţii târg
    adunasem cutezanţă spre eternul demiurg:
    ciorna am citit-o’n grabă cărturarului Amurg…
    asculta, de-odată face ochii mari: „Citeşte rar!
    lasă-mi slobodă gândirea minunată”, aşa dar,
    recitându-i năzăreala, începui ca să-mi dau seama
    că minunea lor prin vreme am deprins-o de la mama
    până s’apuc drumul şcolii, nici văzâd abecedarul…
    micul şi iscoditorul copilaş urcase’n carul
    Mare, caii FOAIE-VERDE, au cuvintele peceţi
    într-un pălimar: clipita veşnicirii din poeţi
    odrăsleşte dintr’o searbă hora mare’ntre coperţi…

    Dacă mai greşesc vreo iotă, cititorule, mă ierţi.
    IO din asta nu-mi fac merit şi nici nu sunt neliniştit
    mai ales că stihuirea’n şase zile a ieşit
    şi cinci nopţi; vreo cinci decenii tot călcam prin oale sparte
    răsbătând printre opusculi cu pretenţie de arte
    despre care - crocomâţe - bimbirici - scriu serios
    ca pe-un MARCHIZET gândirea le-o brodez de-aici în jos…

    Observam în timp urzeala cu-adevăruri absolute
    lăsând altora să’ndruge câlţii’n vrute şi nevrute
    dintr’un zgreabăn; prind fuiorul din înţelepciunea mare
    năvălind în vorba veche cea mai sfântă exprimare
    readun în vorbe simple harul faptei pământeşti
    lăsând altora ghiocul şoaptei papagaliceşti
    pipetându-şi neputinţa, neavând nimic de spus
    numai zgomot de otgoane, ori piţigăiate’n sus
    ditirambe, diatribe inutile cu poveşti
    flendurind PERIFERIA LIMBII NOASTRE ROMÂNEŞTI!

    Thu Jul 23, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Scribălăi - mereu la modă - rumegând fonetic, muşcă
    hărmălaie de cuvinte, înăuntru fiind goi puşcă
    esbulifantascomagici, singuratici ca un hrib
    care vor să ne dospească limba’n foi de ţipirig
    o turmiţă de sălbatici, spumă’n valul fără rost
    care cred că POEZIA e bolborositul prost
    bieţi copişti porcari la ciurda de cuvinte ne’nţelese
    prăpădind pădurea’n claia lor de opere „alese”
    dumicându-şi buchiseala ignoranţelor dau zor
    tropii lor ajung pe deşte numărate la picior
    târnă vorbelor de clacă, odele de haşi pe caş
    sunt în horoscopul nostru turmele de poetaşi
    unu’nvaţă de la altul, râmăind în rânduri seci
    au citit trei cărţi în viaţă şi-au compus numai... treizeci!
    bietele efemeride, fără haz şi rost pe lume
    naşii epocii de aur: clasicii fără... postume!

    Vorba vie din proverbe’i pe’nţelesul tuturor
    în MEDALII ce gravează firea’ntregului popor
    au întrânsele dulceaţă şi lumină şi căldură
    iar în ultimă instanţă sunt FILOSOFIE pură.

    Măreţia stârpei noastre dintr’odată o s’apară
    UNICATUL e ACS-MUNDI, însăşi steaua mea polară
    retrăim cu bucurie NEMURIREA viului
    alungând din nepăsare faldurii pustiului
    în contrarii, isomorfic, necreatul şi concretul
    se cifrează într-un număr IVIND lumii ALFABETUL...

    Dispar graniţe şi triburi – toţi păstrându-şi partea lor
    unicat EXPERIENŢEI: fiica MUMII ARTELOR
    că doar una fu gândirea lumii, pururi creatoare
    nu era ETNIE’n lume, pân’a se forma popoare
    era totul o SFORŢARE înspre CERURI mai ales
    când spre cele NE’NŢELESE se ivi un ÎNŢELES;
    corbii se grupau în cete înspre negure şi ceţi
    în triada cunoscută: GEŢI - GETULI - şi MASAGEŢI!
    Boul APIS stea în frunte purta visului codalb
    răsărindu-ne’nţelesul basmului cu HARAP-ALB
    când tezaurul gândirii răspândi ca un nabab
    prin heraldice sigilii NEGRU-VODĂ-BASARAB...
    În SCRIPTURĂ vârsta lumii o’nsemnă precum văd eu
    pacea Domnului cu lumea: TRICOLORUL - CURCUBEU.
    Mai dintâi cântăm prin clerici înspre curţile crăieşti
    cu noi DUMNEZEU NOSTRU, la serbări împărăteşti
    şapte mii de ani în bezne, rând pe rând schimbând stăpânul...
    Calul literei – Pegasul, spre neant azvârle spânul
    că’n sfârşitul de mileniu roata strâmbă’n gând se frânge
    dăruim tribut gheenei furi de viduri şi de sândge
    împlinim porunca’ntreagă ce-a fost dată spre Iudei
    de Iisus; eternitatea cu balauri şi cu zmei
    ori cu PRÂSLEA IONICĂ cel uitat în cărţi de har
    şi’i întâiul nepereche, astăzi vi-le-aduc în dar...
    CARTEA cea ADEVĂRATĂ e’n nenumărate file
    cu’nceputuri în SALMOCSIS, altfel spus PRIMUL VASILE
    început în rândul sacru „BASILEOS” ici şi-aiurea
    e sămânâna din copacul care-mi odrăsli pădurea
    de’mpăraţi şi regi, mari preoţi ce-au clădit primul amvon
    în ADAM-CLISI, afla-vom legendarul IKAR.ON
    câte’n lună, câte’n stele trăind blândul ametist
    dăruind lumea căderii la picioarele lui CRIST
    ILIASUL nostru falnic vultur vremilor stăpân
    răstigni pe stâlpii vremii soarta graiului român
    ură galbenă e biciul că nu este, nici a fost
    ... a NEGA DUMNEZEIREA nu mai are nici un rost
    pe potecile ascunse piere fulgerul ateu
    într’o TEAPĂ care’n lume n’are nici un Dumnezeu
    revenirea printre oameni e prin foame şi jug greu...

    ... Rătăcind prin RAI perechea omenească GEMENII
    în ispită şi păcate rânduindu-şi semenii
    plopi de frunze’n licărire smulse palelor de vânt
    întruparea lor divină săvârşind-o în cuvânt
    taina legilor nescrise într-un semn vor dainui
    6,9, rânduiala: „pământ eşti, pământ vei fi”!
    Soare-i de’nceput IOM-ul, spre lumina cărui, trepte
    osândite’s în splendoare ochiul omenesc să’ndrepte
    unică zidire sfântă în ICOANA LUI HRISTOS
    ţărmuri binara cale: „CE E SUS ŞI CE E JOS”.
    Crucea braţelor întinse peste 9 mări şi ţări
    osebind stânga de dreapta - iat-o - vie peste zări
    ICSU’n razele piezişe adunat în vremuri noi
    în adaos ne arată: ÎNAINTE ŞI’NAPOI
    de pe când eternitatea’i pe’nţeles iar cerul cântă
    graiul omenesc în limba noastră UNICĂ ŞI SFÂNTĂ
    e a doua odrăzlire, care ne arată nouă
    UNA: LIMBA TA CEREASCĂ – graiuri 72...
    mai de când desprinse CERUL de zidirile din lut
    de pe-atunci şi omenirea are sigur un trecut
    dacă’i înţelegem sensul anagogic avem spor:
    FIUL OMULUI vorbeşte pe’nţelesul TUTUROR.

    Fri Jul 24, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... SCRISUL s’a ivit anume, FACEREA prin semn s-a copt
    însemnată e’n hrisoave la 5.508;
    prin Pisanii şi Predanii în inscripţii, ca pe bani
    însumând şi era CRISTĂ, 7.500 ani
    ... s’or mira nespus bucherii-farisei, - în gând sărmani -,
    ce pun OMULUI în cârcă milioanele de ani
    chibiţite’n scoarţa Terrei: nepricepere de-un fel
    n’au luat în seamă scoarţa revolută’N CEREBEL
    nu ne fie de mirare că’n ateul lor abac
    măsurau zgura’n picioare, coţi, NU AURUL DIN CAP
    în muzeul lor adună: tibii ce văd, colţ sau dinte
    fără a lua în calcul mai întâi STROPUL DE MINTE
    care’n formele ciudate’i ANUL FACERII LA NOI
    - şapte mii cinci sute: anii se’mplinesc în ’92
    luna UNDREA lui Vasile, ziua 15, cum firescul
    când se revărsă spre lume astrul nostru EMINESCU.

    Gâlcevind povăţuirea fără sabie în teacă
    uluiţi băsnuitorii pân’la urmă or să tacă
    ne-au batjocorit trecutul în inscripţii încifrat
    SFINX şi OM, BABE, Troienii’n sfinte vârfuri de Carpat
    blestemata lor otravă piere’n calea Domnului:
    vor pieri cum piere ceaţa în vecia OMULUI.

    Frumuseţea lumii este Ordinul şi Ordinea
    UNU este Nefiinţa sublimat în: DA ori BA.
    TREI e UNU, M e 13, potrivit eternei legi
    în ternar de-acuma NODUL GORDIAN poţi să-l deslegi.
    Pentru PLATON DOI n’apare în străvechea’nţelepciune
    - DOIUL (Yod) e temelia lucrurilor foarte bune! -
    Cum au presupus valenţa DOI-ului au statuat:
    a’i păstra esenţa’nseamnă a’l pricepe la pătrat!
    Pretutindeni guvernează peste OM ca şi’n Olimp
    Sfântul TETRAGRAM, valoric, ordinea înseamnă TIMP.
    DOI YOD şi o bară’i ALEF - la’ndemâna tuturor
    - o spărtură cât de mică îţi scufundă un vapor.
    Când vezi că lipseşte DOAGA n’o ascunde nimănui
    Pegas a pierdut POTCOAVA având lipsă doar un... cu.i!
    Că, bag-samă, lumea noastră râde’n ciob de oală spartă
    geaba’n cărţi de’nţelepciune CERCETEZI a lumii hartă
    măsluită’i; Muma lumii ne şopteşte necurmat:
    OMUL când nu-şi are locul ESTE CA ŞI SUGRUMAT!
    Apă bei din oală ştirbă? Ai prieten vre’un olar?
    vezi? ... cuţitul bun nu şade niciodată la fierar.
    Demagogii’n savantâcuri derutează pe cei MARI
    astfel - una peste alta - pentru-un CUI pierduşi un CAR
    nu e simplu, blasfemia te aruncă în mirare:
    ieşi la pepeni PIERZÂND ÎNŞEŞI STELELE DIN CARUL MARE.
    Hic: Acs MUNDI! Raptul, falsul te-au dus FAPTELOR disjunct
    în gândire TOTDEAUNA să ai totul pus la PUNCT!
    ... într-o zi obişnuită mulţi prin ochi ţi se perindă
    totuşi, PUNCTUALITATEA’i invizibila oglindă
    ce’n esenţă’nsăilează VECHI gândiri împărăteşti:
    una e s’alergi aiurea, alta’i: LA TIMP SĂ SOSEŞTI!
    bunul simţ îţi porunceşte’n sâge: mai degrabă, DREPT e
    să aştepţi MICIND pe altul, decât el să te aştepte.
    CAPUL FIRII NASTRE’i UNU, deşi’s multe căpătâie
    şiru-i lung, dar cel din urmă UŞA trebuie să’ncuie:
    multe vin firesc PE URMĂ, numai TIMPUL nu’NTÂRZIE!

    Fri Jul 24, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Când prileju’i FAVORABIL, FIULUI în cap legi funda
    bună treabă să treci râul până ce nu vine unda
    aromind pe mal aiurea, căutând pe zare fald
    te îneci cu pruncu’n braţe: BATE FIERUL CÂT E CALD!
    E norocul ORB? Odată trece BABA cu colacii
    n’ai zărit-o? Nu mai vine. Îi urmează vârcolacii
    Patru sferturi, cu tămâie, smirnă geaba şi jertfelnic
    dacă n’ai ridicat pânza navei când fu vânt prielnic;
    legea FIRII PORUNCEŞTE să’nfloreşti ogoarele
    PRIMĂVARA; prinde coasa când apare soarele
    lasă fluturi fără aripi presăraţi pe bob de rouă
    scoală DISDEDIMINEAŢĂ, mergi la moară dacă plouă
    uită VORBELE DE CLACĂ ce te poartă’n zloată ţuţ
    cât mai harnic scoate apă cât găleata e la puţ
    tragele BINELE spre casă după MUNCĂ şi e BINE:
    când s’a copt e poama bună s’o culegi, nu bolbotine
    care sterpezi-vor dinţii lacomi, făcând vârf cămara
    argint viu să fii la treabă ca FURNICA, toată vara
    inima ţi se străvede numai ce’ţi privesc OGORUL
    coace pâinea vieţii tale cât fierbinte e cuptorul.
    N’aştepta la alţii mila, singur ţi-ai zvârlit norocul
    fă-ţi ULCIORUL PLIN când plouă, încălzeşte-te cât focul
    arde, drept suindu-şi fumul spre-ÎNALTUL seninului
    în CRISTELNIŢĂ odată vezi... norocul FINULUI!
    ...Altfel, ai trecut prin viaţă de o potrivă surd şi mut
    nu se mişcă roata morii’n APA CARE A TRECUT!
    Ţine seamă că norocul se’ntâlneşte doar o dată
    spinul crud dacă nu’nţeapă, n’are şansă niciodată
    geaba cauţi explicaţii, în zadar emiţi pretenţii
    când NU TE CUNOŞTI PE TINE, altora vrei să dai lecţii?!
    Te-ai trezit să admiri CERUL după ce l’a cuprins ceaţa?
    Munca ta să n’aibă preget, ACŢIUNE este viaţa
    în elan să n’ai oprelişti, gând curat voios te poarte
    că BIRUITORII’S TINERI şi ACTIVI până la moarte!
    Nu’i osândă! BUCURIE şi PLĂCERE este munca
    drumul vieţii e urcuşul DUMNEZEU ne-a dat porunca
    în sudoarea muncii tale’i s’ajungi OM ieşind din turmă
    OMU’i OM nu prin ce spune, ci PRIN CE-A LĂSAT în urmă
    SEMENILOR MOŞTENIRE, sporind ZESTREA TUTUROR
    oricum ar pieri, prin SEMENI va trăi în VIITOR:
    Asta’i TAINA LUI SALMOCSIS – tâlcul NEMURIRII lor!

    LENEŞUL juma’ de viaţă o petrece doar în somn
    din bondari la stup vreodată n’a ales ALBINA DOMN
    câine surd la vânătoare şi mereu visând la mure
    e clănţăul, vara toată blendăreşte prin pădure
    undiţa fără momeală niciodată n’a prins peşte
    cine vrea să aibă jimblă să şi-o are omeneşte
    altfel iarna ca la greier numai târtâit de burtă...
    dacă e puţină stofa, iese pelerine scurtă
    în sforţare permanentă e-un izvor de isteţime
    fie beciul plin cu varză, geaba daca n’ai grăsime
    dacă pleacă vânătorul tâmp, e vrednic de scatoalce
    fără câini la vânătoare?! fără iepuri se întoarce...

    Vorba DREAPTĂ la tot OMUL s’o asculţi pe îndelete
    de-ar fi NUMAI o FÂNTÂNĂ, lumea ar crăpa de sete
    nicidecum pricepi ESENŢA PERSONALITĂŢII mute
    piatra - chiar la fierărie, fără apă - NU ASCUTE
    străduinţă e NOROCUL şi’n lucrare bun stăpân e:
    ai plecat desculţ în CODRU? Culegi tot ciuperci bătrâne
    că e-o zicere străveche - cu-adevărul mână’n mână -
    doar NĂTÂNGUL vrea să lege NODUL c’o singură mână
    vede că’i alături drumul dar prin baltă vrea galop
    n’o s’ajungă prea departe călărind căluţul şchiop
    mintea zace’n colivie mersul vieţii monoton
    lipsa pulberii ransformă PUŞCA NOUĂ în... baston
    NU ARA ÎN BĂTĂTURA care nici n’a văzut plugul
    prinde boul de ureche când ai funia şi jugul
    lasă visurile tâmpe şi’nţelege, la adică
    nu poţi prinde peşte mare unde apa este mică
    nu se-aplaudă c’o mână oricât ai fi de voinic
    n’o să dovedeşti pădurea doar cu toporaşul mic
    iscusinţa vieţii’i una, nu te mai lua după muşte
    cine vrea să prindă VULPE îi trimite’n cale gâşte.
    Eşti pitic şi vrei să măsuri adâncimi de fluviu? Vai,
    e la fel cum ceaţa densă cu un simplu evantai
    vrei s’o’mprăştii, NEPUTINŢA va rămâne tot stăpână
    când prea scurtă e frânghia, nu scoţi apă din fântână.

    Fri Jul 24, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    NOUTATE pare totul, pentru CINE NU CUNOAŞTE:
    BERZE dacă chemi la cină trebuie să cumperi BROAŞTE
    cruda şi cu nesărata sunt surori, acelaşi zorul
    mai ’nainte de concluzii cugeta cu binişorul
    altfel omul nu contează vechi metehne de’ţi rămase
    de la comunişti - UMBLARĂ CU CONCLUZIILE TRASE -
    din dosare... vrei FIERTURĂ şi n’ai pus capac la OALĂ?
    niciodată nu poţi prinde şarpele CU MÂNA GOALĂ!
    fără ghiare nici pisica nu se va urca în pom
    oricât de şcolit NEGHIOBUL tot nu va ajunge OM!

    Câine surd la vânătoare şi de rasă? Hop de fufă!
    n’o să-ţi înegreşti sprinceana numai cu gogoşi de tufă!
    Cu mănuşă toci mătasa? atunci meriţi şi ocara
    coşul gol nu’i cuib de soare; le-ai luat apa le-a stat MOARA
    Vrea să ţeasă fără spată tot năvlegul, când fireşte
    chiar c’o Dunăre de apă n’o să poţi prăji un peşte
    cânţi pe-o coardă de vioară mereu lacom la pogace
    n’ai decât! Însă tigaia o suceşte cum îi place
    ăl de-o ţine strâns de coadă - e cu totul altceva
    având pâine şi cuţitul tai FELIA când ăi vrea!

    Sculptezi lemnul? tai surcele? aşchii când retezi pieziş
    face fluierul ca lumea cel umblat prin păpuriş
    de când ştiu, NECHIBZUINŢA nu a scos nimic de doftă;
    cine ţine oala’n braţe face supa după poftă
    COADA apără vulpoiul, dinţii îl hrănesc pe Lup
    orbul are ochii’n deget, Bourii în coarne rup
    mântuirea’i stă’n picioare Iepurelui, tăind culmea
    ... Tot ce întreprinzi în viaţă să DESĂVÂRŞEŞTI ca lumea
    sfinţind lege – de când lumea adevăr NEDESMINŢIT:
    fiecare om în viaţă are LOCUL RÂNDUIT
    cine caută găseşte, cine’şi bate capul află
    cine’ntreabă nu greşeşte... FOSTUL are ochi în ceafă
    fiind MIOPUL DEVENIRII, într-o lume de peltea
    CINE nu VREA când se poate, NU MAI POATE când... ar VREA!
    ... dă pe călător izmene - şi s’a încheiat iscoada
    când se zbârnâe de pureci, vulpea îşi trimite coada
    toate une par, la urmă le liseşte doar UN PIC
    păgubit că LEGEA FIRII n’o respecţi: NU ŞTII NIMIC!
    Agerimea e degeaba, mintea nu te-o mai salva
    viaţa este ACŢIUNE, NICIDECUM a... respira
    ca DEPLIN să fie totul, în şuviţe despicând
    tot ce’i NOU şi BUN pe lume se învaţă doar făcând
    mocofanii dorm ca oaia, zac în somnul lor chitic
    vorbe, vorbe şi iar vorbe, dă-le pace. Din nimic
    cotcodacul lor de LEBEZI duce drumul spre cerşit...
    tot ei fiind NEMULŢUMIŢII, sar în cale spre oricine
    văicărindu-se că’n viaţă tot mai mult li se cuvine
    cârcotaşii uită UNA: - încălzindu-şi ciorbele -
    ACŢIUNILE PLEDEAZĂ mai presus ca... VORBELE!
    Cum lucrează? lasă totul început la jumătate
    tot mereu vor baclavale ca să clefăie’n CETATE
    TREANCA-FLEANCA, mere acre – cum să nu-ţi vină să mori?!
    ei formează, regrupează, şleahta de... „sfătuitori”
    în „CE-AR FACE DAC’AR FACE” toţi clănţăii buni de gură
    mai toţi puşi pe pricopseală calcă LEGEA DIN NATURĂ:
    nu frunzişul pe cât FRUCTUL dă valoarea POMULUI
    ADEVĂRU’N ACŢIUNE ESTE CHIPUL OMULUI
    o ELITĂ mult deşartă îşi arată fudulia:
    numa’n apele stătute se ADUNĂ MURDĂRIA!

    Dacă’l înţelegi pe UNU, poţi reface cap de ţară:
    grinda nu este perete, nici o floare primăvară
    doar c’o piatră nu faci PODUL, geaba’i orişicât te-ai zbate
    mai pe scurt: FIINŢA ARE DOUĂ LATURI – faţă spate.
    Focul mic se stinge iute; D e GET, una la mână
    prin CU.vânt se’NCHIDE TAINA LITERII’N LIMBA ROMÂNĂ.
    cum e fapta şi răsplata pentru cine o’nţelege
    cine se’MPLINEŞTE’n muncă şi’N CINSTIRE va fi rege;
    lovind piatra iveşti focul, în lumina sa fierbinte
    urmăreşti făclia pururi în scânteia dinainte
    o sămânţă fu zidirea, arcul devenirii SEMN
    poruncind ca printre oameni totdeauna să fii demn
    ca o frunză ce doineşte’n multimilenarul POM
    OMUL BUN sfinţeşte locul, locul nicidecum pe om
    pentru tot ce-i DEVENIRE în urmaşi prezent vei fi
    stropul de ETERNITATE luminos în orice zi
    în lucrare cutezanţa îţi străluminează vatra
    dacă se rostogoleşte, muşchi de fel nu prinde piatra
    atunci LENEA şi’NDOIALA peste cuget nu te-apasă
    CHEIA întrebuinţată totdeauna e lucioasă!

    Sat Jul 25, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Porunceşte când ştii FACE, nu visa din cer găluşte
    se cam ştie că ÎN OALA CARE FIERBE NU CAD MUŞTE
    cum ştiinţă’nseamnă trudă fără preget, se cuvine
    să lucrezi şi pentru altul cum ai face pentru tine
    piatră, lemn, gândire’naltă când CIOPLEŞTI, sau POEZIE
    nu uita că nu există: DRUM UŞOR spre GEOMETRIE
    seamănă spre toţi IUBIRE, află merit tuturor
    UD pescarul e, vânează CINE’I IUTE DE PICIOR
    în coteţ câinele latră purecilor săi, sfârlează
    îi cam uită’n alergare, nici îi simte când vânează
    gând curat, inimă bună să ai, vorbă înţeleaptă:
    CUMPĂTUL e’n mâna stângă, hărnicia’n mâna dreaptă
    lucrul bun întotdeauna îţi aduce bucuria
    culcă-te gândind la muncă, scolă-te cu ciocârlia
    caută să afli lucruri ce progresului ţin hangul
    cât e marea sub FURTUNĂ marinarului vezi rangul;
    Calul bun nu cere pinteni, harnicul mereu sporeşte
    dacă’i râvna fără preget, CINSTEA o desăvârşeşte.

    Leneşul codrii visează, noaptea cai verzi pe pereţi
    oploşit în furtişaguri, ar vrea tot posmagi muieţi
    orice faptă cât de mică i se pare o povară
    magazia lui curată... plânge râsul de-astă vară
    găgăuţ sub plop şi sălcii pară mălăiaţă’şi vinde
    numai când va cădea CERUL, ciocârlii şi el va prinde
    NIMENI poate să-l îndrepte de la LEAGĂN pân’ la CRIPTĂ
    Speră tot din nori să cadă ciocârlia gata friptă.
    Ar fi primul la pomană, ghiară dublă, dinţi de fier
    rob poveştilor aşteaptă MANA să-i pice din cer
    nu-l găseşti când are treabă, ia-l mereu de unde nu’i!
    visând paseri rumenite în toţi parii gardului
    pentru lume e tot una c’ar fi leneş ori netot
    pân’ şi VULPII adormite nu’i cade nimic în bot...
    are spor numai la vorbă, iar la somn cade butuc
    numai foamea’l mai trezeşte hămesit, foame de lup,
    ne dă sfaturi PAPAGALUL - nu’i în toate nimic nou -
    împlinindu-se’n osânda de-a fi pân’ la urmă BOU.
    Să nu strici vreo creangă verde dacă-l duci la spânzurat
    petru mangosit ajunge ciotul pomului uscat...
    cum vrei a’nţelege TOTUL dacă nu’l ştii pe NIMIC?
    ÎNŢELEGI de ce întregul este parte din nimic?
    (calea poate fi în seva rădăcinii până’n SPIC...)

    N’astepta în cap să intre buchea prin coperta dură
    miezul n’o să-l poţi pricepe răsfoind - e: mură’n gură,
    sensul bun, profund e DARUL lăsat celor DEVOTAŢI
    păstrăvii nu se pot prinde purtând pantaloni uscaţi...
    vei răzbi o zi ori două, să mai afli n’are rost
    că NEGHINA’n grâu apare la SEMĂNĂTORUL prost.
    Omul de nimic din fire numai FLEACURI îţi arată
    cui îi place somnu’n POALE trece munte NICIODATĂ.
    Multe-ar fi de spus, doar UNA în concluzie mai zic:
    Spiritul cristalizează UMBRA’n veşnicul NIMIC.

    La cei mulţi altfel e lumea şi-o rămâne aşa cât VEACU.
    El cu mâinile mănâncă şi munceşte cu stomacul!
    Pentru orice lighioană imposibil să ai milă?
    spune STRUŢULUI să zboare şi-ţi răspunde - „Sunt cămilă!”
    vrei să-i pui povara’n cârcă? Nu se lasă încărcată:
    - „Pasăre sunt!” îţi va zice. Întrebările se gată...
    E la fel ca şi pescarul, despre care una-i bună:
    fiindcă-a fost o zi pe mare plasa şi-a uscat o lună
    e ulcior fără mânuşă, n’ai cum prinde patru laturi
    daţi trândavilor CHIAR MUNCA DESPRE CARE NE-AU DAT SFATURI
    haide să’nţărcăm limbutul, ca să-l ocolească PRUNCII
    nepoftit ar veni primul la ÎNMORMÂNTAREA MUNCII...
    gol la suflet, sec la minte, urâcios şi grosolan
    ne-a lăsat drept moştenire cugetarea de... GOLAN
    „mama’mpunge, fata trage acul” asta-au învăţat
    şi cu ei ÎNTREAGA ŢARĂ tragem barca pe uscat!

    Sat Jul 25, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... Pulsul vremii bate pasul adevărului – Cetate
    calea’i una în esenţă: munca’nseamnă LIBERTATE
    e desprindere de vierme, OMULUI fiind ştiute
    rod în toate, lege vieţii ca şi prima lui virtute
    o comoară omenirii, mumă, tată, scump tezaur
    iar CUVINTELE’i îmbracă stropul spicului de aur.
    De aci silinţa noastră de-a spori ce’i sfânt în oameni
    cum ai semănat rodeşte în ogor sau prunc, ce sameni
    vei avea în toamna vieţii – după o NESCRISĂ LEGE
    corolarul devenirii e: CE-AI SEMĂNAT, CULEGE!

    Toamnele mereu adună truda verii în pătul
    semn e magazia plină că ai semănat destul
    de-a fost bună socoteala ai şi pâini şi mămăligi
    când paragină’i OGORUL, petreci iarna în... covrigi.
    A fost anul prost? N’o spune: grâu’i BUN ALĂTUREA
    - secerii să nu’ncerci zimţii peste holda altuia -
    geaba hoţul s’ar ascunde cu minciuna’n vălătuc
    fiindcă roada nemuncită suie capul pe... butuc
    nu te’ngăduie vecinul, crângul, pasărea, natura
    dacă traiul e hoţie şi munceşti numai cu... gura
    grâul, fructele, porumbul nu răzbesc prin buruieni
    lumea toată nu-i făcută de JOIENE şi Pireni.
    Era altfel? Ar fi vremea să vezi adevărul verde
    că până la urmă HOŢUL şi sămânţa lui o pierde
    nu mai poate fi stăpânul PLIMBĂREŢUL, vezi, belşugul
    se arată numai celor care l’au umblat cu plugul
    fără apă roata morii stând degeaba rugineşte
    dacă OMUL stă la umbră şi pământul se prosteşte
    regândim o pildă sacră din învăţătura cristă
    cu TALANTUL, sunt slugi rele, pământ leneş NU EXISTĂ.
    Răsplătirea o dă Toamna. Hărnicia să te cheme
    primăverile şi vara să te scoli cât mai devreme
    pildă vie ia albina ca şi truda la furnici
    adevărul este UNU strâns în stive mari şi mici.
    Venind iarna vei cunoaşte cam ce fel de om şi gazdă
    cine ară noaptea pierde pâine’n fiecare brazdă.
    Munca nu te oboseşte NEFIIND ROBUL, ci stăpânul
    de cum cântă ciocârlia în pământ să-şi afle sânul
    fierul plugului, albastrul zărilor în tine cântă
    şi auzi nemărginirea cerului, în brazda sfântă
    că-i un strop în simfonia de statornică lucrare.
    Tu, un om de rând - odată - ai suit în carul mare
    Calea Laptelui te-adună’n legendara epopee
    restul ţi-ai aflat în viaţă: MUNCA e a vieţii CHEIE.

    ... A greşi e’n firea noastră păcătoasă, pământească
    consemnează chiar SCRIPTURA „Nu e om să nu greşească”
    înţelege deci IERTAREA de păcate, nu’i clar, oare?
    se împiedică şi calul tot având patru picioare
    potcovit, pe luciul gheţii dintr’odată observi că
    oricât l’ai struni’n zăbale e un „L” şi-alunecă...
    un colind şopteşte’n treacăt serile de Moş Ajun
    căruţaşului prea ager i s’a rupt căruţa’n drum
    nu avea în el merinde, cât POVEŢE şi POVEŞTI
    toate strânse’n PARETMIA PĂTIMIRII OMENEŞTI
    totate-acestea’n graiul nostru nu se cheamă dobândeli
    de la alţii, şi nici sfatul de A’NVĂŢA DOAR DIN GREŞELI
    ştim mulţi oratori pe lume, începând cu DEMOSTENE
    în parabole, desigur, oricât s’ar umfla în pene,
    prin cuvinte firoscoase, tot rămâne fără vâslă
    limba i se’mpleticeşte către liniştea din pâslă
    alta este povestirea întâmplărilor: Centaur
    în dubleta TRUP şi SUFLET, ori celebrul MINO.TAUR
    IMON... e grozav şi arcul, şi oricât de nouă ţinta
    toată mintea nu-ţi sucească înspre ARBITRAR şi ceaţă
    fiindă sigur NU GREŞEŞTE CINE NU MAI E ÎN VIAŢĂ
    deci concludem foarte simplu că aevea înţelepţi
    sunt pe lume FERICIŢII DUŞI ÎN LUMEA CELOR DREPŢI
    pilda lor ne-ar putea duce la acelaşi înţeles
    cum ÎNOTĂTORII STRAŞNICI se îneacă tot mai des
    într-o scurtă perifrază adevărului acest
    comprimat: NICICÂND FRICOŞII n-au PIERIT SPRE EVEREST!
    sau, o altă paretmie, cu subtextul mai voalat:
    LENEŞII şi DOBITOCII au căzut cel mult din PAT.

    ... pârtie fac mediocri? drum bătut mereu au sursă
    din copac pică maimuţa, cade vânătoru’n cursă
    neputinţa nepăsării îşi dedică viaţa nulă
    că le DEGERĂ URECHEA strângând bani pentru căciulă
    toate de mai sus s’adună în învăţături prea scurte:
    după ce îţi arde casa abia sapi fântână’n curte
    paretmia mai cunoaşte: apoi MAREA – întâi VALUL
    geaba pui la grajd lăcata... după ce ţi-au furat CALUL.
    Spuză’s astăzi DIZIDENŢII, prin unghere faţă suptă
    ne arată... sunt MACHIAJE: n’au participat la LUPTĂ
    şleahtă de vampiri mai veche - cutezanţă de pitici
    plâng cu BUZUNARE PLINE JEFUIESC şi mari şi mici
    n’au riscat vreodată PIELEA... cât AU DAT O SEMNĂTURĂ
    iar de-acum groapa comună le-o da LINIŞTE LA GURĂ
    îi asculţi - scurmând GUNOIUL - fără nici un crezământ?
    aminteşte-le: EROII NU AU GLAS - sunt în mormânt.

    Sat Jul 25, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Se foiesc să gate CAŞII, tot spre RANGURI umflă rânza
    - inutil certăm motanii după ce-au terminat brânza -
    aştia mai dijmăresc viaţa - iei pe-un FRANC din ei un braţ
    iarăşi pasărea măiastră a ţipat căzând în laţ
    verosimil că vreunul şi din aripi a clipit
    CORBII doritori de sânge sunt sătui şi... au FUGIT
    n’aştepta vreo penitenţă - oricât ni s’ar vrea model
    LUPUL des îşi schimbă PĂRUL dar năravul e la fel
    TURMA tot pe-un FIR DE IARBĂ mărăcinilor dă lâna
    DUPĂ CE-AU MURIT COPIII, în zadar astupi fântâna
    e zadarnică SILINŢA - chiar de-o faci necontenit
    nu poţi sprijini c’o bârnă tot castelul coşcovit
    oricât au spoit isprava LEGITIMĂ - aer hâtru:
    vrei DREPTATE pentru peşte unde GUVERNEAZĂ LUTRUL??!
    drept aceea vor românii şi sfârşitul sforăriei
    sunt destui ce la brâu poartă numai cheia puşcăriei
    geaba pân’ la urmă-ţi pare rău că s’a’ntâmplat aşa
    CINE CURĂŢĂ LA CEAPĂ... sigur va şi lăcrima...
    SOARELE nu ne răsare că’i chemat din vârf de par
    de cocoş... cucurigatul din căinţă e’n zadar
    o fi bună POCĂINŢA, când cunoşti sudoarea pâinii
    nu sta OILOR ’nainte, cât în urmă - cum stau câinii
    priveghează la tot pasul dacă vrei să ai folos
    nu poţi BIRUI HAITICUL FĂRĂ CÂINE CREDINCIOS
    ce-au dorit? De-acum tot omul singur poate ca să vază:
    ca să lase toată STÂNA fără CÂINII EI DE PAZĂ...

    Viaţa’i ŞAH. La o mişcare bagatelizând omida
    ai pierdut. EA NU TE IARTĂ şi s’a terminat partida
    geaba bagi târziu de seamă: de la duşmani vrei clemenţa?
    a GREŞI e omeneşte – DIABOLIC persistenţa
    nu e pură întâmplare cât prilej de-amărăciune
    să izbeşti piatra cu capul tot mereu în rugăciune
    oricum fuse întâmplare TICLUITĂ cată’i rost
    mintea de pe urmă spune UNA: ai fost ORB sau PROST
    cum să mai ăstepţi scăparea folosind mintea de struţ?
    chiar când urma scapă turma ai căzut din lac în puţ
    de pe-acuma CONSECINŢA’i să alegi LUCRUL CURAT
    una e să te’ndrepţi SINGUR, alta să FII ÎNDREPTAT
    CA UN CUI; învăţătură: nu’i ruşine ca să pici
    în noroi, ruşine este CÂND NU VREI SĂ TE RIDICI
    poţi să rătăceşti prin lume multă vreme , de-ai GĂSIT
    calea dreaptă, pân’ la urmă: AI UMBLAT, n’ai rătăcit
    oricât va mima tristeţe duşmanul, spun tuturor
    numai VINOVATUL este pururea bănuitor
    puchinosul dă şi SFATURI, se consideră model
    BOUL, crede totdeauna CĂ TOŢI RUMEGĂ CA EL
    toată ciurda lor CURBISTĂ ne scandează graiul tern
    - nu e greu scria VERGILIU să cobori până’n AVERN
    vor fi ei vreodată sinceri? niciodată! Dă-le pace:
    trădătorul de când lumea: una ştie, una face
    contabilizezi aiurea treaba lumii? - tale-quale -
    TEAMĂ trebuie să-ţi fie DOAR DE PATIMILE TALE
    prea ne trecem cu vederea mici greşeli, nenumărate
    buzunarul pentru alţii e în faţă, cel din spate
    NI’L PĂSTRĂM CURAT, drept care, drumul e ÎNTORTOCHEAT
    dacă te-a izbit măciuca, geaba plângi îndoliat
    NU MAI CĂUTA DREPTATEA CELOR ARUNCAŢI ÎN TIBRU
    podul vieţii este UNU, geaba cauţi echilibru
    NU MURI DE GRIJA ALTOR, dă-le pace, se cuvine
    Să fii OM DE OMENIE, răspunzi NUMAI PENTRU TINE.

    ... A întrevedea Sfârşitul încă de la’ncepere
    într’o vorbă CA O MIE se cheamă PRICEPERE
    Bine’ntrezărind sfârşitul într’o filă de poveste
    nu lua omul cum APARE ci, în fondul său CUM ESTE
    n’asculta nici pâri, nici hulă, ETICHETA se străvede
    din două găleţi doar APA care e mai mare VEDE
    vrăbiile clipei cântă cucii gureşi o îngână
    geaba: tot PRIVIGHETOAREA peste cântec e stăpână
    OMU tace ca POPORUL, în răstimp deschide gura
    că doar focul din cuvinte pentru toate e măsura
    nu te’ncânte vorbăreţii - tot mereu privire sumbră
    fiindcă TURNURILE ’NALTE se măsoară după umbră
    chestiunile prea simple pe NEPUTINCIOŞI îi miră
    cerul nu’i lipsit de-albastru fiindcă ORBII nu’l admiră
    LAUDĂ interesată n’asculta nici pune’n ramă:
    AURUL nu poate scoate nici cum ZGOMOT DE ARAMĂ
    tactica OMISIUNII şi BATJOCURII îmi pare
    bună în pustiu - ici PERLA NU ARE NICI O VALOARE -
    pân’ la urmă şi’ntre oameni NUMELE o să’i răsune:
    dacă PEŞTELE e mare CHIAR ŞI OASELE SUNT BUNE!

    Sun Jul 26, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    CORBII iarăşi dau târcoale, sticlesc ochii fiarelor
    şoimii îşi prevăd în taină ascuţirea ghiarelor
    peste tot minciuna cată peste viaţă să se’ntoarne
    Taurul MUGEŞTE iată, nu se măsură pe coarne
    mai de-aceea pân’ la urmă se sting toţi duşmanii, crapă
    cine are LUNTRE bună nu se sperie de apă
    dă-le pace, ce contează VEŞNICUL văitat de corb?
    MERITUL fără prudenţă este BIDIVIUL ORB.
    OMUL prea modest dar harnic, mai de preţ îmi pare mie
    drept MĂGAR purtând samarul, decât LEUL ce sfâşie
    în pricepere e drumul bun şi scurt, nu bate colbul
    nu cărare peste creste, drum bătut preferă orbul
    Tu să-l înţelegi pe UNU, cum era de presupus
    - chiar prin coşurile stâmbe fumul suie drept în sus;
    ia-o după’mprejurare dacă nu vrei să creşti iarba
    când e capul în pericol mai degrabă retezi barba
    ce folos că ai dreptate şi DE NIMENI AUZITĂ?
    mândră-i sabia lucioasă, dar mai cruntă’i ascuţită
    să’nţelegi cu prisosinţă a martirilor GREA SALBĂ
    ... deseori călăul schimbă lână LAIE’n lână ALBĂ.
    pildă fuse LĂPUŞNEANU cu făţarnicii AGAPEI
    stau la fund MĂRGĂRITARE, mortăciuni de-asupra apei.

    Dacă rânduiala’i VECHE, foştii vor avea folosul
    din măduvă, iar PROSTIMEA trebuie să spargă osul
    nu vedeţi deosebirea dintre TICĂLOŞI şi OM?
    ăia ce-au zăcut la umbră, iată’i căţăraţi în POM
    cât de bună e prăjina dintr’odată, pe senin
    să’i vedem cum mai coboară tot mereu cu sânul PLIN?!
    părăsind HOMINIZAREA urâciunii omeneşti
    trageţi clopotele toate’n irealele poveşti
    de frăţie, libertate şi dreptate... nu’i clar oare?
    PISICA nu prinde şoareci CU PAPUCII ÎN PICIOARE!
    şi-ar mai fi o vorbă mare cu sclipiri de peruzea:
    ieslea către BOU n’aleargă, FUGE BOUL după ea.
    ţi-e fântâna nesecată, limpede cum alta nu’i?
    dar sudorile din sapă SĂDESC APA PUŢULUI
    sec dacă ajunge râul în zadar te-ai descălţat
    şi’n coteţ de câini parfumul tot mereu ai căutat
    a fost pierdere de vreme ori speranţă inutilă
    să faci găuri noi în sveitzer, în nisip sădind zambilă,
    ca ul LEU să’nchei LUCRAREA bine întocmită, iată,
    ACUM duce înainte, MAI APOI, spre niciodată
    pe-ăl de spune LAS’ PE MÂINE să-l alungi necontenit
    că’i mereu fără de roade, înţelege, în sfârşit
    ci urmează doar povaţă din SCRIPTURĂ drept poruncă:
    Pomul bun rodeşte bine, OMUL NUMAI DUPĂ MUNCĂ
    UNTDELEMN de-asupra apei se ridică necurmat:
    să PREFERI PÂINEA MUNCITĂ COZONACULUI FURAT!

    Rostul OMULUI e unu într-o singură poruncă:
    PRIN SUDOAREA FRUNŢII TALE să ai cinste după muncă
    Ea alungă nepăsarea, plictiselile şi boala
    muma mumelor ştiinţei este sigur numai ŞCOALA
    peste vremi în vers şi cântec împlinirii duce trena
    PREFERI pânza Penelopei decât dansul cu HELENA,
    pas cu pas porneşte singur spre-adevărul nezărit
    Broasca’n PARADOX întrece iepurele adormit;
    iată MIEZUL CUGETĂRII adevărului din MIT!
    că lumina’nţelepciunii s’a ivit sticlind pe vetre:
    nu’i făcut muntele numai ca să ne... bătem cu pietre
    numai ca să’nveţi lătratul ai nevoie şi de câine?
    pune umărul la treabă ca să dărui ţării pâine
    să-ţi găseşti în lume SENSUL în folosul TUTUROR
    OMUL este ZEU prin muncă, aripa e pentru zbor
    capul n’o s’ajungă coadă, oricât de zmintit e planul
    dacă nu poţi TIVI AUR, bate zdravăn cu ciocanul
    ... la tot pasul vezi clănţăii, cum din PLOPUL cel voinic
    tot cioplindu’l în NEŞTIRE scot din arbore... otic!
    ca’n poveştile lui CREANGĂ e celebrul SFÂRÂIAC:
    strică lemnul, strică bronzul ori HÂRTIA? TOT UN DRAC!
    sus în ranguri, la tot pasul, dai de DOMNII PAPĂ-LAPTE
    lungi în vorbe poleite, mici la suflet, ZERO’N FAPTE
    cum CANGRENA lor e una, peste şleahta de nătângi
    furtul şi OBRĂZNICIA’s corolarul mâinii stângi
    leii din carton şi urşii cu picioarele de lut
    de-i priveşti cu stăruinţă uneori te lasă mut
    ca omizile rod creanga ta de aur, postomol
    n’ai văzut mereu prin lanuri pai înalt cu spicul gol?
    Titluri unul peste altul poartă gozul de nimic
    o concluzie se cere: să începem de la SPIC.

    Sun Jul 26, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Complezenţi în mârşăvie tăvălită prin venin
    asta ni-i SUPRASTRUCTURA HORN ÎNALT la foc puţin
    nici mormintele n’acopăr crimele fără de pată
    ieri şi azi GĂINA OARBĂ drumul altora arată
    iubitori între jigodii, orătănii mari şi mici
    crescătorii de palavre şi dresorii de pisici
    geaba le-am simţit prostia la pomeni şi la disecţii
    în AURA SACRA FAMES, porcii dau MINERVEI lecţii
    poate-ar trebui ştiută aspra vremilor povaţă
    cine bâjbâie prin arte tot mereu pe alţii’nvaţă
    geaba’i trâmbiţi adevărul, ce pricepe gură-cască?!
    de cum lumea, pe mut SURDUL îl învaţă să vorbească
    culţi de nu le’ncape’n piele cărţulia de nimic
    au ograda artei CUSCRĂ şi cultivă arpagic
    şleahta de lingăi slugarnici în biblioteci au barul
    piţipoancelor, când moartea le-a citit şi lor ziarul
    glojdărind filosofează, dorm în perne cu şezutul
    locul lor e unde IAPA şi-a pierdut odată MUTU...

    Să le spui de’nvăţătura însumată de LICORN?
    nu e vânător tot omul numai c’a suflat în corn
    oricât de fălos, FLECARUL e un biet cârpaci, atât;
    bucătarul bun nu poartă cuţit lung mereu la gât
    greieri ţârâind într’una nu simt cântului povara
    nu e cântăreţ oricine fiindcă zdrăngăne chitara
    costumaţia jocheul tăvăleşte’n primul HOP
    ar fi călăreţ de-ar ştire: trap şi dansuri şi galop
    n’ar fi vinovat spun unii, când îşi frânge gătul CALUL
    cum nu-i cântăreţ tot insul care umblă cu CAVALUL
    şirul lung şi tâmp ajunge numai oale şi ulcele
    cum nu e FIERAR oricine care poartă şorţ din piele
    să-i priveşti de la distanţă INTUIND al lor pericol:
    se screm munţii, iar la urmă nasc un şoricel ridicol
    cotcodacii ieri făcură dintr’o baltă PARADIS
    mâna la cântat e bună, glasul aspru pentru scris
    puchinoşi până la moarte, stâlpul e acelaş „bade”
    după ce-a căzut umbrarul, toată viermuiala cade
    viţeluşii ARTEI PURE, slujitorii unei vaci...
    ... până’n vârf IEDERA suie sprijinită pe copaci
    Au pierit albine’n roiuri, şi pe flori ca şi pe nalbe
    VACA BOTEZATĂ ALBĂ are sigur pete albe.

    Nu lua catâri în cârcă, în privelişti trecătoare
    măgăruşul PUS LA STEAŞINI trebuie să şi coboare
    cobzăritul cu BUHAIUL vremea’i să se-astâmpere
    cine vrea să poarte BARBĂ pieptene să-şi cumpere!
    IDOLII – stafii sunt astăzi sub pământ supuşi de moarte.
    I-a învins IISUSUL veşnic, pâinea vieţii să ne-o poarte
    după negura ateie DUHUL NEAMULUI se-arată:
    „De mortui nisi bene?” e o vorbă de-altădată
    defilează strada mare CRIMINALI şi VENETICI
    care-aveau sub ei armata de slugoi şi pricolici
    toate bune şi frumoase - dar ATENŢIE, de fapt
    schimbul doi e tot o şleahtă – CÂRMUITĂ TOT DE RAPT!
    toţi ce ieri muşcau din LINGURI, precupeţii, TOT PUROIUL
    schimbând STELELE PE CRUCE joacă-n voie ţonţoroiul
    HIENE şi CĂPUŞI de-o teapă – toţi cu numele schimbate
    sunt SOLIŞTI în corul public - DORULUI DE LIBERTATE
    bramburind prin ape tulburi haita asta de pripas
    s-a făcut stăpână’n ţară FURÂND tot ce-a mai rămas
    barbişonii sunt la modă - nu le fie de deochi
    cei care-şi iubiră ţara cât IUBIM NOI SAREA’N ochi
    ne dau sfaturi, ne scriu LEGE şi la gură făcând spume
    cu poveşti imaginate, CIOPÂRŢESC şi noua lume
    minţi de gâşte şi de iepuri din puzderie de CURCI
    ne-au găsit model TOMBUKTU, ca să nu vorbim de turci
    tot implementând în limbă vorbe seci grele’n auz
    gogoneală fratricidă cu nisipul andaluz
    petrec România’n jafuri şi ocară’mpărăteşte
    urâciunea li se vede, pân’or şterge-o englezeşte
    că’n tradiţie se spune şi UN ADEVĂR STĂPÂN e:
    haita jafului dispare – GENIUL NEAMULUI RĂMÂNE!

    Sun Jul 26, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... Către piscu’nţelepciunii viaţa bună să te poarte
    Înspre ÎNŢELEPŢI, căci GENIUL ne vorbeşte peste moarte
    EMINESCU - ODOBLEJA - CANTEMIR din infinit
    şi BRÂNCUŞI ca şi ENESCU niciodată n-au murit
    geaba şi-au ciulit urechea cei cu roluri de pândar
    apa îşi revine’n matcă: TOT CE E PERFECT E RAR!
    numai geniul suie’n icnet creştetul Olimpului
    căci perfecţiunea are meşter: MUMA TIMPULUI
    geaba gâgâiala tâmpă a crezut c’o să-i îngroape
    PEŞTELE nu vieţuieşte numa’n limpezile ape
    nefiind BERBEC în frunte turma merge după ţap
    Vulturul şi LEUL iată’i: zările abia’i încap
    neputând ţânţarii vremii DUHUL NEAMULUI să’mpuşte:
    o ALBINĂ-MATCĂ’i sigur mai presus de-un sac de muşte!
    Revin basmele ’nţelesuri cu ILEANA COSÂNZEANA
    ce zăreşte ochiul minţii nici a bănuit sprinceana
    incomod apare GENIUL în sublima sa mândrie:
    că aşa’i croită lumea, CUM A FOST MEREU SĂ FIE!

    ... Geaba’i spiritul de turmă MIERTE FIERTE şi MINUNI
    geniul e UNICITATEA, restul numai oameni buni
    geniul e DESĂVÂRŞIREA OMENIRII’NTREGI PRIN MUNCĂ
    pe când restul: genă seacă NU PRODUCE CÂT MĂNÂNCĂ
    până se „orientează” ce să facă, nu-i mirare
    au şi terminat cămara arvunind munţii de sare
    nesăratele lor prafuri umbră’s palelor de vânt
    tropăială – tura-vura CA DE MORT FĂRĂ MORMÂNT
    care’i stânga, care’i dreapta? viitor dau în chirie...
    geniul întruchipează INUMANA ENERGIE
    care nu se mulţumeşte cu ce face, ar vrea încă
    să dărâme munţii vineţi, pieptul propriu fiind stâncă
    în neliniştea lui TOTUL e un strop din veşnicie
    ştie tot ce-a fost în urmă ca să vadă ce-o să fie
    îndemic se recunoaşte peste vreme, mai încoace:
    când e pintenat cocoşul cântă sigur din găoace
    nu cu tona peştişoru’i cântărit, când fără preţ
    e dulceaţa cărnii sale, glasul VIERSULUI MĂREŢ
    afli la privighetoare, nu la cioară sau la buhă
    tu, priveşte-le sămânţa, nu’ncuiba gogoşi de tufă
    ODRĂZLIRE’i visul tainic, e la fel întotdeauna
    un mic nour poate-ascunde CLIPEI soarele şi luna
    mic ardeiul? dar sămânţa de-o pricepi vei şti îndată
    cât de mic PRUNCUŢUL este, vremea îl aşează tată
    tâlc al marilor răspunsuri, pruncul e ca şi FEMEIA
    poarta de oţel ascultă clinchetul ce’i spune cheia
    întelege-vei desigur şi mai simplu româneşte:
    aluatul cât un sâmbur toată coca o dospeşte
    toate cheile ştiinţei nu pot sta’ntr’o cingătoare
    nu ajunge’n toată valea chiar şi soarele de’i soare!

    Deci privirea-ţi fie una înainte şi ’napoi
    chiar HERCULE’i biruitul dacă duşmanii sunt doi
    ia’i pe rând la judecată, n’aştepta s’apară’n bandă
    nu vei prinde niciodată toate florile’n ghirlandă
    mulţi viteji în vorbe, iată DUPĂ LUPTĂ iau cuvântul
    ştiu să navigheze’n mare după ce NU BATE VÂNTUL
    sfaturi multe nesărate dau de mama focului
    campionii sunt CUR.banii din afara jocului...

    După ce a stat furtuna tot năzgâmbu’i bun cârmaci
    a şi pus mâna pe vâsle clefăind la cozonaci
    îi priveşti şi cazi pe gânduri ţipând lumii ALELEI!!!
    toţi care n’au fost în luptă, ca prin farmec, paralei
    rătutesc urechea bleagă năpădită de străini
    patrihoţi: prin sita ploii cară apă la găini
    care mai de care’n lupta câştigată se dau breji
    cum a dispărut duşmanul EI SUNT OASTEA DE VITEJI
    teamă am că pân’ la urmă îi va părăsi norocul
    cât AR FI APA DE’NCINSĂ PÂN’ LA URMĂ STINGE FOCUL
    să-i îndepărtăm cu grijă, nu de-odată, alelui!
    dar atenţie, CHIAR FIRUL DE PĂR ARE UMBRA LUI!

    ... le vorbeşte de OFUL ţării când se bat pe baclavale?!
    nu’i lemn verde să nu ardă printre lacrimile tale
    cooperativa ALAIUL ne-a lăsat în dar gunoi
    schimbând rolul fariseic, s’ar vrea iarăşi OAMENI NOI...
    ca şi râma’n băligare trec de-a surda mari şi mici
    cocoşeii trandafirul năpădesc printre furnici
    privegează’i îndeobşte şi pe soare şi pe ploi
    LOTUSUL alb înfloreşte chiar în balta cu noroi
    toţi expârţii, simbriaşii azi ne reexplică arte
    de istov, ciocane frânte vor şi nicovale sparte
    se împroaşcă unu-pe-altul balaoacheş şi bălan:
    NICOVALA VREMII NOASTRE nu se teme de ciocan!
    Drept urmare se cuvine să le spunem Bună pace
    unde soarele s’arată umbrele încep să joace
    şi dansează’n obiceiuri de aiurea sau de-aici
    stele nu pălesc din teama că’s numite LICURICI
    în cuvântul sfât petrece-ţi clipa ta de muritor
    faima este zdreanţa clipei, MERITUL NEPIERITOR!

    Mon Jul 27, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    A vorbi de’nţelepciune din afară? e, cum ştiu
    a umbla în văzul lumii ca un mort fără sicriu
    CU.GET-ul din pragul vieţii îl percepe-vom c’ar şti
    duhul nemuririi noastre peste-atâtea tâlhării
    sănătatea este’n trupuri ECHILIBRUL mult râvnit
    când înţelepciune’n suflet Dumnezeu ne-a rânduit.
    Drept urmare, dacă lumea vrea să cânte pe vechi strune
    stai de-o parte şi’n tăcere ai să vezi înţelepciune
    nu fă vorbelor risipă din beţie de cuvinte
    zică altul tot ce’i place, fii mereu cu luare-aminte,
    în răspunsuri liniştite spune păsul până sus
    şi deprinde-te tăcerii când nimic nu-i nou de spus
    nu meşteşugi gândirea spune totul scurt şi clar
    dăruind sticlire’n cuget zâmbetului nenufar,
    nu rânji nicicum ironic, cât ne-au învăţăt părinţii:
    PROSTUL NU ŞTIE SĂ RÂDĂ – îşi arată numai dinţii
    chicoteşte ca guzganul, din orice ridică surlă
    e acelaşi în tristeţe - nu ştie să plângă: urlă.
    ... amuzat de toate cele, după cum se şi cuvine
    stăpâneşte-ţi cât se poate RÂSUL PLÂNSULUI DIN TINE!
    geaba sare musca’n geamuri căutându-şi echilibru
    când tembelul şi naivul sunt de-un soi, acel calibru
    ce’i făleşte’n VIJELIA diplomelor din dulap
    toată’nţelepciunea lumii cred c’o ţin la ei în cap
    nu le-o spune chiar în glumă, când le-aşează toate’n ramă:
    osebiţi de toată lumea PROŞTI CU DIPLOMĂ SE CHEAMĂ.
    neputinţa e din faşă nu poate să te deprime:
    au inteligenţă ochii, dar nu pot să se exprime.

    ... Deocheat de neputinţa de-a fi floarea unui cui
    dintr-o latură prinzi gândul, deci GÂNDEŞTE TOT CE SPUI
    nu te repezi la sfaturi ca să dai la fitecare
    nu te supere vecinul c’A GÂNDIT CU VOCE TARE...
    n’o să reuşeşti vreodată peste-a neputinţei laturi
    prin dovada străduinţei toată turma lor să saturi
    ne zâmbesc din garduri OIŞTI ale unor învăţaţi
    care-au fost mai totdeauna de mulţime lăudaţi
    ce’mpleteau în hazul public tot dezmăţul cu minciuna
    poţi şti multe... NU’I ŞTIUTUL CU ÎNTELEPCIUNEA UNA!
    tobă dacă-ai fi de carte când nu te-ai născut cu har
    diploma e PREŢUIREA FLORII’N FRUNTE DE MĂGAR,
    că, precum Iedera urcă noi spirale până’n plop
    toată truda’i inutilă pe’năuntru fiind... SOC
    geaba vorba ticluită spre mulţime’ţi umflă pieptul
    sare’n ochi înfumurarea, nu mai face pe deşteptul
    geaba e bolboroseala din izvoare cursă’n râu
    spicul faptei e răspunsul FIECĂRUI BOB DE GRÂU
    că, oriunde’l duce pasul, şi oricum ar fi descris
    orice vrea să spună lumii ÎNŢELEPTUL e CONCIS.

    UNU e cărarea minţii pân’ la cel mai ’nalt Olimp
    e dimensiunea patru, e cristalul vremii - TIMP
    îmbinând gândirea calmă cu iubirea şi prudenţa
    vei avea înţelepciune ascuţind inteligenţa
    nu fii trist dacă-ţi arată lumea faţa’i trecătoare
    jubilează în FIINŢA CARE PURUREA NU MOARE
    văzând javrele’n ciubucuri cum aleargă după rang
    într-o vorbă ţintuieşte-i în imaginarul ştreang
    insectar e cimitirul şters cu singularul ţel
    egoist, când ÎNŢELEPTUL NU TRĂIEŞTE PENTRU EL.
    şi vei întelege poate că’n tăcutul ţintirim
    GENIU-ADEVĂRAT ŞI VEŞNIC E POETUL ANONIM.

    ... uşurinţa exprimării’n a lucra şi a gândi
    BACON dărui lui HAMLET prin: A FI or A NU FI
    - oază sfântă în izvorul neştiut nici sus nici jos
    fiindcă înfloreşte TRUPUL numai sufletul frumos
    iată că, privind la toate poţi pricepe îndelung
    capul este tot deasupra, gâtul cât ar fi de lung
    şi ades, închipuirea topind marginile ceţii:
    POEZIA SE RESPIRĂ FIIND ARBORELE VIEŢII
    a poetului gândire este singura ce poate
    să ne-arate devenirea duhului de peste toate
    viaţa’l dăruie mulţimii cum parfumul ei dă floarea
    tuturor apare tânăr, EL POETUL e candoarea
    nebăgat de alţii’n seamă trece marginile zării
    cununat cu viitorul e mărgean în fruntea ţării
    în metafore sublime viitorul ni’l ascunde
    strajă vremii de cum lumea, fără graniţe pătrunde
    prin primejdie e tandru şi rămâne sie-şi teafăr
    să relumineze taina neştiutului luceafăr
    cutezanţa sa unică nu e-o clipă trecătoare
    împlinit A FI e vesel chiar în clipa’n care moare
    cunoscând nemărginirea rază sfântă e din soare
    ca şi pasărea prin crânguri, zboară cântecul senin
    7.7.7 este împlinitul său destin...

    ... Geaba-şi zuruie arginţii cei din jur, tot OMU vede
    fericirea este una, graiul neamului străvede
    pretutindeni destinează strălucirea într’un rând
    pasul lui pornind aevea din prăpastia de gând
    nu’l putem cuprinde’n minte, câte n’ar mai fi de spus?
    dar icoana lui rămâne FIUL OMULUI IISUS.

    Mon Jul 27, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... Pune capul jos în pernă când e treaba terminată
    somn odihnitor, aiurea zace tâmpul viaţa toată
    odihnind prin altă muncă nu vei şti ce’i boala grea
    doară lenea prelungită decât boala mai rea
    vestejit aleargă insul tot într’una după tihnă
    brambureala lui de muscă nu se va numi odihnă
    cine mişcă tot mai pişcă, cine şade coada’i cade
    să sfârşim cu nesărată că-i a tuturor moşia
    ziua clănţăne NEVRUTE, seara’l prinde hărnicia
    cocoţaţii umblând creanga, nepriceperea’i veghează
    munca toate le gândeşte, lenea numai le visează
    auzind de muncă BLEGUL peste tot găseşte preget
    harnicul e’n vârf de munte, până el să mişte deget
    viaţa şi-o tot rânduieşte doar în ticuri şi bonton
    TRUDITORII mor la uşa de spitale, în salon
    porcii se întrec cu viermii, colcăind se’mperechează
    zăcând să-şi lungească viaţa puturosul şi-o scurtează
    de la plug ori la unelte pân’ la truda de savant
    gigantismul dăruirii din om face elefant
    dragostea spre biruinţă la izbândă pune roate
    pentru AGERI niciodată nu există NU SE POATE
    pânza ochilor păianjeni nu se lasă peste gene
    PLICTISEALA, NEPĂSAREA a intrat în om prin lene
    în comun munca e bună, dar din ea cine s’adapă?
    că măgarul cară vinul din butoaie dar... bea apă
    prea grozav ar fi DREPTATEA către om a se întoarce!
    poartă stofa cea mai bună nu acel care o TOARCE!!!
    Răutatea şi Prostia’s COALIŢIE, te’mpunge
    nu plugarul, muncitorul, cât străinul care’i mulge
    şiretenia comerţu’i, cei mulţi ZERUL, ei smântâna
    UNU’nvârte PROTOCOLUL? ALTUL... dărăceşte lâna
    când hoţia e în floare NEPRICEPEREA’I model
    unul face flori la scaun, altu’i cocoţat pe el
    ba, s’alege truditorul tot cu vorbe de ocară
    bună este pâinea albă, dar nu toţi pământul ară...
    Mai de-aceea sărăcia îşi adună’n gând sărmanii
    URSUL joacă pe jăratec, iar ursarul strânge banii...

    Cum se poate? Nu se poate! Foarte simplu, cum vedeţi:
    cară zahărul cămila şi mănâncă doar scaieţi,
    că, DUMICĂ şi MĂNÂNCĂ nu-i acelaş, vezi colea:
    a făcut ALBINA miere, însă n’o mănâncă ea...

    ... Fapta rea n’o poţi ascunde precum speră cel nemernic
    - cu cât vrei s’astâmperi focul se aprinde mai puternic -
    zace’n pântecele vremii răul, se dospeşte bine
    şi e BUMERANG, la urmă te izbeşte chiar pe tine
    BINELE nu-i totdeauna răsplătit ca în poveşti:
    pe cine nu laşi să moară NU TE LASĂ SĂ TRĂIEŞTI!
    făr’delegea nu e LEGE! Dar nu ştii de ce şi cum:
    fiind cinstit să nu ai grijă - nu faci foc, nu iese fum
    că’i o vorbă românească ce din început răsună
    după faptă şi răsplată, SEMENI VÂNT – CULEGI FURTUNĂ.
    Deci gândeşte orice faptă, bob cu bob de la’nceput
    ieşi din plapuma pufoasă şi DORMI CUM ŢI-AI AŞTERNUT!
    Drept urmare, VORBA, FAPTA firul nevăzut o ţine
    - dacă fructele sunt coapte, PARA cade de la sine
    astfel presimţirea, teama te adună în sughiţ:
    cum ai arncat găluşca, pân’ la urmă TU O’NGHIŢI!
    oricum săvârşeşti greşala din prostie ori din ură
    nu uita că legea’i una: măsură pentru măsură
    nu e nouă, nu e veche, că de mii de ani încoace
    cine s’a vârât în horă, musai trebuie să joace
    le-ai aflat la toate scuză şi te crezi curat, de cretă?
    cum nu ştii de ouă sparte când înfuleci doar omletă?
    vorbele nu mai ajută... c’o fi, c’o păţi, şi dacă
    ... ţi-a pus altul capra’n spate... în curând vei duce vacă...
    geaba ai conduri de aur, ca şi ciucurii la bete
    apele de’s tulburate, bei ce-o fi FĂRĂ DE SETE
    nu-i mai bună libertatea în suman, căciulă, cioareci?
    te faci ghem ca o pisică? în curând vei prinde şoareci
    în picioare cazi odată, lumea nu’i din ciungi şi orbi
    nu-i scăpare, firea ştie: înspre hoituri vin şi corbi
    drept aceea se cuvine vezi cu cine te’nsoţeşti
    nu poţi să atingi mocirla fără să te murdăreşti
    nu lăsa onoarea’n cumpeni de necinste şi nu tinde
    spre dezmăţ, doarme pe paie cine singur patu’şi vinde
    E PRINCIPIU, nu e vorba de’ntâmplare sau noroc:
    la’nceput înghite FUMUL cine vrea să-aţâţe foc
    fugi de pleaşcă şi minciună, CÂT MUNCEŞTI SĂ-ŢI FIE HRANA
    cine nu vânează ursul n’are cum să’i vândă blana
    vei fi fost cinstit odată, e doar vorbă de paradă
    NU AR EXISTA NICI URME DACĂ N’AR FI FOST ZĂPADĂ!
    dac’ai măcinat palavre geaba mături curtea morii
    încotro va bate vântul acolo aleargă norii
    nu da cinstea pe ruşine, fii la locul tău, iar dacă
    ai greşit numai odată ţii de coarne, ţii de vacă
    creşte-ţi pruncii cu iubire, nu le fie de deochi
    numai chiorul toată viaţa are milă pentru ochi!
    că boieri au fost strămoşii, sau oieri? iar faci paradă:
    pentru ORB ce mai contează că părinţii pot să vadă?
    Bizuie-te doar pe tine şi’n ÎNDEMÂNARE’ncins
    peste faldurii CREDINŢEI vei fi sigur de ne’nvins.
    Da, CREDINŢA mută munţii dinspre zarişte de tină
    când vezi soarele aproape în privelişti de lumină
    că’i de presupus, urmaşul - MOŞTENIND CE-I BUN ÎN TATĂ
    să’l sporească în PRECIZII, nu să’i caute săgeată
    să priveşti acerba luptă de pe cer la zburătoare:
    VULTURUL NU POATE MERGE PENTRU CĂ ŞTIE SĂ ZBOARE!
    deci, deschide ochii minţii NEVĂZUTULUI ce este
    despre care, altădată vom mai spune o poveste...

    Mon Jul 27, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DEM

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 294


    Reply with quote
    Post
    Este formidabil Vlad!

    Mă gândeam să începem să organizăm un concurs pentru tinerii actori unde cel mai bun recitator din Maestrul Diaconu să beneficieze în afară de un premiu substanţial şi de apariţia pe un post TV sau internet, cu toată regia de rigoare.

    Am văzut câţiva actori tineri, numai potriviţi, şi ca glas şi ca alură pentru a da viaţă acestor versuri excepţionale.

    Măcar, ar putea fi un început. Chiar dacă ne adunăm cam greu.

    Continuă!
    Dem

    Mon Jul 27, 2009 View user's profile Send private message
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... Ca să poţi pricepe OMU, îndelung priveşte’i JURU:
    suie’n vârf, altfel se cheamă A CĂRA APA CU CIURUL.
    ... pe vreun muşuroi cocoşul ni s’arată mândru tare
    pe cioc iese pricopseala de-a turna apă în... MARE
    terminând cucurigatul chiar în vârful parului
    ca un om vei pune boii fix... în urma carului
    socotindu-i hărmălaia MIT sau GÂNDURI, aşadar
    de’l urmezi, mai toată viaţa CAUŢI LÂNA LA MĂGAR!
    De 50 de ani năzgâmbii utopiilor ţin trena
    spre izbânda lor finală: ADUC BUFNIŢE’N ATHENA!
    ... dă-le pace, e tot una, de la ei n’alegi nimic
    lângă dânşii în NEŞTIRE treieri paie fără spic.
    Ei nu ştiu nici răsăritul, nici apusul sfânt de soare
    se mândresc cu ce-o să fie când nu vor mai fi popoare
    sunt extremele la modă şi-şi dau mâna în dovleacul
    ce-ţi comandă TOTDEAUNA SĂ SPARGI PIETRELE CU CAPUL!
    Totul fuse halandala, mintea nu’i mai priveghează
    au şi lumânare-aprinsă când E SOARELE’N AMIAZĂ
    demagogic, IAR AVUTUL ŢĂRII ÎL SPORESC ÎN STUP:
    o să-i mai asculţi vreodată? CAUŢI ARIPI PENTRU LUP?
    ECONOMICA PROBLEMĂ o rezolvi fără de sfanţ?
    ai fugit turbat pe ploaie să te bălăceşti în şanţ?
    aibă grijă dar vecinii, puie-şi unde sece capul
    vine vremea TURMA BĂRBII ca să mulgă şi ei ţapul...
    nu mai laşi PIATRA PE PIATRĂ? ţara’i ca după deluviu
    REPROSTIT de-a lor proiecte sapi FÂNTÂNI NOI LÂNGĂ FLUVIU???
    faci din HAOS brambureală şi la toate pui capac?
    Arzi întreaga lumânare numai... că’i găsi un AC?
    e un biet HIPISM de basme, în hipnoza unui corb:
    călăuza ţi-e schimbată: DAI CAL CHIOR PE CALUL ORB
    2 pe mere, 3 pe pere, pompezi sângele în stârv
    retezi pom din rădăcină ca s’ajungi cu mâna’n vârf?!
    REVOLUŢIE’N GÂNDIRE pare simplă? albe salbe???
    din închipuiri străine?... cauţi încă VRĂBII ALBE;
    geaba’s mesele întinse şi în frunte eşti înfipt
    când struneşti pisici de casă, CROCODILI cari în EGIPT,
    noua ta orinentare’i veche şi distruge ţara
    parcă te interesează numărul de furnici vara
    pentru ce mai foloseşte cifra când ştiut e boiu?
    eşti căţel bătându-şi coadă ce păzeşte usturoiul
    tot la marginea ştiinţei vei fi coadă’n căpătâi
    când pe OM îl doare capul îi faci leacuri de călcâi!
    cu sfătuitori asemeni - ce se scutură de rouă
    pricepuţi să DUCĂ GÂŞTE înspre baltă : DOAR CÂND PLOUĂ
    toţi savanţi în cercetare fără sens, la o adică
    o să capeţi corolarul: TREI PICIOARE LA PISICĂ
    toată zarvă - dragi tovarăşi, şi prietini, se va trece
    observându-ţi APA’N PIUĂ ŞI FIERUL BĂTUT LA RECE
    ca şi alţii dintr’o dată ai întins spre cer ruleta
    ai dat foc la toată casa numai să prăjeşti omleta
    ştirbului dai nuci aiurea, TOT CE TU CREZI NOU, E VECHI
    faci frizuri, plete buclate, celor fără de urechi,
    pentru urecheaţi perdele, cum să-ţi mai găsesc vreo vină
    mai nou CUMPERI IATAGANE să jupoi... pui de găină?
    pentr-un cui pierduşi potcoava calului, ce să mai spui,
    oricât s’ar drapa cu diplomi, bou’i bou în felul lui...
    pentru a stârpi furtuna, dă foc lanului de grâu
    a trecut cu bine marea şi s’a înecat în râu
    chiar de are sânge’n vine, pe degeaba o să’i fiarbă:
    rânduie calului carne, pentru LEU belşug de iarbă
    nu ne miră cutezanţa de-a trăi cu capu’’n nori
    când dai focului pădure NUMAI CA SĂ SCAPI DE CIORI
    sunt de-un fel şi cercetaşii dumitale, şi ni-s dragi
    de’i trimiţi să cate struguri prin pădurile de fagi
    şeful lor e în căruţă iar povara o socoate
    mult mai mică dacă POATE ŢINE ALT NĂVLEG ÎN SPATE
    cauţi leacul, care’i boala? Foate simplu: HAI LA RÂU
    şi ia prafurile’n apă... având apa pân’ la brâu
    cum stămoşii mei prin veacuri, câte’n lună, câte’n stele
    de-au ştiut, n’au făcut străchini NUMAI SĂ CĂLCAŢI ÎN ELE!

    Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... Tinere, din toată scrisa bine’i de pricepi şi-atâta:
    nu da flăcării coliba numai ca să-ţi pârleşti bâta
    prea te’ncuibi în grija noastă noaptea, toată săptămâna
    frămânţi pâine cu piciorul, cărămizile cu mâna,
    revoluţia însemnă fără preget, drum întins
    mulţi încercă gârla’n glumă şi se’neacă într’adins
    tot ce’i scris mai sus în treacăt, e o palidă oglindă
    calea vieţii nu’i mai scurtă numai c’ai DORMIT ÎN TINDĂ
    perspectiva trâmbiţată ca ecluza se şi’nchide
    ce volos ai vânzând via, numai să-ţi cumperi stafide?
    litera BIBLIOTECII n’o s’o afli prin smântână
    fără cap... zadarnic insul poartă pălărie’n mână
    toate duc la vorba simplă despre cele pământeşti
    într’o maximă ciudată: întâi faci, apoi gândeşti?
    N’ai văzut drept consecinţă şi părerile de rău
    ce înseamnă dintr’o dată să faci MAI din pumnul tău?!
    ... tot la fel şi gură-cască, mură’n gură şi sticleţii
    se-aliară cică CIVIC bătând capul cu... pereţii
    ba, sunt şi scoliţi sărmanii, cu mândrii de ombilic
    ... or fi prins cu cartea muşte, că’n cap n’au băgat nimic
    uite şi-alţii, foarte mândri repetându-se banal
    ce le suflă bietul dascăl - un ilustru papagal
    alta a căzut în transă, bâiguielile-şi deliră
    poematic, guguştucii între dânşii se admiră
    turma lor bugetivoră cochetează vechi sector
    boulenii, iarbă verde visând, merg spre... abator
    simbioza-i odrăzlită de-o privelişte ciudată
    de măgari a căror coadă n’o mai creşte niciodată
    dromaderii din OMAGII, de atât amar de ani
    sunt la modă, ia-i în pleasnă: câţi măgari, atâţi duşmani!

    Dacă poţi uita trecutul NETRĂIT, cincizeci de ani
    mută treptele gândirii printre anticii titani
    sau, ia cartea şi mai veche dar nescrisă, spusă’n lut
    şi vei înţelege bine ce-ar fi astăzi de făcut
    de ce să ajungi în ciurdă, când le ştii toată micimea
    vrei să scrii? nu titlul, rangul îţi arată PROFUNZIMEA!
    râzi în tine, râzi de-a surda, nu intra în plug cu ei
    EI CĂLARE PE FRÂNGHIE, TU CĂLARE PE IDEI
    incultura, neputinţa rangul nu poate s’astupe:
    ce te faci cu cititorul? Ţine pânză, nu te rupe!
    nu te văicări că scribii s’au obrăznicit atât
    ca la circ, având frânghia au şi papion la gât
    ştiu s’o flosească bine, ce-ai cu dânşii? Dă-le pace!
    tot ce’i interzis prin lege TOT MEREU MĂGARUL FACE
    şi, cu cât mai sus e rangul dobândit către sperjur
    e PROSTIA RECIPROCĂ CU SOBOR DE PORCI ÎN JUR
    nesfârşit arată şirul către care-şi dau obolul
    de măgar, măgar se feacă: cum e turcul şi pistolul
    de asemeni amiciţii, spalăte-te curând pe mâini
    nu’i nebun ăl de mănâncă la o masă 9 pâini
    cine dă e chestiunea: iată’l încântat de zbor
    are mină firoscoasă TOT MĂGARUL, gânditor
    are ramele de aur, dacă ţine ochelari
    doarme după 6 rânduri cât sunt zilele de mari
    are ceas DEŞTEPTĂTORUL, îl cunoşti neapărat:
    PROSTUL SE DEMASCĂ SINGUR, NU TREBUIE PREZENTAT!
    ... Iată turmele bipede spre păşune graseiază
    pe lungimi de unde scurte între ei se minunează
    de’i asculţi odată-ajunge la o minte de copil
    perspectiva lor e una: felinar fără fitil...
    i-am pictat destul, ajunge, capelmaistru e un
    biet profan de minte, capul e la fel ca un ciaun
    nici nu mi-am făcut iluzii c’o să-l îmblânzesc, băiete
    e CEAC-PAC, recopiază o gazetă de... perete.

    Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post Re: IZOGLOSA

    DORIO wrote:
    PROLOG I

    … înfrăţind CUVINTE’ntr’una
    limba vie şi srăbuna
    împresoară viers şi cântec
    ca o rază în descântec

    în adâncuri se pogoară
    tril de pasăre uşoară
    întelesu’ntreg îi poartă
    Om spre om din poartă’n poartă

    Nu e duh din patru vânturi
    are LEAGĂN în pământuri
    şi’mi adună, pare-mi-se
    graiul bun în cele scrise
    pentru gânduri vaduri sapă
    CLINCHET în izvor de apă
    PIETRELE POVESTITOARE
    în genunchi, lângă IZVOARE…

    PESTE VREME, muma bună
    cântăreţii şi-i adună
    şi pe soare şi pe lună
    de mi-i pune ca sa-nfrunte
    zvonul brazilor din munte
    şipotul izvorului – fluierul păstorului
    limpezimea mărilor din înaltul zărilor
    VORBA GEAMĂNĂ CU GÂNDUL:

    cântul nostru întrupându’L.

    Tudor Diaconu, 1960



    Acum văzui ce-ai făcut tu zilele astea, cât am fost plecat la Herculane cu Sebi. Încă n-am citit....Dar Moşu îmi recita din poeziile lui din tinereţe.....
    Toată opera lui trebuie pusă pe net. Toată-toată.

    Mă bucur enorm.

    adi

    Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post Re: IZOGLOSA

    adipop wrote:

    DORIO wrote:
    PROLOG I

    … înfrăţind CUVINTE’ntr’una
    limba vie şi srăbuna
    împresoară viers şi cântec
    ca o rază în descântec

    în adâncuri se pogoară
    tril de pasăre uşoară
    întelesu’ntreg îi poartă
    Om spre om din poartă’n poartă

    Nu e duh din patru vânturi
    are LEAGĂN în pământuri
    şi’mi adună, pare-mi-se
    graiul bun în cele scrise
    pentru gânduri vaduri sapă
    CLINCHET în izvor de apă
    PIETRELE POVESTITOARE
    în genunchi, lângă IZVOARE…

    PESTE VREME, muma bună
    cântăreţii şi-i adună
    şi pe soare şi pe lună
    de mi-i pune ca sa-nfrunte
    zvonul brazilor din munte
    şipotul izvorului – fluierul păstorului
    limpezimea mărilor din înaltul zărilor
    VORBA GEAMĂNĂ CU GÂNDUL:

    cântul nostru întrupându’L.

    Tudor Diaconu, 1960



    Acum văzui ce-ai făcut tu zilele astea, cât am fost plecat la Herculane cu Sebi. Încă n-am citit....Dar Moşu îmi recita din poeziile lui din tinereţe.....
    Toată opera lui trebuie pusă pe net. Toată-toată.

    Mă bucur enorm.

    adi




    Instant messages are being archived on this computer.
    View Full Archive (Alt+Shift+V) Archiving Preferences (Ctrl+Shift+P)

    Pop Adrian: acum vazui....
    Pop Adrian: ma bucur
    Pop Adrian: azi trimisai Sandei cartile Mosului.
    Pop Adrian: si discutaram ca Limba vorbita de Adam si Eva s-o punem pe net. dar sa vedem ce va spune editura care a scos cartea pe piata


    Hide Recent Messages (F3)

    Vlad Popescu: salut, Adi!
    Vlad Popescu: scuze, am fost plecat la pescuit, asa cum afisasem la status...
    Pop Adrian: eu sunt acum cu Sebi
    Vlad Popescu: scuze...
    Pop Adrian: o sa citesc ce-ai scris de la Mosu in noaptea asta
    Pop Adrian: ma bucur
    Vlad Popescu: ok, vrioam sa-ti spun ca MESAJUL PENTRU UN TANAR DE 17 ANI E... IZOGLOSA
    Pop Adrian: ca ti-a venit ideea asta
    Vlad Popescu:
    Pop Adrian: ok
    Pop Adrian: inteleg
    Vlad Popescu: manuscrisul imi este dedicat...
    Pop Adrian: aha
    Pop Adrian: frumos
    Vlad Popescu: l-am primit la 20 de ani...
    Pop Adrian: da....
    Vlad Popescu: acum il ofer tuturor
    Pop Adrian: normal
    Vlad Popescu: sunt 18 ani aproape
    Pop Adrian: te obliga....
    Vlad Popescu: da...
    Pop Adrian: da
    Vlad Popescu: e un nou CICLU
    Pop Adrian: da
    Pop Adrian: si l-ai scris acum tu pe net ?
    Vlad Popescu: da... il rescriu... e batut la masina... in 6 zile... din pacate, eu nu pot rescrie in 6 zile ceea ce Mosu a conceput...
    Vlad Popescu: sunt slab..
    Pop Adrian: ....
    Pop Adrian: era pe frecventa
    Vlad Popescu: da...
    Pop Adrian: ...
    Vlad Popescu: eu eram atunci.. lafel
    Pop Adrian: ?
    Vlad Popescu: intre timp... ma rog... poate ca asa trebuia...
    Vlad Popescu: 18/19 ani
    Vlad Popescu: am primit manuscrisul in 1991
    Pop Adrian: inteleg
    Vlad Popescu: voi publica, la sfarsit, dedicatia, asa cum e scrisa...
    Vlad Popescu: dar abia am ajuns la sfert...
    Pop Adrian: asa trebuie
    Vlad Popescu: mai am inca...
    Vlad Popescu: in afara de acesta...
    Pop Adrian: mai ai manuscrise ?
    Vlad Popescu: da
    Vlad Popescu: tot cu dedicatie, desigur
    Pop Adrian: f bine
    Vlad Popescu: in conjuncturi deosebite, ma rog... nu voi spune acum...
    Pop Adrian: am si eu cateva si ma ruga sa-i fac prefata.
    Pop Adrian: ok
    Vlad Popescu: aaa.. ale mele sunt date... pe vecie...
    Vlad Popescu: ca sa zic asa...
    Pop Adrian: ma bucur
    Pop Adrian: plec la Sebi...
    Vlad Popescu: ok, Adi!
    Vlad Popescu: numai bine!
    Vlad Popescu: continui ce am inceput!
    Pop Adrian: ma bucur
    Pop Adrian: trebuie
    Pop Adrian: sa afle lumea ce au Romanii printre ei...
    Vlad Popescu: eh... lumea stia... pacat ca a uitat...
    Vlad Popescu: reamintire...
    Pop Adrian: milioane...
    Vlad Popescu: oricum, un tanar conectat la Tara are Calea Trasata in Izoglosa...
    Vlad Popescu: eu asa am trait...
    Pop Adrian: ....
    Pop Adrian: mii, zeci de mii trebuie sa fie legati....
    Vlad Popescu: numai zece mii. suficient. restul vine de la sine
    Pop Adrian: .....
    Pop Adrian: sa incepem cu unu....doi...samd...
    Vlad Popescu: sirul lui Fibonaci...
    Pop Adrian: ma gandeam zilele astea la tine...
    Vlad Popescu: asa...
    Pop Adrian: si asa, cum zici....
    Pop Adrian: ma gtandeam la rolul tau.....
    Vlad Popescu: rol?
    Vlad Popescu: LOR!
    Pop Adrian: .....
    Vlad Popescu: celor ce vor veni! sau sunt deja aci...
    Pop Adrian: sunt dar au ochii inca inchisi....
    Pop Adrian: dorm in masa....
    Vlad Popescu: cu capul pe masa, dupa exemplul de sus, din frunte...
    Pop Adrian: care sus....?
    Pop Adrian: ce frunte...?
    Vlad Popescu: frunte s...atului
    Pop Adrian: e
    Vlad Popescu:
    Pop Adrian: inteleg bineinteles....
    Vlad Popescu: traim bine, deh...
    Pop Adrian: dar cei buni nu sunt pe-acolo....
    Vlad Popescu: si? e bine! e semn bun!
    Pop Adrian: ei au bun simt....
    Vlad Popescu: corect!
    Pop Adrian: numai ca au si responsabilitati....
    Pop Adrian: sa citesti si tu manuscrisul lui Florin....
    Vlad Popescu: am citit ceva, in fuga... marturisesc ca sunt paralelmcu ... comertul, desi, sigur, trebuie conceput un comert romanesc, eliberat de tarele dobanzii (cametei)
    Pop Adrian: inca nu avem o clasa de oameni de afaceri in Romania...
    Vlad Popescu: clasa? nu cred in clase! omul de afaceri din Romania este TARANUL, cel ce percepe mersul Soarelui si Gliei!
    Pop Adrian: ....
    Vlad Popescu: Adi...
    Vlad Popescu: A Facere...
    Pop Adrian: n-avem bani ca nu stim sa-i facem...
    Vlad Popescu: nu...
    Pop Adrian: sa-i facem...
    Pop Adrian: cinstit
    Vlad Popescu: bani nu mai sunt, oricum...
    Vlad Popescu: au mai ramas insule de suflet...
    Vlad Popescu: mai valoroase dect aurul si diamantul
    Pop Adrian: ma gandeam zilele astea prin ce ne diferentiem mnoi ca oameni...
    Pop Adrian: prin Suflet...
    Vlad Popescu: prin Suflet
    Vlad Popescu: da
    Pop Adrian: el nu te lasa sa fi tembel...
    Vlad Popescu: Sufletul e tatana Usi catre Rai...
    Vlad Popescu: Usii
    Vlad Popescu: suntem Persoane doar in masura in care discutam cu Dumnezeu
    Vlad Popescu: in rest... suntem indivizii unei populatii oarecare
    Pop Adrian: ....
    Pop Adrian: da, dar este problema personala.
    Vlad Popescu: personala e si problema celulei ce se reproduce normal sau canceros in organism...
    Vlad Popescu: nu exista personal, ca si Problematica... Totul e integrat in UNU
    Pop Adrian: ...da
    Vlad Popescu: am fost la pescuit... asa zic eu retragerii in fundul curtii, la un lacusor, unde vorbesc liber cu Dumnezeu...
    Vlad Popescu: sau macar asa sper...
    Pop Adrian: corect
    Pop Adrian: discuta cu tot...
    Vlad Popescu: Adi... MOSU nu vrea net... eu am manuscrise dedicate, daruite... mai bine zis. le voi pune, pentru Generatia Neasteptata!
    Vlad Popescu: am chibzuit bine, inainte...
    Vlad Popescu: nu sunt nebun, desi unii zic ca da...
    Vlad Popescu:
    Pop Adrian: e
    Pop Adrian: si Mosu vrea...
    Pop Adrian: nu scrie el, dar ca Opera lui sa fie cunoscuta, o doreste
    Pop Adrian: am discutat clar cu el asta
    Vlad Popescu: aci, in cazul ..."meu"... n-are ce face
    Vlad Popescu:
    Pop Adrian: ...?
    Vlad Popescu: pai sunt dedicate...
    Vlad Popescu: sunt .. ale mele, ca sa zic asa...
    Pop Adrian: si manunscrisul lui Florin.
    Pop Adrian: era singura lui carte....
    Pop Adrian: dar nu noi contam....ca noi am gustat....
    Pop Adrian: ci ceilalti...
    Vlad Popescu: da...
    Vlad Popescu: chiar ma simteam aiurea, sa stiu ca eu... TREBUIE CA CEI DE MAINE SA AIBA ACCES!
    Pop Adrian: corect
    Pop Adrian: mai ales ca fiecare dintre noi avem drumul nostru bine conturat...
    Vlad Popescu: voi lucra, cat pot, printre familie si copii, voi pune tot ce am pe net
    Pop Adrian: pas cu pas....
    Pop Adrian: sa nu-i inabusim....
    Vlad Popescu: aaa
    Vlad Popescu: ai vazut ca pun mesaje scurte si destul de.. rare
    Pop Adrian: si eu
    Pop Adrian: asa se si poate...
    Vlad Popescu: asta e dor varful vazut al ghetarului incins
    Vlad Popescu: doar
    Vlad Popescu: ceea ce urmeaza...
    Pop Adrian: da...
    Vlad Popescu: dar ... picur, picur..
    Pop Adrian: asa este.
    Vlad Popescu: nu stiu daca mai pot sta pe net...
    Vlad Popescu: scuze...
    Vlad Popescu: orange mobil
    Vlad Popescu:
    Vlad Popescu: crezi ca e cazul sa punem aceasta discutie pe forum?
    Pop Adrian: da. totul.
    Pop Adrian: o s-o pun eu...la Mosu
    Pop Adrian: te las ca si eu trebuie sa-l culc pe Sebi.
    Vlad Popescu: in regula... multumesc, Adi! pentru... MULTE!
    Pop Adrian: faci o treaba deosebita
    Vlad Popescu: eee
    Pop Adrian: e...
    Vlad Popescu: era treba mea de un ... Ciclu!
    Pop Adrian: o sa discutam odata despre Multumesc....
    Pop Adrian: da...este
    Vlad Popescu: eu multumesc, Adi!
    Pop Adrian: si eu....
    Vlad Popescu: o noapte buna si minunata!
    Pop Adrian: Multumescul si scuzele se primesc.....
    Pop Adrian: asa vad eu....
    Pop Adrian: si voua la fel.
    Pop Adrian: Sebi este extraordinar. Imi umple Sufletul....
    Pop Adrian: gata fug....
    Vlad Popescu: Romanii vor umple Sufletul Lumii!
    Pop Adrian: da.
    Vlad Popescu: numai bine!
    Pop Adrian: este Darul cel mai mare primit ca Neam.
    Pop Adrian: numai bine
    Vlad Popescu: Imparatirea...
    Pop Adrian: ....
    Vlad Popescu has signed out. (28.07.2009 22:55)

    Last message received on 28.07.2009 at 22:55

    Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    Când prileju’i FAVORABIL, FIULUI în cap legi funda
    bună treabă să treci râul până ce nu vine unda
    aromind pe mal aiurea, căutând pe zare fald
    te îneci cu pruncu’n braţe: BATE FIERUL CÂT E CALD!
    E norocul ORB? Odată trece BABA cu colacii
    n’ai zărit-o? Nu mai vine. Îi urmează vârcolacii
    Patru sferturi, cu tămâie, smirnă geaba şi jertfelnic
    dacă n’ai ridicat pânza navei când fu vânt prielnic;
    legea FIRII PORUNCEŞTE să’nfloreşti ogoarele
    PRIMĂVARA; prinde coasa când apare soarele
    lasă fluturi fără aripi presăraţi pe bob de rouă
    scoală DISDEDIMINEAŢĂ, mergi la moară dacă plouă
    uită VORBELE DE CLACĂ ce te poartă’n zloată ţuţ
    cât mai harnic scoate apă cât găleata e la puţ
    tragele BINELE spre casă după MUNCĂ şi e BINE:
    când s’a copt e poama bună s’o culegi, nu bolbotine
    care sterpezi-vor dinţii lacomi, făcând vârf cămara
    argint viu să fii la treabă ca FURNICA, toată vara
    inima ţi se străvede numai ce’ţi privesc OGORUL
    coace pâinea vieţii tale cât fierbinte e cuptorul.
    N’aştepta la alţii mila, singur ţi-ai zvârlit norocul
    fă-ţi ULCIORUL PLIN când plouă, încălzeşte-te cât focul
    arde, drept suindu-şi fumul spre-ÎNALTUL seninului
    în CRISTELNIŢĂ odată vezi... norocul FINULUI!
    ...Altfel, ai trecut prin viaţă de o potrivă surd şi mut
    nu se mişcă roata morii’n APA CARE A TRECUT!
    Ţine seamă că norocul se’ntâlneşte doar o dată
    spinul crud dacă nu’nţeapă, n’are şansă niciodată
    geaba cauţi explicaţii, în zadar emiţi pretenţii
    când NU TE CUNOŞTI PE TINE, altora vrei să dai lecţii?!
    Te-ai trezit să admiri CERUL după ce l’a cuprins ceaţa?
    Munca ta să n’aibă preget, ACŢIUNE este viaţa
    în elan să n’ai oprelişti, gând curat voios te poarte
    că BIRUITORII’S TINERI şi ACTIVI până la moarte!
    Nu’i osândă! BUCURIE şi PLĂCERE este munca
    drumul vieţii e urcuşul DUMNEZEU ne-a dat porunca
    în sudoarea muncii tale’i s’ajungi OM ieşind din turmă
    OMU’i OM nu prin ce spune, ci PRIN CE-A LĂSAT în urmă
    SEMENILOR MOŞTENIRE, sporind ZESTREA TUTUROR
    oricum ar pieri, prin SEMENI va trăi în VIITOR:
    Asta’i TAINA LUI SALMOCSIS – tâlcul NEMURIRII lor!

    LENEŞUL juma’ de viaţă o petrece doar în somn
    din bondari la stup vreodată n’a ales ALBINA DOMN
    câine surd la vânătoare şi mereu visând la mure
    e clănţăul, vara toată blendăreşte prin pădure
    undiţa fără momeală niciodată n’a prins peşte
    cine vrea să aibă jimblă să şi-o are omeneşte
    altfel iarna ca la greier numai târtâit de burtă...
    dacă e puţină stofa, iese pelerine scurtă
    în sforţare permanentă e-un izvor de isteţime
    fie beciul plin cu varză, geaba daca n’ai grăsime
    dacă pleacă vânătorul tâmp, e vrednic de scatoalce
    fără câini la vânătoare?! fără iepuri se întoarce...

    Vorba DREAPTĂ la tot OMUL s’o asculţi pe îndelete
    de-ar fi NUMAI o FÂNTÂNĂ, lumea ar crăpa de sete
    nicidecum pricepi ESENŢA PERSONALITĂŢII mute
    piatra - chiar la fierărie, fără apă - NU ASCUTE
    străduinţă e NOROCUL şi’n lucrare bun stăpân e:
    ai plecat desculţ în CODRU? Culegi tot ciuperci bătrâne
    că e-o zicere străveche - cu-adevărul mână’n mână -
    doar NĂTÂNGUL vrea să lege NODUL c’o singură mână
    vede că’i alături drumul dar prin baltă vrea galop
    n’o s’ajungă prea departe călărind căluţul şchiop
    mintea zace’n colivie mersul vieţii monoton
    lipsa pulberii ransformă PUŞCA NOUĂ în... baston
    NU ARA ÎN BĂTĂTURA care nici n’a văzut plugul
    prinde boul de ureche când ai funia şi jugul
    lasă visurile tâmpe şi’nţelege, la adică
    nu poţi prinde peşte mare unde apa este mică
    nu se-aplaudă c’o mână oricât ai fi de voinic
    n’o să dovedeşti pădurea doar cu toporaşul mic
    iscusinţa vieţii’i una, nu te mai lua după muşte
    cine vrea să prindă VULPE îi trimite’n cale gâşte.
    Eşti pitic şi vrei să măsuri adâncimi de fluviu? Vai,
    e la fel cum ceaţa densă cu un simplu evantai
    vrei s’o’mprăştii, NEPUTINŢA va rămâne tot stăpână
    când prea scurtă e frânghia, nu scoţi apă din fântână.



    Mariene, asta ai dorit...?
    ÎNŢELEPCIUNE POPULARĂ.....

    Poftim, dorinţa ţi s-a împlinit.

    adi

    Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    Porunceşte când ştii FACE, nu visa din cer găluşte
    se cam ştie că ÎN OALA CARE FIERBE NU CAD MUŞTE
    cum ştiinţă’nseamnă trudă fără preget, se cuvine
    să lucrezi şi pentru altul cum ai face pentru tine
    piatră, lemn, gândire’naltă când CIOPLEŞTI, sau POEZIE
    nu uita că nu există: DRUM UŞOR spre GEOMETRIE
    seamănă spre toţi IUBIRE, află merit tuturor
    UD pescarul e, vânează CINE’I IUTE DE PICIOR
    în coteţ câinele latră purecilor săi, sfârlează
    îi cam uită’n alergare, nici îi simte când vânează
    gând curat, inimă bună să ai, vorbă înţeleaptă:
    CUMPĂTUL e’n mâna stângă, hărnicia’n mâna dreaptă
    lucrul bun întotdeauna îţi aduce bucuria
    culcă-te gândind la muncă, scolă-te cu ciocârlia
    caută să afli lucruri ce progresului ţin hangul
    cât e marea sub FURTUNĂ marinarului vezi rangul;
    Calul bun nu cere pinteni, harnicul mereu sporeşte
    dacă’i râvna fără preget, CINSTEA o desăvârşeşte.

    Leneşul codrii visează, noaptea cai verzi pe pereţi
    oploşit în furtişaguri, ar vrea tot posmagi muieţi
    orice faptă cât de mică i se pare o povară
    magazia lui curată... plânge râsul de-astă vară
    găgăuţ sub plop şi sălcii pară mălăiaţă’şi vinde
    numai când va cădea CERUL, ciocârlii şi el va prinde
    NIMENI poate să-l îndrepte de la LEAGĂN pân’ la CRIPTĂ
    Speră tot din nori să cadă ciocârlia gata friptă.
    Ar fi primul la pomană, ghiară dublă, dinţi de fier
    rob poveştilor aşteaptă MANA să-i pice din cer
    nu-l găseşti când are treabă, ia-l mereu de unde nu’i!
    visând paseri rumenite în toţi parii gardului
    pentru lume e tot una c’ar fi leneş ori netot
    pân’ şi VULPII adormite nu’i cade nimic în bot...
    are spor numai la vorbă, iar la somn cade butuc
    numai foamea’l mai trezeşte hămesit, foame de lup,
    ne dă sfaturi PAPAGALUL - nu’i în toate nimic nou -
    împlinindu-se’n osânda de-a fi pân’ la urmă BOU.
    Să nu strici vreo creangă verde dacă-l duci la spânzurat
    petru mangosit ajunge ciotul pomului uscat...
    cum vrei a’nţelege TOTUL dacă nu’l ştii pe NIMIC?
    ÎNŢELEGI de ce întregul este parte din nimic?
    (calea poate fi în seva rădăcinii până’n SPIC...)

    N’astepta în cap să intre buchea prin coperta dură
    miezul n’o să-l poţi pricepe răsfoind - e: mură’n gură,
    sensul bun, profund e DARUL lăsat celor DEVOTAŢI
    păstrăvii nu se pot prinde purtând pantaloni uscaţi...
    vei răzbi o zi ori două, să mai afli n’are rost
    că NEGHINA’n grâu apare la SEMĂNĂTORUL prost.
    Omul de nimic din fire numai FLEACURI îţi arată
    cui îi place somnu’n POALE trece munte NICIODATĂ.
    Multe-ar fi de spus, doar UNA în concluzie mai zic:
    Spiritul cristalizează UMBRA’n veşnicul NIMIC.

    La cei mulţi altfel e lumea şi-o rămâne aşa cât VEACU.
    El cu mâinile mănâncă şi munceşte cu stomacul!
    Pentru orice lighioană imposibil să ai milă?
    spune STRUŢULUI să zboare şi-ţi răspunde - „Sunt cămilă!”
    vrei să-i pui povara’n cârcă? Nu se lasă încărcată:
    - „Pasăre sunt!” îţi va zice. Întrebările se gată...
    E la fel ca şi pescarul, despre care una-i bună:
    fiindcă-a fost o zi pe mare plasa şi-a uscat o lună
    e ulcior fără mânuşă, n’ai cum prinde patru laturi
    daţi trândavilor CHIAR MUNCA DESPRE CARE NE-AU DAT SFATURI
    haide să’nţărcăm limbutul, ca să-l ocolească PRUNCII
    nepoftit ar veni primul la ÎNMORMÂNTAREA MUNCII...
    gol la suflet, sec la minte, urâcios şi grosolan
    ne-a lăsat drept moştenire cugetarea de... GOLAN
    „mama’mpunge, fata trage acul” asta-au învăţat
    şi cu ei ÎNTREAGA ŢARĂ tragem barca pe uscat!



    Parcă Moşu nu-i real....Atât de mult are vasul plin de înţelepciune...OM, ce să mai.

    Ce plăcere făcea zecilor de tineri când venea la Craiova, prin vorbele lui. Îi fascina deşteptu' ăsta....Şi la toţi le era DRAG. Dar şi lui de ei.

    adi

    Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    CORBII iarăşi dau târcoale, sticlesc ochii fiarelor
    şoimii îşi prevăd în taină ascuţirea ghiarelor
    peste tot minciuna cată peste viaţă să se’ntoarne
    Taurul MUGEŞTE iată, nu se măsură pe coarne
    mai de-aceea pân’ la urmă se sting toţi duşmanii, crapă
    cine are LUNTRE bună nu se sperie de apă
    dă-le pace, ce contează VEŞNICUL văitat de corb?
    MERITUL fără prudenţă este BIDIVIUL ORB.
    OMUL prea modest dar harnic, mai de preţ îmi pare mie
    drept MĂGAR purtând samarul, decât LEUL ce sfâşie
    în pricepere e drumul bun şi scurt, nu bate colbul
    nu cărare peste creste, drum bătut preferă orbul
    Tu să-l înţelegi pe UNU, cum era de presupus
    - chiar prin coşurile stâmbe fumul suie drept în sus;
    ia-o după’mprejurare dacă nu vrei să creşti iarba
    când e capul în pericol mai degrabă retezi barba
    ce folos că ai dreptate şi DE NIMENI AUZITĂ?
    mândră-i sabia lucioasă, dar mai cruntă’i ascuţită
    să’nţelegi cu prisosinţă a martirilor GREA SALBĂ
    ... deseori călăul schimbă lână LAIE’n lână ALBĂ.
    pildă fuse LĂPUŞNEANU cu făţarnicii AGAPEI
    stau la fund MĂRGĂRITARE, mortăciuni de-asupra apei.

    Dacă rânduiala’i VECHE, foştii vor avea folosul
    din măduvă, iar PROSTIMEA trebuie să spargă osul
    nu vedeţi deosebirea dintre TICĂLOŞI şi OM?
    ăia ce-au zăcut la umbră, iată’i căţăraţi în POM
    cât de bună e prăjina dintr’odată, pe senin
    să’i vedem cum mai coboară tot mereu cu sânul PLIN?!
    părăsind HOMINIZAREA urâciunii omeneşti
    trageţi clopotele toate’n irealele poveşti
    de frăţie, libertate şi dreptate... nu’i clar oare?
    PISICA nu prinde şoareci CU PAPUCII ÎN PICIOARE!
    şi-ar mai fi o vorbă mare cu sclipiri de peruzea:
    ieslea către BOU n’aleargă, FUGE BOUL după ea.
    ţi-e fântâna nesecată, limpede cum alta nu’i?
    dar sudorile din sapă SĂDESC APA PUŢULUI
    sec dacă ajunge râul în zadar te-ai descălţat
    şi’n coteţ de câini parfumul tot mereu ai căutat
    a fost pierdere de vreme ori speranţă inutilă
    să faci găuri noi în sveitzer, în nisip sădind zambilă,
    ca ul LEU să’nchei LUCRAREA bine întocmită, iată,
    ACUM duce înainte, MAI APOI, spre niciodată
    pe-ăl de spune LAS’ PE MÂINE să-l alungi necontenit
    că’i mereu fără de roade, înţelege, în sfârşit
    ci urmează doar povaţă din SCRIPTURĂ drept poruncă:
    Pomul bun rodeşte bine, OMUL NUMAI DUPĂ MUNCĂ
    UNTDELEMN de-asupra apei se ridică necurmat:
    să PREFERI PÂINEA MUNCITĂ COZONACULUI FURAT!

    Rostul OMULUI e unu într-o singură poruncă:
    PRIN SUDOAREA FRUNŢII TALE să ai cinste după muncă
    Ea alungă nepăsarea, plictiselile şi boala
    muma mumelor ştiinţei este sigur numai ŞCOALA
    peste vremi în vers şi cântec împlinirii duce trena
    PREFERI pânza Penelopei decât dansul cu HELENA,
    pas cu pas porneşte singur spre-adevărul nezărit
    Broasca’n PARADOX întrece iepurele adormit;
    iată MIEZUL CUGETĂRII adevărului din MIT!
    că lumina’nţelepciunii s’a ivit sticlind pe vetre:
    nu’i făcut muntele numai ca să ne... bătem cu pietre
    numai ca să’nveţi lătratul ai nevoie şi de câine?
    pune umărul la treabă ca să dărui ţării pâine
    să-ţi găseşti în lume SENSUL în folosul TUTUROR
    OMUL este ZEU prin muncă, aripa e pentru zbor
    capul n’o s’ajungă coadă, oricât de zmintit e planul
    dacă nu poţi TIVI AUR, bate zdravăn cu ciocanul
    ... la tot pasul vezi clănţăii, cum din PLOPUL cel voinic
    tot cioplindu’l în NEŞTIRE scot din arbore... otic!
    ca’n poveştile lui CREANGĂ e celebrul SFÂRÂIAC:
    strică lemnul, strică bronzul ori HÂRTIA? TOT UN DRAC!
    sus în ranguri, la tot pasul, dai de DOMNII PAPĂ-LAPTE
    lungi în vorbe poleite, mici la suflet, ZERO’N FAPTE
    cum CANGRENA lor e una, peste şleahta de nătângi
    furtul şi OBRĂZNICIA’s corolarul mâinii stângi
    leii din carton şi urşii cu picioarele de lut
    de-i priveşti cu stăruinţă uneori te lasă mut
    ca omizile rod creanga ta de aur, postomol
    n’ai văzut mereu prin lanuri pai înalt cu spicul gol?
    Titluri unul peste altul poartă gozul de nimic
    o concluzie se cere: să începem de la SPIC.



    Îmi doresc să pot citi de pe net, toată Opera scrisă a Prietenului meu.
    adi

    Tue Jul 28, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    ... Către piscu’nţelepciunii viaţa bună să te poarte
    Înspre ÎNŢELEPŢI, căci GENIUL ne vorbeşte peste moarte
    EMINESCU - ODOBLEJA - CANTEMIR din infinit
    şi BRÂNCUŞI ca şi ENESCU niciodată n-au murit
    geaba şi-au ciulit urechea cei cu roluri de pândar
    apa îşi revine’n matcă: TOT CE E PERFECT E RAR!
    numai geniul suie’n icnet creştetul Olimpului
    căci perfecţiunea are meşter: MUMA TIMPULUI
    geaba gâgâiala tâmpă a crezut c’o să-i îngroape
    PEŞTELE nu vieţuieşte numa’n limpezile ape
    nefiind BERBEC în frunte turma merge după ţap
    Vulturul şi LEUL iată’i: zările abia’i încap
    neputând ţânţarii vremii DUHUL NEAMULUI să’mpuşte:
    o ALBINĂ-MATCĂ’i sigur mai presus de-un sac de muşte!
    Revin basmele ’nţelesuri cu ILEANA COSÂNZEANA
    ce zăreşte ochiul minţii nici a bănuit sprinceana
    incomod apare GENIUL în sublima sa mândrie:
    că aşa’i croită lumea, CUM A FOST MEREU SĂ FIE!

    ... Geaba’i spiritul de turmă MIERTE FIERTE şi MINUNI
    geniul e UNICITATEA, restul numai oameni buni
    geniul e DESĂVÂRŞIREA OMENIRII’NTREGI PRIN MUNCĂ
    pe când restul: genă seacă NU PRODUCE CÂT MĂNÂNCĂ
    până se „orientează” ce să facă, nu-i mirare
    au şi terminat cămara arvunind munţii de sare
    nesăratele lor prafuri umbră’s palelor de vânt
    tropăială – tura-vura CA DE MORT FĂRĂ MORMÂNT
    care’i stânga, care’i dreapta? viitor dau în chirie...
    geniul întruchipează INUMANA ENERGIE
    care nu se mulţumeşte cu ce face, ar vrea încă
    să dărâme munţii vineţi, pieptul propriu fiind stâncă
    în neliniştea lui TOTUL e un strop din veşnicie
    ştie tot ce-a fost în urmă ca să vadă ce-o să fie
    îndemic se recunoaşte peste vreme, mai încoace:
    când e pintenat cocoşul cântă sigur din găoace
    nu cu tona peştişoru’i cântărit, când fără preţ
    e dulceaţa cărnii sale, glasul VIERSULUI MĂREŢ
    afli la privighetoare, nu la cioară sau la buhă
    tu, priveşte-le sămânţa, nu’ncuiba gogoşi de tufă
    ODRĂZLIRE’i visul tainic, e la fel întotdeauna
    un mic nour poate-ascunde CLIPEI soarele şi luna
    mic ardeiul? dar sămânţa de-o pricepi vei şti îndată
    cât de mic PRUNCUŢUL este, vremea îl aşează tată
    tâlc al marilor răspunsuri, pruncul e ca şi FEMEIA
    poarta de oţel ascultă clinchetul ce’i spune cheia
    întelege-vei desigur şi mai simplu româneşte:
    aluatul cât un sâmbur toată coca o dospeşte
    toate cheile ştiinţei nu pot sta’ntr’o cingătoare
    nu ajunge’n toată valea chiar şi soarele de’i soare!

    Deci privirea-ţi fie una înainte şi ’napoi
    chiar HERCULE’i biruitul dacă duşmanii sunt doi
    ia’i pe rând la judecată, n’aştepta s’apară’n bandă
    nu vei prinde niciodată toate florile’n ghirlandă
    mulţi viteji în vorbe, iată DUPĂ LUPTĂ iau cuvântul
    ştiu să navigheze’n mare după ce NU BATE VÂNTUL
    sfaturi multe nesărate dau de mama focului
    campionii sunt CUR.banii din afara jocului...

    După ce a stat furtuna tot năzgâmbu’i bun cârmaci
    a şi pus mâna pe vâsle clefăind la cozonaci
    îi priveşti şi cazi pe gânduri ţipând lumii ALELEI!!!
    toţi care n’au fost în luptă, ca prin farmec, paralei
    rătutesc urechea bleagă năpădită de străini
    patrihoţi: prin sita ploii cară apă la găini
    care mai de care’n lupta câştigată se dau breji
    cum a dispărut duşmanul EI SUNT OASTEA DE VITEJI
    teamă am că pân’ la urmă îi va părăsi norocul
    cât AR FI APA DE’NCINSĂ PÂN’ LA URMĂ STINGE FOCUL
    să-i îndepărtăm cu grijă, nu de-odată, alelui!
    dar atenţie, CHIAR FIRUL DE PĂR ARE UMBRA LUI!

    ... le vorbeşte de OFUL ţării când se bat pe baclavale?!
    nu’i lemn verde să nu ardă printre lacrimile tale
    cooperativa ALAIUL ne-a lăsat în dar gunoi
    schimbând rolul fariseic, s’ar vrea iarăşi OAMENI NOI...
    ca şi râma’n băligare trec de-a surda mari şi mici
    cocoşeii trandafirul năpădesc printre furnici
    privegează’i îndeobşte şi pe soare şi pe ploi
    LOTUSUL alb înfloreşte chiar în balta cu noroi
    toţi expârţii, simbriaşii azi ne reexplică arte
    de istov, ciocane frânte vor şi nicovale sparte
    se împroaşcă unu-pe-altul balaoacheş şi bălan:
    NICOVALA VREMII NOASTRE nu se teme de ciocan!
    Drept urmare se cuvine să le spunem Bună pace
    unde soarele s’arată umbrele încep să joace
    şi dansează’n obiceiuri de aiurea sau de-aici
    stele nu pălesc din teama că’s numite LICURICI
    în cuvântul sfât petrece-ţi clipa ta de muritor
    faima este zdreanţa clipei, MERITUL NEPIERITOR!



    Ce să mai spui...? Şi cui....?
    adi

    Wed Jul 29, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DEM wrote:
    Este formidabil Vlad!

    Mă gândeam să începem să organizăm un concurs pentru tinerii actori unde cel mai bun recitator din Maestrul Diaconu să beneficieze în afară de un premiu substanţial şi de apariţia pe un post TV sau internet, cu toată regia de rigoare.

    Am văzut câţiva actori tineri, numai potriviţi, şi ca glas şi ca alură pentru a da viaţă acestor versuri excepţionale.

    Măcar, ar putea fi un început. Chiar dacă ne adunăm cam greu.

    Continuă!
    Dem



    Pentru Moş, DARUL ăsta lăsat de DUMNEZEU aici, că-i Natural D'ACI, merită să facem cât putem de mult....
    adi

    Wed Jul 29, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... Ce să spunem mai departe? TOT CE-A FOST O SĂ MAI FIE
    ÎNŢELEPŢILOR, o clipă asvârlită’n veşnicie
    cine n’are cap, NU’L DOARE. n’are gât? N’ARE CE FRÂNGE
    amuzandu-te’n oglindă: UN OCHI RÂDE, UN OCHI PLÂNGE
    stai departe, dă-le pace, între ei n’ai nici un rost
    NU TE IARTĂ NICI ÎN GROAPĂ de spui prostului că’i prost
    dacă vrei folos în vreme bucuriei TUTURORA
    nu uita că PROSTUL MOARE NUMAI DE GRIJA ALTORA
    calul de alergătură, hâţuit în patru laturi
    şi’i fără LONGEVITATE ÎNŢELEPTUL... primind sfaturi
    între ei e „dop” isteţul printre ape, nu’i clar, oare?
    şase vorbe se fac una: UNDE NU E CAP, NU DOARE.

    ... Nici o armă nu’i mai tare ca IDEEA OMULUI
    dacă este din născare încuibată’n mintea lui
    ca pe-o floare privegheaz-o la copilul peste fire
    depăşind cele 5 simţuri VA FI MAREA DEVENIRE!
    pân’ la cer să-i crească aripi mai degrabă decât părul
    căci ideea lui curată poartă’n sine adevărul
    ADEVĂRUL ŞI DREPTATEA’s datorie de onoare
    sunt fraţi buni cu libertatea şi cu razele de soare
    EDUCAŢIA SE CADE SĂ I-O FACI CUM SE CUVINE
    de nimic să nu se teamă decât numai de ruşine
    prin CUVÂNT presus de vite omul are primul loc
    când CUVINTELE sunt rele’i mai prejos de dobitoc
    amăgit de uşurinţe, mult nu ţine bucuria
    când e omului sorocul, piatră’n jos e... FUDULIA
    OMU astfel pătimeşte, dacă ştie când greşeşte
    doar nătângul nu observă, tace’n baltă ca un peşte
    de’l auzi pe cel de-alături după vorbă mai puţin
    sau vedere, după FAPTE POŢI SĂ’L CÂNTĂREŞTI DEPLIN
    poate schimba vreamea omul? a lui fire, după casă?
    prin răbdare se transformă şi gândacul în mătasă
    nu te iau în seamă? Bine! vrei de tine să se ştie?
    - nebăgat în seamă trece ăl fără destoinicie
    dar şi GENIUL NE’NŢELESUL MINŢII I-A DESCUMPĂNIT
    că măruntul, potlogarul a rămas înmărmurit -
    taci. În pomul plin de roade tot mereu se svârle piatra
    zică ce-or pofti, în lipsă POT ÎN VOIE SĂ TE BATĂ
    omul-dumnezeu IISUS de iudei fu răstignit
    cine, mai presus de dânsul NICIODATĂ n’a greşit?
    ... de când vremea lăcomia, ura, setea de mărire
    au făcut din mulţi OTREPE, fără merit şi cinstire
    neamul prost mereu obraznic dă mereu prin lume streche
    e la braţul fariseic tot mereu într’o ureche
    tot spurcându-şi idealul, râde’n nas împărăteşte
    - cum întotdeauna OCHIUL STAREA INIMII GRĂIEŞTE -
    tot clipind şiret ne-arată mincinosul şi iscoada
    să-l alungi cât mai departe, ca satana’şi vâră coada
    fugi de gaşca lor – doar MOARTEA SĂ LE FIE DE-O MĂSURĂ
    că’n DOSITELE POLITICI li se bat turcii la gură
    la picioarele ştiinţei ne-au pus CERUL UNU’N NUMĂR
    metaforic ATLAS cică, îl ţinu cândva pe umăr
    repetă ce spuse TAINIC CEL DE-AL DOILEA ÎMPĂRAT
    în pătratul fără colţuri: primul fu IOAN pătrat!

    Wed Jul 29, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... Fii de-o seamă vremii tale, află’i ritmul şi măsura
    a mâncat cândva leurdă şi iestimp îi pute gura
    în pricepere s’avântă, dacă’l ispiteşti e tufă
    uită că s-a ars cu terciul, purcelusul nici nu suflă
    muca’l muşcă şi’şi revine la trei luni din fiebinţeală
    după soare’ncepe ploaia dacă... vine cu pripeală
    tot rotit mereu de-asupra, se descurcă - TREABA LUI -
    bun cu şefii, rău cu joşii - un măgar în felul lui
    NEŞTIIND NIMIC CA LUMEA, învăţând din auzite
    mediocrul vremii noastre DĂ DIN FALCĂ CÂND TE’NGHITE
    a picat în sărăcie? clămpănind-şi’ncepe jalea
    e nedreptăţit, confundă tot mereu calea cu valea
    ba, dacă-l asculţi într’una tot spre alţii’n chip şi fel
    degetele’i sunt întoarse c’ar fi şi mai proşti ca el!

    ... la orbi CHIORUL DIN CULTURĂ TOT ÎN MUŞTE DĂ CU TUNUL
    popa prostu’n strai de vulpe, limbut, face pe nebunul
    tot ce odrăzliră alţii, el făcu: a fost proţap
    ar fi LEU căzut în baltă şi’i sar broaştele în cap
    trei decenii paparuda nu şi’a schimbat straiele
    pentru c’a dricuit fânul, acum roade paiele
    „opere monumentale” pângărind vitrinăria
    supărat e că hârtia nu’i mai rabdă murdăria
    muşte-şi limba subalternii’n trupa bieţilor scapeţi
    fără rang, îl vezi aevea o ciupercă’ntre bureţi
    Păcălici, cântaşi zadarnic epoca de aur, vezi?
    când prânzit-ai cu minciuna, nu e sigur să... cinezi.

    ... De-aia nu intra în haita câinilor, chiar să te’mpuşte
    lângă dânşii mâna’ntinsă printre fluturi prinde muşte
    trupa lor de gură-cască frunzele tăind prin crâng
    pentru javre, este vremea să v’aud acum la drâng
    geaba v’am sunat ignatul fabule n’aţi înţeles
    cum se vede, că din toate mai nimic nu aţi cules
    stâmtul vostru’i largul altor - într’o mică socoteală
    DE TEMBELI NU DUCE LIPSĂ PUTINA CU ARGĂSEALĂ
    supărările urmează apoi drumul necurmat:
    l’aţi citit cumva pe CREANGĂ? ... cacă lupe, ce-ai mâncat!
    Vremea’i peste fiecare, foarte bine’i a gândi
    să’ncepi epoca ŞEFIEI? cum ar fi ULTIMA ZI!
    stropii ploilor retează hărnicia stupului
    tulburările ne-arată ISCUSINŢA LUPULUI
    şapte spiţe’s CARUL VREMII, încă nu e tras de BOI
    altfel s’ar mişca plăvanii „înainte şi ’napoi”...
    prea mereu, prin vremi MINCIUNA poartă straiul de DREPTATE
    de-a ieşit javra din iarnă, pielea ei ştie ce poate
    fără de UCENICIE, dascăl nu te arăta:
    ai crescut măgari în spate? EI TE VOR ÎNCĂLICA!

    ... Despre VOIE şi NEVOIE, vorbă lungă, câte’n lună
    se tot spun: LA SETE MARE ORICE APĂ ESTE BUNĂ!
    galopând porneşti în lume, obosit, o iei la trap
    tropa-trop se joacă bâza: O IEI IARĂ DE LA CAP!
    înţelegerea răbdării cere LINIŞTE şi HAR
    nu ai sturzi? atunci de foame prăjeşti mierlele pe jar
    vrei mereu din vas de aur să bei apă cu-a ta clică?
    când zbură puiul cu aţa, e prea bună şi din sticlă.
    vrei mereu cu păuniţa să baţi lumii căpătâi?
    gata caşul! porţi văleatul tot cu bufniţa dintâi.
    vezi? pescarul fără scule vrea crăpcian şi nu găseşte
    minuată iese ciorba: LA NEVOIE RACU’I PEŞTE!
    o concluzie se cere, niciodată de prisos:
    când nu poţi scutura pomul mănânci bine ce’i pe jos.
    la strâmtoare ca şi alţii te agăţi de şarpe’n apă
    şi el se descurcă bine: LA NEVOIE BURTA’ŞI CRAPĂ.
    n’ai CAL, ia cu tine băţul, dacă mare este graba
    foarte bine răcoreşte când n’ai îngheţată... BRAGA!
    La nevoie, toată lumea vrea sau nu, o să înveţe:
    câinele de turc mănâncă pân’ la urmă... pădureţe.
    visezi franci, dolari şi marcă? rublei i-a murit lozinca?
    dacă n’ai şoşoni galoşul cel mai sigur e OPINCA!
    lepra din protipendadă, autor de murături
    printre OPERE ALESE’şi stinge focul cu... lături
    vroiai sită de mătase? coada câinelui, vezi? ciot e
    giuvaierul şi fierarul la NEVOIE COS... CIUBOTE.

    Wed Jul 29, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    ... Ce să spunem mai departe? TOT CE-A FOST O SĂ MAI FIE
    ÎNŢELEPŢILOR, o clipă asvârlită’n veşnicie
    cine n’are cap, NU’L DOARE. n’are gât? N’ARE CE FRÂNGE
    amuzandu-te’n oglindă: UN OCHI RÂDE, UN OCHI PLÂNGE
    stai departe, dă-le pace, între ei n’ai nici un rost
    NU TE IARTĂ NICI ÎN GROAPĂ de spui prostului că’i prost
    dacă vrei folos în vreme bucuriei TUTURORA
    nu uita că PROSTUL MOARE NUMAI DE GRIJA ALTORA
    calul de alergătură, hâţuit în patru laturi
    şi’i fără LONGEVITATE ÎNŢELEPTUL... primind sfaturi
    între ei e „dop” isteţul printre ape, nu’i clar, oare?
    şase vorbe se fac una: UNDE NU E CAP, NU DOARE.

    ... Nici o armă nu’i mai tare ca IDEEA OMULUI
    dacă este din născare încuibată’n mintea lui
    ca pe-o floare privegheaz-o la copilul peste fire
    depăşind cele 5 simţuri VA FI MAREA DEVENIRE!
    pân’ la cer să-i crească aripi mai degrabă decât părul
    căci ideea lui curată poartă’n sine adevărul
    ADEVĂRUL ŞI DREPTATEA’s datorie de onoare
    sunt fraţi buni cu libertatea şi cu razele de soare
    EDUCAŢIA SE CADE SĂ I-O FACI CUM SE CUVINE
    de nimic să nu se teamă decât numai de ruşine
    prin CUVÂNT presus de vite omul are primul loc
    când CUVINTELE sunt rele’i mai prejos de dobitoc
    amăgit de uşurinţe, mult nu ţine bucuria
    când e omului sorocul, piatră’n jos e... FUDULIA
    OMU astfel pătimeşte, dacă ştie când greşeşte
    doar nătângul nu observă, tace’n baltă ca un peşte
    de’l auzi pe cel de-alături după vorbă mai puţin
    sau vedere, după FAPTE POŢI SĂ’L CÂNTĂREŞTI DEPLIN
    poate schimba vreamea omul? a lui fire, după casă?
    prin răbdare se transformă şi gândacul în mătasă
    nu te iau în seamă? Bine! vrei de tine să se ştie?
    - nebăgat în seamă trece ăl fără destoinicie
    dar şi GENIUL NE’NŢELESUL MINŢII I-A DESCUMPĂNIT
    că măruntul, potlogarul a rămas înmărmurit -
    taci. În pomul plin de roade tot mereu se svârle piatra
    zică ce-or pofti, în lipsă POT ÎN VOIE SĂ TE BATĂ
    omul-dumnezeu IISUS de iudei fu răstignit
    cine, mai presus de dânsul NICIODATĂ n’a greşit?
    ... de când vremea lăcomia, ura, setea de mărire
    au făcut din mulţi OTREPE, fără merit şi cinstire
    neamul prost mereu obraznic dă mereu prin lume streche
    e la braţul fariseic tot mereu într’o ureche
    tot spurcându-şi idealul, râde’n nas împărăteşte
    - cum întotdeauna OCHIUL STAREA INIMII GRĂIEŞTE -
    tot clipind şiret ne-arată mincinosul şi iscoada
    să-l alungi cât mai departe, ca satana’şi vâră coada
    fugi de gaşca lor – doar MOARTEA SĂ LE FIE DE-O MĂSURĂ
    că’n DOSITELE POLITICI li se bat turcii la gură
    la picioarele ştiinţei ne-au pus CERUL UNU’N NUMĂR
    metaforic ATLAS cică, îl ţinu cândva pe umăr
    repetă ce spuse TAINIC CEL DE-AL DOILEA ÎMPĂRAT
    în pătratul fără colţuri: primul fu IOAN pătrat!



    Cu ani în urmă, Moşu, la prima vizită pe care mi-a facut-o la Craiova, după ce mi-a spus ca s-a întors din moarte clinică de doua ori pentru nepoţica lui, m-a rugat să am grijă de ea.

    Mare onoare-mi făcea.....

    Azi Doamna Marta mi-a spus că a mică a luat la facultate la Bucureşti. Felicitări.

    Opera lui....ca şi altele, cu siguranţă, îmi vor ajuta nepoţelul să devină Bărbat.

    adi

    Wed Jul 29, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    După-o vreme Făt-Frumosul a’nceput să se trezească
    bănuitul Rai dispare: E COPITA MĂGĂREASCĂ
    casa’şi mătură’n oglindă huţupita jucăuşă
    focul vremii de-altădată are licăru’n cenuşă
    ... încordat în amintire mintea ţi se face bold
    cum NEVOIA’n disperare’i PATRIOTICUL IMBOLD
    NEPUTINŢA dormitează având OFURILE’n poală
    având numai o cămaşă – TOT MAI DES PE-ACEEAŞI SPALĂ!
    ... Fuge lupul din pădure, hămesit ia drumul drept
    către stână, mai vicleană DECÂT CEL MAI ÎNŢELEPT
    e NEVOIA, decât toate e mai tare ca o piatră
    CĂCI NEVOIA ESTE FIINŢA CEA MAI ÎNCĂPĂŢÂNATĂ
    este sfetnic bun în toate la deştepţi şi la netoţi
    BINE’I SĂ NU CAZI ÎN BALTĂ DACĂ NU ŞTII SĂ ÎNOŢI!
    pari asemeni cu măgarul împărat în vremi străvechi
    care’noată doar când apa îi ajunge la urechi
    geaba zvârli mantaua veche, nu intri’n ARCA LUI NOE
    Moş Martin când PIERDE SCEPTRU, joacă tumba DE NEVOIE...

    MERITUL şi’l făureşte OMU prin ales CIVISM
    uitând SPIRITUL DE TURMĂ – mult slăvitul COMUNISM
    ... vrem iar PRUNCI DESTOINICI, MÂNDRI PATRIEI SUIND CUPOLE
    sfinţind vatra milenară legendarului MANOLE
    poliţă în alb TALENTU’i dăruit de la natură
    în scadenţă - peste vremuri - geniul e a lor măsură
    OCROTEŞTE’I, NI-S LUMINA SOARELUI DIN CURCUBEU
    ei plinesc prin dăruire tot ce altora li’i greu
    ba, chiar mai presus de toate TU EDUCĂ’I CREŞTINEŞTE
    cum în firea lui HERACLES - EUL SE DESĂVÂRŞEŞTE.

    ... când pisica nu’i acasă şoriceii steag ridică
    deşi mică între paseri PITULICEA E VOINICĂ
    nu’i lăsa în voia soartei, tu exemplu să le fii
    vor fi neamului cinstire, devenind pururea vii
    PRUNCII’NSEAMNĂ VIITORUL DE CÂND LUMEA ŞI PĂMÂNTUL
    nu uita că ploaia mică, uraganele şi vântul
    dintr-odată’ndepărtează, chiar de n’ajung cărturari
    ocroteşte’i: mici pâraie INTUIESC APELE MARI!
    Cum din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare
    FIUL OMULUI DIN FAŞĂ PROIECTEAZĂ UMBRĂ MARE.
    Nu’i lăsa în voia gloatei fără cap, tot precupeţul
    e neom. MICUŢUL CÂINE UNEORI PRINDE MISTREŢUL.
    în strădanie şi trudă creşte-ţi noii făurari
    - cum şuvoiul scos din matcă şterge drumurile tari
    nu’i lăsa în coada lumii, înspre viitor himeric
    o făclie cât de mică luminează’n întuneric
    lucrul bun se face’n tihnă, nu e’n văzul tuturor
    în pădurea nimicită pot fi coadă de topor!
    ÎNŢELEPTU’i prevederea, proştii cred în întâmplare
    vezi că BUTURUGA MICĂ MAI RĂSTOARNĂ CARUL MARE
    TREJI LE FIE OCHII MINŢII CUGET BUN ŞI GÂND CURAT:
    că din aşchii şi gogleje PĂLĂLAIA S’A’NĂLŢAT
    neputinţele sunt multe DAR PRICEPEREA E UNA
    sar gunoaiele în voie dacă s’a iscat furtuna
    nu urma pornirea urii, nu isca al ei tumult:
    UNDE SABIA N’AJUNGE ACUL VALOREAZĂ MULT!
    nu pornirile piezişe, cât metaforele frunţii
    însoţească’i, vezi? furnica mică e dar mută munţii
    Goliat căzu de-o piatră, David e slăvit mereu
    doar UN PUI ARE LEOAICA, UNU însă PUI DE LEU;
    bobul de piper e mintea, ţine’şi sabia în teacă
    fii bun sfetnic în lucrare, creşte’l ca să te întreacă
    în pricepere, iubire de părinţi şi de moşie
    scut al patriei de mâine, pentru MAICA ROMÂNIE
    să-i alungi INFATUAREA DIPLOMELOR, temeneala
    truda pururea să-i fie soră bună cu’NDRĂZNEALA
    dăruieşte’l în lucrare cu-adevărul NĂZUIT
    FIUL TĂU CRESCUT ÎN LEGE VA FI’N VECI NEBIRUIT!
    Fie blând în poezia jocurilor de copil
    pururi cufundat în taina adevărului subtil
    scara vieţii nu se urcă având mâna’n buzunar:
    DEMNITATEA ŢĂRII FIE PRIMUL SĂU ABECEDAR!

  2. #2
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    Dacă vreun isteţ vreodată îl ajută pe DEŞTEPT
    rolurile când se „schimbă” prostul pare ÎNŢELEPT
    cocoţat în scaun mare, îi vezi chipul într’un „CE”:
    ... a şi devenit căpuşă SĂ SE VALORIFICE...
    e la fel progresu’n lume, URMÂND CALEA DINSPRE BOI
    cel din „CEA” urneşte carul, cu un pas fiind ’napoi
    pentru iarbă, fân sau paie, minunatul său tezaur
    carul vieţii e asemeni: aurul rămâne aur...
    Pricopsiţii prin ogeacuri banii numără’ncârligă
    pasul vremii spre palate, înţeleptul stă’n colibă.
    Dacă e’mplinit sorocul PROFITORII gată treaba
    latră câinele de rasă, DIPLOMATIC, pe degeaba?!
    Doar savantul cochetează cu-al neliniştii tumult
    a’ntrevede viitorul valorează cel mai mult,
    îi urmează consecinţa: hoţul doarme iepurit
    de arginţi, pe când CINSTITUL e cu mult mai fericit.
    Chiar dacă’i ajuns în culme nesfârşit fiindu’i harul
    de-a trudi, ESENŢA VIEŢII NU ŞI’O MĂSURĂ CU CARUL
    cam pe-aci e DIFERENŢA’ntre COLIBE ŞI PALATE
    OMENIA DĂ ÎNTREAGA OMULUI CAPACITATE.

    Truditor în stupul ţării de cum simte gustul mierii
    tot sporeşte SPICUL VREMII’N SFÂNTA TAINĂ a’nvierii
    nemurirea e’n tăcere, sângerând munca să-şi facă
    ştie marea cutezanţă de-a trăi, ştie să tacă’n
    CLIPA UNICĂ ŞI SFÂNTĂ când prin taine’ncet pătrunde
    Ţipă lumii ca s’o afle dibăcia nu’şi ascunde.
    Nepriceperea adesea către GENII umflă botul:
    OAMENII DINTR’O BUCATĂ NU POŢI MĂSURA CU COTUL!

    ... JAVRA’i rânjetul sălbatic peste inimă de câine
    ştie LIMBA, o pricepe tot cât cioara la uns pâine
    nesărâmbe multe ştie, ratutind, te trec fiori
    vezi că’i orb şi EL ÎNTRUNA ÎŢI VORBEŞTE DE CULORI!
    cartea care-a îvăţat-o este scrisă pe vipuşcă
    dacă n’ai motiv să-l lauzi, ca o viperă te muşcă,
    nu’l lua de fel în seamă, lasă’l altora, dă’i pace:
    CAUŢI FRUCTE’N POMUL VEŞTED CARE NICI LĂSTARI NU FACE?
    N’o să-l poţi urni cu sila, nici cu dragoste, nici sârg
    toată vremea animalul e croit doar pentru târg.
    E pământul nostru bunul pentru toţi mare, rotund
    pân’ la urmă viaţa’l cerne: locul lui e tot la fund!
    e’n zicală şi o lege, o cunoşti neapărat:
    CALE SLOBODĂ CĂ PROSTUL SE ÎNEACĂ PE USCAT.

    ... Iată că viţa de vie are şi cârcei şi muguri
    dacă e frunzişul mare, o să aibă puţini struguri
    toate fie-ţi măsurate, LOGICA e’n toate, cum pă
    drum, în fiecare piatră NU E ŞI O PIATRĂ SCUMPĂ!
    ... prin ştiinţe şi prin arte umblă multe haimanale
    scutură’i... se vor pricepe cât PORCUL LA PORTOCALE
    se îmbată’n apă rece... că şi alţii, că să vezi, cu...
    că de şcoală toată viaţa a fugit chiar EMINESCU...
    lasă’i câinilor să taie frunze moarte pe sătul...
    câine PATRIOT? când vulpea şi-a scos puii în pătul?!
    oamenii la păscut îndrumă boboceii, au părere
    piticuţii sunt o spumă – SPUMA NU ÎNSEAMNĂ BERE.
    Să-i dezbraci în râsul lumii, fiindcă ceata lor nu moare
    - cum rămasă în cochilii perla nu are valoare -
    scrisul tău să’i dea pieirii, cum îi văd să’i recunosc
    ... şoarecii nu pot să afle singuri parfumul de mosc!
    Nu te-apropia de GRANGURI, chiar când şi-au zidit palat
    VIERME FI-VA PÂN’ LA URMĂ cel balaur, desenat
    PITICUŢUL din poveste zace’n inimă la el
    are farmec tăntălăul tocmai cât flăcăul chel!
    în gunoi găină oarbă cată boabe, mereu scurmă
    neştiind câinele să latre ÎŢI ADUCE LUP ÎN TURMĂ...
    tot ce-am spus învăţăturii să te legene fierbinte
    aparenţele înşală: BOB TURTIT NU’NSEAMNĂ LINTE
    ochii mari în jur roteşte-i să pătrunzi a vieţii taină
    la ţesut nu lua păianjeni, pânza lor NU FACE HAINĂ
    adevăruri totdeauna fiilor mereu să spui:
    fără plod CLOCEŞTI ZADARNIC, ORICE OU NU’NSEAMNĂ PUI!

    ... Dintr’o vreme PIAŢA’i plină: tâlhărie şi minuni
    la tot pasul ies din umbră „nelipsiţii oameni buni”
    dacă’i cercetezi amarul te cuprinde: jalnic zelul...
    AURUL NU S’ALIAZĂ NICI CU PLUMB NICI CU OŢELUL
    tâlcul lor este TRĂDAREA, iată partea curioasă
    unde e PĂUNUL LIPSĂ CIOARA’I PASĂRE FRUMOASĂ!
    nici câmpia’nfloritoare nu’i lipsită de scaiete
    rangul li se potriveşte tocmai cât nuca’n perete...
    cale netedă’i bumbacul, în pustiuri cauţi apă?
    tot cu coarnele grăieşte vita care’n râu se-adapă
    toţi străini de neam şi lege zgâlţâiţi îţi răspund: „DE, CĂ!”
    vechiul drum pavat cu jertfe scoate hoţul în potecă
    ochi de broască tropăieşte, fără cuget, ce te miri?
    năpădiră iar ciulinii prezentaţi drept trandafiri
    mieii spelbi DEVIN CĂPUŞE, s’au relustruit la faţă
    aparenţa e’n cuvinte: POAMA LOR N’ARE DULCEAŢĂ.
    cântăreşte bine totul, oricât de ciudat apare:
    tot ce’i în APUS PUICUŢĂ e’n BALCANI pasăre MARE?!
    Printre grâu sporind mălura la nepriceput stăpân
    pântecele vor să-l umple TOT CU PAIE ŞI CU FÂN
    afli miere’n guşa mică de albină, iată chinul
    că nu vrea ca s’o împartă cu bondarul său, vecinul
    poamă bună mai rod porcii cât ignatul n’a sosit
    când GĂINA FACE OUL ARE GÂNDUL LA CLOCIT!
    dă la raţe bună-ziua, toată viaţa să te târâi
    la drum lung s’alegi tu singur cei mai buni măgari: CATÂRII!
    Am vrea altă legiuire: NICI SĂRAC să’i plângi de milă
    nici bogat de peste noapte... DE STRĂINI: NICI DRAG, NICI SILĂ
    orice spune PROPAGANDA, nu te plânge, nu uita
    RĂUL NU VINE DE-AFARĂ, ÎL VOTEZI CU MÂNA TA.
    ... singur ţi-ai ales beleaua ce’nspre rău te va petrece
    când aceeaşi gură suflă: UNA CALDĂ, ALTA RECE
    PUI DE CORB CU PENE ALBE VREI S’ADUCI ÎN BĂTĂTURĂ?
    în UNIRE E PUTEREA, nu’i în patimă şi ură
    vremea bună nu se strică de se hârjonesc măgarii
    înspre BUTURUGI s’adună VIERMII ÎNSOŢIND BONDARII
    dacă vâsla bate apa peştii sigur vor fugi
    e uşor a LUNGI BOALA, greu e a TĂMĂDUI.
    Dintre toate multe’s bune, sfinte cu adevărat:
    CĂLĂUZĂ FIE-ŢI CRUCEA ŞI IISUSUL ÎMPĂRAT!

  3. #3
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    Doamne, cat de frumos!

    Si cand ma gandesc, eu imi tot doream sa ajung cumva(habar n-aveam cum), sa-i citesc intreaga opera a stralucitorului nostru Tudor Diaconu, inclusiv Manuscrise. As putea sa spun ca este o materializare a unei dorinte drepte a inimii mele.

    Multumesc!

    Cu drag, Lucia

    Thu Jul 30, 2009 View user's profile Send private message
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    După-o vreme Făt-Frumosul a’nceput să se trezească
    bănuitul Rai dispare: E COPITA MĂGĂREASCĂ
    casa’şi mătură’n oglindă huţupita jucăuşă
    focul vremii de-altădată are licăru’n cenuşă
    ... încordat în amintire mintea ţi se face bold
    cum NEVOIA’n disperare’i PATRIOTICUL IMBOLD
    NEPUTINŢA dormitează având OFURILE’n poală
    având numai o cămaşă – TOT MAI DES PE-ACEEAŞI SPALĂ!
    ... Fuge lupul din pădure, hămesit ia drumul drept
    către stână, mai vicleană DECÂT CEL MAI ÎNŢELEPT
    e NEVOIA, decât toate e mai tare ca o piatră
    CĂCI NEVOIA ESTE FIINŢA CEA MAI ÎNCĂPĂŢÂNATĂ
    este sfetnic bun în toate la deştepţi şi la netoţi
    BINE’I SĂ NU CAZI ÎN BALTĂ DACĂ NU ŞTII SĂ ÎNOŢI!
    pari asemeni cu măgarul împărat în vremi străvechi
    care’noată doar când apa îi ajunge la urechi
    geaba zvârli mantaua veche, nu intri’n ARCA LUI NOE
    Moş Martin când PIERDE SCEPTRU, joacă tumba DE NEVOIE...

    MERITUL şi’l făureşte OMU prin ales CIVISM
    uitând SPIRITUL DE TURMĂ – mult slăvitul COMUNISM
    ... vrem iar PRUNCI DESTOINICI, MÂNDRI PATRIEI SUIND CUPOLE
    sfinţind vatra milenară legendarului MANOLE
    poliţă în alb TALENTU’i dăruit de la natură
    în scadenţă - peste vremuri - geniul e a lor măsură
    OCROTEŞTE’I, NI-S LUMINA SOARELUI DIN CURCUBEU
    ei plinesc prin dăruire tot ce altora li’i greu
    ba, chiar mai presus de toate TU EDUCĂ’I CREŞTINEŞTE
    cum în firea lui HERACLES - EUL SE DESĂVÂRŞEŞTE.

    ... când pisica nu’i acasă şoriceii steag ridică
    deşi mică între paseri PITULICEA E VOINICĂ
    nu’i lăsa în voia soartei, tu exemplu să le fii
    vor fi neamului cinstire, devenind pururea vii
    PRUNCII’NSEAMNĂ VIITORUL DE CÂND LUMEA ŞI PĂMÂNTUL
    nu uita că ploaia mică, uraganele şi vântul
    dintr-odată’ndepărtează, chiar de n’ajung cărturari
    ocroteşte’i: mici pâraie INTUIESC APELE MARI!
    Cum din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare
    FIUL OMULUI DIN FAŞĂ PROIECTEAZĂ UMBRĂ MARE.
    Nu’i lăsa în voia gloatei fără cap, tot precupeţul
    e neom. MICUŢUL CÂINE UNEORI PRINDE MISTREŢUL.
    în strădanie şi trudă creşte-ţi noii făurari
    - cum şuvoiul scos din matcă şterge drumurile tari
    nu’i lăsa în coada lumii, înspre viitor himeric
    o făclie cât de mică luminează’n întuneric
    lucrul bun se face’n tihnă, nu e’n văzul tuturor
    în pădurea nimicită pot fi coadă de topor!
    ÎNŢELEPTU’i prevederea, proştii cred în întâmplare
    vezi că BUTURUGA MICĂ MAI RĂSTOARNĂ CARUL MARE
    TREJI LE FIE OCHII MINŢII CUGET BUN ŞI GÂND CURAT:
    că din aşchii şi gogleje PĂLĂLAIA S’A’NĂLŢAT
    neputinţele sunt multe DAR PRICEPEREA E UNA
    sar gunoaiele în voie dacă s’a iscat furtuna
    nu urma pornirea urii, nu isca al ei tumult:
    UNDE SABIA N’AJUNGE ACUL VALOREAZĂ MULT!
    nu pornirile piezişe, cât metaforele frunţii
    însoţească’i, vezi? furnica mică e dar mută munţii
    Goliat căzu de-o piatră, David e slăvit mereu
    doar UN PUI ARE LEOAICA, UNU însă PUI DE LEU;
    bobul de piper e mintea, ţine’şi sabia în teacă
    fii bun sfetnic în lucrare, creşte’l ca să te întreacă
    în pricepere, iubire de părinţi şi de moşie
    scut al patriei de mâine, pentru MAICA ROMÂNIE
    să-i alungi INFATUAREA DIPLOMELOR, temeneala
    truda pururea să-i fie soră bună cu’NDRĂZNEALA
    dăruieşte’l în lucrare cu-adevărul NĂZUIT
    FIUL TĂU CRESCUT ÎN LEGE VA FI’N VECI NEBIRUIT!
    Fie blând în poezia jocurilor de copil
    pururi cufundat în taina adevărului subtil
    scara vieţii nu se urcă având mâna’n buzunar:
    DEMNITATEA ŢĂRII FIE PRIMUL SĂU ABECEDAR!



    Văd ca la Moşu ăsta, pâlnia prin care DUMNEZEU I-a turnat Suflet în el, este mai mare ca la ceilalţi oameni.....

    adi

    Thu Jul 30, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    Lucia wrote:
    Doamne, cat de frumos!

    Si cand ma gandesc, eu imi tot doream sa ajung cumva(habar n-aveam cum), sa-i citesc intreaga opera a stralucitorului nostru Tudor Diaconu, inclusiv Manuscrise. As putea sa spun ca este o materializare a unei dorinte drepte a inimii mele.

    Multumesc!

    Cu drag, Lucia



    E prima dată când citesc aceste versuri. Mă încântă. O să i le citesc nepoţelului meu, când mai creşte, să-nţeleagă....

    adi

    Fri Jul 31, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    Lucia

    Joined: 12 Jul 2009
    Posts: 154
    Location: Bistrita


    Reply with quote
    Post

    adipop wrote:

    Lucia wrote:
    Doamne, cat de frumos!

    Si cand ma gandesc, eu imi tot doream sa ajung cumva(habar n-aveam cum), sa-i citesc intreaga opera a stralucitorului nostru Tudor Diaconu, inclusiv Manuscrise. As putea sa spun ca este o materializare a unei dorinte drepte a inimii mele.

    Multumesc!

    Cu drag, Lucia



    E prima dată când citesc aceste versuri. Mă încântă. O să i le citesc nepoţelului meu, când mai creşte, să-nţeleagă....

    adi



    Frumos si eu o sa-i citesc nepotelului meu. Este adevarat ca doar in octombrie se naste, insa, cu siguranta cand o sa mai creasca, o sa-i citesc si aceste splendide versuri, precum si toate basmele si povestile nemuritoare, legendele, nimeni in lume nu are asemenea bogatii. Deasemenea si stranepotilor o sa le citesc si stra-stra-nepotilor, tot ceea ce tine de spiritul nemuritor al neamul nostru.

    Multumesc!

    Cu drag, Lucia

    Fri Jul 31, 2009 View user's profile Send private message
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    Lucia wrote:

    adipop wrote:

    Lucia wrote:
    Doamne, cat de frumos!

    Si cand ma gandesc, eu imi tot doream sa ajung cumva(habar n-aveam cum), sa-i citesc intreaga opera a stralucitorului nostru Tudor Diaconu, inclusiv Manuscrise. As putea sa spun ca este o materializare a unei dorinte drepte a inimii mele.

    Multumesc!

    Cu drag, Lucia



    E prima dată când citesc aceste versuri. Mă încântă. O să i le citesc nepoţelului meu, când mai creşte, să-nţeleagă....

    adi



    Frumos si eu o sa-i citesc nepotelului meu. Este adevarat ca doar in octombrie se naste, insa, cu siguranta cand o sa mai creasca, o sa-i citesc si aceste splendide versuri, precum si toate basmele si povestile nemuritoare, legendele, nimeni in lume nu are asemenea bogatii. Deasemenea si stranepotilor o sa le citesc si stra-stra-nepotilor, tot ceea ce tine de spiritul nemuritor al neamul nostru.

    Multumesc!

    Cu drag, Lucia



    Da, suntem unici ca Neam.....Moşu are 30 de piese de teatru şi 30 de volume de versuri ....şi restul de până la un metru cub de manuscrise, sunt lucrări istorice capabile să rescrie istoria lumii, mai ales că la baza studiilor lui, este matamatica.

    Să citesti şi manuscrisul lui Florin Zaborilă. Florin a fost cel mai bun Prieten al meu. El avea cea mai lucidă minte pe care am vazut-o la un om, până în prezent.

    Mi-am acordat şasa în Viaţă să stau alaturi de oameni mult mai deştepţi decât mine, ajutându-i....

    adi

    Fri Jul 31, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    LUNGĂ ŞI SPINOASĂ’i calea spre lumina-adevărată
    din credinţă, BUNĂTATEA să cuprindă ţara toată
    DECADENŢA EREZIEI E NEMĂRGINITĂ? care
    înţelept poate pricepe câte semne de’ntrebare
    priveghează la tot pasul mintea noastră limitată?
    ... ispitirăm făt-frumosul, vechiul basm cu-„A FOST ODATĂ”.
    Cum să facem, dragă Doamne, ca să ne sfinţim iar vatra?
    NE REMEMORĂM PĂRINŢII... toţi nebunii dau cu piatra
    Românaşul iar apucă spre izvorul nevăzut
    şi’mplineşte prin nădejde drumul de strămoşi bătut.

    ... TACE IUDA ÎN OGLINDĂ. E acelaşi azi şi ieri
    smulge părul, şi’l vopseşte, ca la cinş’pe primăveri
    baragladina şi spânul ÎMPOTRIVĂ S’AU UNIT...
    este vremea să’i trimitem TOCMAI DE UNDE-AU IESIT!
    fometoşi şi falnici, iară ne dau sfaturi, rămâi mut
    i-am răbdat destul, de-acuma TOT PĂŢITU’I PRICEPUT.
    Au cinci lucruri foarte clare când sunt gata să irumpă:
    - bălmăjeală în rostire, tot mereu să te’ntrerupă -
    vechi poveşti, scenarii tâmpe - isterie prin cetate
    TRĂDĂTORII ALTE LECŢII NE DAU DESPRE LIBERTATE
    vechi ZOIL – povestea crede c’ar fi nouă fiind ciudată
    o repetă până piere. EL N’ASCULTĂ NICIODATĂ
    printre rânduri sunt destule SPUSE DOAR LA FIGURAT
    tace când LE ŞTII SECRETUL CHIAR MĂGARUL DIPLOMAT
    n’aştepta să recunoască AHASVERUS ştie multe
    taina şarpelui pe gânduri ca MANGUSTA vrea s’asculte
    toţii zarafii, toţi năzgâmbii ne-au spurcat VICTORIA
    dar le tremură auzul de MIHAI ŞI HORIA
    vrea să vezi DEMOCRAŢIA DOAR PRIN OCHII DE CIORAP
    bâzâind meridiane ca o muscă fără cap
    aştia sunt sfătuitorii cu refren de HOP-AŞA!
    fără dumnealor, desigur: NEBUNII S’AR SPÂNZURA!
    că, privindu’i cum o scaldă’n furtişaguri şi minciuni
    TOŢI ACEŞTI ORFANI DE MINTE ÎŞI SPUN NUMAI: „oameni buni”...
    unde fuse balamucul cum de-odată sunt scăpaţi?!
    ne prezintă’n văzul lumii ţară de handicapaţi?!
    eticheta lor MINCIUNĂ’i, piere ca băşica spumii
    fără ei ne ameninţă c’ar veni sfârşitul lumii
    toate glumele de-aurea nesărate şi zălude
    le repun în gura lumii, urlă orice rău aude
    chelul tot îşi pregăteşte din mărgăritar tichie
    bicoloru’i ţine hangul presărând nemernicie
    „filosofică”: N’AI VOIE SĂ JIGNEŞTI MINORITARII...
    dacă MINTEA-AR CREŞTE’N IARBĂ ar... păştea-o şi măgarii
    Vremea nouă pune’n toate ADEVĂRULUI TEMEI:
    decât alţii să te plângă, TU SĂ RÂZI DE MILA EI!

    Traversând o perioadă critică, spun româneşte:
    MEŞTESUGUL NU ÎNTRECE FIREA, O DESĂVÂRŞEŞTE!
    cum oricare meserie din vedere nu se’nvaţă
    CÂTE RĂMÂN NEŞTIUTE, afli la sfârşit de... VIAŢĂ.
    Cine „pospăie” din toate este veşnic în eclipsă
    MĂIESTRIA? nu te lasă ca să duci DE CHINURI LIPSĂ.
    e mai mare ca ştiinţa ARTA, ea îţi toarnă har
    CINE FUGE DE SCÂNTEIE NU VA FI NICICUM FIERAR!
    Cine’şi plânge meseria către alţii c’ar fi grea
    vrea din aur o brăţară fără să ţină de ea
    ori nepriceput, ori leneş, şi ciudat să nu ne pară
    dacă MĂTURA E PROASTĂ TOATĂ CASA E MURDARĂ!
    aruncând pe alţii vina, să-şi mai pună pofta’n cui:
    BUCĂTARUL PROST ÎŞI SUGE NUMAI DEGETELE LUI!
    Face pe artistul? Cearcă GENURILE prin vecini
    planta care’i des mutată nu mai prinde rădăcini
    mimând artele NICIUNA NU POATE SĂ DOVEDEASCĂ
    CRITIC va ajunge’n baltă... GÂŞTELE SĂ POTCOVEASCĂ.
    ... a’ncercat în poezie LĂLĂITUL DE COCOŞ
    presa’i are o reţetă: pregăteşte SUPĂ’N COŞ
    TEATRUL SĂU e psihomorphic, în... plescăituri de buză
    iar ESEUL, doar colastră, totul fluierând pe-o frunză.
    RODUL TOAMNELOR nu spune c’ar fi fost odată muguri
    cârcei, frunze... frumuseţea viei stă numai în struguri.
    Adevărul vieţii noastre nu’i uşor s’aduni în chite
    pâinea albă înfloreşte în mâini aspre şi muncite
    ACRIBIA MIGĂLOASĂ CU SPLENDOAREA E VECINĂ
    - din pustiu şi stâncă dură gândurile nasc grădină -
    curg sudorile pe frunte ca şi ploile de vară
    ARTA SCRIITORICEASCĂ E DIN AUR GREA BRĂŢARĂ
    pocânzeii-poheţeii clipesc galeş tot spre miere
    MEŞTEŞUGUL CERE VREME, NU SE’NVAŢĂ DIN VEDERE.
    Geaba spre poet pismaşii au tot vorbe de ocară
    DE-O POTRIVĂ E CU DOMNUL. Un monarh fără de ţară
    cu boierii, pribegiţii, prin străini, fără fotolii
    jinduind, mor în penumbra INSIPIDELOR ORGOLII.
    Oriunde’ar trăi poetul, şi’n STRĂINI E’N CINSTE MARE
    când PIER BUNURILE TOATE, POEZIA NU DISPARE.
    o cârtesc neputincioşii – cum văzurăm mai ’nainte:
    HORBOTELE’i scânteiază în LEMN, PIATRĂ, BRONZ, CUVINTE.

    Că, din Raiul nepăsării alungându-ne Cel Sfânt
    DUMNEZEU, ne-a dat CREDINŢA RAIULUI DE PE PĂMÂNT
    bătând rafturile minţii vei cunoaşte bucuria
    ţara fericirii noastre se numeşte: România.

    Tudor Diaconu, iunie 1991

    Fri Jul 31, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    Marchidan21

    Joined: 19 Jun 2009
    Posts: 881
    Location: Oraşul Bucuriei


    Reply with quote
    Post

    adipop wrote:


    Mi-am acordat şasa în Viaţă să stau alaturi de oameni mult mai deştepţi decât mine, ajutându-i....

    adi



    Eşti norocos că ai găsit astfel de oameni.

    Eu am întîlnit de-a lungul timpului mulţi oameni mai deştepţi decît mine. De fapt nici nu a fost prea greu, atît eram de prost.
    Mulţi m-au învăţat lucruri care de care mai diverse, dar de la o vreme am dificultăţi în a mai găsi astfel de oameni.
    Nu mă plîng, există o mulţime de oameni mult mai educaţi, mai culţi, mai bine pregătiţi pe diverse domenii... dar mai deştepţi?
    Aşadar am fost obligat ca în ultima vreme să învăţ eu singur de la oameni care nu puteau să mă înveţe ei pentru că erau mai puţin deştepţi.

    Azi, în cercul meu de cunoştinţe nu am decît oameni la fel de deştepţi (fără supărare), deci egali.

    Dacă aş cunoaşte un om mult mai deştept decît mine care să mă accepte în preajma lui zi şi noapte, să-l ajut şi să stea de vorbă cu mine ca să mă înveţe aş lăsa tot şi m-aş duce la el.
    Nu-mi trebuie decît o jumătate de oră ca să-mi pregătesc rucsacul pentru că nu am nicio legătură, nici-o obligaţie, nimic care să mă reţină. Nu mai am decît setea de cunoaştere.

    Marian.

    Fri Jul 31, 2009 View user's profile Send private message Visit poster's website Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... Diamantul minţii tale munţi de zgură taie’n ape
    începuturile lumii din aproape în aproape
    mii de ani când rărăcirea prin grădina lutului
    născu germenul gândirii’n porţile sărutului
    semnele de-atunci rămase trebuind să aibă chip
    UNU’n variare forme zis archeu sau archetip
    înspre care neputinţa ivi burguri de nisip...

    Bănuind în Haos chipul de’nceput se luminează
    în ideea că mirarea ne-a fost chiar întâia rază
    raiul mitic unde OMU fu zidit de Dumnezeu
    laptele şi mierea’n râuri presărând în drumul său
    - metaforic, şi’nsemnează - să priceapă ORIŞICINE
    şi CIOPOARELE de TURME ca şi roiuri de albine -
    pentru a cărui REVENIRE, peste’ntregul işicher
    DUMNEZEU a dat porunca S’ADUNĂM COMORI ÎN CER!

    Şi, ca vântul şi ca gândul suind treptele CREDINŢEI
    sub un SEMN de întrebare vom deschide OCHII MINŢII
    în pătrunderea IDEII care tulbură pământul
    Cum se face că din toate LA’NCEPUT ERA CUVÂNTUL...

    Bate gândul căi deşarte peste nouă mări şi ţări
    Cum să’nlănţuie ce’i slobod, cale bună’ntre cărări
    Cum crescu prin vreme spicul la’nceput a fost NIMICUL
    unde’i lege se’nţelege BUN şi sfânt peste pământ
    cârmuind un HAOS simplu, cum prin alternanţă sumbră
    osebiră bieţii semeni chipul flăcării de umbră
    şi, prin care SEMN, seninul oglindit în CURCUBEU
    născu simbolul luminii, chip cioplit de semizeu
    în regală simbioză şi osmoză-au pus capac
    umbrelor rătăcitoare „căzând” soarele în cap
    Cum transcendem NEFIINŢA Z e RO, - rotund -, se ştie
    dacă’i faptă şi lucrare la’nceput sau poezie
    matematică ori numai o IMENSĂ GEOMETRIE?
    Cum să facem a pricepe drumul sfânt, real traiect
    păstrând o linie pură cauzelor în efect
    fericire-ar fi acela de’nceputuri, ce-ar cunoaşte
    irizata lor mândrie: cauza efectul naşte,
    şi cum lumea într-o rână din nemărginirea lungă
    se supune raţiunii toată pân’ la noi s’ajungă
    ivind MAREA şi PĂMÂNTUL, CERUL sufletului meu
    iată, OMU vru s’ajungă pân la CER la Dumnezeu
    UNU l’a aflat în toate, în mirifica făptură
    ca de-a pururea să poarte TAINA lui din gură’n gură
    şi, sfinţit s’avem CREDINŢA, freamăt UNICEI FĂPTURI
    ce-o duc secolii pe fruntea milioanelor de guri.

    Cauza-efect: totuna? Cum a fost posibilă
    prin simbol înlănţuire: BUCLA REVERSIBILĂ?
    e mirare şi’ntrebare albia şi malurile
    ştiind că înaintea mării la’nceput sunt valurile
    iar NIMICUL doar în sine dospind marea pauză
    e conclus într’o sintagmă: NIMIC fără cauză!
    Minunată conlucrare’n aparenţa chipului
    solzi de aur dau culoare’n fagurii nimicului
    aburii celor trecute suind piscul transcendent
    înţelept în SIMBIOZĂ: nimic fără precedent
    este’NTREGUL din aceleaşi nevăzute’nvăluiri
    ţesând forma bănuită MIRIADELOR de firi
    cum creatul-necreatul se dau huţa’n bănuială
    minunând o spumă blândă cu poleiuri şi spoială
    limită fiind înţeleptu’n adevărul său chitic:
    trasând prima cărăruie: ŞTIM CĂ DOAR NU ŞTIM NIMIC.
    Şi, pe care’nţelepciunea din castele tremurate
    lăsă lumii multe nume din legenda lui SOCRATE
    SIGLE tainice afla-vom în PROVERBE RĂSTURNATE.*

    În genunchi de-atunci fiinţa a rămas, păşind cu dreptul
    separând viitorimii animalul şi’nţeleptul
    care, intuind rotundul discului cu mii de raze
    în safire şi opaluri, în medalion, topaze
    „A” e „I”, - având pe creştet irealul comănac
    că urmaşilor de-a pururi le-a rămas SOARELE’n cap;
    linia orizontală despărţind - cum văzu sfântul
    pentru început BINARUL: CERURILE şi PĂMÂNTUL
    iar chircitul, nevoiosul - pricepând primul mister
    pentru prima dată, iată, şi-a întors faţa spre CER.
    Întinzând braţele sale deveni un punct ce-şi duce
    drumul braţelor în laturi, peste zări ETERNA CRUCE
    însemna ETERNITATEA’n cifre, o pricepem explicit
    literelor TRANSMUTATE’n CERCU din care-a PORNIT
    ştie SUS, JOS, DREAPTA, STÂNGA, DUHUL SFÂNT aci văd eu
    că de-atunci geometric este SIMBOLUL lui Dumnezeu...


    * PROVERBE RĂSTURNATE - următorul manuscris pe care îl voi transcrie şi posta pe forum. Până atunci, vă urez lectură plăcută aici, dat fiind că urmează încă 25 de pagini ale IZOGLOSEI, scrise în bucle temporale ce vă vor... UIMI!





    Fri Jul 31, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    Lucia

    Joined: 12 Jul 2009
    Posts: 154
    Location: Bistrita


    Reply with quote
    Post

    adipop wrote:

    Lucia wrote:

    adipop wrote:

    Lucia wrote:
    Doamne, cat de frumos!

    Si cand ma gandesc, eu imi tot doream sa ajung cumva(habar n-aveam cum), sa-i citesc intreaga opera a stralucitorului nostru Tudor Diaconu, inclusiv Manuscrise. As putea sa spun ca este o materializare a unei dorinte drepte a inimii mele.

    Multumesc!

    Cu drag, Lucia



    E prima dată când citesc aceste versuri. Mă încântă. O să i le citesc nepoţelului meu, când mai creşte, să-nţeleagă....

    adi



    Frumos si eu o sa-i citesc nepotelului meu. Este adevarat ca doar in octombrie se naste, insa, cu siguranta cand o sa mai creasca, o sa-i citesc si aceste splendide versuri, precum si toate basmele si povestile nemuritoare, legendele, nimeni in lume nu are asemenea bogatii. Deasemenea si stranepotilor o sa le citesc si stra-stra-nepotilor, tot ceea ce tine de spiritul nemuritor al neamul nostru.

    Multumesc!

    Cu drag, Lucia



    Da, suntem unici ca Neam.....Moşu are 30 de piese de teatru şi 30 de volume de versuri ....şi restul de până la un metru cub de manuscrise, sunt lucrări istorice capabile să rescrie istoria lumii, mai ales că la baza studiilor lui, este matamatica.

    Să citesti şi manuscrisul lui Florin Zaborilă. Florin a fost cel mai bun Prieten al meu. El avea cea mai lucidă minte pe care am vazut-o la un om, până în prezent.

    Mi-am acordat şasa în Viaţă să stau alaturi de oameni mult mai deştepţi decât mine, ajutându-i....

    adi




    Ca bine zici draga Adi.
    " Da, suntem unici ca Neam.....Moşu are 30 de piese de teatru şi 30 de volume de versuri ....şi restul de până la un metru cub de manuscrise, sunt lucrări istorice capabile să rescrie istoria lumii, mai ales că la baza studiilor lui, este matamatica."

    Leonardo da Vinci spunea asa:
    " Nicio cercetare omeneasca nu se poate numi cu adevarat stiintifica daca nu este dovedita prin demonstratii matematice, pentru ca Universul ascunde sub aparentele sale o realitate matematica."

    Cu drag, Lucia

    Fri Jul 31, 2009 View user's profile Send private message
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    Marchidan21 wrote:

    adipop wrote:


    Mi-am acordat şasa în Viaţă să stau alaturi de oameni mult mai deştepţi decât mine, ajutându-i....

    adi



    Eşti norocos că ai găsit astfel de oameni.

    Eu am întîlnit de-a lungul timpului mulţi oameni mai deştepţi decît mine. De fapt nici nu a fost prea greu, atît eram de prost.
    Mulţi m-au învăţat lucruri care de care mai diverse, dar de la o vreme am dificultăţi în a mai găsi astfel de oameni.
    Nu mă plîng, există o mulţime de oameni mult mai educaţi, mai culţi, mai bine pregătiţi pe diverse domenii... dar mai deştepţi?
    Aşadar am fost obligat ca în ultima vreme să învăţ eu singur de la oameni care nu puteau să mă înveţe ei pentru că erau mai puţin deştepţi.

    Azi, în cercul meu de cunoştinţe nu am decît oameni la fel de deştepţi (fără supărare), deci egali.

    Dacă aş cunoaşte un om mult mai deştept decît mine care să mă accepte în preajma lui zi şi noapte, să-l ajut şi să stea de vorbă cu mine ca să mă înveţe aş lăsa tot şi m-aş duce la el.
    Nu-mi trebuie decît o jumătate de oră ca să-mi pregătesc rucsacul pentru că nu am nicio legătură, nici-o obligaţie, nimic care să mă reţină. Nu mai am decît setea de cunoaştere.

    Marian.



    De câteva zile, mă gândesc să te pun în legătură cu un Prieten la care ţin mult.
    Mike Alexandru de la Curtea de Argeş. A stat în America 27 de ani. Are minte căt Nicolae Tesla şi Gogu Constantinescu la un loc. Este o excepţie de Om, adică unul dintre cei mai pregătiţi oameni tehnici de pe Pamant, dar îţi trebuie o mare prioadă de Timp, ca să afli tu asta.

    Dacă vrei, iţi dau numărul de telefon al lui.

    adi

    Fri Jul 31, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    ... Diamantul minţii tale munţi de zgură taie’n ape
    începuturile lumii din aproape în aproape
    mii de ani când rărăcirea prin grădina lutului
    născu germenul gândirii’n porţile sărutului
    semnele de-atunci rămase trebuind să aibă chip
    UNU’n variare forme zis archeu sau archetip
    înspre care neputinţa ivi burguri de nisip...

    Bănuind în Haos chipul de’nceput se luminează
    în ideea că mirarea ne-a fost chiar întâia rază
    raiul mitic unde OMU fu zidit de Dumnezeu
    laptele şi mierea’n râuri presărând în drumul său
    - metaforic, şi’nsemnează - să priceapă ORIŞICINE
    şi CIOPOARELE de TURME ca şi roiuri de albine -
    pentru a cărui REVENIRE, peste’ntregul işicher
    DUMNEZEU a dat porunca S’ADUNĂM COMORI ÎN CER!

    Şi, ca vântul şi ca gândul suind treptele CREDINŢEI
    sub un SEMN de întrebare vom deschide OCHII MINŢII
    în pătrunderea IDEII care tulbură pământul
    Cum se face că din toate LA’NCEPUT ERA CUVÂNTUL...

    Bate gândul căi deşarte peste nouă mări şi ţări
    Cum să’nlănţuie ce’i slobod, cale bună’ntre cărări
    Cum crescu prin vreme spicul la’nceput a fost NIMICUL
    unde’i lege se’nţelege BUN şi sfânt peste pământ
    cârmuind un HAOS simplu, cum prin alternanţă sumbră
    osebiră bieţii semeni chipul flăcării de umbră
    şi, prin care SEMN, seninul oglindit în CURCUBEU
    născu simbolul luminii, chip cioplit de semizeu
    în regală simbioză şi osmoză-au pus capac
    umbrelor rătăcitoare „căzând” soarele în cap
    Cum transcendem NEFIINŢA Z e RO, - rotund -, se ştie
    dacă’i faptă şi lucrare la’nceput sau poezie
    matematică ori numai o IMENSĂ GEOMETRIE?
    Cum să facem a pricepe drumul sfânt, real traiect
    păstrând o linie pură cauzelor în efect
    fericire-ar fi acela de’nceputuri, ce-ar cunoaşte
    irizata lor mândrie: cauza efectul naşte,
    şi cum lumea într-o rână din nemărginirea lungă
    se supune raţiunii toată pân’ la noi s’ajungă
    ivind MAREA şi PĂMÂNTUL, CERUL sufletului meu
    iată, OMU vru s’ajungă pân la CER la Dumnezeu
    UNU l’a aflat în toate, în mirifica făptură
    ca de-a pururea să poarte TAINA lui din gură’n gură
    şi, sfinţit s’avem CREDINŢA, freamăt UNICEI FĂPTURI
    ce-o duc secolii pe fruntea milioanelor de guri.

    Cauza-efect: totuna? Cum a fost posibilă
    prin simbol înlănţuire: BUCLA REVERSIBILĂ?
    e mirare şi’ntrebare albia şi malurile
    ştiind că înaintea mării la’nceput sunt valurile
    iar NIMICUL doar în sine dospind marea pauză
    e conclus într’o sintagmă: NIMIC fără cauză!
    Minunată conlucrare’n aparenţa chipului
    solzi de aur dau culoare’n fagurii nimicului
    aburii celor trecute suind piscul transcendent
    înţelept în SIMBIOZĂ: nimic fără precedent
    este’NTREGUL din aceleaşi nevăzute’nvăluiri
    ţesând forma bănuită MIRIADELOR de firi
    cum creatul-necreatul se dau huţa’n bănuială
    minunând o spumă blândă cu poleiuri şi spoială
    limită fiind înţeleptu’n adevărul său chitic:
    trasând prima cărăruie: ŞTIM CĂ DOAR NU ŞTIM NIMIC.
    Şi, pe care’nţelepciunea din castele tremurate
    lăsă lumii multe nume din legenda lui SOCRATE
    SIGLE tainice afla-vom în PROVERBE RĂSTURNATE.*

    În genunchi de-atunci fiinţa a rămas, păşind cu dreptul
    separând viitorimii animalul şi’nţeleptul
    care, intuind rotundul discului cu mii de raze
    în safire şi opaluri, în medalion, topaze
    „A” e „I”, - având pe creştet irealul comănac
    că urmaşilor de-a pururi le-a rămas SOARELE’n cap;
    linia orizontală despărţind - cum văzu sfântul
    pentru început BINARUL: CERURILE şi PĂMÂNTUL
    iar chircitul, nevoiosul - pricepând primul mister
    pentru prima dată, iată, şi-a întors faţa spre CER.
    Întinzând braţele sale deveni un punct ce-şi duce
    drumul braţelor în laturi, peste zări ETERNA CRUCE
    însemna ETERNITATEA’n cifre, o pricepem explicit
    literelor TRANSMUTATE’n CERCU din care-a PORNIT
    ştie SUS, JOS, DREAPTA, STÂNGA, DUHUL SFÂNT aci văd eu
    că de-atunci geometric este SIMBOLUL lui Dumnezeu...


    * PROVERBE RĂSTURNATE - următorul manuscris pe care îl voi transcrie şi posta pe forum. Până atunci, vă urez lectură plăcută aici, dat fiind că urmează încă 25 de pagini ale IZOGLOSEI, scrise în bucle temporale ce vă vor... UIMI!





    Ţi-am spus că ai un rol hotărâtor ...acum cateva săptămâni pe mess.
    M-am gândit enorm de mult la asta pe urmă.....

    adi

    Fri Jul 31, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Pasăre’i nemărginirea irealului văzduh
    ce’nsoţise mântuirea adunată’n SFÂNTUL DUH
    privi mult în şase clipe sora multor mii de ani
    uriaşi ieşiţi din umbră, semizei, ciclopi, titani
    iscodind în ape unda în simţirea ondulată
    e MI.rar.E: „MI” e CINE! A creat povestea toată.
    ELOH.IM? e sigur dorul în cunoaştere, ne-arată
    frământând gândirea pură care UNA e aşa:
    tot câştigul se stră.VEDE’n legendarul PURUSA
    iar în crucea zilei dânsul, ENOS spus - nume de sfânt
    ţintui spirala’n hăuri, printr’o curbă, sub pământ.
    Erau LUX şi LUMEN care însoţindu’i noua viaţă
    traiectoriei făţişe i-au zis PRIMA DIMINEAŢĂ
    negrăitului îi zice NOAPTE’n gând, apoi, A! DIO!!!
    cuprinzându-şi existenţa în Luceafărul de ZIO...
    Noaptea plurimilenară creie vârstei alte bare
    nouă CERURI patru chipuri ivind semne de’NTRE.BARE
    de pe-atunci lumina vieţii tăie cale din obroc
    separând pe verticală OMUL-om de dobitoc.

    Drept aceea spunem simplu: La’nceput era CUVÂNTUL
    de când separă prin NUME cerurile şi pământul
    CAP şi PÂNTEC, putem spune, CER - PĂMÂNT, au una SIGLA
    şi se’nstăpâni domniei CERCU/CRUCE, având rigla
    GRILA binecuvântată în suiş, aşa cum spui
    apucară de căpăstru baierile cerului...
    HAVILA au numit ţara de’nceput ori simplu RAI
    VLAHIA plus G, cuvântul ce formă ETERNUL GRAI
    Stâlpul „I” tot în mişcare, cum grăim acuma noi
    se’NDOI, şi’ncet în gânduri odrăslise CIFRA DOI
    iar din PUNCT, şi puncte-puncte, înspre raţiune drept
    puse BARA CUNOŞTINŢEI, iată „2” cel înţelept
    ca un OM ÎN RUGĂCIUNE, stins cu mâinile pe piept
    astfel raţionamentul îşi ivise judecata
    BETA/TEBA foarte simplu e formula „B” e TATA!

    Notând ALFA-începutul alte semne de mirare
    au creat încet dar sigur multe semne de’ntrebare
    strânse mierea tuturora în CE ŞTIM din ce NU ŞTIM
    fiind cu el frate de cruce legendarul ELOH.IM
    că din HAOS tot BINARUL odrăzlit în harul său
    osebi pe totdeauna SIGUR - binele de rău -
    Privi munţi şi văi în zare, cum ar fi litera M(e)
    forma şi o puse’n scoarţe, o întoarse şi „3” e
    iar cu orizontul 13 e tot „M”, în mod fatal
    tot prin litera sucită porni marşul triumfal
    adunate: 3, 2, 1 şi cu 4 cum văd eu
    este io este zece la’nceputuri Dumnezeu
    mai apoi, binarul trece în ternar neapărat
    că peste catapetesme aburcă, vedeţi curat
    nu „O” simplu ci OMEGA, care e un TREI culcat
    sticlind fulgerele minţii VULCAN ne arată că
    fie ce DE CE, de-acuma va avea un PENTRU CĂ
    adunate toate patru în gândire diafane
    IO fac - ivi triunghiul şi-astfel GEOMETRIA PLANĂ
    este DELTA, TURNUL BABEL, apoi „7” ziş şi paşte
    lanţul LOGICII de frunte pentru cine-o RECUNOAŞTE.

    „PUNCTU-ACELA DE MIŞCARE” scris de EMINESCU’n vers
    îi eternul 6/9 chintesenţă’n univers
    toate’n gânduri RETOPITE’n zeul brav
    începutul e’n piezişul denumit şi accent grav
    GRAV/VRAG duş.man sau OM RECE, nu le fie de deochi
    că, iată într’o clipită ne-au luat ceaţa de pe ochi
    şi-astfel începum pricepe fără echivoc şi clar
    a se odrăzli în lume cel dintâi ABECEDAR
    este CALE DĂRUITĂ şi mai simlu CALE’n DAR!!!
    sublimat în EXISTENŢA SOARELUI sfânt din AL.TA.R!

    ... Astfel OMU înţelege ce’i nemuritoarea TRUDĂ
    prin CUVÂNT, dar pentru cine are OCHI URECHI S’AUDĂ.
    Despre LIMBA’n străvechime consemnase HESIOD
    „Cine nu vrea să urmeze sfatul bun e un nărod”
    sau, de’i intră pe-o ureche dar pe cealaltă iese
    în zadar sunt VORBE BUNE, dacă nu sunt înţelese
    firea pururi cârcotaşe e un scâncet necurmat
    azi întreaga omenire ispăşeşte ăst PĂCAT
    de-a călcat porunca’ntreagă cu-adevărul ei prea sfânt
    celui înţelept adesea îi ajunge un cuvânt
    sau FRÂNTURĂ din cuvinte ce spre adevăr ne cheamă
    iară DUHUL SFÂNT ajunge celuia ce’L ia în seamă...

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Totdeauna în SCRIPTURĂ s’a conchis gândire multă
    ca să dai răspunsuri BUNE celui care te ASCULTĂ
    vorbele înţelepţite nu le risipi’n zadar
    profeţind ce’i OMENIA... coloniei de măgari
    ori, mai zice-se prea bine: geaba frazele mai torci
    dacă trebui să coboare într’o albie de porci
    astfel când te afli’n faţa paretmiei româneşti
    e’nţelept s’alegi tăcerea decât singur să vorbeşti
    geaba gândul spui acelor care nu au pătimit
    vor scorni din ură multe câte nici n’ai bănuit
    ce să faci CU ARGUMENTE spre mândria lor deşartă
    când se dau în vânt cu FLEACURI. A tăcea’i SUPREMA ARTĂ.

    Pierdere de timp desigur e REALITATEA CRUDĂ
    când pierzi timp în explicaţii celor ce NU VOR S’AUDĂ.
    Vox clamantis in deserte sunt adeseori POEŢII
    ceata surzilor la modă te pricep doar cât... pereţii.
    Oricât de’nţelept grăi-vei, nu’nţeleg, baţi apa’n piuă
    ORBILOR repeţi zadarnic că s-a luminat de ziuă
    e străveche’nvăţătură mai grăiau prin temple larii
    celor orbi dintru născare nu le-ajută oche.LARII
    cât n’au ascultat părinţii, întrecându-se cu firea
    mai târziu, cât se mai poate... i-o’nvăţa nenorocirea
    din bătrâni înţelepciune o poruncă să vă poarte:
    ascultarea e viată, iar neascultarea moarte...
    Omul a aflat aceasta explicit din prima zi:
    dacă nu asculţi porunca îţi pierzi raiul, vei muri
    CONŞTIENT de neputinţă, cât e soarle şi luna
    geaba afli vorbe bune dacă nu urmezi NICIUNA.
    La tot pasul: vorbe, vorbe... sfaturi pline de căldură
    te sufocă; dar EXEMPLU’i cea mai bună’nvăţătură
    o plevuşcă agramată se încecleţă la noi
    promiţând marea cu sarea doar la „viitorul doi”!
    ... când părinţii se îmbuibă’n jaf şi zarul blestemat
    geaba vrei să-i pui la muncă fiul - viitor bărbat
    tot ce vede, tot ce-aude face pruncul, cât i-ai coase
    frazele meşteşugite, nu faci sită de mătase
    din aceste cozi de câine, de l’ai încuia în templu
    tot câştigul fără muncă este tuturor exemplu
    curca-curcă se descurcă în hoţia pururi trează
    proţăpită’ntre dosare VRABIA mălai visează
    vor spori nelegiuirea, fapta n’are nici un spor
    la un lăutar în casă fiecare’i... DANSATOR!
    Au refrenu’n drâmb, vioară, pe chitară sau pe trişcă
    geaba spun cuvinte multe, numai faptele te mişcă
    precum pildele prea sfinte ne-au grăit împărăteşte:
    regula precede totul TRUDA îl desăvârşeşte
    pare că urmează toate o mai veche’nţelepciune:
    merele picnite strică un pătul de mere bune
    drept urmare putregiunea călăuzei să nu sorbi
    chiorbalii totdeauna’s călăuze pentru ORBI
    de scârbavina lucrare totdeauna rămâi ţuţ
    CUM DE REUŞESC să-i poarte pe cei mulţi din lac în puţ?!
    nu la vorbe cât la fapte EXPRIMATE să iei păstru
    iar cel călărit tresare doar la zgomot de căpăstru...

    Spui de PATRIE zadarnic celui ce scurmă’n gunoi
    ca să-şi potolească foamea, cu el nu vei face DOI
    dacă ghiftuit spui vorbe dar el n’are nici un sfanţ
    între TINE şi’NTRE DÂNŞII se va adânci un şanţ
    că din apele celeste de-ar tot curge ploaia coală
    pârâiaşul său devine fluviu de nămol şi smoală
    râca, iată dintr’odată i-a adus apă la moară...
    iar atunci un cârd de gâşte, sigur, chiar un LUP omoară.

    Nu stârni de-a surda ura, nu cunoşti al ei stilet
    zece damblagii de-o dată pot ucide un atlet
    în unire li-i puterea, nu-i vei mai putea divide
    şleahta de pisici şi javre la un loc pot LEU ucide
    corolarul faptei bune, precum Atlas ţine cerul
    inimile prea curate forţă au să frângă fierul.
    Dacă ţi s’a’ntors norocul sfatul meu e mură’n gură
    cu cine-ai răbdat de foame cu el să mănânci friptură
    temenele bat lingăii, dau din coadă cum se ştie
    javrele: mirosu’i poartă numai spre măcelărie...
    postomolul de prieteni îţi adulmecă tot pasul
    în nenorociri sunt IEPURI, plânge ochiul, plânge nasul.
    După zmeură porneşte cu cine-ai fost la ciuperci
    să te’ncârdui, altfel afli din prietenie terci
    că, tovarăşul de-o clipă-şi umflă burta şi se duce
    ’n zorul lui, luptând cu URS-ul îl credeai frate de cruce
    cată bine a-l cunoaşte şi la rău, ca şi la bine
    că’n doi funia-ntreită de trei ori mai mult va ţine
    e perechea ce devine în timp numai o fiinţă
    cu puteri înmirezmate’n BĂRBĂŢIE ŞI CREDINŢĂ.

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Înainte de-a şti pe-alţii tu CUNOAŞTE-TE PE TINE
    dacă ai măsură’n toate este primul pas spre bine
    chiar de nu pricepi tot jurul plin de şerpi - părelnic Zmei
    e destul măcar în viaţă să ai ORDINE’N IDEI.
    Că e mai uşor întruna, precum glăsuieşte pslatul
    cum spunea şi Diogene să dai sfaturi pentru altul
    când răsplată vrei, primi-vei pentru tot ce’i bun SUDALMA
    n’aştepta măsuri străine, cât măsoară-te cu palma
    ta, nu după visul ce ades ni se năzare
    n’o să urce DOBITOCUL niciodată’n CARUL MARE
    stai de-o parte, fiecare este UNU din ne.TOŢI
    UNU regula confirmă... e excepţie’ntre TOŢI.
    Bun ori rău? ia-l în şuşlete, nu-l urca de-odată’n car
    studiază-l la MÂNIE, PUNGĂ, şi-apoi la PAHAR
    şi previi orice surpriză, în concluzie îţi spui:
    să nu-ţi bagi în PLUG cu omul cât nu ştii năravul lui!
    ... şi’nţelegi de la’nceputuri în puţine vorbe MULT
    drumul INIMII rămâne cel mai lung şi cel mai SCURT!
    e de necrezut că’n palmă ghiceşti răul cel mai rău
    cunoscut cum se cuvine se’ntoarce’n BINELE TĂU.
    Lasă porcului teleaca clefăind şi guiţând
    gâdilatul lui nemernic te va terfeli curând
    penru blidul tău de linte nu te’ncârdui cu un prost
    vrei să afli viitorul? scormoneşte tot ce-a FOST
    numai astfel avem sigur viitorului temei
    e’n CUNOAŞTERE COMOARA, PRACTICA e cheia ei
    lasă altora văitatul, mângâierile pablege
    lege este suferinţa, PROFUNZIMEA de-a’nţelege
    nu zadarnic e coroana lui IISUS numai din spin
    CALEA UNICĂ’i stropită doar cu lacrimi şi venin
    pe-a CURAJULUI TOCILĂ adevărul să ascuţi
    adresează-te spre OAMENI, muţi’s pentru surdo-muţi!

    ... Limba noastră din vecie a rostit cum se cuvine:
    tot ce’i greu e’n începuturi, urma vine de la sine
    toată lauda’i ocara din contrarii ce se’mpung
    fiindcă drumul pân’ la uşă este drumul cel mai lung
    pasul mare din gândire trece sigur peste prag
    după care CUTEZANŢA şi STATORNICIA-i: STEAG
    OMU, tot poporul bine când se’ncumetă în zare
    peste pragul necredinţei este ROMÂNIA MARE
    readună’n el puterea măreţei, roua frunţii
    către NEŞTIUT e pasul mai înalt decât toţi munţii
    fiindcă PERMANENŢA NOASTRĂ prin milenii sfânt Pegas
    a pornit în zorii vieţii tocmai cu întâiul pas
    a’l urma se cheamă poate dâra SFINŢILOR PĂRINŢI
    permanenţa nemuririi’n doina lacrimei fierbinţi
    de când lumea preamărit e în Cazanii de’nceput.
    Când porneşti cu dreptul totul jumătate e FĂCUT!
    îi urmează preştiinţa mai presus de-a morţii carte
    CINE ŞTIE ÎNCPUTUL MERGE SIGUR MAI DEPARTE.

    Fii la fel cu tată lumea, şi nu da mâniei zor
    ia în spate greutatea la’nceput, nu ce’i usor
    cum ESOP ne spune’n carte luă’n spinare coş cu pâine
    şi hrănind eternitatea croi drumul către mâine
    nu-ţi începe tinereţea uşuratic, prea deşartă
    este LENEA NEPUTINŢEI, STĂRUINŢA’i marea artă
    într’o exprimare simplă cheamă-se sfârşit zadarnic
    fiindcă biruie furtuna totdeauna cel mai harnic.
    Eşti la coasă aduni hrana, iată primul pas POLOCUL
    mai pe urmă’n AMINTIRE de la vârf începe stogul
    şaptele simbol în coasă Duminica să-l păstrezi
    îndoiala fără milă ca pe-un şarpe s’o retezi
    în uitare’i LAŞITATEA spune vorba înteleaptă
    te alătură luminii urcând lin, treaptă cu treaptă
    şi observă la tot pasul cum pe albul nenufar
    cum ne-aduse trândăvia comunismul ovipar
    nu poţi da’napoi fiind OMU început de A, B, C!
    Cine-a spus întâiul A-ul, trebuie să spună B!!!
    admirând în devenirea lutului încremenit
    că tot Răul OMENIRII are sigur un sfârşit!

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    Pasăre’i nemărginirea irealului văzduh
    ce’nsoţise mântuirea adunată’n SFÂNTUL DUH
    privi mult în şase clipe sora multor mii de ani
    uriaşi ieşiţi din umbră, semizei, ciclopi, titani
    iscodind în ape unda în simţirea ondulată
    e MI.rar.E: „MI” e CINE! A creat povestea toată.
    ELOH.IM? e sigur dorul în cunoaştere, ne-arată
    frământând gândirea pură care UNA e aşa:
    tot câştigul se stră.VEDE’n legendarul PURUSA
    iar în crucea zilei dânsul, ENOS spus - nume de sfânt
    ţintui spirala’n hăuri, printr’o curbă, sub pământ.
    Erau LUX şi LUMEN care însoţindu’i noua viaţă
    traiectoriei făţişe i-au zis PRIMA DIMINEAŢĂ
    negrăitului îi zice NOAPTE’n gând, apoi, A! DIO!!!
    cuprinzându-şi existenţa în Luceafărul de ZIO...
    Noaptea plurimilenară creie vârstei alte bare
    nouă CERURI patru chipuri ivind semne de’NTRE.BARE
    de pe-atunci lumina vieţii tăie cale din obroc
    separând pe verticală OMUL-om de dobitoc.

    Drept aceea spunem simplu: La’nceput era CUVÂNTUL
    de când separă prin NUME cerurile şi pământul
    CAP şi PÂNTEC, putem spune, CER - PĂMÂNT, au una SIGLA
    şi se’nstăpâni domniei CERCU/CRUCE, având rigla
    GRILA binecuvântată în suiş, aşa cum spui
    apucară de căpăstru baierile cerului...
    HAVILA au numit ţara de’nceput ori simplu RAI
    VLAHIA plus G, cuvântul ce formă ETERNUL GRAI
    Stâlpul „I” tot în mişcare, cum grăim acuma noi
    se’NDOI, şi’ncet în gânduri odrăslise CIFRA DOI
    iar din PUNCT, şi puncte-puncte, înspre raţiune drept
    puse BARA CUNOŞTINŢEI, iată „2” cel înţelept
    ca un OM ÎN RUGĂCIUNE, stins cu mâinile pe piept
    astfel raţionamentul îşi ivise judecata
    BETA/TEBA foarte simplu e formula „B” e TATA!

    Notând ALFA-începutul alte semne de mirare
    au creat încet dar sigur multe semne de’ntrebare
    strânse mierea tuturora în CE ŞTIM din ce NU ŞTIM
    fiind cu el frate de cruce legendarul ELOH.IM
    că din HAOS tot BINARUL odrăzlit în harul său
    osebi pe totdeauna SIGUR - binele de rău -
    Privi munţi şi văi în zare, cum ar fi litera M(e)
    forma şi o puse’n scoarţe, o întoarse şi „3” e
    iar cu orizontul 13 e tot „M”, în mod fatal
    tot prin litera sucită porni marşul triumfal
    adunate: 3, 2, 1 şi cu 4 cum văd eu
    este io este zece la’nceputuri Dumnezeu
    mai apoi, binarul trece în ternar neapărat
    că peste catapetesme aburcă, vedeţi curat
    nu „O” simplu ci OMEGA, care e un TREI culcat
    sticlind fulgerele minţii VULCAN ne arată că
    fie ce DE CE, de-acuma va avea un PENTRU CĂ
    adunate toate patru în gândire diafane
    IO fac - ivi triunghiul şi-astfel GEOMETRIA PLANĂ
    este DELTA, TURNUL BABEL, apoi „7” ziş şi paşte
    lanţul LOGICII de frunte pentru cine-o RECUNOAŞTE.

    „PUNCTU-ACELA DE MIŞCARE” scris de EMINESCU’n vers
    îi eternul 6/9 chintesenţă’n univers
    toate’n gânduri RETOPITE’n zeul brav
    începutul e’n piezişul denumit şi accent grav
    GRAV/VRAG duş.man sau OM RECE, nu le fie de deochi
    că, iată într’o clipită ne-au luat ceaţa de pe ochi
    şi-astfel începum pricepe fără echivoc şi clar
    a se odrăzli în lume cel dintâi ABECEDAR
    este CALE DĂRUITĂ şi mai simlu CALE’n DAR!!!
    sublimat în EXISTENŢA SOARELUI sfânt din AL.TA.R!

    ... Astfel OMU înţelege ce’i nemuritoarea TRUDĂ
    prin CUVÂNT, dar pentru cine are OCHI URECHI S’AUDĂ.
    Despre LIMBA’n străvechime consemnase HESIOD
    „Cine nu vrea să urmeze sfatul bun e un nărod”
    sau, de’i intră pe-o ureche dar pe cealaltă iese
    în zadar sunt VORBE BUNE, dacă nu sunt înţelese
    firea pururi cârcotaşe e un scâncet necurmat
    azi întreaga omenire ispăşeşte ăst PĂCAT
    de-a călcat porunca’ntreagă cu-adevărul ei prea sfânt
    celui înţelept adesea îi ajunge un cuvânt
    sau FRÂNTURĂ din cuvinte ce spre adevăr ne cheamă
    iară DUHUL SFÂNT ajunge celuia ce’L ia în seamă...



    Cercetările cu Nicu Gherasim şi cu Dragoş Ungureanu, cercetători de excepţie, în materiale anizotrope ( lutul ), au plecat de la studiul Legii Cosmosurilor. Legea lui MI. Fiinde necunoscută bine această Lege, dintr-un scop bun în scurt Timp îl negi sau mai rău, o iei în sens contrar făcănd tot felul de tâmpenii. În astfel de condiţii totul ţi se întâmplă....şi ( - ţi ) spui că n-ai noroc.

    Moşu prin Sufletul pus preş.....a atins Izvoarele cunoaşterii primare, cele naturale. Unii o numesc Sacră, dar ea este naturală.....Unii cred că este vorba de Izvoarele iniţiaţilor, dar .....ajungi prin DARUIRE TOTALĂ, să ţi le ( se) dezvălui ( e ).

    De-aia spun că Moşu este UNIC şi că a ajuns la nivel epicentrului găndirii umane, prin CU.VÂNT.

    adi

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    Lucia

    Joined: 12 Jul 2009
    Posts: 154
    Location: Bistrita


    Reply with quote
    Post

    adipop wrote:

    DORIO wrote:
    Pasăre’i nemărginirea irealului văzduh
    ce’nsoţise mântuirea adunată’n SFÂNTUL DUH
    privi mult în şase clipe sora multor mii de ani
    uriaşi ieşiţi din umbră, semizei, ciclopi, titani
    iscodind în ape unda în simţirea ondulată
    e MI.rar.E: „MI” e CINE! A creat povestea toată.
    ELOH.IM? e sigur dorul în cunoaştere, ne-arată
    frământând gândirea pură care UNA e aşa:
    tot câştigul se stră.VEDE’n legendarul PURUSA
    iar în crucea zilei dânsul, ENOS spus - nume de sfânt
    ţintui spirala’n hăuri, printr’o curbă, sub pământ.
    Erau LUX şi LUMEN care însoţindu’i noua viaţă
    traiectoriei făţişe i-au zis PRIMA DIMINEAŢĂ
    negrăitului îi zice NOAPTE’n gând, apoi, A! DIO!!!
    cuprinzându-şi existenţa în Luceafărul de ZIO...
    Noaptea plurimilenară creie vârstei alte bare
    nouă CERURI patru chipuri ivind semne de’NTRE.BARE
    de pe-atunci lumina vieţii tăie cale din obroc
    separând pe verticală OMUL-om de dobitoc.

    Drept aceea spunem simplu: La’nceput era CUVÂNTUL
    de când separă prin NUME cerurile şi pământul
    CAP şi PÂNTEC, putem spune, CER - PĂMÂNT, au una SIGLA
    şi se’nstăpâni domniei CERCU/CRUCE, având rigla
    GRILA binecuvântată în suiş, aşa cum spui
    apucară de căpăstru baierile cerului...
    HAVILA au numit ţara de’nceput ori simplu RAI
    VLAHIA plus G, cuvântul ce formă ETERNUL GRAI
    Stâlpul „I” tot în mişcare, cum grăim acuma noi
    se’NDOI, şi’ncet în gânduri odrăslise CIFRA DOI
    iar din PUNCT, şi puncte-puncte, înspre raţiune drept
    puse BARA CUNOŞTINŢEI, iată „2” cel înţelept
    ca un OM ÎN RUGĂCIUNE, stins cu mâinile pe piept
    astfel raţionamentul îşi ivise judecata
    BETA/TEBA foarte simplu e formula „B” e TATA!

    Notând ALFA-începutul alte semne de mirare
    au creat încet dar sigur multe semne de’ntrebare
    strânse mierea tuturora în CE ŞTIM din ce NU ŞTIM
    fiind cu el frate de cruce legendarul ELOH.IM
    că din HAOS tot BINARUL odrăzlit în harul său
    osebi pe totdeauna SIGUR - binele de rău -
    Privi munţi şi văi în zare, cum ar fi litera M(e)
    forma şi o puse’n scoarţe, o întoarse şi „3” e
    iar cu orizontul 13 e tot „M”, în mod fatal
    tot prin litera sucită porni marşul triumfal
    adunate: 3, 2, 1 şi cu 4 cum văd eu
    este io este zece la’nceputuri Dumnezeu
    mai apoi, binarul trece în ternar neapărat
    că peste catapetesme aburcă, vedeţi curat
    nu „O” simplu ci OMEGA, care e un TREI culcat
    sticlind fulgerele minţii VULCAN ne arată că
    fie ce DE CE, de-acuma va avea un PENTRU CĂ
    adunate toate patru în gândire diafane
    IO fac - ivi triunghiul şi-astfel GEOMETRIA PLANĂ
    este DELTA, TURNUL BABEL, apoi „7” ziş şi paşte
    lanţul LOGICII de frunte pentru cine-o RECUNOAŞTE.

    „PUNCTU-ACELA DE MIŞCARE” scris de EMINESCU’n vers
    îi eternul 6/9 chintesenţă’n univers
    toate’n gânduri RETOPITE’n zeul brav
    începutul e’n piezişul denumit şi accent grav
    GRAV/VRAG duş.man sau OM RECE, nu le fie de deochi
    că, iată într’o clipită ne-au luat ceaţa de pe ochi
    şi-astfel începum pricepe fără echivoc şi clar
    a se odrăzli în lume cel dintâi ABECEDAR
    este CALE DĂRUITĂ şi mai simlu CALE’n DAR!!!
    sublimat în EXISTENŢA SOARELUI sfânt din AL.TA.R!

    ... Astfel OMU înţelege ce’i nemuritoarea TRUDĂ
    prin CUVÂNT, dar pentru cine are OCHI URECHI S’AUDĂ.
    Despre LIMBA’n străvechime consemnase HESIOD
    „Cine nu vrea să urmeze sfatul bun e un nărod”
    sau, de’i intră pe-o ureche dar pe cealaltă iese
    în zadar sunt VORBE BUNE, dacă nu sunt înţelese
    firea pururi cârcotaşe e un scâncet necurmat
    azi întreaga omenire ispăşeşte ăst PĂCAT
    de-a călcat porunca’ntreagă cu-adevărul ei prea sfânt
    celui înţelept adesea îi ajunge un cuvânt
    sau FRÂNTURĂ din cuvinte ce spre adevăr ne cheamă
    iară DUHUL SFÂNT ajunge celuia ce’L ia în seamă...



    Cercetările cu Nicu Gherasim şi cu Dragoş Ungureanu, cercetători de excepţie, în materiale anizotrope ( lutul ), au plecat de la studiul Legii Cosmosurilor. Legea lui MI. Fiinde necunoscută bine această Lege, dintr-un scop bun în scurt Timp îl negi sau mai rău, o iei în sens contrar făcănd tot felul de tâmpenii. În astfel de condiţii totul ţi se întâmplă....şi ( - ţi ) spui că n-ai noroc.

    Moşu prin Sufletul pus preş.....a atins Izvoarele cunoaşterii primare, cele naturale. Unii o numesc Sacră, dar ea este naturală.....Unii cred că este vorba de Izvoarele iniţiaţilor, dar .....ajungi prin DARUIRE TOTALĂ, să ţi le ( se) dezvălui ( e ).

    De-aia spun că Moşu este UNIC şi că a ajuns la nivel epicentrului găndirii umane, prin CU.VÂNT.

    adi




    Slava Domnului! Sa ne bucuram ca nu este Singur.

    Adrian Bucurescu spune asa:

    " Pe cei de buna credinta ii salut. Pe detractorii Daciei, pe cei rosi de prejudecati si de complexe de inferioritate, ii deplang...
    De fapt, mi-e

    Dor de Zalmoxis

    In globul de cristal
    m-am privit az-noapte:
    aveam par de arama
    si piele de lapte.
    Parca eram un principe get,
    cu ochi mari si verzi-albastrui,
    cu mana pe pumnalul nemilos
    Kogaionul sa-l sui. "


    Cu drag, Lucia

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Drept urmare ÎNŢELEPCIUNEA înspre culme te susţine
    totul când se limpezeşte se sfârşeşte în mai bine
    bate pasul peste veacuri Marele necunoscut
    călăuza minţii noatre din silaba de’nceput
    e stăpânul din lucrare peste TOT în sus şi’n jos
    cum frumos e începutul şi sfârşitul e FRUMOS!
    Rătăcit, nu mai fă planuri, toate cad cum e ştiut
    reia totul de la ZERO, care ni’i eternul scut
    caută a ta cărare chiar de pare’n CUIE BLEGUL
    vestejit de amintire JUMĂTATEA’i fu... întregul
    dă-i uitării pentru nimeni nu fă lirii comănac
    OSCILAŢIE se cheamă tot ce încă n’are CAP!
    (şi te duce la pieire COADA când se face CAP)
    Drept urmare adevărul ca să-l afli se cuvine:
    cine’ncearcă foarte multe, sigur TERMINĂ PUŢINE
    lăcomia neputinţei e doar oaza din nesaţiu
    „DE LA OU PÂNĂ LA MERE” e mult, scrise chiar Horaţiu
    lasă cloştile gândirii să cotcodăcească’n ouă
    începutul şi sfârşitul UNA sunt nu pot fi două;
    întâmplarea câteodată tuturor ne joacă renghiul
    a băga la timp de seamă cheamă’se a fi mehenghiul
    altfel bune intenţii sunt doar bietul simulacru
    începutului prea dulce sigur îi urmează ACRU...
    drept urmare cumpăneşte cărăruia vieţii sfinte
    să măsori A MIA OARĂ când bagi foarfeca’n CUVINTE
    las’ să creadă CE-O VREA LUMEA, pace dă’i necontenit
    când porneşti ceva STATORNIC, GÂNDUL FIE LA SFÂRŞIT!
    iar în haina conştiinţei gândul muntelui rămas e
    ca să nu cârpeşti cu rafii firul pururi de mătase
    nu urma limbuţii’n turmă celor fără căpătâi
    fiindcă mai întotdeauna cei din URMĂ’S MORŢI ÎNTÂI;
    fii român cinstit, integru, poartă-te cum se cuvine
    şi pentru NIMIC în viaţă NU DA CINSTEA PE RUŞINE!

    Cunosc LUPII adevărul cum că urma scapă TURMA
    care-avuse bucurie numai ceţele şi bruma
    jocul dintre RĂU şi BINE e truda părinţilor
    fătând OILE, vezi sigur GREUTATEA BURŢILOR
    asta’i simplu că se vede, greutatea e la cap
    ce te faci când surugii au pe umeri un DOVLEAC?
    în apusul zilei, iată clar e chipul Soarelui
    vei rescrie’n măreţie gloria altarului
    spre lumina ortodoxă steagul răsăritului
    în HRISTOSUL din TRIUNGHIUL pururi PREA-MĂRITULUI
    cam pe-aici e începutul bun IUBIRILOR sau URII
    chiar în margine se vede CALITATEA ŢESĂTURII
    nu’ncerca prin vite biciul, sunt boboci de numărat
    numai TOAMNA, că tot lucrul la sfârşit e lăudat
    Sita vremii tot mai deasă cerne tot: Priveşte-le!
    după ce-a secat tot iazul se străvede PEŞTELE.

    Nu te mângâia cu boul care paşte prin livadă
    răsfăţat în ierburi, iarna NUMAI PAIE o să roadă
    socoteala e SFÂRŞITUL spus A FI sau NU A FI (?!)
    seara zilelor e UNA: nu chema ultima ZI
    oricât de măreţ răsare Soarele, tot el apune
    chipul lui să-ţi rânduiască început de’nţelepciune
    oricâte meandre face tot isvorul în născare
    unda limpede albastră va sfârşi’ntr’un val de mare
    drept aceea socoteşte că e totul trecător
    PANTA REI în bob de spumă malul poartă un izvor
    trandafirii mor, în urmă tâmpul mai admiră spinii
    viaţa lor a fost jucată: tencuiala sunt VECINII...
    Mai de-aceea, dragă DOAMNE, din etherul infinit
    dă-ne mintea’n începuturi, prea ne vine la sfârşit
    cele 4 anotimpuri fie-ne bune surori
    necum caii fără coadă, necum cerul fără nori
    pentru toate preamărire se cuvine celui ’NALT
    ca să intuim tărâmul nevăzut prin celălalt!

    Într-o vorbă ca o mie eşti LUMINA-ADEVĂRATĂ
    taina ce precede capul basmului cu-„A fost odată”
    în alcătuire CU.GET, firul vremilor trecute
    bătătura din urzeala primei suferinţe mute
    este pururi sentinela timpului isvor din soare
    ca şi germenele vieţii pururea nemuritoare
    ... A vorbi despre ŞTIINŢĂ? e tăcere veşnică!
    numai FACEREA priveşte’n ochiul vremii, pentru că,
    fie SOARELE rotundul, sub el IO, un „I” mare
    - individul-insul, X-ul îs desigul OMU care
    veghind lumii începutul din hlamida vremii cântă
    priveghind NEMĂRGINIREA din milenii, pururi sfântă
    ... omuleţul AMULETEI, chipul LOG.GOL ca un nap
    alungit de nemurire, purtând soarele în cap
    cel ce glojdărind CU.vântul puse ceţii capete
    începutul şi sfârşitul nicăiri să-l SCAPETE.

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Cum de sus veni lumia, I-ul nostru din născare
    mărginit, e fără margini ivind SEMNE DE MIRARE
    „MI”? cunoaştem înţelesul este rar şi nu insist
    component al nefiinţei ELOH.IM, căci MI e CRIST
    astfel CREZUL NOSTRU spune de când Soarele şi Luna
    FIUL e de-o samă TATEI, GEMENI în gândire, una
    marea taină-a veşniciei trecătorului prezent
    în URZEALA CE’MPREUNĂ VECHIU’N NOUL TESTAMENT
    pentru ORTO.DOCŞI e UNIC: chiar misterul din Credinţă
    fulgerând viitorimea e fiinţa-nefiinţă
    în PĂTRATUL FĂRĂ COLŢURI, visul ce-a sburat din haos
    că’i ÎNTREAGA NEMURIRE fapta CLIPEI de repaos
    este SOL, SOLEIL, SUN, SOLNTA - înţeles neprihănit
    este ALFA şi OMEGA pururea nemărginit
    UNU din ODINIOARĂ în ştiinţe mândrul soare
    veşnic în simbolul CRUCII călcând vremile’n picioare
    început FILOSOFIEI: semnul nostru de MI.rar.E.
    Tot RIM.ându-le’ndoiala, arcuim lunga cărare
    renăscând ÎN SINE CHIPUL NEVĂZUT, sufletul care
    punctul DESTINAT mişcării, SEMNUL NOSTRU DE „’NTRE BARE”.
    Anatomic şi sistemic foarte simplu spunem SOARE
    care’i UNU: S (adesea), O - rotund şi VERBUL are.
    Dar cum SOL e şi pământul, iată adevăr ceresc
    e BINARUL UNIC, geamăn în cuvântul românesc!
    ANTAGONIC? aparenţă GEMENI-SFINŢI cum alta nu e
    Cap şi pântec, CER-PĂMÂNTUL, spre ESENŢA lor ne suie...

    Spre ŞTIINŢĂ e puterea, călcând faldurii’ndoielii
    este DOCTORIA SFÂNTĂ e patroana îndrăznelii
    infinita cutezanţă PESTE MARGINILE FIRII
    Pomul RAIULUI, OPRITUL, chintesenţa fericirii
    este LINIE din punctul unic zămislind întregul
    este TOTUL şi NIMICUL, intuindu’l, întelegu’l
    cum în mărginirea noastră DUMNEZEU veghează toate
    şi de-aceea ’MBRĂŢIŞAREA este’n MOARTE, nimeni poate
    să-i desăvârşească trunchiul şi COROANELE din roate.
    Astfel se ivi pătratul fără colţuri, cum am spus
    PIATRA TEMELIEI, vârful: însuşi DUMNEZEU-IISUS
    (în metaforă e turnul - TURNUL BABEL altfel spus).

    Cu CER.NIKA e furnica, în VODIŢA e Leliţa
    sigur ştie şi TISMANA de ce’n ARGEŞ zace ANA
    TEMELIE mânăstirii UNICAT, adevăr sfânt
    isomorfic în trei semne legând CERUL de pământ
    duhul pururea la STREAŞINI zboară SEMNELOR CARATE
    Patru le repovestiră, Platon mărturi’n SOC.rate
    prin cuvinte sub cuvinte traiului de jos agrest
    EL şi EA de-o fiinţă adevărului, incest
    YAMA-YAMY, transcendentul veghind traiul pământesc.

    TOHU? BOHU? altfel spuse’n codul nostru spre amară
    admiraţie DEŞARTĂ – silnicia voluntară
    geţii’n smoală se’mpresoară văcuindu-ne’n zadar
    fără soare, fără lună, fără de întâiul FAR
    fără ON, prezent în HUFU-KEOPS din TOMIS faraon
    e ales ADAM-CLISI-ul adăpost lui IKAR.on!

    Traddutore-traditore, stă de veacuri în fotoliu
    minte strâmtă are’n stânga un predestinat orgoliu
    neputinţa de-a cuprinde în NIMIC întregul MIR.e
    RIM din care noi ne tragem este gata să-şi admire
    pe SARAMIS e MIREASA - o pereche cum vă zic:
    PERECHEA PRINCIARĂ sublimată în NIMIC.

    Talgerele vremii toate vor fi strânse’n arcul minţii
    patrupedul şcolit este azi SAVANTUL NEŞTIINŢEI
    e a.BIL cu BIL a moale tot repetă azi cu brio
    tot CE N’A UITAT din alţii, astfel bate APA’n piuă
    precupeţul care’şi vinde NEŞTIINŢA lui pe sfanţi
    ucigând INTELIGENŢA’n apă tulbure de şanţ
    crudele cu nesărate’n capul lui, muscă’n arat
    punând TITLURILE’n ramă creşte BOI la... figurat!
    mişunând prin cele scrise cum adâncul şi înaltul
    se dă mare piticuţul, într-un joc de şah, cum altul
    dacă’l scuturi, nu rămâne mai nimic din el, proţap
    bâzâitului aesmeni unei muşte fără cap.
    Aripile’i par de vultur, ochi cât bufniţa de mari
    ramele sunt aurite dacă’şi pune ochelari
    că nutreţul aşezat e’n stoguri, braţe şi copite
    în cămara neputinţei: LE-A AFLAT DIN AUZITE.
    FLEOARŢA ASTA LEORBĂITĂ mai cutează să explice
    CE NU ŞTIE, totdeauna IGNORANTELOR COMPLICE
    nu deosebeşte simplu: ce e stâng şi ce e drept
    ăsta e „OMBUNUL” nostru, când nebunu’i ÎNŢELEPT
    Buha asta ne dă sfatul s’avem gându’n colivii
    cu spurcata’i neputinţă garnisită cu hârtii
    în copite poartă semnul DESPICAT neharului
    picătură chinezească’n lacrima ALTARULUI
    tot el fu topor de oase etichetelor de şui
    pravoslavnic de paradă pentru noile statui
    permanenţă NECIOPLIRII prin cuptorul său de lut
    făr’ a bănui că’n toate’i DUMNEZEUL NEVĂZUT.
    Lasă’l IADULUI, chiar dacă e satana când transpiră
    ură, pacoste şi jale ţâpureşte biata’i LIRĂ
    nu-i mai aminti că’n crânguri nu’i PRIVIGHETOAREA ... graur
    a făcut băşici în palme strunind epoca de (l)aur
    nu-ţi băga în târg cu insul, are şi pinacotecă
    şi-a mai cupărat 3 metri de cărţi în bibliotecă
    nu le-a luat să le citească, ci să le şteargă de praf
    le-a’mbrăcat urgent în piele să te sperie prin vraf
    că în cercul lui de pretini e... TELECTUAL curat
    soclu-i gata, vine bronzul: nu-i CITIT, e doar... CITAT
    şi tronează tâmp năzgâmbul peste fleţi şi’n picoteli
    milimetric cercetează TOT ce’s altora GREŞELI
    combativ ca ieri cocoşul tot pe gard cucurighează
    ori din tablă, sus pe casă, după vânturi se rotează
    cam atât pe scurt am zice, după cum ieşiră sorţii:
    BUN e să-l dăm de pomană - vii cu vii, moţii cu morţii!

    Tudor Diaconu, 1972

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    Lucia wrote:

    adipop wrote:

    DORIO wrote:
    Pasăre’i nemărginirea irealului văzduh
    ce’nsoţise mântuirea adunată’n SFÂNTUL DUH
    privi mult în şase clipe sora multor mii de ani
    uriaşi ieşiţi din umbră, semizei, ciclopi, titani
    iscodind în ape unda în simţirea ondulată
    e MI.rar.E: „MI” e CINE! A creat povestea toată.
    ELOH.IM? e sigur dorul în cunoaştere, ne-arată
    frământând gândirea pură care UNA e aşa:
    tot câştigul se stră.VEDE’n legendarul PURUSA
    iar în crucea zilei dânsul, ENOS spus - nume de sfânt
    ţintui spirala’n hăuri, printr’o curbă, sub pământ.
    Erau LUX şi LUMEN care însoţindu’i noua viaţă
    traiectoriei făţişe i-au zis PRIMA DIMINEAŢĂ
    negrăitului îi zice NOAPTE’n gând, apoi, A! DIO!!!
    cuprinzându-şi existenţa în Luceafărul de ZIO...
    Noaptea plurimilenară creie vârstei alte bare
    nouă CERURI patru chipuri ivind semne de’NTRE.BARE
    de pe-atunci lumina vieţii tăie cale din obroc
    separând pe verticală OMUL-om de dobitoc.

    Drept aceea spunem simplu: La’nceput era CUVÂNTUL
    de când separă prin NUME cerurile şi pământul
    CAP şi PÂNTEC, putem spune, CER - PĂMÂNT, au una SIGLA
    şi se’nstăpâni domniei CERCU/CRUCE, având rigla
    GRILA binecuvântată în suiş, aşa cum spui
    apucară de căpăstru baierile cerului...
    HAVILA au numit ţara de’nceput ori simplu RAI
    VLAHIA plus G, cuvântul ce formă ETERNUL GRAI
    Stâlpul „I” tot în mişcare, cum grăim acuma noi
    se’NDOI, şi’ncet în gânduri odrăslise CIFRA DOI
    iar din PUNCT, şi puncte-puncte, înspre raţiune drept
    puse BARA CUNOŞTINŢEI, iată „2” cel înţelept
    ca un OM ÎN RUGĂCIUNE, stins cu mâinile pe piept
    astfel raţionamentul îşi ivise judecata
    BETA/TEBA foarte simplu e formula „B” e TATA!

    Notând ALFA-începutul alte semne de mirare
    au creat încet dar sigur multe semne de’ntrebare
    strânse mierea tuturora în CE ŞTIM din ce NU ŞTIM
    fiind cu el frate de cruce legendarul ELOH.IM
    că din HAOS tot BINARUL odrăzlit în harul său
    osebi pe totdeauna SIGUR - binele de rău -
    Privi munţi şi văi în zare, cum ar fi litera M(e)
    forma şi o puse’n scoarţe, o întoarse şi „3” e
    iar cu orizontul 13 e tot „M”, în mod fatal
    tot prin litera sucită porni marşul triumfal
    adunate: 3, 2, 1 şi cu 4 cum văd eu
    este io este zece la’nceputuri Dumnezeu
    mai apoi, binarul trece în ternar neapărat
    că peste catapetesme aburcă, vedeţi curat
    nu „O” simplu ci OMEGA, care e un TREI culcat
    sticlind fulgerele minţii VULCAN ne arată că
    fie ce DE CE, de-acuma va avea un PENTRU CĂ
    adunate toate patru în gândire diafane
    IO fac - ivi triunghiul şi-astfel GEOMETRIA PLANĂ
    este DELTA, TURNUL BABEL, apoi „7” ziş şi paşte
    lanţul LOGICII de frunte pentru cine-o RECUNOAŞTE.

    „PUNCTU-ACELA DE MIŞCARE” scris de EMINESCU’n vers
    îi eternul 6/9 chintesenţă’n univers
    toate’n gânduri RETOPITE’n zeul brav
    începutul e’n piezişul denumit şi accent grav
    GRAV/VRAG duş.man sau OM RECE, nu le fie de deochi
    că, iată într’o clipită ne-au luat ceaţa de pe ochi
    şi-astfel începum pricepe fără echivoc şi clar
    a se odrăzli în lume cel dintâi ABECEDAR
    este CALE DĂRUITĂ şi mai simlu CALE’n DAR!!!
    sublimat în EXISTENŢA SOARELUI sfânt din AL.TA.R!

    ... Astfel OMU înţelege ce’i nemuritoarea TRUDĂ
    prin CUVÂNT, dar pentru cine are OCHI URECHI S’AUDĂ.
    Despre LIMBA’n străvechime consemnase HESIOD
    „Cine nu vrea să urmeze sfatul bun e un nărod”
    sau, de’i intră pe-o ureche dar pe cealaltă iese
    în zadar sunt VORBE BUNE, dacă nu sunt înţelese
    firea pururi cârcotaşe e un scâncet necurmat
    azi întreaga omenire ispăşeşte ăst PĂCAT
    de-a călcat porunca’ntreagă cu-adevărul ei prea sfânt
    celui înţelept adesea îi ajunge un cuvânt
    sau FRÂNTURĂ din cuvinte ce spre adevăr ne cheamă
    iară DUHUL SFÂNT ajunge celuia ce’L ia în seamă...



    Cercetările cu Nicu Gherasim şi cu Dragoş Ungureanu, cercetători de excepţie, în materiale anizotrope ( lutul ), au plecat de la studiul Legii Cosmosurilor. Legea lui MI. Fiinde necunoscută bine această Lege, dintr-un scop bun în scurt Timp îl negi sau mai rău, o iei în sens contrar făcănd tot felul de tâmpenii. În astfel de condiţii totul ţi se întâmplă....şi ( - ţi ) spui că n-ai noroc.

    Moşu prin Sufletul pus preş.....a atins Izvoarele cunoaşterii primare, cele naturale. Unii o numesc Sacră, dar ea este naturală.....Unii cred că este vorba de Izvoarele iniţiaţilor, dar .....ajungi prin DARUIRE TOTALĂ, să ţi le ( se) dezvălui ( e ).

    De-aia spun că Moşu este UNIC şi că a ajuns la nivel epicentrului găndirii umane, prin CU.VÂNT.

    adi




    Slava Domnului! Sa ne bucuram ca nu este Singur.

    Adrian Bucurescu spune asa:

    " Pe cei de buna credinta ii salut. Pe detractorii Daciei, pe cei rosi de prejudecati si de complexe de inferioritate, ii deplang...
    De fapt, mi-e

    Dor de Zalmoxis

    In globul de cristal
    m-am privit az-noapte:
    aveam par de arama
    si piele de lapte.
    Parca eram un principe get,
    cu ochi mari si verzi-albastrui,
    cu mana pe pumnalul nemilos
    Kogaionul sa-l sui. "


    Cu drag, Lucia



    Trebuie să înţelegi ce-ţi spun acum Lucia.

    Ca Moşu să nu fie singur, lucru pe care cred ca ţi-l doreşti din Suflet, şi ca să fi SIGURĂ de asta, învaţă să ajungi prin propriile tale puteri în sfera Uriaşilor în Gândire. Trebuie să înţelegi că indiferent dacă mai există sau nu un om în epicentrul gândirii umane, TU nu-l lăsa pe Moş să fie singur acolo.

    Lasa-i pe ceilalţi să facă ce vor.....Forţa este la Tine, aşa ca nu lasa un sistem de-o aşa mare importanţă, aleator, nesigur, instabil.

    Datul cu părerea este mama eşecurilor.

    De-abia atunci când eşti în Sferă, îi vezi, ii auzi, îi simţi...de-abia atunci îi ajuţi.

    adi

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    Cum de sus veni lumia, I-ul nostru din născare
    mărginit, e fără margini ivind SEMNE DE MIRARE
    „MI”? cunoaştem înţelesul este rar şi nu insist
    component al nefiinţei ELOH.IM, căci MI e CRIST
    astfel CREZUL NOSTRU spune de când Soarele şi Luna
    FIUL e de-o samă TATEI, GEMENI în gândire, una
    marea taină-a veşniciei trecătorului prezent
    în URZEALA CE’MPREUNĂ VECHIU’N NOUL TESTAMENT
    pentru ORTO.DOCŞI e UNIC: chiar misterul din Credinţă
    fulgerând viitorimea e fiinţa-nefiinţă
    în PĂTRATUL FĂRĂ COLŢURI, visul ce-a sburat din haos
    că’i ÎNTREAGA NEMURIRE fapta CLIPEI de repaos
    este SOL, SOLEIL, SUN, SOLNTA - înţeles neprihănit
    este ALFA şi OMEGA pururea nemărginit
    UNU din ODINIOARĂ în ştiinţe mândrul soare
    veşnic în simbolul CRUCII călcând vremile’n picioare
    început FILOSOFIEI: semnul nostru de MI.rar.E.
    Tot RIM.ându-le’ndoiala, arcuim lunga cărare
    renăscând ÎN SINE CHIPUL NEVĂZUT, sufletul care
    punctul DESTINAT mişcării, SEMNUL NOSTRU DE „’NTRE BARE”.
    Anatomic şi sistemic foarte simplu spunem SOARE
    care’i UNU: S (adesea), O - rotund şi VERBUL are.
    Dar cum SOL e şi pământul, iată adevăr ceresc
    e BINARUL UNIC, geamăn în cuvântul românesc!
    ANTAGONIC? aparenţă GEMENI-SFINŢI cum alta nu e
    Cap şi pântec, CER-PĂMÂNTUL, spre ESENŢA lor ne suie...

    Spre ŞTIINŢĂ e puterea, călcând faldurii’ndoielii
    este DOCTORIA SFÂNTĂ e patroana îndrăznelii
    infinita cutezanţă PESTE MARGINILE FIRII
    Pomul RAIULUI, OPRITUL, chintesenţa fericirii
    este LINIE din punctul unic zămislind întregul
    este TOTUL şi NIMICUL, intuindu’l, întelegu’l
    cum în mărginirea noastră DUMNEZEU veghează toate
    şi de-aceea ’MBRĂŢIŞAREA este’n MOARTE, nimeni poate
    să-i desăvârşească trunchiul şi COROANELE din roate.
    Astfel se ivi pătratul fără colţuri, cum am spus
    PIATRA TEMELIEI, vârful: însuşi DUMNEZEU-IISUS
    (în metaforă e turnul - TURNUL BABEL altfel spus).

    Cu CER.NIKA e furnica, în VODIŢA e Leliţa
    sigur ştie şi TISMANA de ce’n ARGEŞ zace ANA
    TEMELIE mânăstirii UNICAT, adevăr sfânt
    isomorfic în trei semne legând CERUL de pământ
    duhul pururea la STREAŞINI zboară SEMNELOR CARATE
    Patru le repovestiră, Platon mărturi’n SOC.rate
    prin cuvinte sub cuvinte traiului de jos agrest
    EL şi EA de-o fiinţă adevărului, incest
    YAMA-YAMY, transcendentul veghind traiul pământesc.

    TOHU? BOHU? altfel spuse’n codul nostru spre amară
    admiraţie DEŞARTĂ – silnicia voluntară
    geţii’n smoală se’mpresoară văcuindu-ne’n zadar
    fără soare, fără lună, fără de întâiul FAR
    fără ON, prezent în HUFU-KEOPS din TOMIS faraon
    e ales ADAM-CLISI-ul adăpost lui IKAR.on!

    Traddutore-traditore, stă de veacuri în fotoliu
    minte strâmtă are’n stânga un predestinat orgoliu
    neputinţa de-a cuprinde în NIMIC întregul MIR.e
    RIM din care noi ne tragem este gata să-şi admire
    pe SARAMIS e MIREASA - o pereche cum vă zic:
    PERECHEA PRINCIARĂ sublimată în NIMIC.

    Talgerele vremii toate vor fi strânse’n arcul minţii
    patrupedul şcolit este azi SAVANTUL NEŞTIINŢEI
    e a.BIL cu BIL a moale tot repetă azi cu brio
    tot CE N’A UITAT din alţii, astfel bate APA’n piuă
    precupeţul care’şi vinde NEŞTIINŢA lui pe sfanţi
    ucigând INTELIGENŢA’n apă tulbure de şanţ
    crudele cu nesărate’n capul lui, muscă’n arat
    punând TITLURILE’n ramă creşte BOI la... figurat!
    mişunând prin cele scrise cum adâncul şi înaltul
    se dă mare piticuţul, într-un joc de şah, cum altul
    dacă’l scuturi, nu rămâne mai nimic din el, proţap
    bâzâitului aesmeni unei muşte fără cap.
    Aripile’i par de vultur, ochi cât bufniţa de mari
    ramele sunt aurite dacă’şi pune ochelari
    că nutreţul aşezat e’n stoguri, braţe şi copite
    în cămara neputinţei: LE-A AFLAT DIN AUZITE.
    FLEOARŢA ASTA LEORBĂITĂ mai cutează să explice
    CE NU ŞTIE, totdeauna IGNORANTELOR COMPLICE
    nu deosebeşte simplu: ce e stâng şi ce e drept
    ăsta e „OMBUNUL” nostru, când nebunu’i ÎNŢELEPT
    Buha asta ne dă sfatul s’avem gându’n colivii
    cu spurcata’i neputinţă garnisită cu hârtii
    în copite poartă semnul DESPICAT neharului
    picătură chinezească’n lacrima ALTARULUI
    tot el fu topor de oase etichetelor de şui
    pravoslavnic de paradă pentru noile statui
    permanenţă NECIOPLIRII prin cuptorul său de lut
    făr’ a bănui că’n toate’i DUMNEZEUL NEVĂZUT.
    Lasă’l IADULUI, chiar dacă e satana când transpiră
    ură, pacoste şi jale ţâpureşte biata’i LIRĂ
    nu-i mai aminti că’n crânguri nu’i PRIVIGHETOAREA ... graur
    a făcut băşici în palme strunind epoca de (l)aur
    nu-ţi băga în târg cu insul, are şi pinacotecă
    şi-a mai cupărat 3 metri de cărţi în bibliotecă
    nu le-a luat să le citească, ci să le şteargă de praf
    le-a’mbrăcat urgent în piele să te sperie prin vraf
    că în cercul lui de pretini e... TELECTUAL curat
    soclu-i gata, vine bronzul: nu-i CITIT, e doar... CITAT
    şi tronează tâmp năzgâmbul peste fleţi şi’n picoteli
    milimetric cercetează TOT ce’s altora GREŞELI
    combativ ca ieri cocoşul tot pe gard cucurighează
    ori din tablă, sus pe casă, după vânturi se rotează
    cam atât pe scurt am zice, după cum ieşiră sorţii:
    BUN e să-l dăm de pomană - vii cu vii, moţii cu morţii!

    Tudor Diaconu, 1972



    Aşa....nu rămâi dator moral celui care te-a îndrumat, Vlad.....
    adi

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    Lucia

    Joined: 12 Jul 2009
    Posts: 154
    Location: Bistrita


    Reply with quote
    Post

    adipop wrote:

    Lucia wrote:

    adipop wrote:

    DORIO wrote:
    Pasăre’i nemărginirea irealului văzduh
    ce’nsoţise mântuirea adunată’n SFÂNTUL DUH
    privi mult în şase clipe sora multor mii de ani
    uriaşi ieşiţi din umbră, semizei, ciclopi, titani
    iscodind în ape unda în simţirea ondulată
    e MI.rar.E: „MI” e CINE! A creat povestea toată.
    ELOH.IM? e sigur dorul în cunoaştere, ne-arată
    frământând gândirea pură care UNA e aşa:
    tot câştigul se stră.VEDE’n legendarul PURUSA
    iar în crucea zilei dânsul, ENOS spus - nume de sfânt
    ţintui spirala’n hăuri, printr’o curbă, sub pământ.
    Erau LUX şi LUMEN care însoţindu’i noua viaţă
    traiectoriei făţişe i-au zis PRIMA DIMINEAŢĂ
    negrăitului îi zice NOAPTE’n gând, apoi, A! DIO!!!
    cuprinzându-şi existenţa în Luceafărul de ZIO...
    Noaptea plurimilenară creie vârstei alte bare
    nouă CERURI patru chipuri ivind semne de’NTRE.BARE
    de pe-atunci lumina vieţii tăie cale din obroc
    separând pe verticală OMUL-om de dobitoc.

    Drept aceea spunem simplu: La’nceput era CUVÂNTUL
    de când separă prin NUME cerurile şi pământul
    CAP şi PÂNTEC, putem spune, CER - PĂMÂNT, au una SIGLA
    şi se’nstăpâni domniei CERCU/CRUCE, având rigla
    GRILA binecuvântată în suiş, aşa cum spui
    apucară de căpăstru baierile cerului...
    HAVILA au numit ţara de’nceput ori simplu RAI
    VLAHIA plus G, cuvântul ce formă ETERNUL GRAI
    Stâlpul „I” tot în mişcare, cum grăim acuma noi
    se’NDOI, şi’ncet în gânduri odrăslise CIFRA DOI
    iar din PUNCT, şi puncte-puncte, înspre raţiune drept
    puse BARA CUNOŞTINŢEI, iată „2” cel înţelept
    ca un OM ÎN RUGĂCIUNE, stins cu mâinile pe piept
    astfel raţionamentul îşi ivise judecata
    BETA/TEBA foarte simplu e formula „B” e TATA!

    Notând ALFA-începutul alte semne de mirare
    au creat încet dar sigur multe semne de’ntrebare
    strânse mierea tuturora în CE ŞTIM din ce NU ŞTIM
    fiind cu el frate de cruce legendarul ELOH.IM
    că din HAOS tot BINARUL odrăzlit în harul său
    osebi pe totdeauna SIGUR - binele de rău -
    Privi munţi şi văi în zare, cum ar fi litera M(e)
    forma şi o puse’n scoarţe, o întoarse şi „3” e
    iar cu orizontul 13 e tot „M”, în mod fatal
    tot prin litera sucită porni marşul triumfal
    adunate: 3, 2, 1 şi cu 4 cum văd eu
    este io este zece la’nceputuri Dumnezeu
    mai apoi, binarul trece în ternar neapărat
    că peste catapetesme aburcă, vedeţi curat
    nu „O” simplu ci OMEGA, care e un TREI culcat
    sticlind fulgerele minţii VULCAN ne arată că
    fie ce DE CE, de-acuma va avea un PENTRU CĂ
    adunate toate patru în gândire diafane
    IO fac - ivi triunghiul şi-astfel GEOMETRIA PLANĂ
    este DELTA, TURNUL BABEL, apoi „7” ziş şi paşte
    lanţul LOGICII de frunte pentru cine-o RECUNOAŞTE.

    „PUNCTU-ACELA DE MIŞCARE” scris de EMINESCU’n vers
    îi eternul 6/9 chintesenţă’n univers
    toate’n gânduri RETOPITE’n zeul brav
    începutul e’n piezişul denumit şi accent grav
    GRAV/VRAG duş.man sau OM RECE, nu le fie de deochi
    că, iată într’o clipită ne-au luat ceaţa de pe ochi
    şi-astfel începum pricepe fără echivoc şi clar
    a se odrăzli în lume cel dintâi ABECEDAR
    este CALE DĂRUITĂ şi mai simlu CALE’n DAR!!!
    sublimat în EXISTENŢA SOARELUI sfânt din AL.TA.R!

    ... Astfel OMU înţelege ce’i nemuritoarea TRUDĂ
    prin CUVÂNT, dar pentru cine are OCHI URECHI S’AUDĂ.
    Despre LIMBA’n străvechime consemnase HESIOD
    „Cine nu vrea să urmeze sfatul bun e un nărod”
    sau, de’i intră pe-o ureche dar pe cealaltă iese
    în zadar sunt VORBE BUNE, dacă nu sunt înţelese
    firea pururi cârcotaşe e un scâncet necurmat
    azi întreaga omenire ispăşeşte ăst PĂCAT
    de-a călcat porunca’ntreagă cu-adevărul ei prea sfânt
    celui înţelept adesea îi ajunge un cuvânt
    sau FRÂNTURĂ din cuvinte ce spre adevăr ne cheamă
    iară DUHUL SFÂNT ajunge celuia ce’L ia în seamă...



    Cercetările cu Nicu Gherasim şi cu Dragoş Ungureanu, cercetători de excepţie, în materiale anizotrope ( lutul ), au plecat de la studiul Legii Cosmosurilor. Legea lui MI. Fiinde necunoscută bine această Lege, dintr-un scop bun în scurt Timp îl negi sau mai rău, o iei în sens contrar făcănd tot felul de tâmpenii. În astfel de condiţii totul ţi se întâmplă....şi ( - ţi ) spui că n-ai noroc.

    Moşu prin Sufletul pus preş.....a atins Izvoarele cunoaşterii primare, cele naturale. Unii o numesc Sacră, dar ea este naturală.....Unii cred că este vorba de Izvoarele iniţiaţilor, dar .....ajungi prin DARUIRE TOTALĂ, să ţi le ( se) dezvălui ( e ).

    De-aia spun că Moşu este UNIC şi că a ajuns la nivel epicentrului găndirii umane, prin CU.VÂNT.

    adi




    Slava Domnului! Sa ne bucuram ca nu este Singur.

    Adrian Bucurescu spune asa:

    " Pe cei de buna credinta ii salut. Pe detractorii Daciei, pe cei rosi de prejudecati si de complexe de inferioritate, ii deplang...
    De fapt, mi-e

    Dor de Zalmoxis

    In globul de cristal
    m-am privit az-noapte:
    aveam par de arama
    si piele de lapte.
    Parca eram un principe get,
    cu ochi mari si verzi-albastrui,
    cu mana pe pumnalul nemilos
    Kogaionul sa-l sui. "


    Cu drag, Lucia



    Trebuie să înţelegi ce-ţi spun acum Lucia.

    Ca Moşu să nu fie singur, lucru pe care cred ca ţi-l doreşti din Suflet, şi ca să fi SIGURĂ de asta, învaţă să ajungi prin propriile tale puteri în sfera Uriaşilor în Gândire. Trebuie să înţelegi că indiferent dacă mai există sau nu un om în epicentrul gândirii umane, TU nu-l lăsa pe Moş să fie singur acolo.

    Lasa-i pe ceilalţi să facă ce vor.....Forţa este la Tine, aşa ca nu lasa un sistem de-o aşa mare importanţă, aleator, nesigur, instabil.

    Datul cu părerea este mama eşecurilor.

    De-abia atunci când eşti în Sferă, îi vezi, ii auzi, îi simţi...de-abia atunci îi ajuţi.

    adi




    Da, asa este. Desi se pare ca Strajerii Sfantului Graal, ar fi o specie pe cale de disparitie, parerea mea este ca s-au trezit, s-au autosesizat, s-au activat, cum se mai zice si am nadejdea ca suntem impreuna pe calea Iubirii, Intelepciunii si Adevarului.
    Frumoase aceste versuri, pe care le-am gasit in creatia lui Adrian Bucurescu:

    " Strajerii Sfantului Graal

    Luceferii in Paradis tresalta;
    E ora nebuloaselor pribege
    Si meteorii asteapta ca intr-alta
    Regala lume patimi sa inchege.

    Potirul Sfant clipeste-n nori de aur-
    E numai nestemate si lumina.
    In el se zbate sange de balaur
    Din care bem intru Secreta Cina.

    In juru-i se rotesc ostiri de ingeri
    Si de utrenie toaca rasuna
    Si picaturi de bucurii si plangeri
    In Cupa Sfanta limpezi se aduna.

    Dar ca sa se prefaca-n nemurire
    Acest amestec mai asteapta inca
    O lacrima prea plina de iubire
    In stare a misca si o rece stanca.

    Si-atunci Regina Cerului, Maria,
    Lasa o lacrima-n Graal sa cada
    Incat si Raiu-si clatina taria
    Iar ingerii pun mana toti pe spada.

    De-acum, vitejii se indreapta-n cete
    Sa bea din Sfanta Cupa nemurire.
    Ave Maria! Ne e dor, ne e sete.
    Primeste-ne-n a Cerului Ostire! "

    Cu drag, Lucia

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post
    Da, asa este. Desi se pare ca Strajerii Sfantului Graal, ar fi o specie pe cale de disparitie, parerea mea este ca s-au trezit, s-au autosesizat, s-au activat, cum se mai zice si am nadejdea ca suntem impreuna pe calea Iubirii, Intelepciunii si Adevarului.
    Frumoase aceste versuri, pe care le-am gasit in creatia lui Adrian Bucurescu:

    " Strajerii Sfantului Graal

    Luceferii in Paradis tresalta;
    E ora nebuloaselor pribege
    Si meteorii asteapta ca intr-alta
    Regala lume patimi sa inchege.

    Potirul Sfant clipeste-n nori de aur-
    E numai nestemate si lumina.
    In el se zbate sange de balaur
    Din care bem intru Secreta Cina.

    In juru-i se rotesc ostiri de ingeri
    Si de utrenie toaca rasuna
    Si picaturi de bucurii si plangeri
    In Cupa Sfanta limpezi se aduna.

    Dar ca sa se prefaca-n nemurire
    Acest amestec mai asteapta inca
    O lacrima prea plina de iubire
    In stare a misca si o rece stanca.

    Si-atunci Regina Cerului, Maria,
    Lasa o lacrima-n Graal sa cada
    Incat si Raiu-si clatina taria
    Iar ingerii pun mana toti pe spada.

    De-acum, vitejii se indreapta-n cete
    Sa bea din Sfanta Cupa nemurire.
    Ave Maria! Ne e dor, ne e sete.
    Primeste-ne-n a Cerului Ostire! "

    Cu drag, Lucia

    Frumos.
    adi

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post
    Hai să-ţi mai spun de o excepţie de Om.

    Mihai Alexandru, plecat în America la 17 ani să-l caute pe bunică-său, ajutat acolo de un Rabin, şi-a schimbat numele la sugestia acelui om în Mike Schmidt, a făcut 2 facultăţi acolo, după care s-a reântors în România cu doi ani înainte de aşa zisă revoluţie, pentru ca nu simţea pulberea caldă sub picioare....

    Este la Curtea de Argeş acum.

    Acum 2 ani ne-am mai gandit să mai facem ceva împreună. Să scoatem pe Piaţă o maşinărie. Din aproape în aproape, am ajuns să studiem APA şi ulterior Hidrogenul si Electronul.

    Lui Mike i s-a dezvăluit una din cele mai mari invenţii de până acum făcută de oameni şi-a finalizat o maşinărie care capta Hidrogenul din aer, mtransformându-l în energii de tot felul. Hoţoaica de Hidrogen, a numit el maşinăria. Eu am încercat să-i schimb denumirea.

    Discutam să dăm Românilor energie termică şi electrică ieftină. Am lucrat la un program de a beneficia toţi Românii şi ulterior toată populaţia Planetei de energie şi de apa pe gratis.

    Mike este Unic.

    adi

    Sat Aug 01, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... Cel ce N’A’NŢELES nimica dar nu ştie că NU ŞTIE
    de’l pricepi să-i fugi din cale e statuie de PROSTIE
    ocoleşte’l şi e bine: nu se va lipi de tine.
    Cel ce nu ştie, dar ştie, că NU ŞTIE, nu’i tristeţe
    e NEINSTRUIT, dar poate de la altul să înveţe
    cu blândeţe sfătuindu-l se va scutura de ceaţă
    iar în noaptea sa tu fi-vei CEA MAI SFÂNTĂ DIMINEAŢĂ.
    Cine ştie, dar nu ştie că mult ŞTIE’i AMORŢIT
    să’l trezeşti vorbind în şoaptă, ia’l prieten, în sfârşit,
    fă-l prieten cu acela care ŞTIE, ŞTIIND că ştie
    şi ascultă-l: E’nţeleptul nelipsit în liturghie
    cum cu dinţi numai de lapte rădăcini să rozi nu poţi
    de’nţelepţi fug doar TEMBELII, înţelepţii de NE.toţi
    fiindcă vorba următoare le va pune vârf la toate
    oricât ANCORA stă’n mare nu va învăţa să’noate.
    Tot asemeni cu nisipul care sară ţărmul mării
    poţi vedea că NEŞTIINŢA este muma ÎNGÂMFĂRII...

    Treanca-fleanca-mere-acre-despre cepe degarate
    trăncăne guriţa lumii furând timpul, se mai poate
    Tu să nu le ţii pereche geaba timpul o să treacă
    una este simbioza: măgar de măgar se freacă!
    iar în lumea lor SUS PUSĂ, cum e şi de presupus
    nu te mai mira că porcii îşi ţin paiu’n râturi, sus!

    Ce-a fost, ce va fi ştiinţa, sau ce este? DUH SCORNELII
    nu’i cuprinsă’n definiţii, fiind MUMA ÎNDOIELII
    dacă vrei s’o’nchizi formulei neputinţa’i peste tot
    ESTE CE-A RĂMAS ÎN MINTE DUPĂ CE AI UITAT TOT -
    ce-au spus alţii, e doar chinul scrutând zările deşarte
    e un licăr de speranţă’n primul pas către NEMOARTE:
    truda ta fără de preget o vor crede NEROZIE
    alţii mai drăguţi vor spune că e numai poezie
    nu au lingură să-i simtă gustul, altfel, cine ştie?!
    cum să bănuie RACHETA’n avionul de hârtie?!

    Poate că-i o doctorie ce te lasă fără glas
    important să nu TE UMPLI IUTE, se ia forma după VAS
    când uimit nu te mai saturi toarnă’n tine ceas-cu-ceas
    lasă pe-alţii să repete tot ce ştie lumea: stas!
    Poate fi chiar POMUL VIEŢII să-l cuprinzi n’ai braţe lungi
    nu de braţe cât de ARIPI ai nevoie să ajungi
    n’o căta la PRECUPEŢE, nu se vinde’n piaţă’’n pungi!
    Dacă vrei să poţi cuprinde ARBORELE, zisul POM,
    câte LIMBI cunoaşte INSUL, tot de-atâtea ori e OM
    mulţi prin şcoală trec şi umblă cu hârtii, se înţelege
    cu asemenea magiştri ies viţeii boi în lege:
    vai, COPIII’s viitorul. Ce-ai stricat nu mai poţi drege!

    De la răsăritul falnic, până la apusul Lunii
    peste tot este stăpână doar ŞTIINŢA ACŢIUNII
    de-ai îngrămădit cunoaşteri nu’NCĂLZEŞTE la nimic
    LEAGĂ fedeleş voinicul chiar nevolnicul pitic
    de l’a prins dormind, se spune, vitejia’i... şiretlic!
    Şi-ar mai fi pe urmă altă faţă ştiinţa vieţii
    şcoala fără cataloage ce-o slăvesc DESCURCĂREŢII
    pare cea mai simplă? NU E! cât supusă’i raţiunii
    căci ADEVĂRATĂ’n toate e ştiinţa ACŢIUNII.

    Nu pod da răspunsul sigur. Tu m’ai intrebat, nepoate,
    dacă’i bine să ştii UNA, ori câte puţin din toate (?)
    SETEA DE NEMĂRGINIRE, MAREA FOAME, de-o ascult:
    nu e bine să ştii una CI DIN TOATE CÂT MAI MULT!
    Nu se miră, cin’ nu ştie, dar SPIRALA VIEŢII ARE
    pentru CINE ŞTIE MULTE, NUMAI SEMNE DE’NTREBARE.
    ce să fie oare’n soare? REZERVOARE sau IZVOARE?
    cât de mare-ar fi rezerva scade când la loc nu pui
    doar izvorul NESECAT E ÎN ADÂNCURILE LUI.

    Vai, ce dulce e ştiinţa, dar secretul este SPIN
    cine vrea să ştie DOARME din PUŢIN în MAI PUŢIN
    nu e vreo filosofie, adevărul e curat
    DOBITOCII dimineaţa SE TREZESC cum s’au culcat,
    odihniţi, cu scăfârlia ondulată de perete
    noutatea e doar UNA: mor de foame şi de sete
    ce să spună bişniţarul din cultură? SE CONSERVĂ
    viaţa lor e NUMAI una: roată pururi de rezervă
    ... De’i îngrăunţezi, se cade, paie să le umple piepturi
    nu au nici o datorie: ţipă NUMAI DUPĂ DREPTURI
    au gândit ei vreodată? gândurile au vreun rost?
    inutilă vorbărie: din prost scoţi MEREU MAI PROST!
    Cum isteţii flămânzirea o cunosc, să iei aminte
    toată pricopseala minţii au schimbat pe-un blid de linte
    nu se scrie cu peniţa, CEI ALEŞI SCRIU DOAR CU MINTE.
    Şi, mai poate fi ştiinţa roua trandafirilor
    parfumată’n zorii zilei, şoaptele zefirilor
    având cumpănă în talger: sângele martirilor!

    Poate’i important asemeni UNUI fagure de miere
    chintesenţa ei te’mpinge din ştiinţă spre... tăcere
    Firul ARIADNEI este unul fin din borangic
    pân’ la URIAŞUL ZERO e imperiul lui NIMIC
    şi din care prin ştiinţă poţi fi OMENIRII spic.
    În concluzie poţi spune drumu’i lung, fără’ndoială
    nu e filosof de-a gata nici poet lingând cerneală
    că aşa e rânduiala pentru cine le cunoaşte
    filosoful se formează, iar poetul DOAR SE NAŞTE.
    Ne uimim ades aiurea la nemuritoarea liră
    marele poet NU SCRIE, PREŞTIINŢA O RESPIRĂ
    şi, cum nu poate fi altfel, şi cum nici nu poate fi
    mai ’nainte de a SCRIE TOTUL TREBUI-A CITI:

    Cât de învăţat ai fire-ai, chiar de-ai semăna UIMIRE
    să-ţi aşezi mereu ştiinţa către oameni, prin iubire
    ceas de ceas să-i aprinzi facle, mai puternic, fără haz
    altfel eşti doar FELINARUL pururea lipsit de gaz
    ori de’i pui obroc de-a surda tot zadarnic clampa-clampa
    geaba ai aprins lumina, numai fumuri scoate lampa
    că nu-i lamă să reteze un asemeni pămătuf
    e NELINIŞTEA prin care nu te culci în pat de puf
    o idee-semizeie te-a trezit din mare somn
    o săruţi şi-o zvârli în lume, iar IDEEA ta e domn
    sau potecă şi ea duce înspre calea Domnului
    cercetarea are cheie’n stavilele somnului.
    Chiar de-ajungi CEAHLĂUL slovei, ARTELOR, ŞTIINŢEI, glia
    îţi şopteşte că de-a pururi GENIU’nseamnă: MODESTIA.

    Tudor Diaconu, 1960

    Sun Aug 02, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    ... Cel ce N’A’NŢELES nimica dar nu ştie că NU ŞTIE
    de’l pricepi să-i fugi din cale e statuie de PROSTIE
    ocoleşte’l şi e bine: nu se va lipi de tine.
    Cel ce nu ştie, dar ştie, că NU ŞTIE, nu’i tristeţe
    e NEINSTRUIT, dar poate de la altul să înveţe
    cu blândeţe sfătuindu-l se va scutura de ceaţă
    iar în noaptea sa tu fi-vei CEA MAI SFÂNTĂ DIMINEAŢĂ.
    Cine ştie, dar nu ştie că mult ŞTIE’i AMORŢIT
    să’l trezeşti vorbind în şoaptă, ia’l prieten, în sfârşit,
    fă-l prieten cu acela care ŞTIE, ŞTIIND că ştie
    şi ascultă-l: E’nţeleptul nelipsit în liturghie
    cum cu dinţi numai de lapte rădăcini să rozi nu poţi
    de’nţelepţi fug doar TEMBELII, înţelepţii de NE.toţi
    fiindcă vorba următoare le va pune vârf la toate
    oricât ANCORA stă’n mare nu va învăţa să’noate.
    Tot asemeni cu nisipul care sară ţărmul mării
    poţi vedea că NEŞTIINŢA este muma ÎNGÂMFĂRII...

    Treanca-fleanca-mere-acre-despre cepe degarate
    trăncăne guriţa lumii furând timpul, se mai poate
    Tu să nu le ţii pereche geaba timpul o să treacă
    una este simbioza: măgar de măgar se freacă!
    iar în lumea lor SUS PUSĂ, cum e şi de presupus
    nu te mai mira că porcii îşi ţin paiu’n râturi, sus!

    Ce-a fost, ce va fi ştiinţa, sau ce este? DUH SCORNELII
    nu’i cuprinsă’n definiţii, fiind MUMA ÎNDOIELII
    dacă vrei s’o’nchizi formulei neputinţa’i peste tot
    ESTE CE-A RĂMAS ÎN MINTE DUPĂ CE AI UITAT TOT -
    ce-au spus alţii, e doar chinul scrutând zările deşarte
    e un licăr de speranţă’n primul pas către NEMOARTE:
    truda ta fără de preget o vor crede NEROZIE
    alţii mai drăguţi vor spune că e numai poezie
    nu au lingură să-i simtă gustul, altfel, cine ştie?!
    cum să bănuie RACHETA’n avionul de hârtie?!

    Poate că-i o doctorie ce te lasă fără glas
    important să nu TE UMPLI IUTE, se ia forma după VAS
    când uimit nu te mai saturi toarnă’n tine ceas-cu-ceas
    lasă pe-alţii să repete tot ce ştie lumea: stas!
    Poate fi chiar POMUL VIEŢII să-l cuprinzi n’ai braţe lungi
    nu de braţe cât de ARIPI ai nevoie să ajungi
    n’o căta la PRECUPEŢE, nu se vinde’n piaţă’’n pungi!
    Dacă vrei să poţi cuprinde ARBORELE, zisul POM,
    câte LIMBI cunoaşte INSUL, tot de-atâtea ori e OM
    mulţi prin şcoală trec şi umblă cu hârtii, se înţelege
    cu asemenea magiştri ies viţeii boi în lege:
    vai, COPIII’s viitorul. Ce-ai stricat nu mai poţi drege!

    De la răsăritul falnic, până la apusul Lunii
    peste tot este stăpână doar ŞTIINŢA ACŢIUNII
    de-ai îngrămădit cunoaşteri nu’NCĂLZEŞTE la nimic
    LEAGĂ fedeleş voinicul chiar nevolnicul pitic
    de l’a prins dormind, se spune, vitejia’i... şiretlic!
    Şi-ar mai fi pe urmă altă faţă ştiinţa vieţii
    şcoala fără cataloage ce-o slăvesc DESCURCĂREŢII
    pare cea mai simplă? NU E! cât supusă’i raţiunii
    căci ADEVĂRATĂ’n toate e ştiinţa ACŢIUNII.

    Nu pod da răspunsul sigur. Tu m’ai intrebat, nepoate,
    dacă’i bine să ştii UNA, ori câte puţin din toate (?)
    SETEA DE NEMĂRGINIRE, MAREA FOAME, de-o ascult:
    nu e bine să ştii una CI DIN TOATE CÂT MAI MULT!
    Nu se miră, cin’ nu ştie, dar SPIRALA VIEŢII ARE
    pentru CINE ŞTIE MULTE, NUMAI SEMNE DE’NTREBARE.
    ce să fie oare’n soare? REZERVOARE sau IZVOARE?
    cât de mare-ar fi rezerva scade când la loc nu pui
    doar izvorul NESECAT E ÎN ADÂNCURILE LUI.

    Vai, ce dulce e ştiinţa, dar secretul este SPIN
    cine vrea să ştie DOARME din PUŢIN în MAI PUŢIN
    nu e vreo filosofie, adevărul e curat
    DOBITOCII dimineaţa SE TREZESC cum s’au culcat,
    odihniţi, cu scăfârlia ondulată de perete
    noutatea e doar UNA: mor de foame şi de sete
    ce să spună bişniţarul din cultură? SE CONSERVĂ
    viaţa lor e NUMAI una: roată pururi de rezervă
    ... De’i îngrăunţezi, se cade, paie să le umple piepturi
    nu au nici o datorie: ţipă NUMAI DUPĂ DREPTURI
    au gândit ei vreodată? gândurile au vreun rost?
    inutilă vorbărie: din prost scoţi MEREU MAI PROST!
    Cum isteţii flămânzirea o cunosc, să iei aminte
    toată pricopseala minţii au schimbat pe-un blid de linte
    nu se scrie cu peniţa, CEI ALEŞI SCRIU DOAR CU MINTE.
    Şi, mai poate fi ştiinţa roua trandafirilor
    parfumată’n zorii zilei, şoaptele zefirilor
    având cumpănă în talger: sângele martirilor!

    Poate’i important asemeni UNUI fagure de miere
    chintesenţa ei te’mpinge din ştiinţă spre... tăcere
    Firul ARIADNEI este unul fin din borangic
    pân’ la URIAŞUL ZERO e imperiul lui NIMIC
    şi din care prin ştiinţă poţi fi OMENIRII spic.
    În concluzie poţi spune drumu’i lung, fără’ndoială
    nu e filosof de-a gata nici poet lingând cerneală
    că aşa e rânduiala pentru cine le cunoaşte
    filosoful se formează, iar poetul DOAR SE NAŞTE.
    Ne uimim ades aiurea la nemuritoarea liră
    marele poet NU SCRIE, PREŞTIINŢA O RESPIRĂ
    şi, cum nu poate fi altfel, şi cum nici nu poate fi
    mai ’nainte de a SCRIE TOTUL TREBUI-A CITI:

    Cât de învăţat ai fire-ai, chiar de-ai semăna UIMIRE
    să-ţi aşezi mereu ştiinţa către oameni, prin iubire
    ceas de ceas să-i aprinzi facle, mai puternic, fără haz
    altfel eşti doar FELINARUL pururea lipsit de gaz
    ori de’i pui obroc de-a surda tot zadarnic clampa-clampa
    geaba ai aprins lumina, numai fumuri scoate lampa
    că nu-i lamă să reteze un asemeni pămătuf
    e NELINIŞTEA prin care nu te culci în pat de puf
    o idee-semizeie te-a trezit din mare somn
    o săruţi şi-o zvârli în lume, iar IDEEA ta e domn
    sau potecă şi ea duce înspre calea Domnului
    cercetarea are cheie’n stavilele somnului.
    Chiar de-ajungi CEAHLĂUL slovei, ARTELOR, ŞTIINŢEI, glia
    îţi şopteşte că de-a pururi GENIU’nseamnă: MODESTIA.

    Tudor Diaconu, 1960



    Ce poate să scrie Omul ăsta....Văd bine că el ştia de acum aproape o jumătate de secol.... Ce-o fi cumulat el în această infinitate de Timp ? Ştiu că la el secunda are cu totul alte dimensiuni. Cât o fi îndurat Omul ăsta, numai pentru simplu motiv că a înţeles ? Câţi şi-or fi bătut joc de el, numai pentru faptul că aceştea erau imbecili ? Cât o fi urlat Sufletul lui, ca lumea să se trezească ?
    Cât o fi ţipat Omul ăsta în pustiu ?

    Ce VAS ales de DUMNEZEU avem în Neamul ăsta. Păcat mare avem, că nu-l vedem....

    adi

    Sun Aug 02, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Bunicului Moş Amurg - se dedică

    În biserică aflat-am cum a devenit OM-FAUR
    intuind VREREA MULŢIMII, chiar IOAN GURĂ DE AUR
    predicile ascultându-i cu statornic înţeles
    i-a mărturisit FEMEIA că nimic n’a înţeles
    spre fântâna’NŢELEPCIUNII cât un bot de butură
    n’a ajuns la apa vie odrăzlită’n CIUTURĂ
    oricât de’nvăţat e OMU când coboară în popor
    e STRĂIN când nu-i vorbirea pe’nţelesul tuturor
    Aurul e’NVĂŢĂTURA cea de preţ oricând, oriunde
    nu’i totuna cu spoiala care’n papagali s’ascunde
    e gândirea pururi vie ce s’adună’ntr’un model
    E PROFESOR cine SCOATE UCENICI mai buni ca EL!

    Într’o matcă se topeşte de la leagăn la sicriu
    să’NVEŢI INSTRUIND pe alţii niciodată nu’i târziu!
    Iată deci preceptul sigur care’n viaţă să te poarte
    nu vei fi bătrân vreodată dacă’NVEŢI PÂNĂ LA MOARTE!

    Nu picta’n sigurătate caii VERZILOR PEREŢI
    fii statornic năzuinţei PĂSUL NEAMULUI să’nveţi
    şi pătrunde-vei în taina sfântă-a NEAMULUI ROMÂN
    cel care-i de-o seamă vremii NICIODATĂ nu-i bătrân.
    îndemic să cauţi SENSUL vorbei UNA CA O MIE
    păstând omului prin veacuri stropul său de veşnicie
    că desprins de mărginire CLARITATEA’i ne uimeşte
    tot ce s’a’NCHEGAT ÎN LAPTE nimeni nu mai RISIPEŞTE!
    chiar de-ai fi pe culme’n toate de-ai turna piloni spre cer
    pierzi mai mult decât câştigul dacă NU AI CARACTER!
    de la ciripit de paseri, pân’ la marea simfonie
    fără DUMNEZEU ştiinţa e curată nebunie
    fără marea bunătate îndreptată înspre semeni
    e zadarnică ştiinţa, animalelor te-asemeni
    omul rău învaţă carte pentru fala sa de PROST
    ca să jefuie, s-adune ca hârciogul fără rost
    n’are mamă, n’are tată nici icoană în durere
    spre sărmani, cum biata muscă pân’ la urmă capu’n miere
    o să-şi lase’n furtişaguri pururi ţârâit de greier
    în cămara neputinţei, când încearcă FURT DE CREIER
    „cumsecade’n COMPLEZENŢE” spre minciuni îngână glas
    jalnic e cameleonul, când îi ies toate pe nas
    în ascuns se’nvredniceşte, precum viermele din măr
    şi din lac în puţ s’aruncă fiind străin de adevăr!
    nu te prinde lui tovarăş, cumpănind câştigul lui
    să-i străvezi belciug de aur prins în râtul porcului
    se foieşte ca un vierme, iar de bani e scos din minţi
    bună e învăţătura - TAINA SFINŢILOR PĂRINŢI -
    ce’n a lor singurătate ne-au fost mierea şi tăria
    veghind fulgerele frunţii cu’nceput la TĂRTĂRIA
    valul ăsta de putere e BOREAS, din senin
    cioplind toată EUROPA pân’ la Pontul Euxin!
    Zilnic truda să te afle spre CUNUNA TAŢILOR
    iar picioarele să bată pragul învăţaţilor
    căci o maximă prin vreme taie cale-adevărată
    CUM DOREŞTI S-AJUNGI PROFESOR când ELEV n’ai fost vreodată?
    Deci mereu întreabă multe pe oricine-ar şti, socoate
    iar dac’ai aflat răspunsul NU UITA CELE’NTREBATE
    spune-le şi altor semeni ce-ai aflat - sabie’n teacă
    astfel poate clar ELEVUL pe PROFESOR să-l ÎNTREACĂ!
    cum monedele ştiinţei strălucire au în zimţi
    să ai CĂLĂUZĂ dublă: BUNĂTATE şi BUN SIMŢ
    Zahăr bun e’NVĂŢĂTORUL, suflet bun şi gând curat
    îi va deveni elevul sigur zahăr rafinat
    apă ia de la IZVORUL care susură’n COPERŢI
    rafturile minţii’s pline de NEMURITORII CERŢI
    cei trecuţi prin sita vremii şi cernuţi în chipul lui
    spre LUMINA PREACURATĂ-a soarelui, mai-marelui
    care-aduce pace’n lume răsădind cerescul plod
    POMUL ŞI ÎNVĂŢĂTORUL SE DISTING NUMAI PE ROD!

    Fugi de vorbele piezişe care’n GAIŢE se măsoară
    deprinzi pe Delfin să’noate, înveţi Vulturul să sboare?
    înveţi Iepurii să fugă, mâţa şoricei să prindă?
    Măgar din măgar învaţă răgetul care colindă
    chiar când au hârtii de doftori-firologi, nu-i socoti
    cine stă să-i cerceteze dacă rag cu „â” din i?

    Bunul simţ lipsindu-i toate nu-i rămân de vreu folos
    când sar capra printre rânduri - ostropel de lapte gros -
    pe urechea nepăsării graiului să nu te culci
    rădăcina’NVĂŢĂTURII e amară, însă dulci
    îi SUNT ROADELE ce fi-vor românimii căpătâi
    mai de-aceea REGÂNDEŞTE cheia LITEREI DINTÂI!
    Lasă fumului ce scris-au în neştire toţi limbuţii
    în BIBLIOTECI aevea trăiesc MORŢII, VORBESC MUŢII
    afli’n carte întelesuri ce’s la umbră de CUVINTE
    şi închide-o gândind SINGUR CE VA FI de-acum ’nainte
    Stai cu ei de vorbă’n tihnă mai pe larg şi mai adese
    cărţile fie puţine, ca prietenii: ALESE.
    chiar de nu e sub copertă boierească’n piele, TRUC
    scoarţa este aparenţa, CARTEA PROASTĂ N’ARE SUC
    e un pom tăiat zadarnic, e decât un biet BUTUC
    Iată SFATUL BUN ŞOPTEŞTE şi pe-acela îl ascult
    CARTEA BUNĂ TE OBLIGĂ SĂ GÂNDEŞTI MEREU MAI MULT!
    şi sporind prin trudă harul să înveţi NECONTENIT
    înmiind spre cer ALTARUL prin TALANTUL DĂRUIT.

    Tudor Diaconu, 1980

    Sun Aug 02, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    adipop wrote:

    DORIO wrote:
    ... Cel ce N’A’NŢELES nimica dar nu ştie că NU ŞTIE
    de’l pricepi să-i fugi din cale e statuie de PROSTIE
    ocoleşte’l şi e bine: nu se va lipi de tine.
    Cel ce nu ştie, dar ştie, că NU ŞTIE, nu’i tristeţe
    e NEINSTRUIT, dar poate de la altul să înveţe
    cu blândeţe sfătuindu-l se va scutura de ceaţă
    iar în noaptea sa tu fi-vei CEA MAI SFÂNTĂ DIMINEAŢĂ.
    Cine ştie, dar nu ştie că mult ŞTIE’i AMORŢIT
    să’l trezeşti vorbind în şoaptă, ia’l prieten, în sfârşit,
    fă-l prieten cu acela care ŞTIE, ŞTIIND că ştie
    şi ascultă-l: E’nţeleptul nelipsit în liturghie
    cum cu dinţi numai de lapte rădăcini să rozi nu poţi
    de’nţelepţi fug doar TEMBELII, înţelepţii de NE.toţi
    fiindcă vorba următoare le va pune vârf la toate
    oricât ANCORA stă’n mare nu va învăţa să’noate.
    Tot asemeni cu nisipul care sară ţărmul mării
    poţi vedea că NEŞTIINŢA este muma ÎNGÂMFĂRII...

    Treanca-fleanca-mere-acre-despre cepe degarate
    trăncăne guriţa lumii furând timpul, se mai poate
    Tu să nu le ţii pereche geaba timpul o să treacă
    una este simbioza: măgar de măgar se freacă!
    iar în lumea lor SUS PUSĂ, cum e şi de presupus
    nu te mai mira că porcii îşi ţin paiu’n râturi, sus!

    Ce-a fost, ce va fi ştiinţa, sau ce este? DUH SCORNELII
    nu’i cuprinsă’n definiţii, fiind MUMA ÎNDOIELII
    dacă vrei s’o’nchizi formulei neputinţa’i peste tot
    ESTE CE-A RĂMAS ÎN MINTE DUPĂ CE AI UITAT TOT -
    ce-au spus alţii, e doar chinul scrutând zările deşarte
    e un licăr de speranţă’n primul pas către NEMOARTE:
    truda ta fără de preget o vor crede NEROZIE
    alţii mai drăguţi vor spune că e numai poezie
    nu au lingură să-i simtă gustul, altfel, cine ştie?!
    cum să bănuie RACHETA’n avionul de hârtie?!

    Poate că-i o doctorie ce te lasă fără glas
    important să nu TE UMPLI IUTE, se ia forma după VAS
    când uimit nu te mai saturi toarnă’n tine ceas-cu-ceas
    lasă pe-alţii să repete tot ce ştie lumea: stas!
    Poate fi chiar POMUL VIEŢII să-l cuprinzi n’ai braţe lungi
    nu de braţe cât de ARIPI ai nevoie să ajungi
    n’o căta la PRECUPEŢE, nu se vinde’n piaţă’’n pungi!
    Dacă vrei să poţi cuprinde ARBORELE, zisul POM,
    câte LIMBI cunoaşte INSUL, tot de-atâtea ori e OM
    mulţi prin şcoală trec şi umblă cu hârtii, se înţelege
    cu asemenea magiştri ies viţeii boi în lege:
    vai, COPIII’s viitorul. Ce-ai stricat nu mai poţi drege!

    De la răsăritul falnic, până la apusul Lunii
    peste tot este stăpână doar ŞTIINŢA ACŢIUNII
    de-ai îngrămădit cunoaşteri nu’NCĂLZEŞTE la nimic
    LEAGĂ fedeleş voinicul chiar nevolnicul pitic
    de l’a prins dormind, se spune, vitejia’i... şiretlic!
    Şi-ar mai fi pe urmă altă faţă ştiinţa vieţii
    şcoala fără cataloage ce-o slăvesc DESCURCĂREŢII
    pare cea mai simplă? NU E! cât supusă’i raţiunii
    căci ADEVĂRATĂ’n toate e ştiinţa ACŢIUNII.

    Nu pod da răspunsul sigur. Tu m’ai intrebat, nepoate,
    dacă’i bine să ştii UNA, ori câte puţin din toate (?)
    SETEA DE NEMĂRGINIRE, MAREA FOAME, de-o ascult:
    nu e bine să ştii una CI DIN TOATE CÂT MAI MULT!
    Nu se miră, cin’ nu ştie, dar SPIRALA VIEŢII ARE
    pentru CINE ŞTIE MULTE, NUMAI SEMNE DE’NTREBARE.
    ce să fie oare’n soare? REZERVOARE sau IZVOARE?
    cât de mare-ar fi rezerva scade când la loc nu pui
    doar izvorul NESECAT E ÎN ADÂNCURILE LUI.

    Vai, ce dulce e ştiinţa, dar secretul este SPIN
    cine vrea să ştie DOARME din PUŢIN în MAI PUŢIN
    nu e vreo filosofie, adevărul e curat
    DOBITOCII dimineaţa SE TREZESC cum s’au culcat,
    odihniţi, cu scăfârlia ondulată de perete
    noutatea e doar UNA: mor de foame şi de sete
    ce să spună bişniţarul din cultură? SE CONSERVĂ
    viaţa lor e NUMAI una: roată pururi de rezervă
    ... De’i îngrăunţezi, se cade, paie să le umple piepturi
    nu au nici o datorie: ţipă NUMAI DUPĂ DREPTURI
    au gândit ei vreodată? gândurile au vreun rost?
    inutilă vorbărie: din prost scoţi MEREU MAI PROST!
    Cum isteţii flămânzirea o cunosc, să iei aminte
    toată pricopseala minţii au schimbat pe-un blid de linte
    nu se scrie cu peniţa, CEI ALEŞI SCRIU DOAR CU MINTE.
    Şi, mai poate fi ştiinţa roua trandafirilor
    parfumată’n zorii zilei, şoaptele zefirilor
    având cumpănă în talger: sângele martirilor!

    Poate’i important asemeni UNUI fagure de miere
    chintesenţa ei te’mpinge din ştiinţă spre... tăcere
    Firul ARIADNEI este unul fin din borangic
    pân’ la URIAŞUL ZERO e imperiul lui NIMIC
    şi din care prin ştiinţă poţi fi OMENIRII spic.
    În concluzie poţi spune drumu’i lung, fără’ndoială
    nu e filosof de-a gata nici poet lingând cerneală
    că aşa e rânduiala pentru cine le cunoaşte
    filosoful se formează, iar poetul DOAR SE NAŞTE.
    Ne uimim ades aiurea la nemuritoarea liră
    marele poet NU SCRIE, PREŞTIINŢA O RESPIRĂ
    şi, cum nu poate fi altfel, şi cum nici nu poate fi
    mai ’nainte de a SCRIE TOTUL TREBUI-A CITI:

    Cât de învăţat ai fire-ai, chiar de-ai semăna UIMIRE
    să-ţi aşezi mereu ştiinţa către oameni, prin iubire
    ceas de ceas să-i aprinzi facle, mai puternic, fără haz
    altfel eşti doar FELINARUL pururea lipsit de gaz
    ori de’i pui obroc de-a surda tot zadarnic clampa-clampa
    geaba ai aprins lumina, numai fumuri scoate lampa
    că nu-i lamă să reteze un asemeni pămătuf
    e NELINIŞTEA prin care nu te culci în pat de puf
    o idee-semizeie te-a trezit din mare somn
    o săruţi şi-o zvârli în lume, iar IDEEA ta e domn
    sau potecă şi ea duce înspre calea Domnului
    cercetarea are cheie’n stavilele somnului.
    Chiar de-ajungi CEAHLĂUL slovei, ARTELOR, ŞTIINŢEI, glia
    îţi şopteşte că de-a pururi GENIU’nseamnă: MODESTIA.

    Tudor Diaconu, 1960



    Ce poate să scrie Omul ăsta....Văd bine că el ştia de acum aproape o jumătate de secol.... Ce-o fi cumulat el în această infinitate de Timp ? Ştiu că la el secunda are cu totul alte dimensiuni. Cât o fi îndurat Omul ăsta, numai pentru simplu motiv că a înţeles ? Câţi şi-or fi bătut joc de el, numai pentru faptul că aceştea erau imbecili ? Cât o fi urlat Sufletul lui, ca lumea să se trezească ?
    Cât o fi ţipat Omul ăsta în pustiu ?

    Ce VAS ales de DUMNEZEU avem în Neamul ăsta. Păcat mare avem, că nu-l vedem....

    adi




    Show Recent Messages (F3)

    Vlad Popescu: buna dimineata, Adi!
    Pop Adrian: Buna Vlad
    Vlad Popescu: uimitor, nu?
    Pop Adrian: este o incantare sa citesc ce pui tu pe net.
    Pop Adrian: fantastic
    Pop Adrian: Mosu este unic.
    Vlad Popescu: eu nu mai pot dormi...
    Pop Adrian: mi-emi spui....
    Pop Adrian: nici eu...
    Vlad Popescu: ma trezes cu noaptea-n cap si ma apuc
    Vlad Popescu: tocmai am mai postat un fragment
    Pop Adrian: dar fac asta de cand eram la liceu....
    Pop Adrian: sunt obisnuit
    Pop Adrian: acum ?
    Vlad Popescu: da
    Pop Adrian: ca citii de dimineata...
    Pop Adrian: o sa ma uit...
    Vlad Popescu: inca unul, acum
    Pop Adrian: trezeste Mosu asta-n mine ce nu crezi. Imi rascoleste toata Viata.
    Pop Adrian: o sa ma uit...cum as putea altfel ?
    Vlad Popescu: miercuri plec spre mare. nu stiu daca gasesc net acolo, dar termin de postat IZOGLOSA pana atunci...
    Vlad Popescu: ma apuc de Proverbe Rasturnate
    Pop Adrian: sa te odihnesti si tu....
    Pop Adrian: am inteles asta....
    Vlad Popescu: nu mai simt oboseala... am ... intinerit brusc
    Pop Adrian: distractie placuta. este bine meritata
    Pop Adrian: ....
    Pop Adrian: ma gandesc la ce-a cumulat acest Om
    Vlad Popescu: inca din 1960...
    Pop Adrian: asa am fost si eu pana acum 3 ani....
    Vlad Popescu: cutremurator...
    Pop Adrian: dormeam sid e ordinul minutelor pe zi....
    Pop Adrian: scotoceam totul...
    Vlad Popescu: pe 8 august MOSU face 79 de ani...
    Pop Adrian: daca ai stii cata asemanare este intre ideile puse de Mosu in versuri si ce-am scris eu in miile alea de nopti albe...
    Vlad Popescu: pai daca SURSA e UNA...
    Pop Adrian: nu-i stiam varsta....
    Pop Adrian: da, este o singura sursa....
    Pop Adrian: asa-mi spunea si fiu-meu cand era mic.
    Pop Adrian: ma gandesc ce este in capul Mosului acum.
    Vlad Popescu: da... si eu... am baut atunci cateva pahare de vin, ca in... tinerete... dar am vorbit putin...
    Vlad Popescu: mai mult din priviri...
    Pop Adrian: la depasarea catre Domnul Iustin Capra m-am certat cu Mosu.
    Pop Adrian: a fost prima data de cand ne cunoastem.
    Vlad Popescu: ...
    Pop Adrian: a fost prima data cand ne-am aratat unul altuia ochii de sticla....
    Vlad Popescu: scantei...
    Vlad Popescu: cunosc...
    Pop Adrian: a fost marlan intr-un bar...Nu conteaza
    Pop Adrian: in schimb am vazut ceva extrem de important.
    Pop Adrian: In Mos, era aceiasi flacara....
    Pop Adrian: si asta m-a bucurat enorm.
    Vlad Popescu: e un Copil Mare
    Pop Adrian: privirea lui, aruncata spre mine de cateva ori.....a demonstrat ca este VIU.
    Pop Adrian: tin enorm la omul asta
    Vlad Popescu: eu il simt... vesnic, cumva. atemporal, oricum
    Pop Adrian: da. este atemporal...
    Pop Adrian: incerc sa-i mai bucur putin Sufletul...Atat.
    Pop Adrian: ca prea l-au chinuit semenii....
    Vlad Popescu: da... in 90 prinsesem aripi cu OMU, revista celebra... atunci l-am vazut ... zglobiu ca un ide
    Vlad Popescu: ied
    Vlad Popescu: apoi au urmat tradarile apropiatilor...
    Vlad Popescu: nu mi le-a spus, dar le-am simtit ca pe pumnale...
    Pop Adrian: in Vasul lui s-a adunat si Poetul si Omul de stiinta.
    Vlad Popescu: stiinta in sine are RIMa, caci se trage de la RIM...
    Pop Adrian: Vas als...
    Pop Adrian: DA
    Vlad Popescu: sa luam forma lui, ca APA
    Pop Adrian: ....
    Vlad Popescu: oricum, pe forum se simte MANA lui...
    Vlad Popescu: am studiat postarile in paralel cu ale lui
    Vlad Popescu: se simte ceva benefic
    Pop Adrian: am spus ca se lumineaza net-ul cu el....
    Pop Adrian: normal....
    Pop Adrian: chiar daca ne imputinam....aparent.
    Vlad Popescu: eee
    Vlad Popescu: dimpotriva
    Pop Adrian: e...
    Pop Adrian: bineinteles....
    Pop Adrian: putini, dar buni....
    Vlad Popescu: de citit, citesc multi... inca sunt UIMITI
    Pop Adrian: ma gandesc cum sa promovam aceste versuri catre tineri....
    Vlad Popescu: pe muzica...
    Pop Adrian: ......
    Vlad Popescu: o gigantica epopee a NEAMULUI
    Pop Adrian: interesant
    Pop Adrian: Toata opera lui este o epopee a Neamului
    Pop Adrian: nu vreau sa fiu rau, dar nu este nimeni ca el....
    Vlad Popescu: da..
    Pop Adrian: ma refer la cei din generatia lui....
    Vlad Popescu: asta discutam aseara cu tata: doar Eminescu...
    Pop Adrian: ca si cea actuala.
    Pop Adrian: DA. Numai Eminescu...
    Vlad Popescu: aceeasi atemporalitate
    Vlad Popescu: eminescu - REBELUL
    Pop Adrian: par vorbe mari, dar asa este.
    Vlad Popescu: Mosu - INTELEPTUL
    Vlad Popescu: Eminescu, scuze
    Pop Adrian: Mosu - Prietenul de Suflet.
    Pop Adrian: versurile lui si toata opera te scot din morti...
    Vlad Popescu: am suferit enorm anii acestia fara el... mi-am lasat plete din 2006, pentru intalnirea cu el (ma placea pletos, la 20 de ani)
    Pop Adrian: ....
    Vlad Popescu: acum, cand m-a vazut: Ce's, ba, latele alea la tine?!
    Vlad Popescu: am ras amandoi
    Pop Adrian: ....
    Pop Adrian: Mosu...
    Vlad Popescu: facea pe uitucul...
    Pop Adrian: e....
    Vlad Popescu: desi m-a luata cu punctele discordante, cele doua...
    Pop Adrian: Om si el....
    Pop Adrian: ii pasa..din cate se vede...
    Vlad Popescu: da. ne-am certat destul de urat, atunci, la "despartire"
    Vlad Popescu: eu eram prea bisericos...
    Pop Adrian: da.....
    Vlad Popescu: eram tanar, iesisem din gheara mortii...
    Pop Adrian: Este suficient sa pui Suflet....
    Pop Adrian: ok...
    Vlad Popescu: amintiri, deh...
    Pop Adrian: ti-am spus ca reuseste sa-mi rascoleasca Viata....
    Pop Adrian: este o asemanare incredibila intre idei....intyre concepte.
    Pop Adrian: asta este....
    Vlad Popescu: filonul curat, pur...
    Pop Adrian: izvor de inceput....ca asta am cautat ....
    Pop Adrian: acolo ne-am intalnit....
    Vlad Popescu: mie mi l-a asezat Dumnezeu aci, in Vecinatate
    Vlad Popescu: multumesc...
    Pop Adrian: sansa voastra....
    Vlad Popescu: si totusi, aproape 10 ani a trecut neobservat, chiar pentru tata...
    Pop Adrian: se vede clar ca va onorati unul pe altul.
    Vlad Popescu: abia prin 1985 au inceput ei sa discute una, alta
    Pop Adrian: trebuie dospita painea....
    Vlad Popescu: da...
    Vlad Popescu: acum citesc manuscrisele si plang... ma regasesc, in bune si rele in mai toate paginile...
    Pop Adrian: era un colonel pe scara vostra. i-am uitat numele....statea pe langa voi.
    Vlad Popescu: colonel?
    Vlad Popescu: la etajul...
    Vlad Popescu: 3 sau 4?
    Pop Adrian: multe am vazut la Mosu...dar. odata....din manuscrise a luat unul si mi-a citit de cei doi POP....
    Vlad Popescu: aaa
    Vlad Popescu: da
    Vlad Popescu: la 3, la ap. 12
    Pop Adrian: incredibil, dar erau scrise cu 20 de ani inainte....
    Pop Adrian: a fost secondat continuu....
    Pop Adrian: dar lasa....
    Vlad Popescu: da.. tipul acela era un aparent bonom, vanator...
    Vlad Popescu: si vrusese sa fie inginer silvic, dar nu reusise
    Pop Adrian: erau in priza sa vada ce si cum...de-am aparut eu asa tam nesam....
    Vlad Popescu: am vorvit o singura data cu el
    Vlad Popescu: cand a aflat ca am intrat la Silvicultura
    Pop Adrian: ...lasa
    Vlad Popescu: cred ca a murit
    Pop Adrian: nu stiu....
    Vlad Popescu: acum locuiesc acolo niste... ne.toti
    Pop Adrian: lasa...
    Vlad Popescu: ok
    Pop Adrian: E prea frumos sa amintim si de altceva....
    Vlad Popescu: eh, in casa la Mosu se adunau oameni de vaza, inainte de '89...
    Pop Adrian: Spunea Doina ca n-a vazut la nimeni capacitatea pe care am avut-o pana acum 3 ani, aceea de-a vedea si a-mi aminti decat lucrurile Frumoase...
    Vlad Popescu: era monitorizat, desigur
    Pop Adrian: da....
    Vlad Popescu: ca si acum...
    Pop Adrian: lasa...
    Vlad Popescu:
    Pop Adrian: normal....dar nu conteaza.
    Vlad Popescu: stiu ca nu conteaza, ma distreaza ridicolul situatiei:
    Vlad Popescu: sa pui gandu'n colivie...
    Pop Adrian: niciodata n-am stat de asta...dimpotriva, am lasat totul natural...ca sa se invete....
    Vlad Popescu: exact
    Pop Adrian: .....sunt si oameni printre ei.
    Pop Adrian: patrioti buni si cu multa cultura.
    Vlad Popescu: peste tot sunt Oameni
    Pop Adrian: da
    Pop Adrian: Tu nu l-ai cunoscut pe Florin Zaborila.
    Vlad Popescu: nu
    Vlad Popescu: acum, prin ceea ce citesc pe forum
    Pop Adrian: era altceva....si era si sef....
    Pop Adrian: mare sansa....
    Pop Adrian: acum, trebuie sa-l cunosti pe Mike.
    Pop Adrian: de la Curtea de Arges.
    Vlad Popescu: am citit despre el... mi-a zis si Mosu ca voi cunoste, prin tine, Oameni Mari la Curtea de Arges...
    Pop Adrian: Da. Este ceva cum rar intalnesti. Si Vlad este o exceptie. Musai sa-mi cunosti echipa veche....
    Pop Adrian: Dragos...iar o exceptie...si Nicu.
    Vlad Popescu: ...
    Vlad Popescu: eu...
    Pop Adrian: caut solutii pentru Neamul nostru.
    Vlad Popescu: si eu...
    Pop Adrian: normal....
    Pop Adrian: sa dai o fuga la Mike....cateva ore.
    Pop Adrian: o sa vezi ceva cum nici n-ai gandit.
    Pop Adrian: aparent spune nimicuri...dar....analizand ce spune, nu-ti vine sa crezi ....
    Vlad Popescu: ...
    Pop Adrian: nu arunca nici un cuvant anapoda.
    Pop Adrian: Mi-este tare dor de el....
    Vlad Popescu: pai NIMICUL si SIMPLUL s-au uitat, printre tone de maculatura...
    Pop Adrian: dar.....
    Pop Adrian: cred ca este cel mai dotat om tehnic pe care-l are pamantul la ora actuala.
    Vlad Popescu: pai a ales perfect LOCUL
    Vlad Popescu: Curtea de Arges...
    Pop Adrian: la tras pamantul.....
    Vlad Popescu: pentru ca i-a auzit GLASUL
    Pop Adrian: sa-l inobileze...
    Pop Adrian: cu o echipa mica de oameni poti face schimbarea....din punct de vedere economic.
    Vlad Popescu: no, mi se trezira copiii, trebuie sa fiu tatic...
    Vlad Popescu: da...
    Pop Adrian: normal....
    Pop Adrian: este bminunat sa ai responsabilitatea copiilor.
    Vlad Popescu: la mare merg numai cu Tudor...
    Vlad Popescu: fetele raman aici...
    Pop Adrian: sa vezi cum pui o samanta...si rasare Minunea....
    Vlad Popescu: o sa jelim unii dupa altii
    Vlad Popescu: da...
    Pop Adrian: ...
    Pop Adrian: distractie placuta.
    Vlad Popescu: multumesc, Adi!
    Pop Adrian: ma bucur ca te cunosc.
    Vlad Popescu: si eu, din suflet!
    Pop Adrian: ....
    Pop Adrian: ....
    Vlad Popescu: toate cele bune!
    Pop Adrian: si voua.
    Pop Adrian: pa . o zi plina si Minunata.
    Vlad Popescu: la fel, Adi!
    Pop Adrian: ok. pa
    Vlad Popescu is typing a message.
    Vlad Popescu: pa

    Sun Aug 02, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    ... memorând cu ochii minţii ce scriu ALŢII despre noi
    BASNELOR le punem capăt - înainte şi ’napoi - :
    sclav/VALCS; cad/DAC; cad.mos/MOŞ DAC - de aici, d’aci ori DACI
    iată marea simplitate a POVEŞTILOR CU TRACI;
    pricepând MONOSILABA limbii noastre româneşti
    orice literă „întoarsă’i” semn de mituri, în cereşti
    umbre, aşezată’n SENSURI VECHI CE NU SE SCHIMBĂ
    literele’şi REIAU LOCUL: AVEM ADAMICA LIMBĂ.

    N’o să placă ADEVĂRUL celor negri’n cerul gurii
    - în pustie şi minune mutând graniţa culturii -
    proba - ca lumina zilei – NIMENI POATE S’O RĂPUNĂ
    ODOBLEJA ne şopteşte: în computere s’o pună...
    disecând ştiinţa ’ntreagă SUBLIMATĂ ÎN CUVÂNT
    porumbel eternităţii Duhul Domnului Cel Sfânt.

    Cu IOAN repetăm astăzi să priceapă’NTREG PĂMÂNTUL
    înţelesul vechii Pravili: „La’nceput era Cuvântul”
    matematic - sigur chimic în formulă simplu, LOGIC
    într-o ENCICLOPEDIE fixăm cadrul anagogic
    pătrunzând în străvechime prin SALMOCSIS şi Apolo
    pricepând FACEREA LUMII, explicăm de-aici încolo
    CARTEA CĂRŢILOR. Scriptura ne va fi chezaş, însemn
    revelând o permanenţă neamului, rescriem demn
    chipul vremilor trecute, prea vrăjmaşii NE DAU LECŢII
    pe „cadavrul” limbii noastre; o să facem NOI DISECŢII
    ordonate matematic, aruncăm din spate jugul:
    TOT PROGRESUL OMENIRII NOI L’AM SCRIS ÎNTÂI CU PLUGUL!


    ... Fost-am noi păstori prin ABEL, ciobănaşul MIORITIC
    - identificăm filonul grec prin semnul diacritic -
    limpezime adunarăm ALUNGĂRILOR DIN RAI...
    Prin Manů - SALMOCSIS legea’i ÎMPLINIRILE DIN GRAI
    raiul biblic - cartea scrie: A FOST ŢARA HAVILA
    în cuibar LITERA PUSĂ, spune simplu VLAHIA!

    ... sunt CUVINTE SUB CUVINTE sunt MIRIFICE CUPOLE
    pe’nţeles devine jertfa legendarului MAN.OLE
    Man.EOL?! se luminează SENSUL BUN ŞI DIAFAN:
    diversificarea babel... e MANOLIS/SOLIMAN
    e MIHAI/AHIIM, tributul altor limbi am dat destul,
    limba turcă? nu’i BIS.ANTUL... anagramă ISTANBUL???!
    Uşurel, boieri ai limbei, nu vă fie cu deochi
    mai salcâm cu baba-oarba, luaţi TICHIA de pe ochi,
    uite cine ne explică GRAIURILE tropa-tropa
    cine’mi duce de căpăstru ţara către EU.RO.PA!!!
    dacă’i zicem IO.RO.PA e tot una, ne pedant e
    până LIMBA îngerească n’o creiase încă DANTE;
    DUNĂREA e ADUNAREA apelor cincizeci şi-mi leagă
    în albastra ei panglică MAREA şi PĂDUREA NEAGRĂ
    ŞIRET/ISTER, prim magister E ACELAŞI prim mag.ISTRU
    ICARON ce scrise totul de la TISA pân’ la NISTRU!

    Dinspre DACI risipă’i neamul legendarului PELEG
    din PELEAGA, multe’n lumne VALAHII sunt, înţeleg
    frate cu IOCTAN/OCNIŢA parte fac din marea creangă
    din PARÂNG e zisa CAPRĂ ce’l hrăni pe ZEUS, leagă
    numele de e.REB/EBER, CERBUL CARPATIN, ocniţa
    e Mag.laşa, e răpita ori PIRATA, e coniţa
    Carpa/capra Amalteia, îi cântăm un requiem...
    între litere sucite’i ARPACSAD, născut din SEM
    DACSA.PAR - egal cu Dacşa, astfel trecem primul hop
    fiindcă SEM avea o sută plus doi ani după POTOP
    să şoptim DATA EXACTĂ LA PRIETENI şi duşmani
    în trei mii opt sute şi-încă cincezeci şi unu ani,
    sau DE LA FACEREA LUMII, în APRILIE ziua 7
    - în o mie şase sute ani şi încă cinci zeci şapte
    SE PETREC ACESTE FAPTE:
    PETEA, PANDORA, NOELA şi NOEGLA... spun discret
    însoţesc bărbaţii’n CRONIC: NOE, SEM, HAM şi IAFET/
    treizeci cinci deci împlinise ARPACSAD, când sări treapta
    prin SELAH - pe româneşte - se’nţelege prima şleahtă
    cu HAŞDEU vedem SARABBA peste’ntregul işichier
    BASARABII... povestirea o rescrie’ntâi HOMER.

    Mon Aug 03, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Lungul şir de regi şi NUMERI este TAINA, spunem noi
    LEGEA LITEREI SUCITE: scrii IOBAB, citeşti BABOI
    doar MI.rar.E, în ISPRAVA orice semn purta un har
    totu’i plin de întelesuri. Iată, fiul lui AGAR
    ARGA, ...ISMAIL, (vezi Avram) locuia, pricepi acuşi
    de la HAVILA spre esturi, pân’ la şur (citeşte ruşi!)
    OLT e LOT, bustrofedonul, dop plutind, devine POD
    în ASIRIA porneşte înspre DON (se scrie NOD)...
    IOTE-te ce mai ştiinţă: viclenie la vedere:
    în istorie prin LIMBĂ toate muştele FAC MIERE!
    li se-adaugă tot hazul GAIŢELOR ce gheare’şi plimbă
    guguştuci sălbatici, GRAURI NE DAU SFATURI DESPRE LIMBĂ
    prin dicţionare false umplu lumea cu IORDANe
    secondaţi de gâsc.uliţe şi-alte câţe, diafane
    ce’ngropară-mi LIMBA VIE’n năsărâmba lui CIHAC
    ULTIMELE LOR GLOSARE pun tâmpeniei capac:
    LIMBI nu cunoşteau GOLEŞTII, nici HAŞDEU, nici CANTEMIR
    EMINESCU, DENSUŞIANU? eunucii lui sâc.tir
    graseiază, ne EXPLICĂ tot ce nu pricep, cu zor
    gama de ANAPODISME... aşii din TEMBELIZOR
    ... fără a pricepe IO.TA, fac emisii LIMBA NOASTRĂ
    (cui?) n’au cum înţelege zbor de PASĂRE MĂIASTRĂ
    cred cuvintele în stoluri de lăcuste, mie’n sută
    vin de-aiurea’n limba noastră INTEGRAL NECUNOSCUTĂ
    ... îşi găsesc de lucru’n piaţă cu leliţe, DEVIN ZMEI
    vor POPORU’NTREG ca LIMBA s’o înveţe de la ei
    brambureală, întrebarea una va rămâne deci:
    n’ar strica să afle LIMBA NOASTRĂ’n vechi biblioteci
    şi’n INSCRIPŢII, LETOPISEŢI, CRONICI: vedicul AMVON
    că nici este doar un SPAŢIU’n areal LATINOFON,
    fraţi REALI rămân FRANCEZII - celto-gali - nu etichetă
    Langue d’ec este la’nceputuri LIMBII PRIME o dubletă
    copta cum o dovedeşte marele CHAMPOLLION
    hieroglifei aflând cheia prin limbajul francofon
    dar fantastic este drumul către limba’ntâi CEREASCĂ
    de la el aflarăm SIGLA’n limba vie românească...

    ... nemtudemii şi iazâcii, pişite cu UITE-o NU E
    nu ştiu nici acum ARDEALUL, BASARABIA a CUI E!?
    ... nici bucoavna’n BUCOVINA, ciumpăvită duc povarna
    nici cine zdrobi păgânii la Călugăreni, la Varna
    ne prostesc în faţă tâmpii glojdăresc mereu minciuna
    anulând ce-i scris in PRAVILI: LIMBA DE’NCEPUT FU UNA
    ... decantând hieratic scrisul, în purcederea’i firească
    scoatem astăzi la vedere LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ.

    Începuturi luminează tabla de la Tărtăria
    SLONU/HELIS - alfabetul prin HAŞDEU inundă glia
    Troia a căzut. Troianul ştim ce’nseamnă, aşa deci:
    NEA IOANE’n una mie, una sută şi optzeci...
    regi sunt GEŢII şi Mari Preoţi, omul simplu VALCS ori DAC
    - tălmăcind învăţătura omul COMAN zis MONAC
    şi MOCAN în obiceiuri şi credinţe strămoşeşti
    OM-ROMÂN-CREŞTIN tot una’i: TAINA LIMBII ROMÂNEŞTI
    consecinţa în PODOABĂ o percepem clar acu
    explicând şi CARTEA LEGII - CONX-OM-PAX - a lui Manů
    „UNU” - panteonul VEDIC patru sferturi se făcu.

    LEAH – catolic stârni prafu’n ochi CU VECHEA REA CREDINŢĂ
    târziu; nu ştiau Io.CASTA, când ia MANTICA fiinţă
    în mister intrase ILUS. TOLBA mea TRIUNGHIUL sparge-şi
    ATHOS plus BIS.ANT cuprinde A-B-C’n Curtea de Argeş
    Geţii’n toată EUROPA fost-au REGI şi ÎMPĂRAŢI
    a credinţelor ştiinţă avea „OMU” din Carpaţi
    la Varegi şi în Hispanii prin Druizi pân’ la ODIN
    Geţii dau CĂRŢI DE DOMNIE începând cu ELOH.IM
    mai de peste Würm păstorii drumul sacru au pornit
    CALEA LAPTELUI avură îndreptar spre răsărit
    EXAMPEEA HERODOTĂ, drumul KAUSI-TAKI
    însoţi monoteismul, CANTEMIR ne povesti
    în DESCRIPTIO destule... puse cap la cap, prolog
    despre NEASEMUITUL milenarul INOROG...
    Pactul TAPAE? ştie-l teapa, afle lumea vrea, nu vrea:
    Lupa lor capitolină pentru INDRA fu... căţea.
    RIM/MIR, PACs - înseamnă pace, CAP e, tot un înţeles
    costumaţia’i schimbată sub potcap, tichie, fes
    două săbii într-o teacă nu pot sta sub comănac,
    ORTO şi CATOLIC una’s? priviţi CRUCEA CUM O FAC:
    iată cum PE-UN BLID DE LINTE, Iacov e... popor ales.
    În Zocar citim „TREI LUCRURI SUNT ASCUNSE’N chip şi fel
    LEGEA’N DOMENIUL GÂNDIRII, ÎN ISTORII ISRAEL
    DOMNU’N LUMEA TRANSCENDENTĂ” aşa scrie la evrei
    (cercetaţi CARTEA SPLENDORII 73 b, la cap. III)
    Traddutore-traditore şi mai clar, pe înţeles!

    Orto.docşii, raţiunea pun în DREAPTA lor sciind mitul
    apusenii’n FILIOQUE ţin să schimbe răsăritul
    restul se SUBÎNŢELEGE în Dogmatică e spus
    toate le aflăm din VIAŢA şi din PILDA lui Iisus.

    Mon Aug 03, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    Lungul şir de regi şi NUMERI este TAINA, spunem noi
    LEGEA LITEREI SUCITE: scrii IOBAB, citeşti BABOI
    doar MI.rar.E, în ISPRAVA orice semn purta un har
    totu’i plin de întelesuri. Iată, fiul lui AGAR
    ARGA, ...ISMAIL, (vezi Avram) locuia, pricepi acuşi
    de la HAVILA spre esturi, pân’ la şur (citeşte ruşi!)
    OLT e LOT, bustrofedonul, dop plutind, devine POD
    în ASIRIA porneşte înspre DON (se scrie NOD)...
    IOTE-te ce mai ştiinţă: viclenie la vedere:
    în istorie prin LIMBĂ toate muştele FAC MIERE!
    li se-adaugă tot hazul GAIŢELOR ce gheare’şi plimbă
    guguştuci sălbatici, GRAURI NE DAU SFATURI DESPRE LIMBĂ
    prin dicţionare false umplu lumea cu IORDANe
    secondaţi de gâsc.uliţe şi-alte câţe, diafane
    ce’ngropară-mi LIMBA VIE’n năsărâmba lui CIHAC
    ULTIMELE LOR GLOSARE pun tâmpeniei capac:
    LIMBI nu cunoşteau GOLEŞTII, nici HAŞDEU, nici CANTEMIR
    EMINESCU, DENSUŞIANU? eunucii lui sâc.tir
    graseiază, ne EXPLICĂ tot ce nu pricep, cu zor
    gama de ANAPODISME... aşii din TEMBELIZOR
    ... fără a pricepe IO.TA, fac emisii LIMBA NOASTRĂ
    (cui?) n’au cum înţelege zbor de PASĂRE MĂIASTRĂ
    cred cuvintele în stoluri de lăcuste, mie’n sută
    vin de-aiurea’n limba noastră INTEGRAL NECUNOSCUTĂ
    ... îşi găsesc de lucru’n piaţă cu leliţe, DEVIN ZMEI
    vor POPORU’NTREG ca LIMBA s’o înveţe de la ei
    brambureală, întrebarea una va rămâne deci:
    n’ar strica să afle LIMBA NOASTRĂ’n vechi biblioteci
    şi’n INSCRIPŢII, LETOPISEŢI, CRONICI: vedicul AMVON
    că nici este doar un SPAŢIU’n areal LATINOFON,
    fraţi REALI rămân FRANCEZII - celto-gali - nu etichetă
    Langue d’ec este la’nceputuri LIMBII PRIME o dubletă
    copta cum o dovedeşte marele CHAMPOLLION
    hieroglifei aflând cheia prin limbajul francofon
    dar fantastic este drumul către limba’ntâi CEREASCĂ
    de la el aflarăm SIGLA’n limba vie românească...

    ... nemtudemii şi iazâcii, pişite cu UITE-o NU E
    nu ştiu nici acum ARDEALUL, BASARABIA a CUI E!?
    ... nici bucoavna’n BUCOVINA, ciumpăvită duc povarna
    nici cine zdrobi păgânii la Călugăreni, la Varna
    ne prostesc în faţă tâmpii glojdăresc mereu minciuna
    anulând ce-i scris in PRAVILI: LIMBA DE’NCEPUT FU UNA
    ... decantând hieratic scrisul, în purcederea’i firească
    scoatem astăzi la vedere LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ.

    Începuturi luminează tabla de la Tărtăria
    SLONU/HELIS - alfabetul prin HAŞDEU inundă glia
    Troia a căzut. Troianul ştim ce’nseamnă, aşa deci:
    NEA IOANE’n una mie, una sută şi optzeci...
    regi sunt GEŢII şi Mari Preoţi, omul simplu VALCS ori DAC
    - tălmăcind învăţătura omul COMAN zis MONAC
    şi MOCAN în obiceiuri şi credinţe strămoşeşti
    OM-ROMÂN-CREŞTIN tot una’i: TAINA LIMBII ROMÂNEŞTI
    consecinţa în PODOABĂ o percepem clar acu
    explicând şi CARTEA LEGII - CONX-OM-PAX - a lui Manů
    „UNU” - panteonul VEDIC patru sferturi se făcu.

    LEAH – catolic stârni prafu’n ochi CU VECHEA REA CREDINŢĂ
    târziu; nu ştiau Io.CASTA, când ia MANTICA fiinţă
    în mister intrase ILUS. TOLBA mea TRIUNGHIUL sparge-şi
    ATHOS plus BIS.ANT cuprinde A-B-C’n Curtea de Argeş
    Geţii’n toată EUROPA fost-au REGI şi ÎMPĂRAŢI
    a credinţelor ştiinţă avea „OMU” din Carpaţi
    la Varegi şi în Hispanii prin Druizi pân’ la ODIN
    Geţii dau CĂRŢI DE DOMNIE începând cu ELOH.IM
    mai de peste Würm păstorii drumul sacru au pornit
    CALEA LAPTELUI avură îndreptar spre răsărit
    EXAMPEEA HERODOTĂ, drumul KAUSI-TAKI
    însoţi monoteismul, CANTEMIR ne povesti
    în DESCRIPTIO destule... puse cap la cap, prolog
    despre NEASEMUITUL milenarul INOROG...
    Pactul TAPAE? ştie-l teapa, afle lumea vrea, nu vrea:
    Lupa lor capitolină pentru INDRA fu... căţea.
    RIM/MIR, PACs - înseamnă pace, CAP e, tot un înţeles
    costumaţia’i schimbată sub potcap, tichie, fes
    două săbii într-o teacă nu pot sta sub comănac,
    ORTO şi CATOLIC una’s? priviţi CRUCEA CUM O FAC:
    iată cum PE-UN BLID DE LINTE, Iacov e... popor ales.
    În Zocar citim „TREI LUCRURI SUNT ASCUNSE’N chip şi fel
    LEGEA’N DOMENIUL GÂNDIRII, ÎN ISTORII ISRAEL
    DOMNU’N LUMEA TRANSCENDENTĂ” aşa scrie la evrei
    (cercetaţi CARTEA SPLENDORII 73 b, la cap. III)
    Traddutore-traditore şi mai clar, pe înţeles!

    Orto.docşii, raţiunea pun în DREAPTA lor sciind mitul
    apusenii’n FILIOQUE ţin să schimbe răsăritul
    restul se SUBÎNŢELEGE în Dogmatică e spus
    toate le aflăm din VIAŢA şi din PILDA lui Iisus.



    Îmi pare rău când versurile se termină....Este o încântare să le citeşti.

    Aseară Doina mi-a spus ca doreşte să discute cu Marius Tucă, pentru a publica aceste versuri. Să primească Moşu drepturile de autor. Vrea ea să se ocupe de asta. Mă bucur.

    Eu doresc ca TOT ce-a scris Moşu să fie postat pe net...şi ulterior tradus în cat mai multe limbi de circulaţie internaţională.

    adi

  4. #4
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    CELŢII sunt meşteşugarii-metalurgii BLAKI CALIBI
    - colibaşi – nu sunt popoare: EGHIPTI or FENICI, sunt SCRIBI
    POPI; fenicii inventară ALFABET MIRACULOS
    taina NEMĂRTURISIND’o: ici la Dunărea de jos,
    neştiuţi DANUBIENII CAVALERI făcură halta
    templierii, ioaniţii, iezuiţi sau de la Malta
    vrând cu sabia spre Roma să REUNIFICE DOMUL...
    numai că în străvechime la izvor fusese OMU
    mutând răsăritul lumii’n actualul ţintirim:
    cam atât e ADEVĂRUL că ne-am trage de la RIM.
    /Soare de’nceput matrice’i RIM, pe literă stăpân
    La VALAHI, în NEGRU-VODĂ stă mândria de român/.

    Dintr’a lumii începuturi la OLTENI, bănuţii’s salbe
    - în PARÎNG este’nceputul peste lume RASEI ALBE -
    de aci bătură lumea’n şirul oştilor crăieşti
    cu peceţia domniei neamurilor pământeşti
    până’n Gange răzbătură vechi păstori din ţărmul milii
    din CEAHLĂU minunea getă e’n efigii prin Tassilli
    RÎM-ul nostru cel de obşte în credinţă dă aroma
    sfinte capete pavară VIA APIA spre ROMA
    prin tribut aurul lumii strânge baiera comorii
    ca s’auzi şi azi naivii: VIDI ROMA POI MORI...
    vânzoleala involută’i NEPRICEPERE la GRAI
    tot răstălmăcind povestea despre iad şi despre Rai
    ROMA/AMOR, REMUS/SUMER/MURES pentru cine ştie
    dansul literei ce schimbă faţa lumii’n GEOGRAFIE
    înţelese ne sunt astăzi fără ură, fără hulă
    dreptul de PRIMAT e totul, SOARTA’i scrisă de CĂCIULĂ
    codul latinesc n’o are – NU AU IARNĂ – iată-aci
    de ce nu pricep limbuţii „â” din A şi „î” din I!
    NUMAI LIMBA NOASTRĂ ARE TREI STĂRI: semne: a, ă, â.
    cum să ne’nţeleagă limba „cătătorii de CITATE”?
    „A” este CERTIFICATUL NOSTRU DE LATINITATE
    care NU VINE DE-AFARĂ înţelegem, nu e greu
    CANTEMIR ne-o spuse, IORGA, EMINESCU ori HAŞDEU...

    Falsul grosolan, hoţia sporesc glorii an de an
    ENEIDA SPUSĂ pietrei, terminată sub Traian
    pentru papistaşi devine ACTUL NOSTRU DE NĂSCARE
    - o minciună jignitoare ce-o numim „romanizare” -
    de-atunci liftele păgâne tot înfundă România
    vin cu sabia făţarnic să ne’nveţe OMENIA!
    basm de adormit copiii celor fără de’nceput
    ar fi actul de născare NEAMULUI DINTÂI NĂSCUT
    ... Cum nu’i Roma prin INSCRIPŢII neamul împăraţilor?
    cum de n-au scris în ELINĂ cununa’nvăţaţilor??
    ADEVĂRUL ESTE UNU: „OMU” ’I TATĂL TAŢILOR!

    ... De-atunci SCRIPTELE, mult aur, dreptul de-a bate MONEDA
    apucară drumul ROMEI, autor schimbării PREDA
    PADRE, scris mai jos în cizmă, cum subliniază iarăşi
    unicatul LIMBII NOASTRE, Des.POT-DES.PA, vechiul PADEŞ
    iată CLASICA LATINĂ - iepuraşii - aşi nevoii
    ei RĂPIŢII ori PIRAŢII, însemnând căderea Troii
    repetară TURNUL BABEL de la prunc pân’ la adult
    TETRARHIA mai înseamnă cele 4 limbi de cult.
    LIMBA PRISCĂ – strălatina’i româneasca împlinită
    cu treimea sa EBRAICĂ, ELINEASCĂ şi SANSCRITĂ
    pricepând codul ebraic putem trece primul hop
    iată ZESTRE RASEI ALBE ce-a rămas după potop
    elineasca e mai simplă, ADEVĂRURI dacă vrei
    şi CUNOAŞTERE TOTALĂ aflăm sigur la EVREI
    întrupând IISUS cuvântul dă noi aripi zborului
    în TREIMEA biruinţei simbolul TABORULUI...

    O schimbare e la faţă prin canoanele rigorii:
    Isus, Moise, Ilie... grămăticii’s autorii
    Fu Traian... TROIANUL nostru, albul de sub PLUG.uşor
    într’o literă schimbată peste gânduri prinde zbor
    NUMELE apar schimbate în COGNOMEN, fără veste
    NU MAI AFLI NICIODATĂ CINE-A FOST, DE UNDE ESTE
    schema’i simplă, algoritmul unic e rostirii fală
    noua paradigmă’n trudă, contemplaţie, greşeală
    ne-a învrednicit de-acuma să culegem sfânt temei
    rădăcinile gândirii „GA-MI” spre mileniul trei.

    Două mii de ani - huliţii, robii catiheţilor
    fi-vor azi biruitorii - NOI URMAŞII GEŢILOR
    am mai spus’o’n TATĂL NOSTRU: „iartă-le greciţilor”
    scribii de ATHOS, sciţi în coada răzvrătiţilor
    iezuiţii contrabandei, vor ucide, nu mă mir
    pe toţi ce-i purtară’n cârcă, pân’ la cel din VLADIMIRI
    Nordul Mării Negre este vechi izvorul lumii, că
    EXISTA ACI’N VECHIME INDIA CEA PONTICĂ
    geaba’n GANGE’i căutată, înspre CAUCAZ au hrana
    turmele, povestea asta o citim în RAMAYANA
    capitala e AYODEA înspre Indus n’o cătaţi
    lângă PIATRA NEAMŢ se află tot aicea în CARPAŢI.
    Toponimic NORDUL ŢĂRII MOLDOVEAN, Sarabb purcede
    cu Ardealul denumirea ZEITĂŢILOR din VEDE
    astfel LIMBA ROMÂNEASCĂ readuce’n tara ta
    Bărătău, Sita, Cohulya, iată-ţi MAHABARATHA!

    Mon Aug 03, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    Spre apus prin mine CELŢII, din VULCAN bătând metalul
    fiul său era ARDALUS, metaforic strunesc calul
    straturi de civilizaţii în pământuri şi-au înfipt
    Sinxul din Bucegi îşi poartă TEUL până în Egipt
    crucea lor securea dublă în tăiuş... din lac în puţ
    lunecă prin „explicaţii drăgălaşi hermeneuţi”...
    Ce rol joacă TEAPA/TAPAE? ce-a fost SARMIS. GETU. ZA?
    scribii poligloţi au spus-o tot pe turta lor trag spuza
    vulpile din ATHOS, cârma aşezând-o în BIZANŢ
    pân’ la CUZA dijmuiră de la noi ultimul sfanţ
    prin FANAR menţin DOMNIA după legile oculte
    îl ucid pe BRÂNCOVEANU, risipesc româna curte
    ... scot la COZIA şi ARGEŞ basmul din elina veche
    o poveste cu ELENA - PARIS (pisar!) e’n pereche
    taina vechilor simboluri - panteonul vedic grav
    de-a rămas pe steagul PUTNEI strajă BOURUL MOLDAV
    CORBUL muntenesc pereche ţine scrisului MAGOG
    CANTEMIR ni-l reprezintă’n MELANCHOLIC INOROG
    gura lumii - PANCIATANTRA o continuă, fireşte
    prin ION CHIABURU’n ţara lui BOREAS, româneşte
    ... dar de-un secol ne sugrumă NEPRICEPEREA lor TRACĂ
    ... ne dau sfaturi în CULTURĂ ăi de se’nchină la vacă!
    Cantemir întreabă simplu doar atât: ŞTII ROMÂNEŞTE?
    dar ştiinţa sacro-santă nimănui o buchiseşte!
    ... Recitindu’l despre toate cele omeneşti ai milă
    primim lecţii ieri şi astăzi tot de la STRUŢO-CĂMILĂ
    (Ieri umbla cu „davai-ceasul” la’ndemâna fite cui
    azi muiat în verde, insul te repede cu „te’ncui”!)
    în poveşti pe care bieţii cărturari nu le’nţeleg
    iată TRAGI-COMEDIA neamului român întreg.

    ... geaba’i multă’nvăţătură la nenumăraţi bucheri
    terfeloagele absurde pleavă minţii sunt ca ieri
    am purtat răbdare’n suflet, prin religia creştină
    aşteptând amar de veacuri drumul nostru spre lumină
    biruinţa este’n vreme, asta ştie DUMNEZEU
    dar PROCESUL LIMBII NOASTRE în deschid pe faţă eu.

    ... Care’i FONDUL ÎN MIRACOL? cine poate să ne spună
    de ce numai geto-dacii părăsesc limba străbună???
    cum aşa, ANALFABEŢII - proştii lumii, năpristan
    au SCANDAT LIMBA LATINĂ doar... de dragul lui Traian?
    şi „romanizaţi” în pripă, îi apucă pandalia
    părăsesc TREI SFERTURI LIMBA, preferând sălbăticia??
    Asta’i toată teoria HOARDELOR venind de-aiurea
    cică, ei botează ţara, râuri, munţii şi pădurea
    talmeş-balmeş e tot graiul, românescul început
    CASTA IO ne trădează: Tibru’i izvoraş ştiut
    şi un sat; pornesc etruscii, pentru cine înţelege
    „AMNEZIILE ROMANE”, nu ştiu cine’i PRIMUL REGE
    MANU/NUMA zis POMPILIU - totul trece peste gând
    nu prea spun DE UNDE VINE - scriptele mistificând –
    o mafie mult feroce: PAX ROMANA pe corăbii
    ară plugul CARTAGINA, nu au cruce, poartă săbii
    „civilizatorii” lumii lăudaţi, de râsul curcii
    prădând apusul de copii, iviră TURCII...
    prin VENEŢI vin IENICERII răsăritului perdaf
    un SERGHEI devine HALA, iată lumii pe ALAH!
    PAN/BAN/HAN, acelaşi lucru, titlul magic de’l cuprinzi
    tălmăcit doar de prostirea tăinuitelor oglinzi
    NEPRICEPERE e numai în faţade poleite?!
    vin „istorici” şi povestea o rescriu din... auzite
    dar răspunsul este UNU, pentru minte de găină:
    tot cât ieri ANALFABEŢII vorbesc azi limba latină...

    Li s’adaogă’n orbire prin metafore poheţii
    mărunţei, când BLAJUL-VRAJBEI tot lansează catiheţii
    AVE-MARIA, păgânii şi-alte secte fac iar strană
    vivat daco-romania e colonie romană...
    toţi rândaşii cântă’n strune o stupidă bucurie
    că ne-au jefuit jăpcanii purtând limba în robie
    iepurii devin vitejii - ieri şi azi - pe cât se pare
    binecuvântează jaful în izbânzi imaginare
    locul nostru’l iau volgarii, ungurii, fiindcă-am plecat
    undeva în sud, aiurea, după dragul împărat
    din scursorile de triburi fac găselniţă de geniu
    revenim spăşiţi acasă pe furiş, după-un mileniu
    Ţara ni-i slavo-maghiară-bulgărită elegant
    iată ORTO-NEROZIA, iată primul ocupant
    asta este tencuiala. Biată Dunăre albastră
    revenirăm - alt miracol! ROBI STRĂINI în ţara noastră...
    Teoria’i terminată, viermii rod în scoarţa vremii
    toată greco-bulgărimea maghiarâtă’n academii
    slavofilii raşi, pişite, ne DEŞTEAPTĂ’n ochi de iască
    explicându-ne’n BATJOCURI, limba vie românească!

    BASARABIA răspunsul dă fără dicţionare
    celor ce nu ştiu CE LIMBĂ A VORBIT ŞTEFAN CEL MARE
    Mateevici, ori VIERU, SNEGUR, alt necunoscut
    ne spun clar ce’nseamnă LIMBA NOASTRĂ DINCOLO DE PRUT
    abia astăzi TEAPA/TAPAE pe de-a’ntregul se’nţelege
    N’AM SCHIMBAT NICICÂND o iotă’n LIMBĂ, DATINĂ ŞI LEGE.

    ... cu iordane şi-alte paseri, grauri, pupeze şi gaiţe
    „ö” sau „ü”, în râsul lumii pronunţând aste behaiţe
    cu salar, misto - în greacă - , ţigăneşte zis: mişto
    cu fundiţe’ntre picioare’s târfele lui IU e O!
    că botgroşii, linguşiţii, epenteticii, cotenii
    etalează PĂSĂREASCA să ne fure APUSENII
    ciuma lor pe radicale medical se cheamă PESTA
    cu mirosul ei de budă la naivi mai joacă festa
    dar de nu vor să’nţeleagă SĂ SE SCUTURE DE DRACI
    le vom pune iar OPINCA pe colivă şi colaci
    ... ciurda asta cizmărească cu-adjective’mpărăteşti
    ar putea’NŢELEGE SLAVA STÂRPEI NOASTRE ROMÂNEŞTI?

    ... sau ’napoi vor să ne tragă, înspre jale, se’nţelege
    târfele prea vlăguite, cată prin gunoi alt rege
    nu pricep trecutul nostru SCRIS PRIN SĂBII! Nu condeiul
    ne-a dat măreţia vremii, graiul, datina, temeiul.
    ... cât priveşte viitorul, dragii mei, doar bună pace:
    L’OM AVEA CUM TOŢI ROMÂNII VROIESC SINGURI a şi’l FACE.

    Tudor Diaconu,
    decembrie 1989, Piteşti, Argeş

    Mon Aug 03, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    CELŢII sunt meşteşugarii-metalurgii BLAKI CALIBI
    - colibaşi – nu sunt popoare: EGHIPTI or FENICI, sunt SCRIBI
    POPI; fenicii inventară ALFABET MIRACULOS
    taina NEMĂRTURISIND’o: ici la Dunărea de jos,
    neştiuţi DANUBIENII CAVALERI făcură halta
    templierii, ioaniţii, iezuiţi sau de la Malta
    vrând cu sabia spre Roma să REUNIFICE DOMUL...
    numai că în străvechime la izvor fusese OMU
    mutând răsăritul lumii’n actualul ţintirim:
    cam atât e ADEVĂRUL că ne-am trage de la RIM.
    /Soare de’nceput matrice’i RIM, pe literă stăpân
    La VALAHI, în NEGRU-VODĂ stă mândria de român/.

    Dintr’a lumii începuturi la OLTENI, bănuţii’s salbe
    - în PARÎNG este’nceputul peste lume RASEI ALBE -
    de aci bătură lumea’n şirul oştilor crăieşti
    cu peceţia domniei neamurilor pământeşti
    până’n Gange răzbătură vechi păstori din ţărmul milii
    din CEAHLĂU minunea getă e’n efigii prin Tassilli
    RÎM-ul nostru cel de obşte în credinţă dă aroma
    sfinte capete pavară VIA APIA spre ROMA
    prin tribut aurul lumii strânge baiera comorii
    ca s’auzi şi azi naivii: VIDI ROMA POI MORI...
    vânzoleala involută’i NEPRICEPERE la GRAI
    tot răstălmăcind povestea despre iad şi despre Rai
    ROMA/AMOR, REMUS/SUMER/MURES pentru cine ştie
    dansul literei ce schimbă faţa lumii’n GEOGRAFIE
    înţelese ne sunt astăzi fără ură, fără hulă
    dreptul de PRIMAT e totul, SOARTA’i scrisă de CĂCIULĂ
    codul latinesc n’o are – NU AU IARNĂ – iată-aci
    de ce nu pricep limbuţii „â” din A şi „î” din I!
    NUMAI LIMBA NOASTRĂ ARE TREI STĂRI: semne: a, ă, â.
    cum să ne’nţeleagă limba „cătătorii de CITATE”?
    „A” este CERTIFICATUL NOSTRU DE LATINITATE
    care NU VINE DE-AFARĂ înţelegem, nu e greu
    CANTEMIR ne-o spuse, IORGA, EMINESCU ori HAŞDEU...

    Falsul grosolan, hoţia sporesc glorii an de an
    ENEIDA SPUSĂ pietrei, terminată sub Traian
    pentru papistaşi devine ACTUL NOSTRU DE NĂSCARE
    - o minciună jignitoare ce-o numim „romanizare” -
    de-atunci liftele păgâne tot înfundă România
    vin cu sabia făţarnic să ne’nveţe OMENIA!
    basm de adormit copiii celor fără de’nceput
    ar fi actul de născare NEAMULUI DINTÂI NĂSCUT
    ... Cum nu’i Roma prin INSCRIPŢII neamul împăraţilor?
    cum de n-au scris în ELINĂ cununa’nvăţaţilor??
    ADEVĂRUL ESTE UNU: „OMU” ’I TATĂL TAŢILOR!

    ... De-atunci SCRIPTELE, mult aur, dreptul de-a bate MONEDA
    apucară drumul ROMEI, autor schimbării PREDA
    PADRE, scris mai jos în cizmă, cum subliniază iarăşi
    unicatul LIMBII NOASTRE, Des.POT-DES.PA, vechiul PADEŞ
    iată CLASICA LATINĂ - iepuraşii - aşi nevoii
    ei RĂPIŢII ori PIRAŢII, însemnând căderea Troii
    repetară TURNUL BABEL de la prunc pân’ la adult
    TETRARHIA mai înseamnă cele 4 limbi de cult.
    LIMBA PRISCĂ – strălatina’i româneasca împlinită
    cu treimea sa EBRAICĂ, ELINEASCĂ şi SANSCRITĂ
    pricepând codul ebraic putem trece primul hop
    iată ZESTRE RASEI ALBE ce-a rămas după potop
    elineasca e mai simplă, ADEVĂRURI dacă vrei
    şi CUNOAŞTERE TOTALĂ aflăm sigur la EVREI
    întrupând IISUS cuvântul dă noi aripi zborului
    în TREIMEA biruinţei simbolul TABORULUI...

    O schimbare e la faţă prin canoanele rigorii:
    Isus, Moise, Ilie... grămăticii’s autorii
    Fu Traian... TROIANUL nostru, albul de sub PLUG.uşor
    într’o literă schimbată peste gânduri prinde zbor
    NUMELE apar schimbate în COGNOMEN, fără veste
    NU MAI AFLI NICIODATĂ CINE-A FOST, DE UNDE ESTE
    schema’i simplă, algoritmul unic e rostirii fală
    noua paradigmă’n trudă, contemplaţie, greşeală
    ne-a învrednicit de-acuma să culegem sfânt temei
    rădăcinile gândirii „GA-MI” spre mileniul trei.

    Două mii de ani - huliţii, robii catiheţilor
    fi-vor azi biruitorii - NOI URMAŞII GEŢILOR
    am mai spus’o’n TATĂL NOSTRU: „iartă-le greciţilor”
    scribii de ATHOS, sciţi în coada răzvrătiţilor
    iezuiţii contrabandei, vor ucide, nu mă mir
    pe toţi ce-i purtară’n cârcă, pân’ la cel din VLADIMIRI
    Nordul Mării Negre este vechi izvorul lumii, că
    EXISTA ACI’N VECHIME INDIA CEA PONTICĂ
    geaba’n GANGE’i căutată, înspre CAUCAZ au hrana
    turmele, povestea asta o citim în RAMAYANA
    capitala e AYODEA înspre Indus n’o cătaţi
    lângă PIATRA NEAMŢ se află tot aicea în CARPAŢI.
    Toponimic NORDUL ŢĂRII MOLDOVEAN, Sarabb purcede
    cu Ardealul denumirea ZEITĂŢILOR din VEDE
    astfel LIMBA ROMÂNEASCĂ readuce’n tara ta
    Bărătău, Sita, Cohulya, iată-ţi MAHABARATHA!



    DOAMNE, ce poate să facă Omul ăsta....?

    adi

    Mon Aug 03, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    DORIO

    Joined: 01 Jun 2009
    Posts: 58
    Location: Brasov


    Reply with quote
    Post
    EPILOG

    ... unii iar visează BAIA, perpelindu-se pe jar!
    ARPAD/PRADA se citeşte, desluşindu-i, aşa dar,
    ANGEVINII şi CORVINII, IAGELONII - înţelegi?
    ăstei HOARDE DE MANEVRĂ i-au crescut şirul de regi
    SUNT MINGOLI? priveşte-i bine. Au doar numele schimbate
    - vechi locuitori ai pustei - NUME CATOLICIZATE
    ORTO.DOCŞI la începuturi - plătiţi bine, cu mulţi sfanţi
    să DISTRUGĂ’NTREG APUSUL de-orto-grecii din Bizanţ
    UNDE-AU CÂŞTIGAT VREO LUPTĂ? NU CUNOAŞTEM! avatarii...
    asiate, vin la ordin să distrugă chiar BULGARII
    care, în obrăznicie mai urmează vechi - poltronul
    nu’i mustră cum se cuvine VASILE BULGARCHIONUL?
    Iată cine ni’s vecini: ei pot fi şi d’ici’nainte
    în rest? CINE POMENIT-A VERDE CAL şi SÂRB CU MINTE?
    Două juguri blestemate SFĂRÂMARĂM în urcuşi
    PLEVNA, TATRA, lângă umeri au avut UMERI DE RUŞI...
    să se lase de HACHIŢE, DE HARŢAGURI şi BÂZDÂC
    România NICIODATĂ, NIMĂNUI fu... paşalâc!
    Tot trecutul luptei noastre milenare, poartă’n grai
    BASARABII şi TREIMEA: ŞTEFAN, CUZA şi MIHAI.

    Tudor Diaconu, august 1991


    Pentru poetul Cristian Popescu, cu încredere în talentul lui pe care „fratele drag al românului”, specialitatea sa de inginer silvic – îl vor implini într-un cântec necesar, viguros, românesc.

    Tudor Diaconu, 1 septembrie 1991, Piteşti


    Mon Aug 03, 2009 View user's profile Send private message Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post

    DORIO wrote:
    EPILOG

    ... unii iar visează BAIA, perpelindu-se pe jar!
    ARPAD/PRADA se citeşte, desluşindu-i, aşa dar,
    ANGEVINII şi CORVINII, IAGELONII - înţelegi?
    ăstei HOARDE DE MANEVRĂ i-au crescut şirul de regi
    SUNT MINGOLI? priveşte-i bine. Au doar numele schimbate
    - vechi locuitori ai pustei - NUME CATOLICIZATE
    ORTO.DOCŞI la începuturi - plătiţi bine, cu mulţi sfanţi
    să DISTRUGĂ’NTREG APUSUL de-orto-grecii din Bizanţ
    UNDE-AU CÂŞTIGAT VREO LUPTĂ? NU CUNOAŞTEM! avatarii...
    asiate, vin la ordin să distrugă chiar BULGARII
    care, în obrăznicie mai urmează vechi - poltronul
    nu’i mustră cum se cuvine VASILE BULGARCHIONUL?
    Iată cine ni’s vecini: ei pot fi şi d’ici’nainte
    în rest? CINE POMENIT-A VERDE CAL şi SÂRB CU MINTE?
    Două juguri blestemate SFĂRÂMARĂM în urcuşi
    PLEVNA, TATRA, lângă umeri au avut UMERI DE RUŞI...
    să se lase de HACHIŢE, DE HARŢAGURI şi BÂZDÂC
    România NICIODATĂ, NIMĂNUI fu... paşalâc!
    Tot trecutul luptei noastre milenare, poartă’n grai
    BASARABII şi TREIMEA: ŞTEFAN, CUZA şi MIHAI.

    Tudor Diaconu, august 1991


    Pentru poetul Cristian Popescu, cu încredere în talentul lui pe care „fratele drag al românului”, specialitatea sa de inginer silvic – îl vor implini într-un cântec necesar, viguros, românesc.

    Tudor Diaconu, 1 septembrie 1991, Piteşti



    Felicitări sincere. Ai meritat cadoul Moşului, după cum se vede.
    ------

    Tu-l cunosti pe Marius Tuca ?
    Vlad Popescu: salut, Adi! nu, nu il cunosc pe Tuca... Am postat IZOGLOSA in intregime, asa cum am promis.
    Pop Adrian: ok. Ma bucur. O sa intru si eu sa citesc.
    Pop Adrian: tu ai salvat toate versurile impreuna ? Cap -coada
    Pop Adrian: ca vreau sa vedem unde le postam pe toate odata.
    Pop Adrian: azi am scris unora din diaspora. Prin mai multe tari. Dar, doresc sa scriu prin toate tarile unde sunt comunitati mari de Romani.

    -----------

    adi

    Mon Aug 03, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post
    Buna Vlad,

    Este o idee buna cu luarea domeniilor pentru Mos. Sa-mi spui cat costa, sa particip si eu la plata, cum este normal.

    Da, trebuie sa dezvoltam in paralel si site-uri ale acestor domenii....

    Inteleg acum ce si cum cu numele tau, dar ma prinsesem ca ala era numele adevarat, ca n-avea cum sa greseasca Mosu.

    O seara placuta,
    adi


    ----- Original Message -----
    From: Vlad Popa
    To: adi pop
    Sent: Tuesday, August 04, 2009 8:23 AM
    Subject: IZOGLOSA




    Buna dimineata, Adi!


    Sigur ca am salvat textul intr-un singur fisier, pe care il atasez acestui mesaj.



    Am verificat chiar acum pe net si am observat ca domeniile www.tudordiaconu.ro si www.tudordiaconu.com erau libere, asa ca le-am "cumparat", pentru noi.


    Textul poate fi postat oriunde se cade si daruit oricui ii este sete, iar, in plus, m-am gandit ca ar fi bine sa detinem acele domenii, pe care sa le dezvoltam in paralel, pentru a nu pati ca aici:


    http://www.eminescu.ro


    unde "cineva" a blocat domeniul de cativa ani...


    Toate cele bune,

    Vlad


    P.S. Sunt impartit in sferturi, ca sa zic asa, adica am 4 nume, in functie de situatiile prin care am trecut in viata: Vadimir, Cristi, Cristian si Vlad. Numele meu din CI este Vladimir Popescu. Asta pentru a inlatura unele posibile confuzii...

    Tue Aug 04, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post
    PROLOG I

    … înfrăţind CUVINTE’ntr’una
    limba vie şi srăbuna
    împresoară viers şi cântec
    ca o rază în descântec

    în adâncuri se pogoară
    tril de pasăre uşoară
    întelesu’ntreg îi poartă
    Om spre om din poartă’n poartă

    Nu e duh din patru vânturi
    are LEAGĂN în pământuri
    şi’mi adună, pare-mi-se
    graiul bun în cele scrise
    pentru gânduri vaduri sapă
    CLINCHET în izvor de apă
    PIETRELE POVESTITOARE
    în genunchi, lângă IZVOARE…

    PESTE VREME, muma bună
    cântăreţii şi-i adună
    şi pe soare şi pe lună
    de mi-i pune ca sa-nfrunte
    zvonul brazilor din munte
    şipotul izvorului – fluierul păstorului
    limpezimea mărilor din înaltul zărilor
    VORBA GEAMĂNĂ CU GÂNDUL:

    cântul nostru întrupându’L.

    1960
    PROLOG II

    Petale sângerând ponoare
    - uimite romburi desenând -
    chemare’n margine de gând
    către poienile din soare
    privelişti nouri adumbrind
    întinderi ochilor străine
    pământ şi cer uitat în mine
    deopotrivă nemurind
    cum trec în sus din josuri plai
    cutremuratelor sfinţituri
    văd fulgii paserilor mituri
    singurătăţile din grai
    în stei o culme a tivit
    peste vitala’mbrăţişare
    ce-adulmecă vibrânda-mi zare
    sorbind azurul infinit.

    Suim când apele coboară
    în jerbe de viori ţipând
    nemărginirea unui gând
    cu măreţie ne’mpresoară
    în trupul ajurat mai scald
    decor solemn şi mă’nsenin
    în orga - pavăză de spleen –
    singurătăţii de smarald
    cum fraţii dioscuri tot vin
    povara chipului sihastru
    mă făţuie în alabastru
    drept veghe’n propriul destin.

    Făcură cort pe-aici drumeţii
    o vatră fumegândă iar
    şi nu pot şti din ce hotar
    îmbracă solzii dimineţii
    străfulger din imperiul ceţii
    şopteşte graiului amnar
    urcând vă dărui CALE’n DAR
    nou alfabet ivind; poeţii
    trecând pe urmă de mioare
    colnicul neumbrit străbat
    pe când sărută’n lung şi’n lat
    sfânt – ochiul soarelui răsare.

    Cărarea le-a pierit în pisc
    dincotro ghiara nevăzută
    artera gândului strămută
    cu năzuinţi de obelisc
    mai mulţi pictarăm vesel chip
    pe ridul florilor aprinse
    cupele bucuriei stinse
    antice burguri pe… nisip
    păscând cărări bătute harul
    - sub înţelegeţi… copitate -
    din răsărit spre înnoptate
    rotund i-au slobozit hotarul.

    Abia mai cutezăm un cort
    în lălăit de firoscoşi
    adie gândul „moşi pe groşi” -
    găsind potcoava de cal… mort
    în pânza vremii osebesc
    din sidefiul os, copita
    rămasă-n rânduri, ţintuit-a
    vioi condur împărătesc
    soborul tâmp, recugetând
    o reîmbracă’n măreţie…
    când râde mândra-mi poezie
    tăcerile cutremurând
    pe gânduri, saltu-mi pălăria
    din poala voastră, munţii mei
    o lume vă cobor din ei
    strivind în cutezări stihia

    Păduri de oase vegetale
    pe jepii goi în asfinţit
    prebătălii medievale
    ciudate armii de zenit
    o culme adumbrind mioare
    - cum pietricele sub cleştar
    par salbă de mărgele’n soare
    dând necuprinderii hotar -
    pe când, netulburat de moarte
    isvorul peste veacuri viu
    resorb suind această carte
    în asfinţitu-mi sângeriu…

    Pământ şi cer, fiinţa mea
    îmbrăţişează universul
    din stela fulgului de nea
    pe umeri largi mutându-mi versul
    Sfinţesc cuvântul de’nceput
    al adevărului sihastru
    sburând cu visele - din lut
    în: roşu, galben şi albastru
    spre curcubeu şoptind, tăcut
    sărutul ţintuindu-şi GLIA
    fiind lance, pavăză şi scut
    eternităţii’N ROMÂNIA.



    Tudor Diaconu, August 1968 - Iezer



    Mamei MARIA se dedică.


    … Din puzderie de vorbe mă’ntorsei aşa’ntr’o doară
    spre cuvinte aripate, rânduite să nu moară
    - judecăţi gata făcute - ce-adunară în proverbe
    toate florile gândirii, nemaipomenite jerbe
    de lumină şi culoare, apă vie din popor
    nici visam să’ntind condeiul înspre nemurirea lor.

    Intuiam nemărginirea din gândire, prins de sârg
    bănuindu-le ursita în umilul cărţii târg
    adunasem cutezanţă spre eternul demiurg:
    ciorna am citit-o’n grabă cărturarului Amurg…
    asculta, de-odată face ochii mari: „Citeşte rar!
    lasă-mi slobodă gândirea minunată”, aşa dar,
    recitându-i năzăreala, începui ca să-mi dau seama
    că minunea lor prin vreme am deprins-o de la mama
    până s’apuc drumul şcolii, nici văzâd abecedarul…
    micul şi iscoditorul copilaş urcase’n carul
    Mare, caii FOAIE-VERDE, au cuvintele peceţi
    într-un pălimar: clipita veşnicirii din poeţi
    odrăsleşte dintr’o searbă hora mare’ntre coperţi…

    Dacă mai greşesc vreo iotă, cititorule, mă ierţi.
    IO din asta nu-mi fac merit şi nici nu sunt neliniştit
    mai ales că stihuirea’n şase zile a ieşit
    şi cinci nopţi; vreo cinci decenii tot călcam prin oale sparte
    răsbătând printre opusculi cu pretenţie de arte
    despre care - crocomâţe - bimbirici - scriu serios
    ca pe-un MARCHIZET gândirea le-o brodez de-aici în jos…

    Observam în timp urzeala cu-adevăruri absolute
    lăsând altora să’ndruge câlţii’n vrute şi nevrute
    dintr’un zgreabăn; prind fuiorul din înţelepciunea mare
    năvălind în vorba veche cea mai sfântă exprimare
    readun în vorbe simple harul faptei pământeşti
    lăsând altora ghiocul şoaptei papagaliceşti
    pipetându-şi neputinţa, neavând nimic de spus
    numai zgomot de otgoane, ori piţigăiate’n sus
    ditirambe, diatribe inutile cu poveşti
    flendurind PERIFERIA LIMBII NOASTRE ROMÂNEŞTI!

    Scribălăi - mereu la modă - rumegând fonetic, muşcă
    hărmălaie de cuvinte, înăuntru fiind goi puşcă
    esbulifantascomagici, singuratici ca un hrib
    care vor să ne dospească limba’n foi de ţipirig
    o turmiţă de sălbatici, spumă’n valul fără rost
    care cred că POEZIA e bolborositul prost
    bieţi copişti porcari la ciurda de cuvinte ne’nţelese
    prăpădind pădurea’n claia lor de opere „alese”
    dumicându-şi buchiseala ignoranţelor dau zor
    tropii lor ajung pe deşte numărate la picior
    târnă vorbelor de clacă, odele de haşi pe caş
    sunt în horoscopul nostru turmele de poetaşi
    unu’nvaţă de la altul, râmăind în rânduri seci
    au citit trei cărţi în viaţă şi-au compus numai... treizeci!
    bietele efemeride, fără haz şi rost pe lume
    naşii epocii de aur: clasicii fără... postume!

    Vorba vie din proverbe’i pe’nţelesul tuturor
    în MEDALII ce gravează firea’ntregului popor
    au întrânsele dulceaţă şi lumină şi căldură
    iar în ultimă instanţă sunt FILOSOFIE pură.

    Măreţia stârpei noastre dintr’odată o s’apară
    UNICATUL e ACS-MUNDI, însăşi steaua mea polară
    retrăim cu bucurie NEMURIREA viului
    alungând din nepăsare faldurii pustiului
    în contrarii, isomorfic, necreatul şi concretul
    se cifrează într-un număr IVIND lumii ALFABETUL...

    Dispar graniţe şi triburi – toţi păstrându-şi partea lor
    unicat EXPERIENŢEI: fiica MUMII ARTELOR
    că doar una fu gândirea lumii, pururi creatoare
    nu era ETNIE’n lume, pân’a se forma popoare
    era totul o SFORŢARE înspre CERURI mai ales
    când spre cele NE’NŢELESE se ivi un ÎNŢELES;
    corbii se grupau în cete înspre negure şi ceţi
    în triada cunoscută: GEŢI - GETULI - şi MASAGEŢI!
    Boul APIS stea în frunte purta visului codalb
    răsărindu-ne’nţelesul basmului cu HARAP-ALB
    când tezaurul gândirii răspândi ca un nabab
    prin heraldice sigilii NEGRU-VODĂ-BASARAB...
    În SCRIPTURĂ vârsta lumii o’nsemnă precum văd eu
    pacea Domnului cu lumea: TRICOLORUL - CURCUBEU.
    Mai dintâi cântăm pri clerici înspre curţile crăieşti
    cu noi DUMNEZEU NOSTRU, la serbări împărăteşti
    şapte mii de ani în bezne, rând pe rând schimbând stăpânul...
    Calul literei – Pegasul, spre neant azvârle spânul
    că’n sfârşitul de mileniu roata strâmbă’n gând se frânge
    dăruim tribut gheenei furi de viduri şi de sândge
    împlinim porunca’ntreagă ce-a fost dată spre Iudei
    de Iisus: eternitatea cu balauri şi cu zmei
    ori cu PRÂSLEA IONICĂ cel uitat în cărţi de har
    şi’i întâiul nepereche, astăzi vi-le-aduc în dar...
    CARTEA cea ADEVĂRATĂ e’n nenumărate file
    cu’nceputuri în SALMOCSIS, altfel spus PRIMUL VASILE
    început în rândul sacru „BASILEOS” ici şi-aiurea
    e sămânâna din copacul care-mi odrăsli pădurea
    de’mpăraţi şi regi, mari preoţi ce-au clădit primul amvon
    în ADAM-CLISI, afla-vom legendarul IKAR.ON
    câte’n lună, câte’n stele trăind blândul ametist
    dăruind lumea căderii la picioarele lui CRIST
    ILIASUL nostru falnic vultur vremilor stăpân
    răstigni pe stâlpii vremii soarta graiului român
    ură galbenă e biciul că nu este, nici a fost
    ... a NEGA DUMNEZEIREA nu mai are nici un rost
    pe potecile ascunse piere fulgerul ateu
    într’o TEAPĂ care’n lume n’are nici un Dumnezeu
    revenirea printre oameni e prin foame şi jug greu...

    ... Rătăcind prin RAI perechea omenească GEMENII
    în ispită şi păcate rânduindu-şi semenii
    plopi de frunze’n licărire smulse palelor de vânt
    întruparea lor divină săvârşind-o în cuvânt
    taina legilor nescrise într-un semn vor dainui
    6,9, rânduiala: „pământ eşti, pământ vei fi”!
    Soare-i de’nceput IOM-ul, spre lumina cărui, trepte
    osândite’s în splendoare ochiul omenesc să’ndrepte
    unică zidire sfântă în ICOANA LUI HRISTOS
    ţărmuri binara cale: „CE E SUS ŞI CE E JOS”.
    Crucea braţelor întinse peste 9 mări şi ţări
    osebind stânga de dreapta - iat-o - vie peste zări
    ICSU’n razele piezişe adunat în vremuri noi
    în adaos ne arată: ÎNAINTE ŞI’NAPOI
    de pe când eternitatea’i pe’nţeles iar cerul cântă
    graiul omenesc în limba noastră UNICĂ ŞI SFÂNTĂ
    e a doua odrăzlire, care ne arată nouă
    UNA: LIMBA TA CEREASCĂ – graiuri 72...
    mai de când desprinse CERUL de zidirile din lut
    de pe-atunci şi omenirea are sigur un trecut
    dacă’i înţelegem sensul anagogic avem spor:
    FIUL OMULUI vorbeşte pe’nţelesul TUTUROR.
    ... SCRISUL s’a ivit anume, FACEREA prin semn s-a copt
    însemnată e’n hrisoave la 5.508;
    prin Pisanii şi Predanii în inscripţii, ca pe bani
    însumând şi era CRISTĂ, 7.500 ani
    ... s’or mira nespus bucherii-farisei, - în gând sărmani -,
    ce pun OMULUI în cârcă milioanele de ani
    chibiţite’n scoarţa Terrei: nepricepere de-un fel
    n’au luat în seamă scoarţa revolută’N CEREBEL
    nu ne fie de mirare că’n ateul lor abac
    măsurau zgura’n picioare, coţi, NU AURUL DIN CAP
    în muzeul lor adună: tibii ce văd, colţ sau dinte
    fără a lua în calcul mai întâi STROPUL DE MINTE
    care’n formele ciudate’i ANUL FACERII LA NOI
    - şapte mii cinci sute: anii se’mplinesc în ’92
    luna UNDREA lui Vasile, ziua 15, cum firescul
    când se revărsă spre lume astrul nostru EMINESCU.

    Gâlcevind povăţuirea fără sabie în teacă
    uluiţi băsnuitorii pân’la urmă or să tacă
    ne-au batjocorit trecutul în inscripţii încifrat
    SFINX şi OM, BABE, Troienii’n sfinte vârfuri de Carpat
    blestemata lor otravă piere’n calea Domnului:
    vor pieri cum piere ceaţa în vecia OMULUI.

    Frumuseţea lumii este Ordinul şi Ordinea
    UNU este Nefiinţa sublimat în: DA ori BA.
    TREI e UNU, M e 13, potrivit eternei legi
    în ternar de-acuma NODUL GORDIAN poţi să-l deslegi.
    Pentru PLATON DOI n’apare în străvechea’nţelepciune
    - DOIUL (Yod) e temelia lucrurilor foarte bune! -
    Cum au presupus valenţa DOI-ului au statuat:
    a’i păstra esenţa’nseamnă a’l pricepe la pătrat!
    Pretutindeni guvernează peste OM ca şi’n Olimp
    Sfântul TETRAGRAM, valoric, ordinea înseamnă TIMP.
    DOI YOD şi o bară’i ALEF - la’ndemâna tuturor
    - o spărtură cât de mică îţi scufundă un vapor.
    Când vezi că lipseşte DOAGA n’o ascunde nimănui
    Pegas a pierdut POTCOAVA având lipsă doar un... cu.i!
    Că, bag-samă, lumea noastră râde’n ciob de oală spartă
    geaba’n cărţi de’nţelepciune CERCETEZI a lumii hartă
    măsluită’i; Muma lumii ne şopteşte necurmat:
    OMUL când nu-şi are locul ESTE CA ŞI SUGRUMAT!
    Apă bei din oală ştirbă? Ai prieten vre’un olar?
    vezi? ... cuţitul bun nu şade niciodată la fierar.
    Demagogii’n savantâcuri derutează pe cei MARI
    astfel - una peste alta - pentru-un CUI pierduşi un CAR
    nu e simplu, blasfemia te aruncă în mirare:
    ieşi la pepeni PIERZÂND ÎNŞEŞI STELELE DIN CARUL MARE.
    Hic: Acs MUNDI! Raptul, falsul te-au dus FAPTELOR disjunct
    în gândire TOTDEAUNA să ai totul pus la PUNCT!
    ... într-o zi obişnuită mulţi prin ochi ţi se perindă
    totuşi, PUNCTUALITATEA’i invizibila oglindă
    ce’n esenţă’nsăilează VECHI gândiri împărăteşti:
    una e s’alergi aiurea, alta’i: LA TIMP SĂ SOSEŞTI!
    bunul simţ îţi porunceşte’n sâge: mai degrabă, DREPT e
    să aştepţi MICIND pe altul, decât el să te aştepte.
    CAPUL FIRII NASTRE’i UNU, deşi’s multe căpătâie
    şiru-i lung, dar cel din urmă UŞA trebuie să’ncuie:
    multe vin firesc PE URMĂ, numai TIMPUL nu’NTÂRZIE!
    Când prileju’i FAVORABIL, FIULUI în cap legi funda
    bună treabă să treci râul până ce nu vine unda
    aromind pe mal aiurea, căutând pe zare fald
    te îneci cu pruncu’n braţe: BATE FIERUL CÂT E CALD!
    E norocul ORB? Odată trece BABA cu colacii
    n’ai zărit-o? Nu mai vine. Îi urmează vârcolacii
    Patru sferturi, cu tămâie, smirnă geaba şi jertfelnic
    dacă n’ai ridicat pânza navei când fu vânt prielnic;
    legea FIRII PORUNCEŞTE să’nfloreşti ogoarele
    PRIMĂVARA; prinde coasa când apare soarele
    lasă fluturi fără aripi presăraţi pe bob de rouă
    scoală DISDEDIMINEAŢĂ, mergi la moară dacă plouă
    uită VORBELE DE CLACĂ ce te poartă’n zloată ţuţ
    cât mai harnic scoate apă cât găleata e la puţ
    tragele BINELE spre casă după MUNCĂ şi e BINE:
    când s’a copt e poama bună s’o culegi, nu bolbotine
    care sterpezi-vor dinţii lacomi, făcând vârf cămara
    argint viu să fii la treabă ca FURNICA, toată vara
    inima ţi se străvede numai ce’ţi privesc OGORUL
    coace pâinea vieţii tale cât fierbinte e cuptorul.
    N’aştepta la alţii mila, singur ţi-ai zvârlit norocul
    fă-ţi ULCIORUL PLIN când plouă, încălzeşte-te cât focul
    arde, drept suindu-şi fumul spre-ÎNALTUL seninului
    în CRISTELNIŢĂ odată vezi... norocul FINULUI!
    ...Altfel, ai trecut prin viaţă de o potrivă surd şi mut
    nu se mişcă roata morii’n APA CARE A TRECUT!
    Ţine seamă că norocul se’ntâlneşte doar o dată
    spinul crud dacă nu’nţeapă, n’are şansă niciodată
    geaba cauţi explicaţii, în zadar emiţi pretenţii
    când NU TE CUNOŞTI PE TINE, altora vrei să dai lecţii?!
    Te-ai trezit să admiri CERUL după ce l’a cuprins ceaţa?
    Munca ta să n’aibă preget, ACŢIUNE este viaţa
    în elan să n’ai oprelişti, gând curat voios te poarte
    că BIRUITORII’S TINERI şi ACTIVI până la moarte!
    Nu’i osândă! BUCURIE şi PLĂCERE este munca
    drumul vieţii e urcuşul DUMNEZEU ne-a dat porunca
    în sudoarea muncii tale’i s’ajungi OM ieşind din turmă
    OMU’i OM nu prin ce spune, ci PRIN CE-A LĂSAT în urmă
    SEMENILOR MOŞTENIRE, sporind ZESTREA TUTUROR
    oricum ar pieri, prin SEMENI va trăi în VIITOR:
    Asta’i TAINA LUI SALMOCSIS – tâlcul NEMURIRII lor!

    LENEŞUL juma’ de viaţă o petrece doar în somn
    din bondari la stup vreodată n’a ales ALBINA DOMN
    câine surd la vânătoare şi mereu visând la mure
    e clănţăul, vara toată blendăreşte prin pădure
    undiţa fără momeală niciodată n’a prins peşte
    cine vrea să aibă jimblă să şi-o are omeneşte
    altfel iarna ca la greier numai târtâit de burtă...
    dacă e puţină stofa, iese pelerine scurtă
    în sforţare permanentă e-un izvor de isteţime
    fie beciul plin cu varză, geaba daca n’ai grăsime
    dacă pleacă vânătorul tâmp, e vrednic de scatoalce
    fără câini la vânătoare?! fără iepuri se întoarce...

    Vorba DREAPTĂ la tot OMUL s’o asculţi pe îndelete
    de-ar fi NUMAI o FÂNTÂNĂ, lumea ar crăpa de sete
    nicidecum pricepi ESENŢA PERSONALITĂŢII mute
    piatra - chiar la fierărie, fără apă - NU ASCUTE
    străduinţă e NOROCUL şi’n lucrare bun stăpân e:
    ai plecat desculţ în CODRU? Culegi tot ciuperci bătrâne
    că e-o zicere străveche - cu-adevărul mână’n mână -
    doar NĂTÂNGUL vrea să lege NODUL c’o singură mână
    vede că’i alături drumul dar prin baltă vrea galop
    n’o s’ajungă prea departe călărind căluţul şchiop
    mintea zace’n colivie mersul vieţii monoton
    lipsa pulberii ransformă PUŞCA NOUĂ în... baston
    NU ARA ÎN BĂTĂTURA care nici n’a văzut plugul
    prinde boul de ureche când ai funia şi jugul
    lasă visurile tâmpe şi’nţelege, la adică
    nu poţi prinde peşte mare unde apa este mică
    nu se-aplaudă c’o mână oricât ai fi de voinic
    n’o să dovedeşti pădurea doar cu toporaşul mic
    iscusinţa vieţii’i una, nu te mai lua după muşte
    cine vrea să prindă VULPE îi trimite’n cale gâşte.
    Eşti pitic şi vrei să măsuri adâncimi de fluviu? Vai,
    e la fel cum ceaţa densă cu un simplu evantai
    vrei s’o’mprăştii, NEPUTINŢA va rămâne tot stăpână
    când prea scurtă e frânghia, nu scoţi apă din fântână.
    NOUTATE pare totul, pentru CINE NU CUNOAŞTE:
    BERZE dacă chemi la cină trebuie să cumperi BROAŞTE
    cruda şi cu nesărata sunt surori, acelaşi zorul
    mai ’nainte de concluzii cugeta cu binişorul
    altfel omul nu contează vechi metehne de’ţi rămase
    de la comunişti - UMBLARĂ CU CONCLUZIILE TRASE -
    din dosare... vrei FIERTURĂ şi n’ai pus capac la OALĂ?
    niciodată nu poţi prinde şarpele CU MÂNA GOALĂ!
    fără ghiare nici pisica nu se va urca în pom
    oricât de şcolit NEGHIOBUL tot nu va ajunge OM!

    Câine surd la vânătoare şi de rasă? Hop de fufă!
    n’o să-ţi înegreşti sprinceana numai cu gogoşi de tufă!
    Cu mănuşă toci mătasa? atunci meriţi şi ocara
    coşul gol nu’i cuib de soare; le-ai luat apa le-a stat MOARA
    Vrea să ţeasă fătă spată tot năvlegul, când fireşte
    chiar c’o Dunăre de apă n’o să poţi prăji un peşte
    cânţi pe-o coardă de vioară mereu lacom la pogace
    n’ai decât! Însă tigaia o suceşte cum îi place
    ăl de-o ţine strâns de coadă - e cu totul altceva
    având pâine şi cuţitul tai FELIA când ăi vrea!

    Sculptezi lemnul? tai surcele? aşchii când retezi pieziş
    face fluierul ca lumea cel umblat prin păpuriş
    de când ştiu, NECHIBZUINŢA nu a scos nimic de doftă;
    cine ţine oala’n braţe face supa după poftă
    COADA apără vulpoiul, dinţii îl hrănesc pe Lup
    orbul are ochii’n deget, Bourii în coarne rup
    mântuirea’i stă’n picioare Iepurelui, tăind culmea
    ... Tot ce întreprinzi în viaţă să DESĂVÂRŞEŞTI ca lumea
    sfinţind lege – de când lumea adevăr NEDESMINŢIT:
    fiecare om în viaţă are LOCUL RÂNDUIT
    cine caută găseşte, cine’şi bate capul află
    cine’ntreabă nu greşeşte... FOSTUL are ochi în ceafă
    fiind MIOPUL DEVENIRII, într-o lume de peltea
    CINE nu VREA când se poate, NU MAI POATE când... ar VREA!
    ... dă pe călător izmene - şi s’a încheiat iscoada
    când se zbârnâe de pureci, vulpea îşi trimite coada
    toate une par, la urmă le liseşte doar UN PIC
    păgubit că LEGEA FIRII n’o respecţi: NU ŞTII NIMIC!
    Agerimea e degeaba, mintea nu te-o mai salva
    viaţa este ACŢIUNE, NICIDECUM a... respira
    ca DEPLIN să fie totul, în şuviţe despicând
    tot ce’i NOU şi BUN pe lume se învaţă doar făcând
    mocofanii dorm ca oaia, zac în somnul lor chitic
    vorbe, vorbe şi iar vorbe, dă-le pace. Din nimic
    cotcodacul lor de LEBEZI duce drumul spre cerşit...
    tot ei fiind NEMULŢUMIŢII, sar în cale spre oricine
    văicărindu-se că’n viaţă tot mai mult li se cuvine
    cârcotaşii uită UNA: - încălzindu-şi ciorbele -
    ACŢIUNILE PLEDEAZĂ mai presus ca... VORBELE!
    Cum lucrează? lasă totul început la jumătate
    tot mereu vor baclavale ca să clefăie’n CETATE
    TREANCA-FLEANCA, mere acre – cum să nu-ţi vină să mori?!
    ei formează, regrupează, şleahta de... „sfătuitori”
    în „CE-AR FACE DAC’AR FACE” toţi clănţăii buni de gură
    mai toţi puşi pe pricopseală calcă LEGEA DIN NATURĂ:
    nu frunzişul pe cât FRUCTUL dă valoarea POMULUI
    ADEVĂRU’N ACŢIUNE ESTE CHIPUL OMULUI
    o ELITĂ mult deşartă îşi arată fudulia:
    numa’n apele stătute se ADUNĂ MURDĂRIA!

    Dacă’l înţelegi pe UNU, poţi reface cap de ţară:
    grinda nu este perete, nici o floare primăvară
    doar c’o piatră nu faci PODUL, geaba’i orişicât te-ai zbate
    mai pe scurt: FIINŢA ARE DOUĂ LATURI – faţă spate.
    Focul mic se stinge iute; D e GET, una la mână
    prin CU.vânt se’NCHIDE TAINA LITERII’N LIMBA ROMÂNĂ.
    cum e fapta şi răsplata pentru cine o’nţelege
    cine se’MPLINEŞTE’n muncă şi’N CINSTIRE va fi rege;
    lovind piatra iveşti focul, în lumina sa fierbinte
    urmăreşti făclia pururi în scânteia dinainte
    o sămânţă fu zidirea, arcul devenirii SEMN
    poruncind ca printre oameni totdeauna să fii demn
    ca o frunză ce doineşte’n multimilenarul POM
    OMUL BUN sfinţeşte locul, locul nicidecum pe om
    pentru tot ce-i DEVENIRE în urmaşi prezent vei fi
    stropul de ETERNITATE luminos în orice zi
    în lucrare cutezanţa îţi străluminează vatra
    dacă se rostogoleşte, muşchi de fel nu prinde piatra
    atunci LENEA şi’NDOIALA peste cuget nu te-apasă
    CHEIA întrebuinţată totdeauna e lucioasă!
    Porunceşte când ştii FACE, nu visa din cer găluşte
    se cam ştie că ÎN OALA CARE FIERBE NU CAD MUŞTE
    cum ştiinţă’nseamnă trudă fără preget, se cuvine
    să lucrezi şi pentru altul cum ai face pentru tine
    piatră, lemn, gândire’naltă când CIOPLEŞTI, sau POEZIE
    nu uita că nu există: DRUM UŞOR spre GEOMETRIE
    seamănă spre toţi IUBIRE, află merit tuturor
    UD pescarul e, vânează CINE’I IUTE DE PICIOR
    în coteţ câinele latră purecilor săi, sfârlează
    îi cam uită’n alergare, nici îi simte când vânează
    gând curat, inimă bună să ai, vorbă înţeleaptă:
    CUMPĂTUL e’n mâna stângă, hărnicia’n mâna dreaptă
    lucrul bun întotdeauna îţi aduce bucuria
    culcă-te gândind la muncă, scolă-te cu ciocârlia
    caută să afli lucruri ce progresului ţin hangul
    cât e marea sub FURTUNĂ marinarului vezi rangul;
    Calul bun nu cere pinteni, harnicul mereu sporeşte
    dacă’i râvna fără preget, CINSTEA o desăvârşeşte.

    Leneşul codrii visează, noaptea cai verzi pe pereţi
    oploşit în furtişaguri, ar vrea tot posmagi muieţi
    orice faptă cât de mică i se pare o povară
    magazia lui curată... plânge râsul de-astă vară
    găgăuţ sub plop şi sălcii pară mălăiaţă’şi vinde
    numai când va cădea CERUL, ciocârlii şi el va prinde
    NIMENI poate să-l îndrepte de la LEAGĂN pân’ la CRIPTĂ
    Speră tot din nori să cadă ciocârlia gata friptă.
    Ar fi primul la pomană, ghiară dublă, dinţi de fier
    rob poveştilor aşteaptă MANA să-i pice din cer
    nu-l găseşti când are treabă, ia-l mereu de unde nu’i!
    visând paseri rumenite în toţi parii gardului
    pentru lume e tot una c’ar fi leneş ori netot
    pân’ şi VULPII adormite nu’i cade nimic în bot...
    are spor numai la vorbă, iar la somn cade butuc
    numai foamea’l mai trezeşte hămesit, foame de lup,
    ne dă sfaturi PAPAGALUL - nu’i în toate nimic nou -
    împlinindu-se’n osânda de-a fi pân’ la urmă BOU.
    Să nu strici vreo creangă verde dacă-l duci la spânzurat
    petru mangosit ajunge ciotul pomului uscat...
    cum vrei a’nţelege TOTUL dacă nu’l ştii pe NIMIC?
    ÎNŢELEGI de ce întregul este parte din nimic?
    (calea poate fi în seva rădăcinii până’n SPIC...)

    N’astepta în cap să intre buchea prin coperta dură
    miezul n’o să-l poţi pricepe răsfoind - e: mură’n gură,
    sensul bun, profund e DARUL lăsat celor DEVOTAŢI
    păstrăvii nu se pot prinde purtând pantaloni uscaţi...
    vei răzbi o zi ori două, să mai afli n’are rost
    că NEGHINA’n grâu apare la SEMĂNĂTORUL prost.
    Omul de nimic din fire numai FLEACURI îţi arată
    cui îi place somnu’n POALE trece munte NICIODATĂ.
    Multe-ar fi de spus, doar UNA în concluzie mai zic:
    Spiritul cristalizează UMBRA’n veşnicul NIMIC.

    La cei mulţi altfel e lumea şi-o rămâne aşa cât VEACU.
    El cu mâinile mănâncă şi munceşte cu stomacul!
    Pentru orice lighioană imposibil să ai milă?
    spune STRUŢULUI să zboare şi-ţi răspunde - „Sunt cămilă!”
    vrei să-i pui povara’n cârcă? Nu se lasă încărcată:
    - „Pasăre sunt!” îţi va zice. Întrebările se gată...
    E la fel ca şi pescarul, despre care una-i bună:
    fiindcă-a fost o zi pe mare plasa şi-a uscat o lună
    e ulcior fără mânuşă, n’ai cum prinde patru laturi
    daţi trândavilor CHIAR MUNCA DESPRE CARE NE-AU DAT SFATURI
    haide să’nţărcăm limbutul, ca să-l ocolească PRUNCII
    nepoftit ar veni primul la ÎNMORMÂNTAREA MUNCII...
    gol la suflet, sec la minte, urâcios şi grosolan
    ne-a lăsat drept moştenire cugetarea de... GOLAN
    „mama’mpunge, fata trage acul” asta-au învăţat
    şi cu ei ÎNTREAGA ŢARĂ tragem barca pe uscat!
    ... Pulsul vremii bate pasul adevărului – Cetate
    calea’i una în esenţă: munca’nseamnă LIBERTATE
    e desprindere de vierme, OMULUI fiind ştiute
    rod în toate, lege vieţii ca şi prima lui virtute
    o comoară omenirii, mumă, tată, scump tezaur
    iar CUVINTELE’i îmbracă stropul spicului de aur.
    De aci silinţa noastră de-a spori ce’i sfânt în oameni
    cum ai semănat rodeşte în ogor sau prunc, ce sameni
    vei avea în toamna vieţii – după o NESCRISĂ LEGE
    corolarul devenirii e: CE-AI SEMĂNAT, CULEGE!

    Toamnele mereu adună truda verii în pătul
    semn e magazia plină că ai semănat destul
    de-a fost bună socoteala ai şi pâini şi mămăligi
    când paragină’i OGORUL, petreci iarna în... covrigi.
    A fost anul prost? N’o spune: grâu’i BUN ALĂTUREA
    - secerii să nu’ncerci zimţii peste holda altuia -
    geaba hoţul s’ar ascunde cu minciuna’n vălătuc
    fiindcă roada nemuncită suie capul pe... butuc
    nu te’ngăduie vecinul, crângul, pasărea, natura
    dacă traiul e hoţie şi munceşti numai cu... gura
    grâul, fructele, porumbul nu răzbesc prin buruieni
    lumea toată nu-i făcută de JOIENE şi Pireni.
    Era altfel? Ar fi vremea să vezi adevărul verde
    că până la urmă HOŢUL şi sămânţa lui o pierde
    nu mai poate fi stăpânul PLIMBĂREŢUL, vezi, belşugul
    se arată numai celor care l’au umblat cu plugul
    fără apă roata morii stând degeaba rugineşte
    dacă OMUL stă la umbră şi pământul se prosteşte
    regândim o pildă sacră din învăţătura cristă
    cu TALANTUL, sunt slugi rele, pământ leneş NU EXISTĂ.
    Răsplătirea o dă Toamna. Hărnicia să te cheme
    primăverile şi vara să te scoli cât mai devreme
    pildă vie ia albina ca şi truda la furnici
    adevărul este UNU strâns în stive mari şi mici.
    Venind iarna vei cunoaşte cam ce fel de om şi gazdă
    cine ară noaptea pierde pâine’n fiecare brazdă.
    Munca nu te oboseşte NEFIIND ROBUL, ci stăpânul
    de cum cântă ciocârlia în pământ să-şi afle sânul
    fierul plugului, albastrul zărilor în tine cântă
    şi auzi nemărginirea cerului, în brazda sfântă
    că-i un strop în simfonia de statornică lucrare.
    Tu, un om de rând - odată - ai suit în carul mare
    Calea Laptelui te-adună’n legendara epopee
    restul ţi-ai aflat în viaţă: MUNCA e a vieţii CHEIE.

    ... A greşi e’n firea noastră păcătoasă, pământească
    consemnează chiar SCRIPTURA „Nu e om să nu greşească”
    înţelege deci IERTAREA de păcate, nu’i clar, oare?
    se împiedică şi calul tot având patru picioare
    potcovit, pe luciul gheţii dintr’odată observi că
    oricât l’ai struni’n zăbale e un „L” şi-alunecă...
    un colind şopteşte’n treacăt serile de Moş Ajun
    căruţaşului prea ager i s’a rupt căruţa’n drum
    nu avea în el merinde, cât POVEŢE şi POVEŞTI
    toate strânse’n PARETMIA PĂTIMIRII OMENEŞTI
    totate-acestea’n graiul nostru nu se cheamă dobândeli
    de la alţii, şi nici sfatul de A’NVĂŢA DOAR DIN GREŞELI
    ştim mulţi oratori pe lume, începând cu DEMOSTENE
    în parabole, desigur, oricât s’ar umfla în pene,
    prin cuvinte firoscoase, tot rămâne fără vâslă
    limba i se’mpleticeşte către liniştea din pâslă
    alta este povestirea întâmplărilor: Centaur
    în dubleta TRUP şi SUFLET, ori celebrul MINO.TAUR
    IMON... e grozav şi arcul, şi oricât de nouă ţinta
    toată mintea nu-ţi sucească înspre ARBITRAR şi ceaţă
    fiindă sigur NU GREŞEŞTE CINE NU MAI E ÎN VIAŢĂ
    deci concludem foarte simplu că aevea înţelepţi
    sunt pe lume FERICIŢII DUŞI ÎN LUMEA CELOR DREPŢI
    pilda lor ne-ar putea duce la acelaşi înţeles
    cum ÎNOTĂTORII STRAŞNICI se îneacă tot mai des
    într-o scurtă perifrază adevărului acest
    comprimat: NICICÂND FRICOŞII n-au PIERIT SPRE EVEREST!
    sau, o altă paretmie, cu subtextul mai voalat:
    LENEŞII şi DOBITOCII au căzut cel mult din PAT.

    ... pârtie fac mediocri? drum bătut mereu au sursă
    din copac pică maimuţa, cade vânătoru’n cursă
    neputinţa nepăsării îşi dedică viaţa nulă
    că le DEGERĂ URECHEA strângând bani pentru căciulă
    toate de mai sus s’adună în învăţături prea scurte:
    după ce îţi arde casa abia sapi fântână’n curte
    paretmia mai cunoaşte: apoi MAREA – întâi VALUL
    geaba pui la grajd lăcata... după ce ţi-au furat CALUL.
    Spuză’s astăzi DIZIDENŢII, prin unghere faţă suptă
    ne arată... sunt MACHIAJE: n’au participat la LUPTĂ
    şleahtă de vampiri mai veche - cutezanţă de pitici
    plâng cu BUZUNARE PLINE JEFUIESC şi mari şi mici
    n’au riscat vreodată PIELEA... cât AU DAT O SEMNĂTURĂ
    iar de-acum groapa comună le-o da LINIŞTE LA GURĂ
    îi asculţi - scurmând GUNOIUL - fără nici un crezământ?
    aminteşte-le: EROII NU AU GLAS - sunt în mormânt.

    Se foiesc să gate CAŞII, tot spre RANGURI umflă rânza
    - inutil certăm motanii după ce-au terminat brânza -
    aştia mai dijmăresc viaţa - iei pe-un FRANC din ei un braţ
    iarăşi pasărea măiastră a ţipat căzând în laţ
    verosimil că vreunul şi din aripi a clipit
    CORBII doritori de sânge sunt sătui şi... au FUGIT
    n’aştepta vreo penitenţă - oricât ni s’ar vrea model
    LUPUL des îşi schimbă PĂRUL dar năravul e la fel
    TURMA tot pe-un FIR DE IARBĂ mărăcinilor dă lâna
    DUPĂ CE-AU MURIT COPIII, în zadar astupi fântâna
    e zadarnică SILINŢA - chiar de-o faci necontenit
    nu poţi sprijini c’o bârnă tot castelul coşcovit
    oricât au spoit isprava LEGITIMĂ - aer hâtru:
    vrei DREPTATE pentru peşte unde GUVERNEAZĂ LUTRUL??!
    drept aceea vor românii şi sfârşitul sforăriei
    sunt destui ce la brâu poartă numai cheia puşcăriei
    geaba pân’ la urmă-ţi pare rău că s’a’ntâmplat aşa
    CINE CURĂŢĂ LA CEAPĂ... sigur va şi lăcrima...
    SOARELE nu ne răsare că’i chemat din vârf de par
    de cocoş... cucurigatul din căinţă e’n zadar
    o fi bună POCĂINŢA, când cunoşti sudoarea pâinii
    nu sta OILOR ’nainte, cât în urmă - cum stau câinii
    priveghează la tot pasul dacă vrei să ai folos
    nu poţi BIRUI HAITICUL FĂRĂ CÂINE CREDINCIOS
    ce-au dorit? De-acum tot omul singur poate ca să vază:
    ca să lase toată STÂNA fără CÂINII EI DE PAZĂ...

    Viaţa’i ŞAH. La o mişcare bagatelizând omida
    ai pierdut. EA NU TE IARTĂ şi s’a terminat partida
    geaba bagi târziu de seamă: de la duşmani vrei clemenţa?
    a GREŞI e omeneşte – DIABOLIC persistenţa
    nu e pură întâmplare cât prilej de-amărăciune
    să izbeşti piatra cu capul tot mereu în rugăciune
    oricum fuse întâmplare TICLUITĂ cată’i rost
    mintea de pe urmă spune UNA: ai fost ORB sau PROST
    cum să mai ăstepţi scăparea folosind mintea de struţ?
    chiar când urma scapă turma ai căzut din lac în puţ
    de pe-acuma CONSECINŢA’i să alegi LUCRUL CURAT
    una e să te’ndrepţi SINGUR, alta să FII ÎNDREPTAT
    CA UN CUI; învăţătură: nu’i ruşine ca să pici
    în noroi, ruşine este CÂND NU VREI SĂ TE RIDICI
    poţi să rătăceşti prin lume multă vreme , de-ai GĂSIT
    calea dreaptă, pân’ la urmă: AI UMBLAT, n’ai rătăcit
    oricât va mima tristeţe duşmanul, spun tuturor
    numai VINOVATUL este pururea bănuitor
    puchinosul dă şi SFATURI, se consideră model
    BOUL, crede totdeauna CĂ TOŢI RUMEGĂ CA EL
    toată ciurda lor CURBISTĂ ne scandează graiul tern
    - nu e greu scria VERGILIU să cobori până’n AVERN
    vor fi ei vreodată sinceri? niciodată! Dă-le pace:
    trădătorul de când lumea: una ştie, una face
    contabilizezi aiurea treaba lumii? - tale-quale -
    TEAMĂ trebuie să-ţi fie DOAR DE PATIMILE TALE
    prea ne trecem cu vederea mici greşeli, nenumărate
    buzunarul pentru alţii e în faţă, cel din spate
    NI’L PĂSTRĂM CURAT, drept care, drumul e ÎNTORTOCHEAT
    dacă te-a izbit măciuca, geaba plângi îndoliat
    NU MAI CĂUTA DREPTATEA CELOR ARUNCAŢI ÎN TIBRU
    podul vieţii este UNU, geaba cauţi echilibru
    NU MURI DE GRIJA ALTOR, dă-le pace, se cuvine
    Să fii OM DE OMENIE, răspunzi NUMAI PENTRU TINE.

    ... A întrevedea Sfârşitul încă de la’ncepere
    într’o vorbă CA O MIE se cheamă PRICEPERE
    Bine’ntrezărind sfârşitul într’o filă de poveste
    nu lua omul cum APARE ci, în fondul său CUM ESTE
    n’asculta nici pâri, nici hulă, ETICHETA se străvede
    din două găleţi doar APA care e mai mare VEDE
    vrăbiile clipei cântă cucii gureşi o îngână
    geaba: tot PRIVIGHETOAREA peste cântec e stăpână
    OMU tace ca POPORUL, în răstimp deschide gura
    că doar focul din cuvinte pentru toate e măsura
    nu te’ncânte vorbăreţii - tot mereu privire sumbră
    fiindcă TURNURILE ’NALTE se măsoară după umbră
    chestiunile prea simple pe NEPUTINCIOŞI îi miră
    cerul nu’i lipsit de-albastru fiindcă ORBII nu’l admiră
    LAUDĂ interesată n’asculta nici pune’n ramă:
    AURUL nu poate scoate nici cum ZGOMOT DE ARAMĂ
    tactica OMISIUNII şi BATJOCURII îmi pare
    bună în pustiu - ici PERLA NU ARE NICI O VALOARE -
    pân’ la urmă şi’ntre oameni NUMELE o să’i răsune:
    dacă PEŞTELE e mare CHIAR ŞI OASELE SUNT BUNE!
    CORBII iarăşi dau târcoale, sticlesc ochii fiarelor
    şoimii îşi prevăd în taină ascuţirea ghiarelor
    peste tot minciuna cată peste viaţă să se’ntoarne
    Taurul MUGEŞTE iată, nu se măsură pe coarne
    mai de-aceea pân’ la urmă se sting toţi duşmanii, crapă
    cine are LUNTRE bună nu se sperie de apă
    dă-le pace, ce contează VEŞNICUL văitat de corb?
    MERITUL fără prudenţă este BIDIVIUL ORB.
    OMUL prea modest dar harnic, mai de preţ îmi pare mie
    drept MĂGAR purtând samarul, decât LEUL ce sfâşie
    în pricepere e drumul bun şi scurt, nu bate colbul
    nu cărare peste creste, drum bătut preferă orbul
    Tu să-l înţelegi pe UNU, cum era de presupus
    - chiar prin coşurile stâmbe fumul suie drept în sus;
    ia-o după’mprejurare dacă nu vrei să creşti iarba
    când e capul în pericol mai degrabă retezi barba
    ce folos că ai dreptate şi DE NIMENI AUZITĂ?
    mândră-i sabia lucioasă, dar mai cruntă’i ascuţită
    să’nţelegi cu prisosinţă a martirilor GREA SALBĂ
    ... deseori călăul schimbă lână LAIE’n lână ALBĂ.
    pildă fuse LĂPUŞNEANU cu făţarnicii AGAPEI
    stau la fund MĂRGĂRITARE, mortăciuni de-asupra apei.

    Dacă rânduiala’i VECHE, foştii vor avea folosul
    din măduvă, iar PROSTIMEA trebuie să spargă osul
    nu vedeţi deosebirea dintre TICĂLOŞI şi OM?
    ăia ce-au zăcut la umbră, iată’i căţăraţi în POM
    cât de bună e prăjina dintr’odată, pe senin
    să’i vedem cum mai coboară tot mereu cu sânul PLIN?!
    părăsind HOMINIZAREA urâciunii omeneşti
    trageţi clopotele toate’n irealele poveşti
    de frăţie, libertate şi dreptate... nu’i clar oare?
    PISICA nu prinde şoareci CU PAPUCII ÎN PICIOARE!
    şi-ar mai fi o vorbă mare cu sclipiri de peruzea:
    ieslea către BOU n’aleargă, FUGE BOUL după ea.
    ţi-e fântâna nesecată, limpede cum alta nu’i?
    dar sudorile din sapă SĂDESC APA PUŢULUI
    sec dacă ajunge râul în zadar te-ai descălţat
    şi’n coteţ de câini parfumul tot mereu ai căutat
    a fost pierdere de vreme ori speranţă inutilă
    să faci găuri noi în sveitzer, în nisip sădind zambilă,
    ca ul LEU să’nchei LUCRAREA bine întocmită, iată,
    ACUM duce înainte, MAI APOI, spre niciodată
    pe-ăl de spune LAS’ PE MÂINE să-l alungi necontenit
    că’i mereu fără de roade, înţelege, în sfârşit
    ci urmează doar povaţă din SCRIPTURĂ drept poruncă:
    Pomul bun rodeşte bine, OMUL NUMAI DUPĂ MUNCĂ
    UNTDELEMN de-asupra apei se ridică necurmat:
    să PREFERI PÂINEA MUNCITĂ COZONACULUI FURAT!

    Rostul OMULUI e unu într-o singură poruncă:
    PRIN SUDOAREA FRUNŢII TALE să ai cinste după muncă
    Ea alungă nepăsarea, plictiselile şi boala
    muma mumelor ştiinţei este sigur numai ŞCOALA
    peste vremi în vers şi cântec împlinirii duce trena
    PREFERI pânza Penelopei decât dansul cu HELENA,
    pas cu pas porneşte singur spre-adevărul nezărit
    Broasca’n PARADOX întrece iepurele adormit;
    iată MIEZUL CUGETĂRII adevărului din MIT!
    că lumina’nţelepciunii s’a ivit sticlind pe vetre:
    nu’i făcut muntele numai ca să ne... bătem cu pietre
    numai ca să’nveţi lătratul ai nevoie şi de câine?
    pune umărul la treabă ca să dărui ţării pâine
    să-ţi găseşti în lume SENSUL în folosul TUTUROR
    OMUL este ZEU prin muncă, aripa e pentru zbor
    capul n’o s’ajungă coadă, oricât de zmintit e planul
    dacă nu poţi TIVI AUR, bate zdravăn cu ciocanul
    ... la tot pasul vezi clănţăii, cum din PLOPUL cel voinic
    tot cioplindu’l în NEŞTIRE scot din arbore... otic!
    ca’n poveştile lui CREANGĂ e celebrul SFÂRÂIAC:
    strică lemnul, strică bronzul ori HÂRTIA? TOT UN DRAC!
    sus în ranguri, la tot pasul, dai de DOMNII PAPĂ-LAPTE
    lungi în vorbe poleite, mici la suflet, ZERO’N FAPTE
    cum CANGRENA lor e una, peste şleahta de nătângi
    furtul şi OBRĂZNICIA’s corolarul mâinii stângi
    leii din carton şi urşii cu picioarele de lut
    de-i priveşti cu stăruinţă uneori te lasă mut
    ca omizile rod creanga ta de aur, postomol
    n’ai văzut mereu prin lanuri pai înalt cu spicul gol?
    Titluri unul peste altul poartă gozul de nimic
    o concluzie se cere: să începem de la SPIC.


    Complezenţi în mârşăvie tăvălită prin venin
    asta ni-i SUPRASTRUCTURA HORN ÎNALT la foc puţin
    nici mormintele n’acopăr crimele fără de pată
    ieri şi azi GĂINA OARBĂ drumul altora arată
    iubitori între jigodii, orătănii mari şi mici
    crescătorii de palavre şi dresorii de pisici
    geaba le-am simţit prostia la pomeni şi la disecţii
    în AURA SACRA FAMES, porcii dau MINERVEI lecţii
    poate-ar trebui ştiută aspra vremilor povaţă
    cine bâjbâie prin arte tot mereu pe alţii’nvaţă
    geaba’i trâmbiţi adevărul, ce pricepe gură-cască?!
    de cum lumea, pe mut SURDUL îl învaţă să vorbească
    culţi de nu le’ncape’n piele cărţulia de nimic
    au ograda artei CUSCRĂ şi cultivă arpagic
    şleahta de lingăi slugarnici în biblioteci au barul
    piţipoancelor, când moartea le-a citit şi lor ziarul
    glojdărind filosofează, dorm în perne cu şezutul
    locul lor e unde IAPA şi-a pierdut odată MUTU...

    Să le spui de’nvăţătura însumată de LICORN?
    nu e vânător tot omul numai c’a suflat în corn
    oricât de fălos, FLECARUL e un biet cârpaci, atât;
    bucătarul bun nu poartă cuţit lung mereu la gât
    greieri ţârâind într’una nu simt cântului povara
    nu e cântăreţ oricine fiindcă zdrăngăne chitara
    costumaţia jocheul tăvăleşte’n primul HOP
    ar fi călăreţ de-ar ştire: trap şi dansuri şi galop
    n’ar fi vinovat spun unii, când îşi frânge gătul CALUL
    cum nu-i cântăreţ tot insul care umblă cu CAVALUL
    şirul lung şi tâmp ajunge numai oale şi ulcele
    cum nu e FIERAR oricine care poartă şorţ din piele
    să-i priveşti de la distanţă INTUIND al lor pericol:
    se screm munţii, iar la urmă nasc un şoricel ridicol
    cotcodacii ieri făcură dintr’o baltă PARADIS
    mâna la cântat e bună, glasul aspru pentru scris
    puchinoşi până la moarte, stâlpul e acelaş „bade”
    după ce-a căzut umbrarul, toată viermuiala cade
    viţeluşii ARTEI PURE, slujitorii unei vaci...
    ... până’n vârf IEDERA suie sprijinită pe copaci
    Au pierit albine’n roiuri, şi pe flori ca şi pe nalbe
    VACA BOTEZATĂ ALBĂ are sigur pete albe.

    Nu lua catâri în cârcă, în privelişti trecătoare
    măgăruşul PUS LA STEAŞINI trebuie să şi coboare
    cobzăritul cu BUHAIUL vremea’i să se-astâmpere
    cine vrea să poarte BARBĂ pieptene să-şi cumpere!
    IDOLII – stafii sunt astăzi sub pământ supuşi de moarte.
    I-a învins IISUSUL veşnic, pâinea vieţii să ne-o poarte
    după negura ateie DUHUL NEAMULUI se-arată:
    „De mortui nisi bene?” e o vorbă de-altădată
    defilează strada mare CRIMINALI şi VENETICI
    care-aveau sub ei armata de slugoi şi pricolici
    toate bune şi frumoase - dar ATENŢIE, de fapt
    schimbul doi e tot o şleahtă – CÂRMUITĂ TOT DE RAPT!
    toţi ce ieri muşcau din LINGURI, precupeţii, TOT PUROIUL
    schimbând STELELE PE CRUCE joacă-n voie ţonţoroiul
    HIENE şi CĂPUŞI de-o teapă – toţi cu numele schimbate
    sunt SOLIŞTI în corul public - DORULUI DE LIBERTATE
    bramburind prin ape tulburi haita asta de pripas
    s-a făcut stăpână’n ţară FURÂND tot ce-a mai rămas
    barbişonii sunt la modă - nu le fie de deochi
    cei care-şi iubiră ţara cât IUBIM NOI SAREA’N ochi
    ne dau sfaturi, ne scriu LEGE şi la gură făcând spume
    cu poveşti imaginate, CIOPÂRŢESC şi noua lume
    minţi de gâşte şi de iepuri din puzderie de CURCI
    ne-au găsit model TOMBUKTU, ca să nu vorbim de turci
    tot implementând în limbă vorbe seci grele’n auz
    gogoneală fratricidă cu nisipul andaluz
    petrec România’n jafuri şi ocară’mpărăteşte
    urâciunea li se vede, pân’or şterge-o englezeşte
    că’n tradiţie se spune şi UN ADEVĂR STĂPÂN e:
    haita jafului dispare – GENIUL NEAMULUI RĂMÂNE!

    ... Către piscu’nţelepciunii viaţa bună să te poarte
    Înspre ÎNŢELEPŢI, căci GENIUL ne vorbeşte peste moarte
    EMINESCU - ODOBLEJA - CANTEMIR din infinit
    şi BRÂNCUŞI ca şi ENESCU niciodată n-au murit
    geaba şi-au ciulit urechea cei cu roluri de pândar
    apa îşi revine’n matcă: TOT CE E PERFECT E RAR!
    numai geniul suie’n icnet creştetul Olimpului
    căci perfecţiunea are meşter: MUMA TIMPULUI
    geaba gâgâiala tâmpă a crezut c’o să-i îngroape
    PEŞTELE nu vieţuieşte numa’n limpezile ape
    nefiind BERBEC în frunte turma merge după ţap
    Vulturul şi LEUL iată’i: zările abia’i încap
    neputând ţânţarii vremii DUHUL NEAMULUI să’mpuşte:
    o ALBINĂ-MATCĂ’i sigur mai presus de-un sac de muşte!
    Revin basmele ’nţelesuri cu ILEANA COSÂNZEANA
    ce zăreşte ochiul minţii nici a bănuit sprinceana
    incomod apare GENIUL în sublima sa mândrie:
    că aşa’i croită lumea, CUM A FOST MEREU SĂ FIE!

    ... Geaba’i spiritul de turmă MIERTE FIERTE şi MINUNI
    geniul e UNICITATEA, restul numai oameni buni
    geniul e DESĂVÂRŞIREA OMENIRII’NTREGI PRIN MUNCĂ
    pe când restul: genă seacă NU PRODUCE CÂT MĂNÂNCĂ
    până se „orientează” ce să facă, nu-i mirare
    au şi terminat cămara arvunind munţii de sare
    nesăratele lor prafuri umbră’s palelor de vânt
    tropăială – tura-vura CA DE MORT FĂRĂ MORMÂNT
    care’i stânga, care’i dreapta? viitor dau în chirie...
    geniul întruchipează INUMANA ENERGIE
    care nu se mulţumeşte cu ce face, ar vrea încă
    să dărâme munţii vineţi, pieptul propriu fiind stâncă
    în neliniştea lui TOTUL e un strop din veşnicie
    ştie tot ce-a fost în urmă ca să vadă ce-o să fie
    îndemic se recunoaşte peste vreme, mai încoace:
    când e pintenat cocoşul cântă sigur din găoace
    nu cu tona peştişoru’i cântărit, când fără preţ
    e dulceaţa cărnii sale, glasul VIERSULUI MĂREŢ
    afli la privighetoare, nu la cioară sau la buhă
    tu, priveşte-le sămânţa, nu’ncuiba gogoşi de tufă
    ODRĂZLIRE’i visul tainic, e la fel întotdeauna
    un mic nour poate-ascunde CLIPEI soarele şi luna
    mic ardeiul? dar sămânţa de-o pricepi vei şti îndată
    cât de mic PRUNCUŢUL este, vremea îl aşează tată
    tâlc al marilor răspunsuri, pruncul e ca şi FEMEIA
    poarta de oţel ascultă clinchetul ce’i spune cheia
    întelege-vei desigur şi mai simplu româneşte:
    aluatul cât un sâmbur toată coca o dospeşte
    toate cheile ştiinţei nu pot sta’ntr’o cingătoare
    nu ajunge’n toată valea chiar şi soarele de’i soare!

    Deci privirea-ţi fie una înainte şi ’napoi
    chiar HERCULE’i biruitul dacă duşmanii sunt doi
    ia’i pe rând la judecată, n’aştepta s’apară’n bandă
    nu vei prinde niciodată toate florile’n ghirlandă
    mulţi viteji în vorbe, iată DUPĂ LUPTĂ iau cuvântul
    ştiu să navigheze’n mare după ce NU BATE VÂNTUL
    sfaturi multe nesărate dau de mama focului
    campionii sunt CUR.banii din afara jocului...

    După ce a stat furtuna tot năzgâmbu’i bun cârmaci
    a şi pus mâna pe vâsle clefăind la cozonaci
    îi priveşti şi cazi pe gânduri ţipând lumii ALELEI!!!
    toţi care n’au fost în luptă, ca prin farmec, paralei
    rătutesc urechea bleagă năpădită de străini
    patrihoţi: prin sita ploii cară apă la găini
    care mai de care’n lupta câştigată se dau breji
    cum a dispărut duşmanul EI SUNT OASTEA DE VITEJI
    teamă am că pân’ la urmă îi va părăsi norocul
    cât AR FI APA DE’NCINSĂ PÂN’ LA URMĂ STINGE FOCUL
    să-i îndepărtăm cu grijă, nu de-odată, alelui!
    dar atenţie, CHIAR FIRUL DE PĂR ARE UMBRA LUI!

    ... le vorbeşte de OFUL ţării când se bat pe baclavale?!
    nu’i lemn verde să nu ardă printre lacrimile tale
    cooperativa ALAIUL ne-a lăsat în dar gunoi
    schimbând rolul fariseic, s’ar vrea iarăşi OAMENI NOI...
    ca şi râma’n băligare trec de-a surda mari şi mici
    cocoşeii trandafirul năpădesc printre furnici
    privegează’i îndeobşte şi pe soare şi pe ploi
    LOTUSUL alb înfloreşte chiar în balta cu noroi
    toţi expârţii, simbriaşii azi ne reexplică arte
    de istov, ciocane frânte vor şi nicovale sparte
    se împroaşcă unu-pe-altul balaoacheş şi bălan:
    NICOVALA VREMII NOASTRE nu se teme de ciocan!
    Drept urmare se cuvine să le spunem Bună pace
    unde soarele s’arată umbrele încep să joace
    şi dansează’n obiceiuri de aiurea sau de-aici
    stele nu pălesc din teama că’s numite LICURICI
    în cuvântul sfât petrece-ţi clipa ta de muritor
    faima este zdreanţa clipei, MERITUL NEPIERITOR!
    A vorbi de’nţelepciune din afară? e, cum ştiu
    a umbla în văzul lumii ca un mort fără sicriu
    CU.GET-ul din pragul vieţii îl percepe-vom c’ar şti
    duhul nemuririi noastre peste-atâtea tâlhării
    sănătatea este’n trupuri ECHILIBRUL mult râvnit
    când înţelepciune’n suflet Dumnezeu ne-a rânduit.
    Drept urmare, dacă lumea vrea să cânte pe vechi strune
    stai de-o parte şi’n tăcere ai să vezi înţelepciune
    nu fă vorbelor risipă din beţie de cuvinte
    zică altul tot ce’i place, fii mereu cu luare-aminte,
    în răspunsuri liniştite spune păsul până sus
    şi deprinde-te tăcerii când nimic nu-i nou de spus
    nu meşteşugi gândirea spune totul scurt şi clar
    dăruind sticlire’n cuget zâmbetului nenufar,
    nu rânji nicicum ironic, cât ne-au învăţăt părinţii:
    PROSTUL NU ŞTIE SĂ RÂDĂ – îşi arată numai dinţii
    chicoteşte ca guzganul, din orice ridică surlă
    e acelaşi în tristeţe - nu ştie să plângă: urlă.
    ... amuzat de toate cele, după cum se şi cuvine
    stăpâneşte-ţi cât se poate RÂSUL PLÂNSULUI DIN TINE!
    geaba sare musca’n geamuri căutându-şi echilibru
    când tembelul şi naivul sunt de-un soi, acel calibru
    ce’i făleşte’n VIJELIA diplomelor din dulap
    toată’nţelepciunea lumii cred c’o ţin la ei în cap
    nu le-o spune chiar în glumă, când le-aşează toate’n ramă:
    osebiţi de toată lumea PROŞTI CU DIPLOMĂ SE CHEAMĂ.
    neputinţa e din faşă nu poate să te deprime:
    au inteligenţă ochii, dar nu pot să se exprime.

    ... Deocheat de neputinţa de-a fi floarea unui cui
    dintr-o latură prinzi gândul, deci GÂNDEŞTE TOT CE SPUI
    nu te repezi la sfaturi ca să dai la fitecare
    nu te supere vecinul c’A GÂNDIT CU VOCE TARE...
    n’o să reuşeşti vreodată peste-a neputinţei laturi
    prin dovada străduinţei toată turma lor să saturi
    ne zâmbesc din garduri OIŞTI ale unor învăţaţi
    care-au fost mai totdeauna de mulţime lăudaţi
    ce’mpleteau în hazul public tot dezmăţul cu minciuna
    poţi şti multe... NU’I ŞTIUTUL CU ÎNTELEPCIUNEA UNA!
    tobă dacă-ai fi de carte când nu te-ai născut cu har
    diploma e PREŢUIREA FLORII’N FRUNTE DE MĂGAR,
    că, precum Iedera urcă noi spirale până’n plop
    toată truda’i inutilă pe’năuntru fiind... SOC
    geaba vorba ticluită spre mulţime’ţi umflă pieptul
    sare’n ochi înfumurarea, nu mai face pe deşteptul
    geaba e bolboroseala din izvoare cursă’n râu
    spicul faptei e răspunsul FIECĂRUI BOB DE GRÂU
    că, oriunde’l duce pasul, şi oricum ar fi descris
    orice vrea să spună lumii ÎNŢELEPTUL e CONCIS.

    UNU e cărarea minţii pân’ la cel mai ’nalt Olimp
    e dimensiunea patru, e cristalul vremii - TIMP
    îmbinând gândirea calmă cu iubirea şi prudenţa
    vei avea înţelepciune ascuţind inteligenţa
    nu fii trist dacă-ţi arată lumea faţa’i trecătoare
    jubilează în FIINŢA CARE PURUREA NU MOARE
    văzând javrele’n ciubucuri cum aleargă după rang
    într-o vorbă ţintuieşte-i în imaginarul ştreang
    insectar e cimitirul şters cu singularul ţel
    egoist, când ÎNŢELEPTUL NU TRĂIEŞTE PENTRU EL.
    şi vei întelege poate că’n tăcutul ţintirim
    GENIU-ADEVĂRAT ŞI VEŞNIC E POETUL ANONIM.

    ... uşurinţa exprimării’n a lucra şi a gândi
    BACON dărui lui HAMLET prin: A FI or A NU FI
    - oază sfântă în izvorul neştiut nici sus nici jos
    fiindcă înfloreşte TRUPUL numai sufletul frumos
    iată că, privind la toate poţi pricepe îndelung
    capul este tot deasupra, gâtul cât ar fi de lung
    şi ades, închipuirea topind marginile ceţii:
    POEZIA SE RESPIRĂ FIIND ARBORELE VIEŢII
    a poetului gândire este singura ce poate
    să ne-arate devenirea duhului de peste toate
    viaţa’l dăruie mulţimii cum parfumul ei dă floarea
    tuturor apare tânăr, EL POETUL e candoarea
    nebăgat de alţii’n seamă trece marginile zării
    cununat cu viitorul e mărgean în fruntea ţării
    în metafore sublime viitorul ni’l ascunde
    strajă vremii de cum lumea, fără graniţe pătrunde
    prin primejdie e tandru şi rămâne sie-şi teafăr
    să relumineze taina neştiutului luceafăr
    cutezanţa sa unică nu e-o clipă trecătoare
    împlinit A FI e vesel chiar în clipa’n care moare
    cunoscând nemărginirea rază sfântă e din soare
    ca şi pasărea prin crânguri, zboară cântecul senin
    7.7.7 este împlinitul său destin...

    ... Geaba-şi zuruie arginţii cei din jur, tot OMU vede
    fericirea este una, graiul neamului străvede
    pretutindeni destinează strălucirea într’un rând
    pasul lui pornind aevea din prăpastia de gând
    nu’l putem cuprinde’n minte, câte n’ar mai fi de spus?
    dar icoana lui rămâne FIUL OMULUI IISUS.
    ... Pune capul jos în pernă când e treba terminată
    somn odihnitor, aiurea zace tâmpul viaţa toată
    odihnind prin altă muncă nu vei şti ce’i boala grea
    doară lenea prelungită decât boala mai rea
    vestejit aleargă insul tot într’una după tihnă
    brambureala lui de muscă nu se va numi odihnă
    cine mişcă tot mai pişcă, cine şade coada’i cade
    să sfârşim cu nesărată că-i a tuturor moşia
    ziua clănţăne NEVRUTE, seara’l prinde hărnicia
    cocoţaţii umblând creanga, nepriceperea’i veghează
    munca toate le gândeşte, lenea numai le visează
    auzind de muncă BLEGUL peste tot găseşte preget
    harnicul e’n vârf de munte, până el să mişte deget
    viaţa şi-o tot rânduieşte doar în ticuri şi bonton
    TRUDITORII mor la uşa de spitale, în salon
    porcii se întrec cu viermii, colcăind se’mperechează
    zăcând să-şi lungească viaţa puturosul şi-o scurtează
    de la plug ori la unelte pân’ la truda de savant
    gigantismul dăruirii din om face elefant
    dragostea spre biruinţă la izbândă pune roate
    pentru AGERI niciodată nu există NU SE POATE
    pânza ochilor păianjeni nu se lasă peste gene
    PLICTISEALA, NEPĂSAREA a intrat în om prin lene
    în comun munca e bună, dar din ea cine s’adapă?
    că măgarul cară vinul din butoaie dar... bea apă
    prea grozav ar fi DREPTATEA către om a se întoarce!
    poartă stofa cea mai bună nu acel care o TOARCE!!!
    Răutatea şi Prostia’s COALIŢIE, te’mpunge
    nu plugarul, muncitorul, cât străinul care’i mulge
    şiretenia comerţu’i, cei mulţi ZERUL, ei smântâna
    UNU’nvârte PROTOCOLUL? ALTUL... dărăceşte lâna
    când hoţia e în floare NEPRICEPEREA’I model
    unul face flori la scaun, altu’i cocoţat pe el
    ba, s’alege truditorul tot cu vorbe de ocară
    bună este pâinea albă, dar nu toţi pământul ară...
    Mai de-aceea sărăcia îşi adună’n gând sărmanii
    URSUL joacă pe jăratec, iar ursarul strânge banii...

    Cum se poate? Nu se poate! Foarte simplu, cum vedeţi:
    cară zahărul cămila şi mănâncă doar scaieţi,
    că, DUMICĂ şi MĂNÂNCĂ nu-i acelaş, vezi colea:
    a făcut ALBINA miere, însă n’o mănâncă ea...

    ... Fapta rea n’o poţi ascunde precum speră cel nemernic
    - cu cât vrei s’astâmperi focul se aprinde mai puternic -
    zace’n pântecele vremii răul, se dospeşte bine
    şi e BUMERANG, la urmă te izbeşte chiar pe tine
    BINELE nu-i totdeauna răsplătit ca în poveşti:
    pe cine nu laşi să moară NU TE LASĂ SĂ TRĂIEŞTI!
    făr’delegea nu e LEGE! Dar nu ştii de ce şi cum:
    fiind cinstit să nu ai grijă - nu faci foc, nu iese fum
    că’i o vorbă românească ce din început răsună
    după faptă şi răsplată, SEMENI VÂNT – CULEGI FURTUNĂ.
    Deci gândeşte orice faptă, bob cu bob de la’nceput
    ieşi din plapuma pufoasă şi DORMI CUM ŢI-AI AŞTERNUT!
    Drept urmare, VORBA, FAPTA firul nevăzut o ţine
    - dacă fructele sunt coapte, PARA cade de la sine
    astfel presimţirea, teama te adună în sughiţ:
    cum ai arncat găluşca, pân’ la urmă TU O’NGHIŢI!
    oricum săvârşeşti greşala din prostie ori din ură
    nu uita că legea’i una: măsură pentru măsură
    nu e nouă, nu e veche, că de mii de ani încoace
    cine s’a vârât în horă, musai trebuie să joace
    le-ai aflat la toate scuză şi te crezi curat, de cretă?
    cum nu ştii de ouă sparte când înfuleci doar omletă?
    vorbele nu mai ajută... c’o fi, c’o păţi, şi dacă
    ... ţi-a pus altul capra’n spate... în curând vei duce vacă...
    geaba ai conduri de aur, ca şi ciucurii la bete
    apele de’s tulburate, bei ce-o fi FĂRĂ DE SETE
    nu-i mai bună libertatea în suman, căciulă, cioareci?
    te faci ghem ca o pisică? în curând vei prinde şoareci
    în picioare cazi odată, lumea nu’i din ciungi şi orbi
    nu-i scăpare, firea ştie: înspre hoituri vin şi corbi
    drept aceea se cuvine vezi cu cine te’nsoţeşti
    nu poţi să atingi mocirla fără să te murdăreşti
    nu lăsa onoarea’n cumpeni de necinste şi nu tinde
    spre dezmăţ, doarme pe paie cine singur patu’şi vinde
    E PRINCIPIU, nu e vorba de’ntâmplare sau noroc:
    la’nceput înghite FUMUL cine vrea să-aţâţe foc
    fugi de pleaşcă şi minciună, CÂT MUNCEŞTI SĂ-ŢI FIE HRANA
    cine nu vânează ursul n’are cum să’i vândă blana
    vei fi fost cinstit odată, e doar vorbă de paradă
    NU AR EXISTA NICI URME DACĂ N’AR FI FOST ZĂPADĂ!
    dac’ai măcinat palavre geaba mături curtea morii
    încotro va bate vântul acolo aleargă norii
    nu da cinstea pe ruşine, fii la locul tău, iar dacă
    ai greşit numai odată ţii de coarne, ţii de vacă
    creşte-ţi pruncii cu iubire, nu le fie de deochi
    numai chiorul toată viaţa are milă pentru ochi!
    că boieri au fost strămoşii, sau oieri? iar faci paradă:
    pentru ORB ce mai contează că părinţii pot să vadă?
    Bizuie-te doar pe tine şi’n ÎNDEMÂNARE’ncins
    peste faldurii CREDINŢEI vei fi sigur de ne’nvins.
    Da, CREDINŢA mută munţii dinspre zarişte de tină
    când vezi soarele aproape în privelişti de lumină
    că’i de presupus, urmaşul - MOŞTENIND CE-I BUN ÎN TATĂ
    să’l sporească în PRECIZII, nu să’i caute săgeată
    să priveşti acerba luptă de pe cer la zburătoare:
    VULTURUL NU POATE MERGE PENTRU CĂ ŞTIE SĂ ZBOARE!
    deci, deschide ochii minţii NEVĂZUTULUI ce este
    despre care, altădată vom mai spune o poveste...
    ... Ca să poţi pricepe OMU, îndelung priveşte’i JURU:
    suie’n vârf, altfel se cheamă A CĂRA APA CU CIURUL.
    ... pe vreun muşuroi cocoşul ni s’arată mândru tare
    pe cioc iese pricopseala de-a turna apă în... MARE
    terminând cucurigatul chiar în vârful parului
    ca un om vei pune boii fix... în urma carului
    socotindu-i hărmălaia MIT sau GÂNDURI, aşadar
    de’l urmezi, mai toată viaţa CAUŢI LÂNA LA MĂGAR!
    De 50 de ani năzgâmbii utopiilor ţin trena
    spre izbânda lor finală: ADUC BUFNIŢE’N ATHENA!
    ... dă-le pace, e tot una, de la ei n’alegi nimic
    lângă dânşii în NEŞTIRE treieri paie fără spic.
    Ei nu ştiu nici răsăritul, nici apusul sfânt de soare
    se mândresc cu ce-o să fie când nu vor mai fi popoare
    sunt extremele la modă şi-şi dau mâna în dovleacul
    ce-ţi comandă TOTDEAUNA SĂ SPARGI PIETRELE CU CAPUL!
    Totul fuse halandala, mintea nu’i mai priveghează
    au şi lumânare-aprinsă când E SOARELE’N AMIAZĂ
    demagogic, IAR AVUTUL ŢĂRII ÎL SPORESC ÎN STUP:
    o să-i mai asculţi vreodată? CAUŢI ARIPI PENTRU LUP?
    ECONOMICA PROBLEMĂ o rezolvi fără de sfanţ?
    ai fugit turbat pe ploaie să te bălăceşti în şanţ?
    aibă grijă dar vecinii, puie-şi unde sece capul
    vine vremea TURMA BĂRBII ca să mulgă şi ei ţapul...
    nu mai laşi PIATRA PE PIATRĂ? ţara’i ca după deluviu
    REPROSTIT de-a lor proiecte sapi FÂNTÂNI NOI LÂNGĂ FLUVIU???
    faci din HAOS brambureală şi la toate pui capac?
    Arzi întreaga lumânare numai... că’i găsi un AC?
    e un biet HIPISM de basme, în hipnoza unui corb:
    călăuza ţi-e schimbată: DAI CAL CHIOR PE CALUL ORB
    2 pe mere, 3 pe pere, pompezi sângele în stârv
    retezi pom din rădăcină ca s’ajungi cu mâna’n vârf?!
    REVOLUŢIE’N GÂNDIRE pare simplă? albe salbe???
    din închipuiri străine?... cauţi încă VRĂBII ALBE;
    geaba’s mesele întinse şi în frunte eşti înfipt
    când struneşti pisici de casă, CROCODILI cari în EGIPT,
    noua ta orinentare’i veche şi distruge ţara
    parcă te interesează numărul de furnici vara
    pentru ce mai foloseşte cifra când ştiut e boiu?
    eşti căţel bătându-şi coadă ce păzeşte usturoiul
    tot la marginea ştiinţei vei fi coadă’n căpătâi
    când pe OM îl doare capul îi faci leacuri de călcâi!
    cu sfătuitori asemeni - ce se scutură de rouă
    pricepuţi să DUCĂ GÂŞTE înspre baltă : DOAR CÂND PLOUĂ
    toţi savanţi în cercetare fără sens, la o adică
    o să capeţi corolarul: TREI PICIOARE LA PISICĂ
    toată zarvă - dragi tovarăşi, şi prietini, se va trece
    observându-ţi APA’N PIUĂ ŞI FIERUL BĂTUT LA RECE
    ca şi alţii dintr’o dată ai întins spre cer ruleta
    ai dat foc la toată casa numai să prăjeşti omleta
    ştirbului dai nuci aiurea, TOT CE TU CREZI NOU, E VECHI
    faci frizuri, plete buclate, celor fără de urechi,
    pentru urecheaţi perdele, cum să-ţi mai găsesc vreo vină
    mai nou CUMPERI IATAGANE să jupoi... pui de găină?
    pentr-un cui pierduşi potcoava calului, ce să mai spui,
    oricât s’ar drapa cu diplomi, bou’i bou în felul lui...
    pentru a stârpi furtuna, dă foc lanului de grâu
    a trecut cu bine marea şi s’a înecat în râu
    chiar de are sânge’n vine, pe degeaba o să’i fiarbă:
    rânduie calului carne, pentru LEU belşug de iarbă
    nu ne miră cutezanţa de-a trăi cu capu’’n nori
    când dai focului pădure NUMAI CA SĂ SCAPI DE CIORI
    sunt de-un fel şi cercetaşii dumitale, şi ni-s dragi
    de’i trimiţi să cate struguri prin pădurile de fagi
    şeful lor e în căruţă iar povara o socoate
    mult mai mică dacă POATE ŢINE ALT NĂVLEG ÎN SPATE
    cauţi leacul, care’i boala? Foate simplu: HAI LA RÂU
    şi ia prafurile’n apă... având apa pân’ la brâu
    cum stămoşii mei prin veacuri, câte’n lună, câte’n stele
    de-au ştiut, n’au făcut străchini NUMAI SĂ CĂLCAŢI ÎN ELE!

    ... Tinere, din toată scrisa bine’i de pricepi şi-atâta:
    nu da flăcării coliba numai ca să-ţi pârleşti bâta
    prea te’ncuibi în grija noastă noaptea, toată săptămâna
    frămânţi pâine cu piciorul, cărămizile cu mâna,
    revoluţia însemnă fără preget, drum întins
    mulţi încercă gârla’n glumă şi se’neacă într’adins
    tot ce’i scris mai sus în treacăt, e o palidă oglindă
    calea vieţii nu’i mai scurtă numai c’ai DORMIT ÎN TINDĂ
    perspectiva trâmbiţată ca ecluza se şi’nchide
    ce volos ai vânzând via, numai să-ţi cumperi stafide?
    litera BIBLIOTECII n’o s’o afli prin smântână
    fără cap... zadarnic insul poartă pălărie’n mână
    toate duc la vorba simplă despre cele pământeşti
    într’o maximă ciudată: întâi faci, apoi gândeşti?
    N’ai văzut drept consecinţă şi părerile de rău
    ce înseamnă dintr’o dată să faci MAI din pumnul tău?!
    ... tot la fel şi gură-cască, mură’n gură şi sticleţii
    se-aliară cică CIVIC bătând capul cu... pereţii
    ba, sunt şi scoliţi sărmanii, cu mândrii de ombilic
    ... or fi prins cu cartea muşte, că’n cap n’au băgat nimic
    uite şi-alţii, foarte mândri repetându-se banal
    ce le suflă bietul dascăl - un ilustru papagal
    alta a căzut în transă, bâiguielile-şi deliră
    poematic, guguştucii între dânşii se admiră
    turma lor bugetivoră cochetează vechi sector
    boulenii, iarbă verde visând, merg spre... abator
    simbioza-i odrăzlită de-o privelişte ciudată
    de măgari a căror coadă n’o mai creşte niciodată
    dromaderii din OMAGII, de atât amar de ani
    sunt la modă, ia-i în pleasnă: câţi măgari, atâţi duşmani!

    Dacă poţi uita trecutul NETRĂIT, cincizeci de ani
    mută treptele gândirii printre anticii titani
    sau, ia cartea şi mai veche dar nescrisă, spusă’n lut
    şi vei înţelege bine ce-ar fi astăzi de făcut
    de ce să ajungi în ciurdă, când le ştii toată micimea
    vrei să scrii? nu titlul, rangul îţi arată PROFUNZIMEA!
    râzi în tine, râzi de-a surda, nu intra în plug cu ei
    EI CĂLARE PE FRÂNGHIE, TU CĂLARE PE IDEI
    incultura, neputinţa rangul nu poate s’astupe:
    ce te faci cu cititorul? Ţine pânză, nu te rupe!
    nu te văicări că scribii s’au obrăznicit atât
    ca la circ, având frânghia au şi papion la gât
    ştiu s’o flosească bine, ce-ai cu dânşii? Dă-le pace!
    tot ce’i interzis prin lege TOT MEREU MĂGARUL FACE
    şi, cu cât mai sus e rangul dobândit către sperjur
    e PROSTIA RECIPROCĂ CU SOBOR DE PORCI ÎN JUR
    nesfârşit arată şirul către care-şi dau obolul
    de măgar, măgar se feacă: cum e turcul şi pistolul
    de asemeni amiciţii, spalăte-te curând pe mâini
    nu’i nebun ăl de mănâncă la o masă 9 pâini
    cine dă e chestiunea: iată’l încântat de zbor
    are mină firoscoasă TOT MĂGARUL, gânditor
    are ramele de aur, dacă ţine ochelari
    doarme după 6 rânduri cât sunt zilele de mari
    are ceas DEŞTEPTĂTORUL, îl cunoşti neapărat:
    PROSTUL SE DEMASCĂ SINGUR, NU TREBUIE PREZENTAT!
    ... Iată turmele bipede spre păşune graseiază
    pe lungimi de unde scurte între ei se minunează
    de’i asculţi odată-ajunge la o minte de copil
    perspectiva lor e una: felinar fără fitil...
    i-am pictat destul, ajunge, capelmaistru e un
    biet profan de minte, capul e la fel ca un ciaun
    nici nu mi-am făcut iluzii c’o să-l îmblânzesc, băiete
    e CEAC-PAC, recopiază o gazetă de... perete.
    ... Ce să spunem mai departe? TOT CE-A FOST O SĂ MAI FIE
    ÎNŢELEPŢILOR, o clipă asvârlită’n veşnicie
    cine n’are cap, NU’L DOARE. n’are gât? N’ARE CE FRÂNGE
    amuzandu-te’n oglindă: UN OCHI RÂDE, UN OCHI PLÂNGE
    stai departe, dă-le pace, între ei n’ai nici un rost
    NU TE IARTĂ NICI ÎN GROAPĂ de spui prostului că’i prost
    dacă vrei folos în vreme bucuriei TUTURORA
    nu uita că PROSTUL MOARE NUMAI DE GRIJA ALTORA
    calul de alergătură, hâţuit în patru laturi
    şi’i

    Tue Aug 04, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post
    şi’i fără LONGEVITATE ÎNŢELEPTUL... primind sfaturi
    între ei e „dop” isteţul printre ape, nu’i clar, oare?
    şase vorbe se fac una: UNDE NU E CAP, NU DOARE.

    ... Nici o armă nu’i mai tare ca IDEEA OMULUI
    dacă este din născare încuibată’n mintea lui
    ca pe-o floare privegheaz-o la copilul peste fire
    depăşind cele 5 simţuri VA FI MAREA DEVENIRE!
    pân’ la cer să-i crească aripi mai degrabă decât părul
    căci ideea lui curată poartă’n sine adevărul
    ADEVĂRUL ŞI DREPTATEA’s datorie de onoare
    sunt fraţi buni cu libertatea şi cu razele de soare
    EDUCAŢIA SE CADE SĂ I-O FACI CUM SE CUVINE
    de nimic să nu se teamă decât numai de ruşine
    prin CUVÂNT presus de vite omul are primul loc
    când CUVINTELE sunt rele’i mai prejos de dobitoc
    amăgit de uşurinţe, mult nu ţine bucuria
    când e omului sorocul, piatră’n jos e... FUDULIA
    OMU astfel pătimeşte, dacă ştie când greşeşte
    doar nătângul nu observă, tace’n baltă ca un peşte
    de’l auzi pe cel de-alături după vorbă mai puţin
    sau vedere, după FAPTE POŢI SĂ’L CÂNTĂREŞTI DEPLIN
    poate schimba vreamea omul? a lui fire, după casă?
    prin răbdare se transformă şi gândacul în mătasă
    nu te iau în seamă? Bine! vrei de tine să se ştie?
    - nebăgat în seamă trece ăl fără destoinicie
    dar şi GENIUL NE’NŢELESUL MINŢII I-A DESCUMPĂNIT
    că măruntul, potlogarul a rămas înmărmurit -
    taci. În pomul plin de roade tot mereu se svârle piatra
    zică ce-or pofti, în lipsă POT ÎN VOIE SĂ TE BATĂ
    omul-dumnezeu IISUS de iudei fu răstignit
    cine, mai presus de dânsul NICIODATĂ n’a greşit?
    ... de când vremea lăcomia, ura, setea de mărire
    au făcut din mulţi OTREPE, fără merit şi cinstire
    neamul prost mereu obraznic dă mereu prin lume streche
    e la braţul fariseic tot mereu într’o ureche
    tot spurcându-şi idealul, râde’n nas împărăteşte
    - cum întotdeauna OCHIUL STAREA INIMII GRĂIEŞTE -
    tot clipind şiret ne-arată mincinosul şi iscoada
    să-l alungi cât mai departe, ca satana’şi vâră coada
    fugi de gaşca lor – doar MOARTEA SĂ LE FIE DE-O MĂSURĂ
    că’n DOSITELE POLITICI li se bat turcii la gură
    la picioarele ştiinţei ne-au pus CERUL UNU’N NUMĂR
    metaforic ATLAS cică, îl ţinu cândva pe umăr
    repetă ce spuse TAINIC CEL DE-AL DOILEA ÎMPĂRAT
    în pătratul fără colţuri: primul fu IOAN pătrat!

    ... Fii de-o seamă vremii tale, află’i ritmul şi măsura
    a mâncat cândva leurdă şi iestimp îi pute gura
    în pricepere s’avântă, dacă’l ispiteşti e tufă
    uită că s-a ars cu terciul, purcelusul nici nu suflă
    muca’l muşcă şi’şi revine la trei luni din fiebinţeală
    după soare’ncepe ploaia dacă... vine cu pripeală
    tot rotit mereu de-asupra, se descurcă - TREABA LUI -
    bun cu şefii, rău cu joşii - un măgar în felul lui
    NEŞTIIND NIMIC CA LUMEA, învăţând din auzite
    mediocrul vremii noastre DĂ DIN FALCĂ CÂND TE’NGHITE
    a picat în sărăcie? clămpănind-şi’ncepe jalea
    e nedreptăţit, confundă tot mereu calea cu valea
    ba, dacă-l asculţi într’una tot spre alţii’n chip şi fel
    degetele’i sunt întoarse c’ar fi şi mai proşti ca el!

    ... la orbi CHIORUL DIN CULTURĂ TOT ÎN MUŞTE DĂ CU TUNUL
    popa prostu’n strai de vulpe, limbut, face pe nebunul
    tot ce odrăzliră alţii, el făcu: a fost proţap
    ar fi LEU căzut în baltă şi’i sar broaştele în cap
    trei decenii paparuda nu şi’a schimbat straiele
    pentru c’a dricuit fânul, acum roade paiele
    „opere monumentale” pângărind vitrinăria
    supărat e că hârtia nu’i mai rabdă murdăria
    muşte-şi limba subalternii’n trupa bieţilor scapeţi
    fără rang, îl vezi aevea o ciupercă’ntre bureţi
    Păcălici, cântaşi zadarnic epoca de aur, vezi?
    când prânzit-ai cu minciuna, nu e sigur să... cinezi.

    ... De-aia nu intra în haita câinilor, chiar să te’mpuşte
    lângă dânşii mâna’ntinsă printre fluturi prinde muşte
    trupa lor de gură-cască frunzele tăind prin crâng
    pentru javre, este vremea să v’aud acum la drâng
    geaba v’am sunat ignatul fabule n’aţi înţeles
    cum se vede, că din toate mai nimic nu aţi cules
    stâmtul vostru’i largul altor - într’o mică socoteală
    DE TEMBELI NU DUCE LIPSĂ PUTINA CU ARGĂSEALĂ
    supărările urmează apoi drumul necurmat:
    l’aţi citit cumva pe CREANGĂ? ... cacă lupe, ce-ai mâncat!
    Vremea’i peste fiecare, foarte bine’i a gândi
    să’ncepi epoca ŞEFIEI? cum ar fi ULTIMA ZI!
    stropii ploilor retează hărnicia stupului
    tulburările ne-arată ISCUSINŢA LUPULUI
    şapte spiţe’s CARUL VREMII, încă nu e tras de BOI
    altfel s’ar mişca plăvanii „înainte şi ’napoi”...
    prea mereu, prin vremi MINCIUNA poartă straiul de DREPTATE
    de-a ieşit javra din iarnă, pielea ei ştie ce poate
    fără de UCENICIE, dascăl nu te arăta:
    ai crescut măgari în spate? EI TE VOR ÎNCĂLICA!

    ... Despre VOIE şi NEVOIE, vorbă lungă, câte’n lună
    se tot spun: LA SETE MARE ORICE APĂ ESTE BUNĂ!
    galopând porneşti în lume, obosit, o iei la trap
    tropa-trop se joacă bâza: O IEI IARĂ DE LA CAP!
    înţelegerea răbdării cere LINIŞTE şi HAR
    nu ai sturzi? atunci de foame prăjeşti mierlele pe jar
    vrei mereu din vas de aur să bei apă cu-a ta clică?
    când zbură puiul cu aţa, e prea bună şi din sticlă.
    vrei mereu cu păuniţa să baţi lumii căpătâi?
    gata caşul! porţi văleatul tot cu bufniţa dintâi.
    vezi? pescarul fără scule vrea crăpcian şi nu găseşte
    minuată iese ciorba: LA NEVOIE RACU’I PEŞTE!
    o concluzie se cere, niciodată de prisos:
    când nu poţi scutura pomul mănânci bine ce’i pe jos.
    la strâmtoare ca şi alţii te agăţi de şarpe’n apă
    şi el se descurcă bine: LA NEVOIE BURTA’ŞI CRAPĂ.
    n’ai CAL, ia cu tine băţul, dacă mare este graba
    foarte bine răcoreşte când n’ai îngheţată... BRAGA!
    La nevoie, toată lumea vrea sau nu, o să înveţe:
    câinele de turc mănâncă pân’ la urmă... pădureţe.
    visezi franci, dolari şi marcă? rublei i-a murit lozinca?
    dacă n’ai şoşoni galoşul cel mai sigur e OPINCA!
    lepra din protipendadă, autor de murături
    printre OPERE ALESE’şi stinge focul cu... lături
    vroiai sită de mătase? coada câinelui, vezi? ciot e
    giuvaierul şi fierarul la NEVOIE COS... CIUBOTE.
    După-o vreme Făt-Frumosul a’nceput să se trezească
    bănuitul Rai dispare: E COPITA MĂGĂREASCĂ
    casa’şi mătură’n oglindă huţupita jucăuşă
    focul vremii de-altădată are licăru’n cenuşă
    ... încordat în amintire mintea ţi se face bold
    cum NEVOIA’n disperare’i PATRIOTICUL IMBOLD
    NEPUTINŢA dormitează având OFURILE’n poală
    având numai o cămaşă – TOT MAI DES PE-ACEEAŞI SPALĂ!
    ... Fuge lupul din pădure, hămesit ia drumul drept
    către stână, mai vicleană DECÂT CEL MAI ÎNŢELEPT
    e NEVOIA, decât toate e mai tare ca o piatră
    CĂCI NEVOIA ESTE FIINŢA CEA MAI ÎNCĂPĂŢÂNATĂ
    este sfetnic bun în toate la deştepţi şi la netoţi
    BINE’I SĂ NU CAZI ÎN BALTĂ DACĂ NU ŞTII SĂ ÎNOŢI!
    pari asemeni cu măgarul împărat în vremi străvechi
    care’noată doar când apa îi ajunge la urechi
    geaba zvârli mantaua veche, nu intri’n ARCA LUI NOE
    Moş Martin când PIERDE SCEPTRU, joacă tumba DE NEVOIE...

    MERITUL şi’l făureşte OMU prin ales CIVISM
    uitând SPIRITUL DE TURMĂ – mult slăvitul COMUNISM
    ... vrem iar PRUNCI DESTOINICI, MÂNDRI PATRIEI SUIND CUPOLE
    sfinţind vatra milenară legendarului MANOLE
    poliţă în alb TALENTU’i dăruit de la natură
    în scadenţă - peste vremuri - geniul e a lor măsură
    OCROTEŞTE’I, NI-S LUMINA SOARELUI DIN CURCUBEU
    ei plinesc prin dăruire tot ce altora li’i greu
    ba, chiar mai presus de toate TU EDUCĂ’I CREŞTINEŞTE
    cum în firea lui HERACLES - EUL SE DESĂVÂRŞEŞTE.

    ... când pisica nu’i acasă şoriceii steag ridică
    deşi mică între paseri PITULICEA E VOINICĂ
    nu’i lăsa în voia soartei, tu exemplu să le fii
    vor fi neamului cinstire, devenind pururea vii
    PRUNCII’NSEAMNĂ VIITORUL DE CÂND LUMEA ŞI PĂMÂNTUL
    nu uita că ploaia mică, uraganele şi vântul
    dintr-odată’ndepărtează, chiar de n’ajung cărturari
    ocroteşte’i: mici pâraie INTUIESC APELE MARI!
    Cum din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare
    FIUL OMULUI DIN FAŞĂ PROIECTEAZĂ UMBRĂ MARE.
    Nu’i lăsa în voia gloatei fără cap, tot precupeţul
    e neom. MICUŢUL CÂINE UNEORI PRINDE MISTREŢUL.
    în strădanie şi trudă creşte-ţi noii făurari
    - cum şuvoiul scos din matcă şterge drumurile tari
    nu’i lăsa în coada lumii, înspre viitor himeric
    o făclie cât de mică luminează’n întuneric
    lucrul bun se face’n tihnă, nu e’n văzul tuturor
    în pădurea nimicită pot fi coadă de topor!
    ÎNŢELEPTU’i prevederea, proştii cred în întâmplare
    vezi că BUTURUGA MICĂ MAI RĂSTOARNĂ CARUL MARE
    TREJI LE FIE OCHII MINŢII CUGET BUN ŞI GÂND CURAT:
    că din aşchii şi gogleje PĂLĂLAIA S’A’NĂLŢAT
    neputinţele sunt multe DAR PRICEPEREA E UNA
    sar gunoaiele în voie dacă s’a iscat furtuna
    nu urma pornirea urii, nu isca al ei tumult:
    UNDE SABIA N’AJUNGE ACUL VALOREAZĂ MULT!
    nu pornirile piezişe, cât metaforele frunţii
    însoţească’i, vezi? furnica mică e dar mută munţii
    Goliat căzu de-o piatră, David e slăvit mereu
    doar UN PUI ARE LEOAICA, UNU însă PUI DE LEU;
    bobul de piper e mintea, ţine’şi sabia în teacă
    fii bun sfetnic în lucrare, creşte’l ca să te întreacă
    în pricepere, iubire de părinţi şi de moşie
    scut al patriei de mâine, pentru MAICA ROMÂNIE
    să-i alungi INFATUAREA DIPLOMELOR, temeneala
    truda pururea să-i fie soră bună cu’NDRĂZNEALA
    dăruieşte’l în lucrare cu-adevărul NĂZUIT
    FIUL TĂU CRESCUT ÎN LEGE VA FI’N VECI NEBIRUIT!
    Fie blând în poezia jocurilor de copil
    pururi cufundat în taina adevărului subtil
    scara vieţii nu se urcă având mâna’n buzunar:
    DEMNITATEA ŢĂRII FIE PRIMUL SĂU ABECEDAR!
    Dacă vreun isteţ vreodată îl ajută pe DEŞTEPT
    rolurile când se „schimbă” prostul pare ÎNŢELEPT
    cocoţat în scaun mare, îi vezi chipul într’un „CE”:
    ... a şi devenit căpuşă SĂ SE VALORIFICE...
    e la fel progresu’n lume, URMÂND CALEA DINSPRE BOI
    cel din „CEA” urneşte carul, cu un pas fiind ’napoi
    pentru iarbă, fân sau paie, minunatul său tezaur
    carul vieţii e asemeni: aurul rămâne aur...
    Pricopsiţii prin ogeacuri banii numără’ncârligă
    pasul vremii spre palate, înţeleptul stă’n colibă.
    Dacă e’mplinit sorocul PROFITORII gată treaba
    latră câinele de rasă, DIPLOMATIC, pe degeaba?!
    Doar savantul cochetează cu-al neliniştii tumult
    a’ntrevede viitorul valorează cel mai mult,
    îi urmează consecinţa: hoţul doarme iepurit
    de arginţi, pe când CINSTITUL e cu mult mai fericit.
    Chiar dacă’i ajuns în culme nesfârşit fiindu’i harul
    de-a trudi, ESENŢA VIEŢII NU ŞI’O MĂSURĂ CU CARUL
    cam pe-aci e DIFERENŢA’ntre COLIBE ŞI PALATE
    OMENIA DĂ ÎNTREAGA OMULUI CAPACITATE.

    Truditor în stupul ţării de cum simte gustul mierii
    tot sporeşte SPICUL VREMII’N SFÂNTA TAINĂ a’nvierii
    nemurirea e’n tăcere, sângerând munca să-şi facă
    ştie marea cutezanţă de-a trăi, ştie să tacă’n
    CLIPA UNICĂ ŞI SFÂNTĂ când prin taine’ncet pătrunde
    Ţipă lumii ca s’o afle dibăcia nu’şi ascunde.
    Nepriceperea adesea către GENII umflă botul:
    OAMENII DINTR’O BUCATĂ NU POŢI MĂSURA CU COTUL!

    ... JAVRA’i rânjetul sălbatic peste inimă de câine
    ştie LIMBA, o pricepe tot cât cioara la uns pâine
    nesărâmbe multe ştie, ratutind, te trec fiori
    vezi că’i orb şi EL ÎNTRUNA ÎŢI VORBEŞTE DE CULORI!
    cartea care-a îvăţat-o este scrisă pe vipuşcă
    dacă n’ai motiv să-l lauzi, ca o viperă te muşcă,
    nu’l lua de fel în seamă, lasă’l altora, dă’i pace:
    CAUŢI FRUCTE’N POMUL VEŞTED CARE NICI LĂSTARI NU FACE?
    N’o să-l poţi urni cu sila, nici cu dragoste, nici sârg
    toată vremea animalul e croit doar pentru târg.
    E pământul nostru bunul pentru toţi mare, rotund
    pân’ la urmă viaţa’l cerne: locul lui e tot la fund!
    e’n zicală şi o lege, o cunoşti neapărat:
    CALE SLOBODĂ CĂ PROSTUL SE ÎNEACĂ PE USCAT.

    ... Iată că viţa de vie are şi cârcei şi muguri
    dacă e frunzişul mare, o să aibă puţini struguri
    toate fie-ţi măsurate, LOGICA e’n toate, cum pă
    drum, în fiecare piatră NU E ŞI O PIATRĂ SCUMPĂ!
    ... prin ştiinţe şi prin arte umblă multe haimanale
    scutură’i... se vor pricepe cât PORCUL LA PORTOCALE
    se îmbată’n apă rece... că şi alţii, că să vezi, cu...
    că de şcoală toată viaţa a fugit chiar EMINESCU...
    lasă’i câinilor să taie frunze moarte pe sătul...
    câine PATRIOT? când vulpea şi-a scos puii în pătul?!
    oamenii la păscut îndrumă boboceii, au părere
    piticuţii sunt o spumă – SPUMA NU ÎNSEAMNĂ BERE.
    Să-i dezbraci în râsul lumii, fiindcă ceata lor nu moare
    - cum rămasă în cochilii perla nu are valoare -
    scrisul tău să’i dea pieirii, cum îi văd să’i recunosc
    ... şoarecii nu pot să afle singuri parfumul de mosc!
    Nu te-apropia de GRANGURI, chiar când şi-au zidit palat
    VIERME FI-VA PÂN’ LA URMĂ cel balaur, desenat
    PITICUŢUL din poveste zace’n inimă la el
    are farmec tăntălăul tocmai cât flăcăul chel!
    în gunoi găină oarbă cată boabe, mereu scurmă
    neştiind câinele să latre ÎŢI ADUCE LUP ÎN TURMĂ...
    tot ce-am spus învăţăturii să te legene fierbinte
    aparenţele înşală: BOB TURTIT NU’NSEAMNĂ LINTE
    ochii mari în jur roteşte-i să pătrunzi a vieţii taină
    la ţesut nu lua păianjeni, pânza lor NU FACE HAINĂ
    adevăruri totdeauna fiilor mereu să spui:
    fără plod CLOCEŞTI ZADARNIC, ORICE OU NU’NSEAMNĂ PUI!

    ... Dintr’o vreme PIAŢA’i plină: tâlhărie şi minuni
    la tot pasul ies din umbră „nelipsiţii oameni buni”
    dacă’i cercetezi amarul te cuprinde: jalnic zelul...
    AURUL NU S’ALIAZĂ NICI CU PLUMB NICI CU OŢELUL
    tâlcul lor este TRĂDAREA, iată partea curioasă
    unde e PĂUNUL LIPSĂ CIOARA’I PASĂRE FRUMOASĂ!
    nici câmpia’nfloritoare nu’i lipsită de scaiete
    rangul li se potriveşte tocmai cât nuca’n perete...
    cale netedă’i bumbacul, în pustiuri cauţi apă?
    tot cu coarnele grăieşte vita care’n râu se-adapă
    toţi străini de neam şi lege zgâlţâiţi îţi răspund: „DE, CĂ!”
    vechiul drum pavat cu jertfe scoate hoţul în potecă
    ochi de broască tropăieşte, fără cuget, ce te miri?
    năpădiră iar ciulinii prezentaţi drept trandafiri
    mieii spelbi DEVIN CĂPUŞE, s’au relustruit la faţă
    aparenţa e’n cuvinte: POAMA LOR N’ARE DULCEAŢĂ.
    cântăreşte bine totul, oricât de ciudat apare:
    tot ce’i în APUS PUICUŢĂ e’n BALCANI pasăre MARE?!
    Printre grâu sporind mălura la nepriceput stăpân
    pântecele vor să-l umple TOT CU PAIE ŞI CU FÂN
    afli miere’n guşa mică de albină, iată chinul
    că nu vrea ca s’o împartă cu bondarul său, vecinul
    poamă bună mai rod porcii cât ignatul n’a sosit
    când GĂINA FACE OUL ARE GÂNDUL LA CLOCIT!
    dă la raţe bună-ziua, toată viaţa să te târâi
    la drum lung s’alegi tu singur cei mai buni măgari: CATÂRII!
    Am vrea altă legiuire: NICI SĂRAC să’i plângi de milă
    nici bogat de peste noapte... DE STRĂINI: NICI DRAG, NICI SILĂ
    orice spune PROPAGANDA, nu te plânge, nu uita
    RĂUL NU VINE DE-AFARĂ, ÎL VOTEZI CU MÂNA TA.
    ... singur ţi-ai ales beleaua ce’nspre rău te va petrece
    când aceeaşi gură suflă: UNA CALDĂ, ALTA RECE
    PUI DE CORB CU PENE ALBE VREI S’ADUCI ÎN BĂTĂTURĂ?
    în UNIRE E PUTEREA, nu’i în patimă şi ură
    vremea bună nu se strică de se hârjonesc măgarii
    înspre BUTURUGI s’adună VIERMII ÎNSOŢIND BONDARII
    dacă vâsla bate apa peştii sigur vor fugi
    e uşor a LUNGI BOALA, greu e a TĂMĂDUi.
    Dintre toate multe’s bune, sfinte cu adevărat:
    CĂLĂUZĂ FIE-ŢI CRUCEA ŞI IISUSUL ÎMPĂRAT!

    LUNGĂ ŞI SPINOASĂ’i calea spre lumina-adevărată
    din credinţă, BUNĂTATEA să cuprindă ţara toată
    DECADENŢA EREZIEI E NEMĂRGINITĂ? care
    înţelept poate pricepe câte semne de’ntrebare
    priveghează la tot pasul mintea noastră limitată?
    ... ispitirăm făt-frumosul, vechiul basm cu-„A FOST ODATĂ”.
    Cum să facem, dragă Doamne, ca să ne sfinţim iar vatra?
    NE REMEMORĂM PĂRINŢII... toţi nebunii dau cu piatra
    Românaşul iar apucă spre izvorul nevăzut
    şi’mplineşte prin nădejde drumul de strămoşi bătut.

    ... TACE IUDA ÎN OGLINDĂ. E acelaşi azi şi ieri
    smulge părul, şi’l vopseşte, ca la cinş’pe primăveri
    baragladina şi spânul ÎMPOTRIVĂ S’AU UNIT...
    este vremea să’i trimitem TOCMAI DE UNDE-AU IESIT!
    fometoşi şi falnici, iară ne dau sfaturi, rămâi mut
    i-am răbdat destul, de-acuma TOT PĂŢITU’I PRICEPUT.
    Au cinci lucruri foarte clare când sunt gata să irumpă:
    - bălmăjeală în rostire, tot mereu să te’ntrerupă -
    vechi poveşti, scenarii tâmpe - isterie prin cetate
    TRĂDĂTORII ALTE LECŢII NE DAU DESPRE LIBERTATE
    vechi ZOIL – povestea crede c’ar fi nouă fiind ciudată
    o repetă până piere. EL N’ASCULTĂ NICIODATĂ
    printre rânduri sunt destule SPUSE DOAR LA FIGURAT
    tace când LE ŞTII SECRETUL CHIAR MĂGARUL DIPLOMAT
    n’aştepta să recunoască AHASVERUS ştie multe
    taina şarpelui pe gânduri ca MANGUSTA vrea s’asculte
    toţii zarafii, toţi năzgâmbii ne-au spurcat VICTORIA
    dar le tremură auzul de MIHAI ŞI HORIA
    vrea să vezi DEMOCRAŢIA DOAR PRIN OCHII DE CIORAP
    bâzâind meridiane ca o muscă fără cap
    aştia sunt sfătuitorii cu refren de HOP-AŞA!
    fără dumnealor, desigur: NEBUNII S’AR SPÂNZURA!
    că, privindu’i cum o scaldă’n furtişaguri şi minciuni
    TOŢI ACEŞTI ORFANI DE MINTE ÎŞI SPUN NUMAI: „oameni buni”...
    unde fuse balamucul cum de-odată sunt scăpaţi?!
    ne prezintă’n văzul lumii ţară de handicapaţi?!
    eticheta lor MINCIUNĂ’i, piere ca băşica spumii
    fără ei ne ameninţă c’ar veni sfârşitul lumii
    toate glumele de-aurea nesărate şi zălude
    le repun în gura lumii, urlă orice rău aude
    chelul tot îşi pregăteşte din mărgăritar tichie
    bicoloru’i ţine hangul presărând nemernicie
    „filosofică”: N’AI VOIE SĂ JIGNEŞTI MINORITARII...
    dacă MINTEA-AR CREŞTE’N IARBĂ ar... păştea-o şi măgarii
    Vremea nouă pune’n toate ADEVĂRULUI TEMEI:
    decât alţii să te plângă, TU SĂ RÂZI DE MILA EI!

    Traversând o perioadă critică, spun româneşte:
    MEŞTESUGUL NU ÎNTRECE FIREA, O DESĂVÂRŞEŞTE!
    cum oricare meserie din vedere nu se’nvaţă
    CÂTE RĂMÂN NEŞTIUTE, afli la sfârşit de... VIAŢĂ.
    Cine „pospăie” din toate este veşnic în eclipsă
    MĂIESTRIA? nu te lasă ca să duci DE CHINURI LIPSĂ.
    e mai mare ca ştiinţa ARTA, ea îţi toarnă har
    CINE FUGE DE SCÂNTEIE NU VA FI NICICUM FIERAR!
    Cine’şi plânge meseria către alţii c’ar fi grea
    vrea din aur o brăţară fără să ţină de ea
    ori nepriceput, ori leneş, şi ciudat să nu ne pară
    dacă MĂTURA E PROASTĂ TOATĂ CASA E MURDARĂ!
    aruncând pe alţii vina, să-şi mai pună pofta’n cui:
    BUCĂTARUL PROST ÎŞI SUGE NUMAI DEGETELE LUI!
    Face pe artistul? Cearcă GENURILE prin vecini
    planta care’i des mutată nu mai prinde rădăcini
    mimând artele NICIUNA NU POATE SĂ DOVEDEASCĂ
    CRITIC va ajunge’n baltă... GÂŞTELE SĂ POTCOVEASCĂ.
    ... a’ncercat în poezie LĂLĂITUL DE COCOŞ
    presa’i are o reţetă: pregăteşte SUPĂ’N COŞ
    TEATRUL SĂU e psihomorphic, în... plescăituri de buză
    iar ESEUL, doar colastră, totul fluierând pe-o frunză.
    RODUL TOAMNELOR nu spune c’ar fi fost odată muguri
    cârcei, frunze... frumuseţea viei stă numai în struguri.
    Adevărul vieţii noastre nu’i uşor s’aduni în chite
    pâinea albă înfloreşte în mâini aspre şi muncite
    ACRIBIA MIGĂLOASĂ CU SPLENDOAREA E VECINĂ
    - din pustiu şi stâncă dură gândurile nasc grădină -
    curg sudorile pe frunte ca şi ploile de vară
    ARTA SCRIITORICEASCĂ E DIN AUR GREA BRĂŢARĂ
    pocânzeii-poheţeii clipesc galeş tot spre miere
    MEŞTEŞUGUL CERE VREME, NU SE’NVAŢĂ DIN VEDERE.
    Geaba spre poet pismaşii au tot vorbe de ocară
    DE-O POTRIVĂ E CU DOMNUL. Un monarh fără de ţară
    cu boierii, pribegiţii, prin străini, fără fotolii
    jinduind, mor în penumbra INSIPIDELOR ORGOLII.
    Oriunde’ar trăi poetul, şi’n STRĂINI E’N CINSTE MARE
    când PIER BUNURILE TOATE, POEZIA NU DISPARE.
    o cârtesc neputincioşii – cum văzurăm mai ’nainte:
    HORBOTELE’i scânteiază în LEMN, PIATRĂ, BRONZ, CUVINTE.

    Că, din Raiul nepăsării alungându-ne Cel Sfânt
    DUMNEZEU, ne-a dat CREDINŢA RAIULUI DE PE PĂMÂNT
    bătând rafturile minţii vei cunoaşte bucuria
    ţara fericirii noastre se numeşte: România.

    Tudor Diaconu, iunie 1991
    ... Diamantul minţii tale munţi de zgură taie’n ape
    începuturile lumii din aproape în aproape
    mii de ani când rărăcirea prin grădina lutului
    născu germenul gândirii’n porţile sărutului
    semnele de-atunci rămase trebuind să aibă chip
    UNU’n variare forme zis archeu sau archetip
    înspre care neputinţa ivi burguri de nisip...

    Bănuind în Haos chipul de’nceput se luminează
    în ideea că mirarea ne-a fost chiar întâia rază
    raiul mitic unde OMU fu zidit de Dumnezeu
    laptele şi mierea’n râuri presărând în drumul său
    - metaforic, şi’nsemnează - să priceapă ORIŞICINE
    şi CIOPOARELE de TURME ca şi roiuri de albine -
    pentru a cărui REVENIRE, peste’ntregul işicher
    DUMNEZEU a dat porunca S’ADUNĂM COMORI ÎN CER!

    Şi, ca vântul şi ca gândul suind treptele CREDINŢEI
    sub un SEMN de întrebare vom deschide OCHII MINŢII
    în pătrunderea IDEII care tulbură pământul
    Cum se face că din toate LA’NCEPUT ERA CUVÂNTUL...

    Bate gândul căi deşarte peste nouă mări şi ţări
    Cum să’nlănţuie ce’i slobod, cale bună’ntre cărări
    Cum crescu prin vreme spicul la’nceput a fost NIMICUL
    unde’i lege se’nţelege BUN şi sfânt peste pământ
    cârmuind un HAOS simplu, cum prin alternanţă sumbră
    osebiră bieţii semeni chipul flăcării de umbră
    şi, prin care SEMN, seninul oglindit în CURCUBEU
    născu simbolul luminii, chip cioplit de semizeu
    în regală simbioză şi osmoză-au pus capac
    umbrelor rătăcitoare „căzând” soarele în cap
    Cum transcendem NEFIINŢA Z e RO, - rotund -, se ştie
    dacă’i faptă şi lucrare la’nceput sau poezie
    matematică ori numai o IMENSĂ GEOMETRIE?
    Cum să facem a pricepe drumul sfânt, real traiect
    păstrând o linie pură cauzelor în efect
    fericire-ar fi acela de’nceputuri, ce-ar cunoaşte
    irizata lor mândrie: cauza efectul naşte,
    şi cum lumea într-o rână din nemărginirea lungă
    se supune raţiunii toată pân’ la noi s’ajungă
    ivind MAREA şi PĂMÂNTUL, CERUL sufletului meu
    iată, OMU vru s’ajungă pân la CER la Dumnezeu
    UNU l’a aflat în toate, în mirifica făptură
    ca de-a pururea să poarte TAINA lui din gură’n gură
    şi, sfinţit s’avem CREDINŢA, freamăt UNICEI FĂPTURI
    ce-o duc secolii pe fruntea milioanelor de guri.

    Cauza-efect: totuna? Cum a fost posibilă
    prin simbol înlănţuire: BUCLA REVERSIBILĂ?
    e mirare şi’ntrebare albia şi malurile
    ştiind că înaintea mării la’nceput sunt valurile
    iar NIMICUL doar în sine dospind marea pauză
    e conclus într’o sintagmă: NIMIC fără cauză!
    Minunată conlucrare’n aparenţa chipului
    solzi de aur dau culoare’n fagurii nimicului
    aburii celor trecute suind piscul transcendent
    înţelept în SIMBIOZĂ: nimic fără precedent
    este’NTREGUL din aceleaşi nevăzute’nvăluiri
    ţesând forma bănuită MIRIADELOR de firi
    cum creatul-necreatul se dau huţa’n bănuială
    minunând o spumă blândă cu poleiuri şi spoială
    limită fiind înţeleptu’n adevărul său chitic:
    trasând prima cărăruie: ŞTIM CĂ DOAR NU ŞTIM NIMIC.
    Şi, pe care’nţelepciunea din castele tremurate
    lăsă lumii multe nume din legenda lui SOCRATE
    SIGLE tainice afla-vom în PROVERBE RĂSTURNATE.

    În genunchi de-atunci fiinţa a rămas, păşind cu dreptul
    separând viitorimii animalul şi’nţeleptul
    care, intuind rotundul discului cu mii de raze
    în safire şi opaluri, în medalion, topaze
    „A” e „I”, - având pe creştet irealul comănac
    că urmaşilor de-a pururi le-a rămas SOARELE’n cap;
    linia orizontală despărţind - cum văzu sfântul
    pentru început BINARUL: CERURILE şi PĂMÂNTUL
    iar chircitul, nevoiosul - pricepând primul mister
    pentru prima dată, iată, şi-a întors faţa spre CER.
    Întinzând braţele sale deveni un punct ce-şi duce
    drumul braţelor în laturi, peste zări ETERNA CRUCE
    însemna ETERNITATEA’n cifre, o pricepem explicit
    literelor TRANSMUTATE’n CERCU din care-a PORNIT
    ştie SUS, JOS, DREAPTA, STÂNGA, DUHUL SFÂNT aci văd eu
    că de-atunci geometric este SIMBOLUL lui Dumnezeu...

    Pasăre’i nemărginirea irealului văzduh
    ce’nsoţise mântuirea adunată’n SFÂNTUL DUH
    privi mult în şase clipe sora multor mii de ani
    uriaşi ieşiţi din umbră, semizei, ciclopi, titani
    iscodind în ape unda în simţirea ondulată
    e MI.rar.E: „MI” e CINE! A creat povestea toată.
    ELOH.IM? e sigur dorul în cunoaştere, ne-arată
    frământând gândirea pură care UNA e aşa:
    tot câştigul se stră.VEDE’n legendarul PURUSA
    iar în crucea zilei dânsul, ENOS spus - nume de sfânt
    ţintui spirala’n hăuri, printr’o curbă, sub pământ.
    Erau LUX şi LUMEN care însoţindu’i noua viaţă
    traiectoriei făţişe i-au zis PRIMA DIMINEAŢĂ
    negrăitului îi zice NOAPTE’n gând, apoi, A! DIO!!!
    cuprinzându-şi existenţa în Luceafărul de ZIO...
    Noaptea plurimilenară creie vârstei alte bare
    nouă CERURI patru chipuri ivind semne de’NTRE.BARE
    de pe-atunci lumina vieţii tăie cale din obroc
    separând pe verticală OMUL-om de dobitoc.

    Drept aceea spunem simplu: La’nceput era CUVÂNTUL
    de când separă prin NUME cerurile şi pământul
    CAP şi PÂNTEC, putem spune, CER - PĂMÂNT, au una SIGLA
    şi se’nstăpâni domniei CERCU/CRUCE, având rigla
    GRILA binecuvântată în suiş, aşa cum spui
    apucară de căpăstru baierile cerului...
    HAVILA au numit ţara de’nceput ori simplu RAI
    VLAHIA plus G, cuvântul ce formă ETERNUL GRAI
    Stâlpul „I” tot în mişcare, cum grăim acuma noi
    se’NDOI, şi’ncet în gânduri odrăslise CIFRA DOI
    iar din PUNCT, şi puncte-puncte, înspre raţiune drept
    puse BARA CUNOŞTINŢEI, iată „2” cel înţelept
    ca un OM ÎN RUGĂCIUNE, stins cu mâinile pe piept
    astfel raţionamentul îşi ivise judecata
    BETA/TEBA foarte simplu e formula „B” e TATA!

    Notând ALFA-începutul alte semne de mirare
    au creat încet dar sigur multe semne de’ntrebare
    strânse mierea tuturora în CE ŞTIM din ce NU ŞTIM
    fiind cu el frate de cruce legendarul ELOH.IM
    că din HAOS tot BINARUL odrăzlit în harul său
    osebi pe totdeauna SIGUR - binele de rău -
    Privi munţi şi văi în zare, cum ar fi litera M(e)
    forma şi o puse’n scoarţe, o întoarse şi „3” e
    iar cu orizontul 13 e tot „M”, în mod fatal
    tot prin litera sucită porni marşul triumfal
    adunate: 3, 2, 1 şi cu 4 cum văd eu
    este io este zece la’nceputuri Dumnezeu
    mai apoi, binarul trece în ternar neapărat
    că peste catapetesme aburcă, vedeţi curat
    nu „O” simplu ci OMEGA, care e un TREI culcat
    sticlind fulgerele minţii VULCAN ne arată că
    fie ce DE CE, de-acuma va avea un PENTRU CĂ
    adunate toate patru în gândire diafane
    IO fac - ivi triunghiul şi-astfel GEOMETRIA PLANĂ
    este DELTA, TURNUL BABEL, apoi „7” ziş şi paşte
    lanţul LOGICII de frunte pentru cine-o RECUNOAŞTE.

    „PUNCTU-ACELA DE MIŞCARE” scris de EMINESCU’n vers
    îi eternul 6/9 chintesenţă’n univers
    toate’n gânduri RETOPITE’n zeul brav
    începutul e’n piezişul denumit şi accent grav
    GRAV/VRAG duş.man sau OM RECE, nu le fie de deochi
    că, iată într’o clipită ne-au luat ceaţa de pe ochi
    şi-astfel începum pricepe fără echivoc şi clar
    a se odrăzli în lume cel dintâi ABECEDAR
    este CALE DĂRUITĂ şi mai simlu CALE’n DAR!!!
    sublimat în EXISTENŢA SOARELUI sfânt din AL.TA.R!

    ... Astfel OMU înţelege ce’i nemuritoarea TRUDĂ
    prin CUVÂNT, dar pentru cine are OCHI URECHI S’AUDĂ.
    Despre LIMBA’n străvechime consemnase HESIOD
    „Cine nu vrea să urmeze sfatul bun e un nărod”
    sau, de’i intră pe-o ureche dar pe cealaltă iese
    în zadar sunt VORBE BUNE, dacă nu sunt înţelese
    firea pururi cârcotaşe e un scâncet necurmat
    azi întreaga omenire ispăşeşte ăst PĂCAT
    de-a călcat porunca’ntreagă cu-adevărul ei prea sfânt
    celui înţelept adesea îi ajunge un cuvânt
    sau FRÂNTURĂ din cuvinte ce spre adevăr ne cheamă
    iară DUHUL SFÂNT ajunge celuia ce’L ia în seamă...
    Totdeauna în SCRIPTURĂ s’a conchis gândire multă
    ca să dai răspunsuri BUNE celui care te ASCULTĂ
    vorbele înţelepţite nu le risipi’n zadar
    profeţind ce’i OMENIA... coloniei de măgari
    ori, mai zice-se prea bine: geaba frazele mai torci
    dacă trebui să coboare într’o albie de porci
    astfel când te afli’n faţa paretmiei româneşti
    e’nţelept s’alegi tăcerea decât singur să vorbeşti
    geaba gândul spui acelor care nu au pătimit
    vor scorni din ură multe câte nici n’ai bănuit
    ce să faci CU ARGUMENTE spre mândria lor deşartă
    când se dau în vânt cu FLEACURI. A tăcea’i SUPREMA ARTĂ.

    Pierdere de timp desigur e REALITATEA CRUDĂ
    când pierzi timp în explicaţii celor ce NU VOR S’AUDĂ.
    Vox clamantis in deserte sunt adeseori POEŢII
    ceata surzilor la modă te pricep doar cât... pereţii.
    Oricât de’nţelept grăi-vei, nu’nţeleg, baţi apa’n piuă
    ORBILOR repeţi zadarnic că s-a luminat de ziuă
    e străveche’nvăţătură mai grăiau prin temple larii
    celor orbi dintru născare nu le-ajută oche.LARII
    cât n’au ascultat părinţii, întrecându-se cu firea
    mai târziu, cât se mai poate... i-o’nvăţa nenorocirea
    din bătrâni înţelepciune o poruncă să vă poarte:
    ascultarea e viată, iar neascultarea moarte...
    Omul a aflat aceasta explicit din prima zi:
    dacă nu asculţi porunca îţi pierzi raiul, vei muri
    CONŞTIENT de neputinţă, cât e soarle şi luna
    geaba afli vorbe bune dacă nu urmezi NICIUNA.
    La tot pasul: vorbe, vorbe... sfaturi pline de căldură
    te sufocă; dar EXEMPLU’i cea mai bună’nvăţătură
    o plevuşcă agramată se încecleţă la noi
    promiţând marea cu sarea doar la „viitorul doi”!
    ... când părinţii se îmbuibă’n jaf şi zarul blestemat
    geaba vrei să-i pui la muncă fiul - viitor bărbat
    tot ce vede, tot ce-aude face pruncul, cât i-ai coase
    frazele meşteşugite, nu faci sită de mătase
    din aceste cozi de câine, de l’ai încuia în templu
    tot câştigul fără muncă este tuturor exemplu
    curca-curcă se descurcă în hoţia pururi trează
    proţăpită’ntre dosare VRABIA mălai visează
    vor spori nelegiuirea, fapta n’are nici un spor
    la un lăutar în casă fiecare’i... DANSATOR!
    Au refrenu’n drâmb, vioară, pe chitară sau pe trişcă
    geaba spun cuvinte multe, numai faptele te mişcă
    precum pildele prea sfinte ne-au grăit împărăteşte:
    regula precede totul TRUDA îl desăvârşeşte
    pare că urmează toate o mai veche’nţelepciune:
    merele picnite strică un pătul de mere bune
    drept urmare putregiunea călăuzei să nu sorbi
    chiorbalii totdeauna’s călăuze pentru ORBI
    de scârbavina lucrare totdeauna rămâi ţuţ
    CUM DE REUŞESC să-i poarte pe cei mulţi din lac în puţ?!
    nu la vorbe cât la fapte EXPRIMATE să iei păstru
    iar cel călărit tresare doar la zgomot de căpăstru...

    Spui de PATRIE zadarnic celui ce scurmă’n gunoi
    ca să-şi potolească foamea, cu el nu vei face DOI
    dacă ghiftuit spui vorbe dar el n’are nici un sfanţ
    între TINE şi’NTRE DÂNŞII se va adânci un şanţ
    că din apele celeste de-ar tot curge ploaia coală
    pârâiaşul său devine fluviu de nămol şi smoală
    râca, iată dintr’odată i-a adus apă la moară...
    iar atunci un cârd de gâşte, sigur, chiar un LUP omoară.

    Nu stârni de-a surda ura, nu cunoşti al ei stilet
    zece damblagii de-o dată pot ucide un atlet
    în unire li-i puterea, nu-i vei mai putea divide
    şleahta de pisici şi javre la un loc pot LEU ucide
    corolarul faptei bune, precum Atlas ţine cerul
    inimile prea curate forţă au să frângă fierul.
    Dacă ţi s’a’ntors norocul sfatul meu e mură’n gură
    cu cine-ai răbdat de foame cu el să mănânci friptură
    temenele bat lingăii, dau din coadă cum se ştie
    javrele: mirosu’i poartă numai spre măcelărie...
    postomolul de prieteni îţi adulmecă tot pasul
    în nenorociri sunt IEPURI, plânge ochiul, plânge nasul.
    După zmeură porneşte cu cine-ai fost la ciuperci
    să te’ncârdui, altfel afli din prietenie terci
    că, tovarăşul de-o clipă-şi umflă burta şi se duce
    ’n zorul lui, luptând cu URS-ul îl credeai frate de cruce
    cată bine a-l cunoaşte şi la rău, ca şi la bine
    că’n doi funia-ntreită de trei ori mai mult va ţine
    e perechea ce devine în timp numai o fiinţă
    cu puteri înmirezmate’n BĂRBĂŢIE ŞI CREDINŢĂ.

    Înainte de-a şti pe-alţii tu CUNOAŞTE-TE PE TINE
    dacă ai măsură’n toate este primul pas spre bine
    chiar de nu pricepi tot jurul plin de şerpi - părelnic Zmei
    e destul măcar în viaţă să ai ORDINE’N IDEI.
    Că e mai uşor întruna, precum glăsuieşte pslatul
    cum spunea şi Diogene să dai sfaturi pentru altul
    când răsplată vrei, primi-vei pentru tot ce’i bun SUDALMA
    n’aştepta măsuri străine, cât măsoară-te cu palma
    ta, nu după visul ce ades ni se năzare
    n’o să urce DOBITOCUL niciodată’n CARUL MARE
    stai de-o parte, fiecare este UNU din ne.TOŢI
    UNU regula confirmă... e excepţie’ntre TOŢI.
    Bun ori rău? ia-l în şuşlete, nu-l urca de-odată’n car
    studiază-l la MÂNIE, PUNGĂ, şi-apoi la PAHAR
    şi previi orice surpriză, în concluzie îţi spui:
    să nu-ţi bagi în PLUG cu omul cât nu ştii năravul lui!
    ... şi’nţelegi de la’nceputuri în puţine vorbe MULT
    drumul INIMII rămâne cel mai lung şi cel mai SCURT!
    e de necrezut că’n palmă ghiceşti răul cel mai rău
    cunoscut cum se cuvine se’ntoarce’n BINELE TĂU.
    Lasă porcului teleaca clefăind şi guiţând
    gâdilatul lui nemernic te va terfeli curând
    penru blidul tău de linte nu te’ncârdui cu un prost
    vrei să afli viitorul? scormoneşte tot ce-a FOST
    numai astfel avem sigur viitorului temei
    e’n CUNOAŞTERE COMOARA, PRACTICA e cheia ei
    lasă altora văitatul, mângâierile pablege
    lege este suferinţa, PROFUNZIMEA de-a’nţelege
    nu zadarnic e coroana lui IISUS numai din spin
    CALEA UNICĂ’i stropită doar cu lacrimi şi venin
    pe-a CURAJULUI TOCILĂ adevărul să ascuţi
    adresează-te spre OAMENI, muţi’s pentru surdo-muţi!

    ... Limba noastră din vecie a rostit cum se cuvine:
    tot ce’i greu e’n începuturi, urma vine de la sine
    toată lauda’i ocara din contrarii ce se’mpung
    fiindcă drumul pân’ la uşă este drumul cel mai lung
    pasul mare din gândire trece sigur peste prag
    după care CUTEZANŢA şi STATORNICIA-i: STEAG
    OMU, tot poporul bine când se’ncumetă în zare
    peste pragul necredinţei este ROMÂNIA MARE
    readună’n el puterea măreţei, roua frunţii
    către NEŞTIUT e pasul mai înalt decât toţi munţii
    fiindcă PERMANENŢA NOASTRĂ prin milenii sfânt Pegas
    a pornit în zorii vieţii tocmai cu întâiul pas
    a’l urma se cheamă poate dâra SFINŢILOR PĂRINŢI
    permanenţa nemuririi’n doina lacrimei fierbinţi
    de când lumea preamărit e în Cazanii de’nceput.
    Când porneşti cu dreptul totul jumătate e FĂCUT!
    îi urmează preştiinţa mai presus de-a morţii carte
    CINE ŞTIE ÎNCPUTUL MERGE SIGUR MAI DEPARTE.

    Fii la fel cu tată lumea, şi nu da mâniei zor
    ia în spate greutatea la’nceput, nu ce’i usor
    cum ESOP ne spune’n carte luă’n spinare coş cu pâine
    şi hrănind eternitatea croi drumul către mâine
    nu-ţi începe tinereţea uşuratic, prea deşartă
    este LENEA NEPUTINŢEI, STĂRUINŢA’i marea artă
    într’o exprimare simplă cheamă-se sfârşit zadarnic
    fiindcă biruie furtuna totdeauna cel mai harnic.
    Eşti la coasă aduni hrana, iată primul pas POLOCUL
    mai pe urmă’n AMINTIRE de la vârf începe stogul
    şaptele simbol în coasă Duminica să-l păstrezi
    îndoiala fără milă ca pe-un şarpe s’o retezi
    în uitare’i LAŞITATEA spune vorba înteleaptă
    te alătură luminii urcând lin, treaptă cu treaptă
    şi observă la tot pasul cum pe albul nenufar
    cum ne-aduse trândăvia comunismul ovipar
    nu poţi da’napoi fiind OMU început de A, B, C!
    Cine-a spus întâiul A-ul, trebuie să spună B!!!
    admirând în devenirea lutului încremenit
    că tot Răul OMENIRII are sigur un sfârşit!
    Drept urmare ÎNŢELEPCIUNEA înspre culme te susţine
    totul când se limpezeşte se sfârşeşte în mai bine
    bate pasul peste veacuri Marele necunoscut
    călăuza minţii noatre din silaba de’nceput
    e stăpânul din lucrare peste TOT în sus şi’n jos
    cum frumos e începutul şi sfârşitul e FRUMOS!
    Rătăcit, nu mai fă planuri, toate cad cum e ştiut
    reia totul de la ZERO, care ni’i eternul scut
    caută a ta cărare chiar de pare’n CUIE BLEGUL
    vestejit de amintire JUMĂTATEA’i fu... întregul
    dă-i uitării pentru nimeni nu fă lirii comănac
    OSCILAŢIE se cheamă tot ce încă n’are CAP!
    (şi te duce la pieire COADA când se face CAP)
    Drept urmare adevărul ca să-l afli se cuvine:
    cine’ncearcă foarte multe, sigur TERMINĂ PUŢINE
    lăcomia neputinţei e doar oaza din nesaţiu
    „DE LA OU PÂNĂ LA MERE” e mult, scrise chiar Horaţiu
    lasă cloştile gândirii să cotcodăcească’n ouă
    începutul şi sfârşitul UNA sunt nu pot fi două;
    întâmplarea câteodată tuturor ne joacă renghiul
    a băga la timp de seamă cheamă’se a fi mehenghiul
    altfel bune intenţii sunt doar bietul simulacru
    începutului prea dulce sigur îi urmează ACRU...
    drept urmare cumpăneşte cărăruia vieţii sfinte
    să măsori A MIA OARĂ când bagi foarfeca’n CUVINTE
    las’ să creadă CE-O VREA LUMEA, pace dă’i necontenit
    când porneşti ceva STATORNIC, GÂNDUL FIE LA SFÂRŞIT!
    iar în haina conştiinţei gândul muntelui rămas e
    ca să nu cârpeşti cu rafii firul pururi de mătase
    nu urma limbuţii’n turmă celor fără căpătâi
    fiindcă mai întotdeauna cei din URMĂ’S MORŢI ÎNTÂI;
    fii român cinstit, integru, poartă-te cum se cuvine
    şi pentru NIMIC în viaţă NU DA CINSTEA PE RUŞINE!

    Cunosc LUPII adevărul cum că urma scapă TURMA
    care-avuse bucurie numai ceţele şi bruma
    jocul dintre RĂU şi BINE e truda părinţilor
    fătând OILE, vezi sigur GREUTATEA BURŢILOR
    asta’i simplu că se vede, greutatea e la cap
    ce te faci când surugii au pe umeri un DOVLEAC?
    în apusul zilei, iată clar e chipul Soarelui
    vei rescrie’n măreţie gloria altarului
    spre lumina ortodoxă steagul răsăritului
    în HRISTOSUL din TRIUNGHIUL pururi PREA-MĂRITULUI
    cam pe-aici e începutul bun IUBIRILOR sau URII
    chiar în margine se vede CALITATEA ŢESĂTURII
    nu’ncerca prin vite biciul, sunt boboci de numărat
    numai TOAMNA, că tot lucrul la sfârşit e lăudat
    Sita vremii tot mai deasă cerne tot: Priveşte-le!
    după ce-a secat tot iazul se străvede PEŞTELE.

    Nu te mângâia cu boul care paşte prin livadă
    răsfăţat în ierburi, iarna NUMAI PAIE o să roadă
    socoteala e SFÂRŞITUL spus A FI sau NU A FI (?!)
    seara zilelor e UNA: nu chema ultima ZI
    oricât de măreţ răsare Soarele, tot el apune
    chipul lui să-ţi rânduiască început de’nţelepciune
    oricâte meandre face tot isvorul în născare
    unda limpede albastră va sfârşi’ntr’un val de mare
    drept aceea socoteşte că e totul trecător
    PANTA REI în bob de spumă malul poartă un izvor
    trandafirii mor, în urmă tâmpul mai admiră spinii
    viaţa lor a fost jucată: tencuiala sunt VECINII...
    Mai de-aceea, dragă DOAMNE, din etherul infinit
    dă-ne mintea’n începuturi, prea ne vine la sfârşit
    cele 4 anotimpuri fie-ne bune surori
    necum caii fără coadă, necum cerul fără nori
    pentru toate preamărire se cuvine celui ’NALT
    ca să intuim tărâmul nevăzut prin celălalt!

    Într-o vorbă ca o mie eşti LUMINA-ADEVĂRATĂ
    taina ce precede capul basmului cu-„A fost odată”
    în alcătuire CU.GET, firul vremilor trecute
    bătătura din urzeala primei suferinţe mute
    este pururi sentinela timpului isvor din soare
    ca şi germenele vieţii pururea nemuritoare
    ... A vorbi despre ŞTIINŢĂ? e tăcere veşnică!
    numai FACEREA priveşte’n ochiul vremii, pentru că,
    fie SOARELE rotundul, sub el IO, un „I” mare
    - individul-insul, X-ul îs desigul OMU care
    veghind lumii începutul din hlamida vremii cântă
    priveghind NEMĂRGINIREA din milenii, pururi sfântă
    ... omuleţul AMULETEI, chipul LOG.GOL ca un nap
    alungit de nemurire, purtând soarele în cap
    cel ce glojdărind CU.vântul puse ceţii capete
    începutul şi sfârşitul nicăiri să-l SCAPETE.
    Cum de sus veni lumia, I-ul nostru din născare
    mărginit, e fără margini ivind SEMNE DE MIRARE
    „MI”? cunoaştem înţelesul este rar şi nu insist
    component al nefiinţei ELOH.IM, căci MI e CRIST
    astfel CREZUL NOSTRU spune de când Soarele şi Luna
    FIUL e de-o samă TATEI, GEMENI în gândire, una
    marea taină-a veşniciei trecătorului prezent
    în URZEALA CE’MPREUNĂ VECHIU’N NOUL TESTAMENT
    pentru ORTO.DOCŞI e UNIC: chiar misterul din Credinţă
    fulgerând viitorimea e fiinţa-nefiinţă
    în PĂTRATUL FĂRĂ COLŢURI, visul ce-a sburat din haos
    că’i ÎNTREAGA NEMURIRE fapta CLIPEI de repaos
    este SOL, SOLEIL, SUN, SOLNTA - înţeles neprihănit
    este ALFA şi OMEGA pururea nemărginit
    UNU din ODINIOARĂ în ştiinţe mândrul soare
    veşnic în simbolul CRUCII călcând vremile’n picioare
    început FILOSOFIEI: semnul nostru de MI.rar.E.
    Tot RIM.ându-le’ndoiala, arcuim lunga cărare
    renăscând ÎN SINE CHIPUL NEVĂZUT, sufletul care
    punctul DESTINAT mişcării, SEMNUL NOSTRU DE „’NTRE BARE”.
    Anatomic şi sistemic foarte simplu spunem SOARE
    care’i UNU: S (adesea), O - rotund şi VERBUL are.
    Dar cum SOL e şi pământul, iată adevăr ceresc
    e BINARUL UNIC, geamăn în cuvântul românesc!
    ANTAGONIC? aparenţă GEMENI-SFINŢI cum alta nu e
    Cap şi pântec, CER-PĂMÂNTUL, spre ESENŢA lor ne suie...

    Spre ŞTIINŢĂ e puterea, călcând faldurii’ndoielii
    este DOCTORIA SFÂNTĂ e patroana îndrăznelii
    infinita cutezanţă PESTE MARGINILE FIRII
    Pomul RAIULUI, OPRITUL, chintesenţa fericirii
    este LINIE din punctul unic zămislind întregul
    este TOTUL şi NIMICUL, intuindu’l, întelegu’l
    cum în mărginirea noastră DUMNEZEU veghează toate
    şi de-aceea ’MBRĂŢIŞAREA este’n MOARTE, nimeni poate
    să-i desăvârşească trunchiul şi COROANELE din roate.
    Astfel se ivi pătratul fără colţuri, cum am spus
    PIATRA TEMELIEI, vârful: însuşi DUMNEZEU-IISUS
    (în metaforă e turnul - TURNUL BABEL altfel spus).

    Cu CER.NIKA e furnica, în VODIŢA e Leliţa
    sigur ştie şi TISMANA de ce’n ARGEŞ zace ANA
    TEMELIE mânăstirii UNICAT, adevăr sfânt
    isomorfic în trei semne legând CERUL de pământ
    duhul pururea la STREAŞINI zboară SEMNELOR CARATE
    Patru le repovestiră, Platon mărturi’n SOC.rate
    prin cuvinte sub cuvinte traiului de jos agrest
    EL şi EA de-o fiinţă adevărului, incest
    YAMA-YAMY, transcendentul veghind traiul pământesc.

    TOHU? BOHU? altfel spuse’n codul nostru spre amară
    admiraţie DEŞARTĂ – silnicia voluntară
    geţii’n smoală se’mpresoară văcuindu-ne’n zadar
    fără soare, fără lună, fără de întâiul FAR
    fără ON, prezent în HUFU-KEOPS din TOMIS faraon
    e ales ADAM-CLISI-ul adăpost lui IKAR.on!

    Traddutore-traditore, stă de veacuri în fotoliu
    minte strâmtă are’n stânga un predestinat orgoliu
    neputinţa de-a cuprinde în NIMIC întregul MIR.e
    RIM din care noi ne tragem este gata să-şi admire
    pe SARAMIS e MIREASA - o pereche cum vă zic:
    PERECHEA PRINCIARĂ sublimată în NIMIC.

    Talgerele vremii toate vor fi strânse’n arcul minţii
    patrupedul şcolit este azi SAVANTUL NEŞTIINŢEI
    e a.BIL cu BIL a moale tot repetă azi cu brio
    tot CE N’A UITAT din alţii, astfel bate APA’n piuă
    precupeţul care’şi vinde NEŞTIINŢA lui pe sfanţi
    ucigând INTELIGENŢA’n apă tulbure de şanţ
    crudele cu nesărate’n capul lui, muscă’n arat
    punând TITLURILE’n ramă creşte BOI la... figurat!
    mişunând prin cele scrise cum adâncul şi înaltul
    se dă mare piticuţul, într-un joc de şah, cum altul
    dacă’l scuturi, nu rămâne mai nimic din el, proţap
    bâzâitului aesmeni unei muşte fără cap.
    Aripile’i par de vultur, ochi cât bufniţa de mari
    ramele sunt aurite dacă’şi pune ochelari
    că nutreţul aşezat e’n stoguri, braţe şi copite
    în cămara neputinţei: LE-A AFLAT DIN AUZITE.
    FLEOARŢA ASTA LEORBĂITĂ mai cutează să explice
    CE NU ŞTIE, totdeauna IGNORANTELOR COMPLICE
    nu deosebeşte simplu: ce e stâng şi ce e drept
    ăsta e „OMBUNUL” nostru, când nebunu’i ÎNŢELEPT
    Buha asta ne dă sfatul s’avem gându’n colivii
    cu spurcata’i neputinţă garnisită cu hârtii
    în copite poartă semnul DESPICAT neharului
    picătură chinezească’n lacrima ALTARULUI
    tot el fu topor de oase etichetelor de şui
    pravoslavnic de paradă pentru noile statui
    permanenţă NECIOPLIRII prin cuptorul său de lut
    făr’ a bănui că’n toate’i DUMNEZEUL NEVĂZUT.
    Lasă’l IADULUI, chiar dacă e satana când transpiră
    ură, pacoste şi jale ţâpureşte biata’i LIRĂ
    nu-i mai aminti că’n crânguri nu’i PRIVIGHETOAREA ... graur
    a făcut băşici în palme strunind epoca de (l)aur
    nu-ţi băga în târg cu insul, are şi pinacotecă
    şi-a mai cupărat 3 metri de cărţi în bibliotecă
    nu le-a luat să le citească, ci să le şteargă de praf
    le-a’mbrăcat urgent în piele să te sperie prin vraf
    că în cercul lui de pretini e... TELECTUAL curat
    soclu-i gata, vine bronzul: nu-i CITIT, e doar... CITAT
    şi tronează tâmp năzgâmbul peste fleţi şi’n picoteli
    milimetric cercetează TOT ce’s altora GREŞELI
    combativ ca ieri cocoşul tot pe gard cucurighează
    ori din tablă, sus pe casă, după vânturi se rotează
    cam atât pe scurt am zice, după cum ieşiră sorţii:
    BUN e să-l dăm de pomană - vii cu vii, moţii cu morţii!

    Tudor Diaconu, 1972

    ... Cel ce N’A’NŢELES nimica dar nu ştie că NU ŞTIE
    de’l pricepi să-i fugi din cale e statuie de PROSTIE
    ocoleşte’l şi e bine: nu se va lipi de tine.
    Cel ce nu ştie, dar ştie, că NU ŞTIE, nu’i tristeţe
    e NEINSTRUIT, dar poate de la altul să înveţe
    cu blândeţe sfătuindu-l se va scutura de ceaţă
    iar în noaptea sa tu fi-vei CEA MAI SFÂNTĂ DIMINEAŢĂ.
    Cine ştie, dar nu ştie că mult ŞTIE’i AMORŢIT
    să’l trezeşti vorbind în şoaptă, ia’l prieten, în sfârşit,
    fă-l prieten cu acela care ŞTIE, ŞTIIND că ştie
    şi ascultă-l: E’nţeleptul nelipsit în liturghie
    cum cu dinţi numai de lapte rădăcini să rozi nu poţi
    de’nţelepţi fug doar TEMBELII, înţelepţii de NE.toţi
    fiindcă vorba următoare le va pune vârf la toate
    oricât ANCORA stă’n mare nu va învăţa să’noate.
    Tot asemeni cu nisipul care sară ţărmul mării
    poţi vedea că NEŞTIINŢA este muma ÎNGÂMFĂRII...

    Treanca-fleanca-mere-acre-despre cepe degarate
    trăncăne guriţa lumii furând timpul, se mai poate
    Tu să nu le ţii pereche geaba timpul o să treacă
    una este simbioza: măgar de măgar se freacă!
    iar în lumea lor SUS PUSĂ, cum e şi de presupus
    nu te mai mira că porcii îşi ţin paiu’n râturi, sus!

    Ce-a fost, ce va fi ştiinţa, sau ce este? DUH SCORNELII
    nu’i cuprinsă’n definiţii, fiind MUMA ÎNDOIELII
    dacă vrei s’o’nchizi formulei neputinţa’i peste tot
    ESTE CE-A RĂMAS ÎN MINTE DUPĂ CE AI UITAT TOT -
    ce-au spus alţii, e doar chinul scrutând zările deşarte
    e un licăr de speranţă’n primul pas către NEMOARTE:
    truda ta fără de preget o vor crede NEROZIE
    alţii mai drăguţi vor spune că e numai poezie
    nu au lingură să-i simtă gustul, altfel, cine ştie?!
    cum să bănuie RACHETA’n avionul de hârtie?!

    Poate că-i o doctorie ce te lasă fără glas
    important să nu TE UMPLI IUTE, se ia forma după VAS
    când uimit nu te mai saturi toarnă’n tine ceas-cu-ceas
    lasă pe-alţii să repete tot ce ştie lumea: stas!
    Poate fi chiar POMUL VIEŢII să-l cuprinzi n’ai braţe lungi
    nu de braţe cât de ARIPI ai nevoie să ajungi
    n’o căta la PRECUPEŢE, nu se vinde’n piaţă’’n pungi!
    Dacă vrei să poţi cuprinde ARBORELE, zisul POM,
    câte LIMBI cunoaşte INSUL, tot de-atâtea ori e OM
    mulţi prin şcoală trec şi umblă cu hârtii, se înţelege
    cu asemenea magiştri ies viţeii boi în lege:
    vai, COPIII’s viitorul. Ce-ai stricat nu mai poţi drege!

    De la răsăritul falnic, până la apusul Lunii
    peste tot este stăpână doar ŞTIINŢA ACŢIUNII
    de-ai îngrămădit cunoaşteri nu’NCĂLZEŞTE la nimic
    LEAGĂ fedeleş voinicul chiar nevolnicul pitic
    de l’a prins dormind, se spune, vitejia’i... şiretlic!
    Şi-ar mai fi pe urmă altă faţă ştiinţa vieţii
    şcoala fără cataloage ce-o slăvesc DESCURCĂREŢII
    pare cea mai simplă? NU E! cât supusă’i raţiunii
    căci ADEVĂRATĂ’n toate e ştiinţa ACŢIUNII.

    Nu pod da răspunsul sigur. Tu m’ai intrebat, nepoate,
    dacă’i bine să ştii UNA, ori câte puţin din toate (?)
    SETEA DE NEMĂRGINIRE, MAREA FOAME, de-o ascult:
    nu e bine să ştii una CI DIN TOATE CÂT MAI MULT!
    Nu se miră, cin’ nu ştie, dar SPIRALA VIEŢII ARE
    pentru CINE ŞTIE MULTE, NUMAI SEMNE DE’NTREBARE.
    ce să fie oare’n soare? REZERVOARE sau IZVOARE?
    cât de mare-ar fi rezerva scade când la loc nu pui
    doar izvorul NESECAT E ÎN ADÂNCURILE LUI.

    Vai, ce dulce e ştiinţa, dar secretul este SPIN
    cine vrea să ştie DOARME din PUŢIN în MAI PUŢIN
    nu e vreo filosofie, adevărul e curat
    DOBITOCII dimineaţa SE TREZESC cum s’au culcat,
    odihniţi, cu scăfârlia ondulată de perete
    noutatea e doar UNA: mor de foame şi de sete
    ce să spună bişniţarul din cultură? SE CONSERVĂ
    viaţa lor e NUMAI una: roată pururi de rezervă
    ... De’i îngrăunţezi, se cade, paie să le umple piepturi
    nu au nici o datorie: ţipă NUMAI DUPĂ DREPTURI
    au gândit ei vreodată? gândurile au vreun rost?
    inutilă vorbărie: din prost scoţi MEREU MAI PROST!
    Cum isteţii flămânzirea o cunosc, să iei aminte
    toată pricopseala minţii au schimbat pe-un blid de linte
    nu se scrie cu peniţa, CEI ALEŞI SCRIU DOAR CU MINTE.
    Şi, mai poate fi ştiinţa roua trandafirilor
    parfumată’n zorii zilei, şoaptele zefirilor
    având cumpănă în talger: sângele martirilor!

    Poate’i important asemeni UNUI fagure de miere
    chintesenţa ei te’mpinge din ştiinţă spre... tăcere
    Firul ARIADNEI este unul fin din borangic
    pân’ la URIAŞUL ZERO e imperiul lui NIMIC
    şi din care prin ştiinţă poţi fi OMENIRII spic.
    În concluzie poţi spune drumu’i lung, fără’ndoială
    nu e filosof de-a gata nici poet lingând cerneală
    că aşa e rânduiala pentru cine le cunoaşte
    filosoful se formează, iar poetul DOAR SE NAŞTE.
    Ne uimim ades aiurea la nemuritoarea liră
    marele poet NU SCRIE, PREŞTIINŢA O RESPIRĂ
    şi, cum nu poate fi altfel, şi cum nici nu poate fi
    mai ’nainte de a SCRIE TOTUL TREBUI-A CITI:

    Cât de învăţat ai fire-ai, chiar de-ai semăna UIMIRE
    să-ţi aşezi mereu ştiinţa către oameni, prin iubire
    ceas de ceas să-i aprinzi facle, mai puternic, fără haz
    altfel eşti doar FELINARUL pururea lipsit de gaz
    ori de’i pui obroc de-a surda tot zadarnic clampa-clampa
    geaba ai aprins lumina, numai fumuri scoate lampa
    că nu-i lamă să reteze un asemeni pămătuf
    e NELINIŞTEA prin care nu te culci în pat de puf
    o idee-semizeie te-a trezit din mare somn
    o săruţi şi-o zvârli în lume, iar IDEEA ta e domn
    sau potecă şi ea duce înspre calea Domnului
    cercetarea are cheie’n stavilele somnului.
    Chiar de-ajungi CEAHLĂUL slovei, ARTELOR, ŞTIINŢEI, glia
    îţi şopteşte că de-a pururi GENIU’nseamnă: MODESTIA.

    Tudor Diaconu, 1960

    Bunicului Moş Amurg - se dedică

    În biserică aflat-am cum a devenit OM-FAUR
    intuind VREREA MULŢIMII, chiar IOAN GURĂ DE AUR
    predicile ascultându-i cu statornic înţeles
    i-a mărturisit FEMEIA că nimic n’a înţeles
    spre fântâna’NŢELEPCIUNII cât un bot de butură
    n’a ajuns la apa vie odrăzlită’n CIUTURĂ
    oricât de’nvăţat e OMU când coboară în popor
    e STRĂIN când nu-i vorbirea pe’nţelesul tuturor
    Aurul e’NVĂŢĂTURA cea de preţ oricând, oriunde
    nu’i totuna cu spoiala care’n papagali s’ascunde
    e gândirea pururi vie ce s’adună’ntr’un model
    E PROFESOR cine SCOATE UCENICI mai buni ca EL!

    Într’o matcă se topeşte de la leagăn la sicriu
    să’NVEŢI INSTRUIND pe alţii niciodată nu’i târziu!
    Iată deci preceptul sigur care’n viaţă să te poarte
    nu vei fi bătrân vreodată dacă’NVEŢI PÂNĂ LA MOARTE!

    Nu picta’n sigurătate caii VERZILOR PEREŢI
    fii statornic năzuinţei PĂSUL NEAMULUI să’nveţi
    şi pătrunde-vei în taina sfântă-a NEAMULUI ROMÂN
    cel care-i de-o seamă vremii NICIODATĂ nu-i bătrân.
    îndemic să cauţi SENSUL vorbei UNA CA O MIE
    păstând omului prin veacuri stropul său de veşnicie
    că desprins de mărginire CLARITATEA’i ne uimeşte
    tot ce s’a’NCHEGAT ÎN LAPTE nimeni nu mai RISIPEŞTE!
    chiar de-ai fi pe culme’n toate de-ai turna piloni spre cer
    pierzi mai mult decât câştigul dacă NU AI CARACTER!
    de la ciripit de paseri, pân’ la marea simfonie
    fără DUMNEZEU ştiinţa e curată nebunie
    fără marea bunătate îndreptată înspre semeni
    e zadarnică ştiinţa, animalelor te-asemeni
    omul rău învaţă carte pentru fala sa de PROST
    ca să jefuie, s-adune ca hârciogul fără rost
    n’are mamă, n’are tată nici icoană în durere
    spre sărmani, cum biata muscă pân’ la urmă capu’n miere
    o să-şi lase’n furtişaguri pururi ţârâit de greier
    în cămara neputinţei, când încearcă FURT DE CREIER
    „cumsecade’n COMPLEZENŢE” spre minciuni îngână glas
    jalnic e cameleonul, când îi ies toate pe nas
    în ascuns se’nvredniceşte, precum viermele din măr
    şi din lac în puţ s’aruncă fiind străin de adevăr!
    nu te prinde lui tovarăş, cumpănind câştigul lui
    să-i străvezi belciug de aur prins în râtul porcului
    se foieşte ca un vierme, iar de bani e scos din minţi
    bună e învăţătura - TAINA SFINŢILOR PĂRINŢI -
    ce’n a lor singurătate ne-au fost mierea şi tăria
    veghind fulgerele frunţii cu’nceput la TĂRTĂRIA
    valul ăsta de putere e BOREAS, din senin
    cioplind toată EUROPA pân’ la Pontul Euxin!
    Zilnic truda să te afle spre CUNUNA TAŢILOR
    iar picioarele să bată pragul învăţaţilor
    căci o maximă prin vreme taie cale-adevărată
    CUM DOREŞTI S-AJUNGI PROFESOR când ELEV n’ai fost vreodată?
    Deci mereu întreabă multe pe oricine-ar şti, socoate
    iar dac’ai aflat răspunsul NU UITA CELE’NTREBATE
    spune-le şi altor semeni ce-ai aflat - sabie’n teacă
    astfel poate clar ELEVUL pe PROFESOR să-l ÎNTREACĂ!
    cum monedele ştiinţei strălucire au în zimţi
    să ai CĂLĂUZĂ dublă: BUNĂTATE şi BUN SIMŢ
    Zahăr bun e’NVĂŢĂTORUL, suflet bun şi gând curat
    îi va deveni elevul sigur zahăr rafinat
    apă ia de la IZVORUL care susură’n COPERŢI
    rafturile minţii’s pline de NEMURITORII CERŢI
    cei trecuţi prin sita vremii şi cernuţi în chipul lui
    spre LUMINA PREACURATĂ-a soarelui, mai-marelui
    care-aduce pace’n lume răsădind cerescul plod
    POMUL ŞI ÎNVĂŢĂTORUL SE DISTING NUMAI PE ROD!

    Fugi de vorbele piezişe care’n GAIŢE se măsoară
    deprinzi pe Delfin să’noate, înveţi Vulturul să sboare?
    înveţi Iepurii să fugă, mâţa şoricei să prindă?
    Măgar din măgar învaţă răgetul care colindă
    chiar când au hârtii de doftori-firologi, nu-i socoti
    cine stă să-i cerceteze dacă rag cu „â” din i?

    Bunul simţ lipsindu-i toate nu-i rămân de vreu folos
    când sar capra printre rânduri - ostropel de lapte gros -
    pe urechea nepăsării graiului să nu te culci
    rădăcina’NVĂŢĂTURII e amară, însă dulci
    îi SUNT ROADELE ce fi-vor românimii căpătâi
    mai de-aceea REGÂNDEŞTE cheia LITEREI DINTÂI!
    Lasă fumului ce scris-au în neştire toţi limbuţii
    în BIBLIOTECI aevea trăiesc MORŢII, VORBESC MUŢII
    afli’n carte întelesuri ce’s la umbră de CUVINTE
    şi închide-o gândind SINGUR CE VA FI de-acum ’nainte
    Stai cu ei de vorbă’n tihnă mai pe larg şi mai adese
    cărţile fie puţine, ca prietenii: ALESE.
    chiar de nu e sub copertă boierească’n piele, TRUC
    scoarţa este aparenţa, CARTEA PROASTĂ N’ARE SUC
    e un pom tăiat zadarnic, e decât un biet BUTUC
    Iată SFATUL BUN ŞOPTEŞTE şi pe-acela îl ascult
    CARTEA BUNĂ TE OBLIGĂ SĂ GÂNDEŞTI MEREU MAI MULT!
    şi sporind prin trudă harul să înveţi NECONTENIT
    înmiind spre cer ALTARUL prin TALANTUL DĂRUIT.

    Tudor Diaconu, 1980

    ... memorând cu ochii minţii ce scriu ALŢII despre noi
    BASNELOR le punem capăt - înainte şi ’napoi - :
    sclav/VALCS; cad/DAC; cad.mos/MOŞ DAC - de aici, d’aci ori DACI
    iată marea simplitate a POVEŞTILOR CU TRACI;
    pricepând MONOSILABA limbii noastre româneşti
    orice literă „întoarsă’i” semn de mituri, în cereşti
    umbre, aşezată’n SENSURI VECHI CE NU SE SCHIMBĂ
    literele’şi REIAU LOCUL: AVEM ADAMICA LIMBĂ.

    N’o să placă ADEVĂRUL celor negri’n cerul gurii
    - în pustie şi minune mutând graniţa culturii -
    proba - ca lumina zilei – NIMENI POATE S’O RĂPUNĂ
    ODOBLEJA ne şopteşte: în computere s’o pună...
    disecând ştiinţa ’ntreagă SUBLIMATĂ ÎN CUVÂNT
    porumbel eternităţii Duhul Domnului Cel Sfânt.

    Cu IOAN repetăm astăzi să priceapă’NTREG PĂMÂNTUL
    înţelesul vechii Pravili: „La’nceput era Cuvântul”
    matematic - sigur chimic în formulă simplu, LOGIC
    într-o ENCICLOPEDIE fixăm cadrul anagogic
    pătrunzând în străvechime prin SALMOCSIS şi Apolo
    pricepând FACEREA LUMII, explicăm de-aici încolo
    CARTEA CĂRŢILOR. Scriptura ne va fi chezaş, însemn
    revelând o permanenţă neamului, rescriem demn
    chipul vremilor trecute, prea vrăjmaşii NE DAU LECŢII
    pe „cadavrul” limbii noastre; o să facem NOI DISECŢII
    ordonate matematic, aruncăm din spate jugul:
    TOT PROGRESUL OMENIRII NOI L’AM SCRIS ÎNTÂI CU PLUGUL!


    ... Fost-am noi păstori prin ABEL, ciobănaşul MIORITIC
    - identificăm filonul grec prin semnul diacritic -
    limpezime adunarăm ALUNGĂRILOR DIN RAI...
    Prin Manů - SALMOCSIS legea’i ÎMPLINIRILE DIN GRAI
    raiul biblic - cartea scrie: A FOST ŢARA HAVILA
    în cuibar LITERA PUSĂ, spune simplu VLAHIA!

    ... sunt CUVINTE SUB CUVINTE sunt MIRIFICE CUPOLE
    pe’nţeles devine jertfa legendarului MAN.OLE
    Man.EOL?! se luminează SENSUL BUN ŞI DIAFAN:
    diversificarea babel... e MANOLIS/SOLIMAN
    e MIHAI/AHIIM, tributul altor limbi am dat destul,
    limba turcă? nu’i BIS.ANTUL... anagramă ISTANBUL???!
    Uşurel, boieri ai limbei, nu vă fie cu deochi
    mai salcâm cu baba-oarba, luaţi TICHIA de pe ochi,
    uite cine ne explică GRAIURILE tropa-tropa
    cine’mi duce de căpăstru ţara către EU.RO.PA!!!
    dacă’i zicem IO.RO.PA e tot una, ne pedant e
    până LIMBA îngerească n’o creiase încă DANTE;
    DUNĂREA e ADUNAREA apelor cincizeci şi-mi leagă
    în albastra ei panglică MAREA şi PĂDUREA NEAGRĂ
    ŞIRET/ISTER, prim magister E ACELAŞI prim mag.ISTRU
    ICARON ce scrise totul de la TISA pân’ la NISTRU!

    Dinspre DACI risipă’i neamul legendarului PELEG
    din PELEAGA, multe’n lumne VALAHII sunt, înţeleg
    frate cu IOCTAN/OCNIŢA parte fac din marea creangă
    din PARÂNG e zisa CAPRĂ ce’l hrăni pe ZEUS, leagă
    numele de e.REB/EBER, CERBUL CARPATIN, ocniţa
    e Mag.laşa, e răpita ori PIRATA, e coniţa
    Carpa/capra Amalteia, îi cântăm un requiem...
    între litere sucite’i ARPACSAD, născut din SEM
    DACSA.PAR - egal cu Dacşa, astfel trecem primul hop
    fiindcă SEM avea o sută plus doi ani după POTOP
    să şoptim DATA EXACTĂ LA PRIETENI şi duşmani
    în trei mii opt sute şi-încă cincezeci şi unu ani,
    sau DE LA FACEREA LUMII, în APRILIE ziua 7
    - în o mie şase sute ani şi încă cinci zeci şapte
    SE PETREC ACESTE FAPTE:
    PETEA, PANDORA, NOELA şi NOEGLA... spun discret
    însoţesc bărbaţii’n CRONIC: NOE, SEM, HAM şi IAFET/
    treizeci cinci deci împlinise ARPACSAD, când sări treapta
    prin SELAH - pe româneşte - se’nţelege prima şleahtă
    cu HAŞDEU vedem SARABBA peste’ntregul işichier
    BASARABII... povestirea o rescrie’ntâi HOMER.

    Lungul şir de regi şi NUMERI este TAINA, spunem noi
    LEGEA LITEREI SUCITE: scrii IOBAB, citeşti BABOI
    doar MI.rar.E, în ISPRAVA orice semn purta un har
    totu’i plin de întelesuri. Iată, fiul lui AGAR
    ARGA, ...ISMAIL, (vezi Avram) locuia, pricepi acuşi
    de la HAVILA spre esturi, pân’ la şur (citeşte ruşi!)
    OLT e LOT, bustrofedonul, dop plutind, devine POD
    în ASIRIA porneşte înspre DON (se scrie NOD)...
    IOTE-te ce mai ştiinţă: viclenie la vedere:
    în istorie prin LIMBĂ toate muştele FAC MIERE!
    li se-adaugă tot hazul GAIŢELOR ce gheare’şi plimbă
    guguştuci sălbatici, GRAURI NE DAU SFATURI DESPRE LIMBĂ
    prin dicţionare false umplu lumea cu IORDANe
    secondaţi de gâsc.uliţe şi-alte câţe, diafane
    ce’ngropară-mi LIMBA VIE’n năsărâmba lui CIHAC
    ULTIMELE LOR GLOSARE pun tâmpeniei capac:
    LIMBI nu cunoşteau GOLEŞTII, nici HAŞDEU, nici CANTEMIR
    EMINESCU, DENSUŞIANU? eunucii lui sâc.tir
    graseiază, ne EXPLICĂ tot ce nu pricep, cu zor
    gama de ANAPODISME... aşii din TEMBELIZOR
    ... fără a pricepe IO.TA, fac emisii LIMBA NOASTRĂ
    (cui?) n’au cum înţelege zbor de PASĂRE MĂIASTRĂ
    cred cuvintele în stoluri de lăcuste, mie’n sută
    vin de-aiurea’n limba noastră INTEGRAL NECUNOSCUTĂ
    ... îşi găsesc de lucru’n piaţă cu leliţe, DEVIN ZMEI
    vor POPORU’NTREG ca LIMBA s’o înveţe de la ei
    brambureală, întrebarea una va rămâne deci:
    n’ar strica să afle LIMBA NOASTRĂ’n vechi biblioteci
    şi’n INSCRIPŢII, LETOPISEŢI, CRONICI: vedicul AMVON
    că nici este doar un SPAŢIU’n areal LATINOFON,
    fraţi REALI rămân FRANCEZII - celto-gali - nu etichetă
    Langue d’ec este la’nceputuri LIMBII PRIME o dubletă
    copta cum o dovedeşte marele CHAMPOLLION
    hieroglifei aflând cheia prin limbajul francofon
    dar fantastic este drumul către limba’ntâi CEREASCĂ
    de la el aflarăm SIGLA’n limba vie românească...

    ... nemtudemii şi iazâcii, pişite cu UITE-o NU E
    nu ştiu nici acum ARDEALUL, BASARABIA a CUI E!?
    ... nici bucoavna’n BUCOVINA, ciumpăvită duc povarna
    nici cine zdrobi păgânii la Călugăreni, la Varna
    ne prostesc în faţă tâmpii glojdăresc mereu minciuna
    anulând ce-i scris in PRAVILI: LIMBA DE’NCEPUT FU UNA
    ... decantând hieratic scrisul, în purcederea’i firească
    scoatem astăzi la vedere LIMBA NOASTRĂ ROMÂNEASCĂ.

    Începuturi luminează tabla de la Tărtăria
    SLONU/HELIS - alfabetul prin HAŞDEU inundă glia
    Troia a căzut. Troianul ştim ce’nseamnă, aşa deci:
    NEA IOANE’n una mie, una sută şi optzeci...
    regi sunt GEŢII şi Mari Preoţi, omul simplu VALCS ori DAC
    - tălmăcind învăţătura omul COMAN zis MONAC
    şi MOCAN în obiceiuri şi credinţe strămoşeşti
    OM-ROMÂN-CREŞTIN tot una’i: TAINA LIMBII ROMÂNEŞTI
    consecinţa în PODOABĂ o percepem clar acu
    explicând şi CARTEA LEGII - CONX-OM-PAX - a lui Manů
    „UNU” - panteonul VEDIC patru sferturi se făcu.

    LEAH – catolic stârni prafu’n ochi CU VECHEA REA CREDINŢĂ
    târziu; nu ştiau Io.CASTA, când ia MANTICA fiinţă
    în mister intrase ILUS. TOLBA mea TRIUNGHIUL sparge-şi
    ATHOS plus BIS.ANT cuprinde A-B-C’n Curtea de Argeş
    Geţii’n toată EUROPA fost-au REGI şi ÎMPĂRAŢI
    a credinţelor ştiinţă avea „OMU” din Carpaţi
    la Varegi şi în Hispanii prin Druizi pân’ la ODIN
    Geţii dau CĂRŢI DE DOMNIE începând cu ELOH.IM
    mai de peste Würm păstorii drumul sacru au pornit
    CALEA LAPTELUI avură îndreptar spre răsărit
    EXAMPEEA HERODOTĂ, drumul KAUSI-TAKI
    însoţi monoteismul, CANTEMIR ne povesti
    în DESCRIPTIO destule... puse cap la cap, prolog
    despre NEASEMUITUL milenarul INOROG...
    Pactul TAPAE? ştie-l teapa, afl

    Tue Aug 04, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    adipop

    Joined: 31 May 2009
    Posts: 991
    Location: Craiova


    Reply with quote
    Post
    Pactul TAPAE? ştie-l teapa, afle lumea vrea, nu vrea:
    Lupa lor capitolină pentru INDRA fu... căţea.
    RIM/MIR, PACs - înseamnă pace, CAP e, tot un înţeles
    costumaţia’i schimbată sub potcap, tichie, fes
    două săbii într-o teacă nu pot sta sub comănac,
    ORTO şi CATOLIC una’s? priviţi CRUCEA CUM O FAC:
    iată cum PE-UN BLID DE LINTE, Iacov e... popor ales.
    În Zocar citim „TREI LUCRURI SUNT ASCUNSE’N chip şi fel
    LEGEA’N DOMENIUL GÂNDIRII, ÎN ISTORII ISRAEL
    DOMNU’N LUMEA TRANSCENDENTĂ” aşa scrie la evrei
    (cercetaţi CARTEA SPLENDORII 73 b, la cap. III)
    Traddutore-traditore şi mai clar, pe înţeles!

    Orto.docşii, raţiunea pun în DREAPTA lor sciind mitul
    apusenii’n FILIOQUE ţin să schimbe răsăritul
    restul se SUBÎNŢELEGE în Dogmatică e spus
    toate le aflăm din VIAŢA şi din PILDA lui Iisus.

    CELŢII sunt meşteşugarii-metalurgii BLAKI CALIBI
    - colibaşi – nu sunt popoare: EGHIPTI or FENICI, sunt SCRIBI
    POPI; fenicii inventară ALFABET MIRACULOS
    taina NEMĂRTURISIND’o: ici la Dunărea de jos,
    neştiuţi DANUBIENII CAVALERI făcură halta
    templierii, ioaniţii, iezuiţi sau de la Malta
    vrând cu sabia spre Roma să REUNIFICE DOMUL...
    numai că în străvechime la izvor fusese OMU
    mutând răsăritul lumii’n actualul ţintirim:
    cam atât e ADEVĂRUL că ne-am trage de la RIM.
    /Soare de’nceput matrice’i RIM, pe literă stăpân
    La VALAHI, în NEGRU-VODĂ stă mândria de român/.

    Dintr’a lumii începuturi la OLTENI, bănuţii’s salbe
    - în PARÎNG este’nceputul peste lume RASEI ALBE -
    de aci bătură lumea’n şirul oştilor crăieşti
    cu peceţia domniei neamurilor pământeşti
    până’n Gange răzbătură vechi păstori din ţărmul milii
    din CEAHLĂU minunea getă e’n efigii prin Tassilli
    RÎM-ul nostru cel de obşte în credinţă dă aroma
    sfinte capete pavară VIA APIA spre ROMA
    prin tribut aurul lumii strânge baiera comorii
    ca s’auzi şi azi naivii: VIDI ROMA POI MORI...
    vânzoleala involută’i NEPRICEPERE la GRAI
    tot răstălmăcind povestea despre iad şi despre Rai
    ROMA/AMOR, REMUS/SUMER/MURES pentru cine ştie
    dansul literei ce schimbă faţa lumii’n GEOGRAFIE
    înţelese ne sunt astăzi fără ură, fără hulă
    dreptul de PRIMAT e totul, SOARTA’i scrisă de CĂCIULĂ
    codul latinesc n’o are – NU AU IARNĂ – iată-aci
    de ce nu pricep limbuţii „â” din A şi „î” din I!
    NUMAI LIMBA NOASTRĂ ARE TREI STĂRI: semne: a, ă, â.
    cum să ne’nţeleagă limba „cătătorii de CITATE”?
    „A” este CERTIFICATUL NOSTRU DE LATINITATE
    care NU VINE DE-AFARĂ înţelegem, nu e greu
    CANTEMIR ne-o spuse, IORGA, EMINESCU ori HAŞDEU...

    Falsul grosolan, hoţia sporesc glorii an de an
    ENEIDA SPUSĂ pietrei, terminată sub Traian
    pentru papistaşi devine ACTUL NOSTRU DE NĂSCARE
    - o minciună jignitoare ce-o numim „romanizare” -
    de-atunci liftele păgâne tot înfundă România
    vin cu sabia făţarnic să ne’nveţe OMENIA!
    basm de adormit copiii celor fără de’nceput
    ar fi actul de născare NEAMULUI DINTÂI NĂSCUT
    ... Cum nu’i Roma prin INSCRIPŢII neamul împăraţilor?
    cum de n-au scris în ELINĂ cununa’nvăţaţilor??
    ADEVĂRUL ESTE UNU: „OMU” ’I TATĂL TAŢILOR!

    ... De-atunci SCRIPTELE, mult aur, dreptul de-a bate MONEDA
    apucară drumul ROMEI, autor schimbării PREDA
    PADRE, scris mai jos în cizmă, cum subliniază iarăşi
    unicatul LIMBII NOASTRE, Des.POT-DES.PA, vechiul PADEŞ
    iată CLASICA LATINĂ - iepuraşii - aşi nevoii
    ei RĂPIŢII ori PIRAŢII, însemnând căderea Troii
    repetară TURNUL BABEL de la prunc pân’ la adult
    TETRARHIA mai înseamnă cele 4 limbi de cult.
    LIMBA PRISCĂ – strălatina’i româneasca împlinită
    cu treimea sa EBRAICĂ, ELINEASCĂ şi SANSCRITĂ
    pricepând codul ebraic putem trece primul hop
    iată ZESTRE RASEI ALBE ce-a rămas după potop
    elineasca e mai simplă, ADEVĂRURI dacă vrei
    şi CUNOAŞTERE TOTALĂ aflăm sigur la EVREI
    întrupând IISUS cuvântul dă noi aripi zborului
    în TREIMEA biruinţei simbolul TABORULUI...

    O schimbare e la faţă prin canoanele rigorii:
    Isus, Moise, Ilie... grămăticii’s autorii
    Fu Traian... TROIANUL nostru, albul de sub PLUG.uşor
    într’o literă schimbată peste gânduri prinde zbor
    NUMELE apar schimbate în COGNOMEN, fără veste
    NU MAI AFLI NICIODATĂ CINE-A FOST, DE UNDE ESTE
    schema’i simplă, algoritmul unic e rostirii fală
    noua paradigmă’n trudă, contemplaţie, greşeală
    ne-a învrednicit de-acuma să culegem sfânt temei
    rădăcinile gândirii „GA-MI” spre mileniul trei.

    Două mii de ani - huliţii, robii catiheţilor
    fi-vor azi biruitorii - NOI URMAŞII GEŢILOR
    am mai spus’o’n TATĂL NOSTRU: „iartă-le greciţilor”
    scribii de ATHOS, sciţi în coada răzvrătiţilor
    iezuiţii contrabandei, vor ucide, nu mă mir
    pe toţi ce-i purtară’n cârcă, pân’ la cel din VLADIMIRI
    Nordul Mării Negre este vechi izvorul lumii, că
    EXISTA ACI’N VECHIME INDIA CEA PONTICĂ
    geaba’n GANGE’i căutată, înspre CAUCAZ au hrana
    turmele, povestea asta o citim în RAMAYANA
    capitala e AYODEA înspre Indus n’o cătaţi
    lângă PIATRA NEAMŢ se află tot aicea în CARPAŢI.
    Toponimic NORDUL ŢĂRII MOLDOVEAN, Sarabb purcede
    cu Ardealul denumirea ZEITĂŢILOR din VEDE
    astfel LIMBA ROMÂNEASCĂ readuce’n tara ta
    Bărătău, Sita, Cohulya, iată-ţi MAHABARATHA!

    Spre apus prin mine CELŢII, din VULCAN bătând metalul
    fiul său era ARDALUS, metaforic strunesc calul
    straturi de civilizaţii în pământuri şi-au înfipt
    Sinxul din Bucegi îşi poartă TEUL până în Egipt
    crucea lor securea dublă în tăiuş... din lac în puţ
    lunecă prin „explicaţii drăgălaşi hermeneuţi”...
    Ce rol joacă TEAPA/TAPAE? ce-a fost SARMIS. GETU. ZA?
    scribii poligloţi au spus-o tot pe turta lor trag spuza
    vulpile din ATHOS, cârma aşezând-o în BIZANŢ
    pân’ la CUZA dijmuiră de la noi ultimul sfanţ
    prin FANAR menţin DOMNIA după legile oculte
    îl ucid pe BRÂNCOVEANU, risipesc româna curte
    ... scot la COZIA şi ARGEŞ basmul din elina veche
    o poveste cu ELENA - PARIS (pisar!) e’n pereche
    taina vechilor simboluri - panteonul vedic grav
    de-a rămas pe steagul PUTNEI strajă BOURUL MOLDAV
    CORBUL muntenesc pereche ţine scrisului MAGOG
    CANTEMIR ni-l reprezintă’n MELANCHOLIC INOROG
    gura lumii - PANCIATANTRA o continuă, fireşte
    prin ION CHIABURU’n ţara lui BOREAS, româneşte
    ... dar de-un secol ne sugrumă NEPRICEPEREA lor TRACĂ
    ... ne dau sfaturi în CULTURĂ ăi de se’nchină la vacă!
    Cantemir întreabă simplu doar atât: ŞTII ROMÂNEŞTE?
    dar ştiinţa sacro-santă nimănui o buchiseşte!
    ... Recitindu’l despre toate cele omeneşti ai milă
    primim lecţii ieri şi astăzi tot de la STRUŢO-CĂMILĂ
    (Ieri umbla cu „davai-ceasul” la’ndemâna fite cui
    azi muiat în verde, insul te repede cu „te’ncui”!)
    în poveşti pe care bieţii cărturari nu le’nţeleg
    iată TRAGI-COMEDIA neamului român întreg.

    ... geaba’i multă’nvăţătură la nenumăraţi bucheri
    terfeloagele absurde pleavă minţii sunt ca ieri
    am purtat răbdare’n suflet, prin religia creştină
    aşteptând amar de veacuri drumul nostru spre lumină
    biruinţa este’n vreme, asta ştie DUMNEZEU
    dar PROCESUL LIMBII NOASTRE în deschid pe faţă eu.

    ... Care’i FONDUL ÎN MIRACOL? cine poate să ne spună
    de ce numai geto-dacii părăsesc limba străbună???
    cum aşa, ANALFABEŢII - proştii lumii, năpristan
    au SCANDAT LIMBA LATINĂ doar... de dragul lui Traian?
    şi „romanizaţi” în pripă, îi apucă pandalia
    părăsesc TREI SFERTURI LIMBA, preferând sălbăticia??
    Asta’i toată teoria HOARDELOR venind de-aiurea
    cică, ei botează ţara, râuri, munţii şi pădurea
    talmeş-balmeş e tot graiul, românescul început
    CASTA IO ne trădează: Tibru’i izvoraş ştiut
    şi un sat; pornesc etruscii, pentru cine înţelege
    „AMNEZIILE ROMANE”, nu ştiu cine’i PRIMUL REGE
    MANU/NUMA zis POMPILIU - totul trece peste gând
    nu prea spun DE UNDE VINE - scriptele mistificând –
    o mafie mult feroce: PAX ROMANA pe corăbii
    ară plugul CARTAGINA, nu au cruce, poartă săbii
    „civilizatorii” lumii lăudaţi, de râsul curcii
    prădând apusul de copii, iviră TURCII...
    prin VENEŢI vin IENICERII răsăritului perdaf
    un SERGHEI devine HALA, iată lumii pe ALAH!
    PAN/BAN/HAN, acelaşi lucru, titlul magic de’l cuprinzi
    tălmăcit doar de prostirea tăinuitelor oglinzi
    NEPRICEPERE e numai în faţade poleite?!
    vin „istorici” şi povestea o rescriu din... auzite
    dar răspunsul este UNU, pentru minte de găină:
    tot cât ieri ANALFABEŢII vorbesc azi limba latină...

    Li s’adaogă’n orbire prin metafore poheţii
    mărunţei, când BLAJUL-VRAJBEI tot lansează catiheţii
    AVE-MARIA, păgânii şi-alte secte fac iar strană
    vivat daco-romania e colonie romană...
    toţi rândaşii cântă’n strune o stupidă bucurie
    că ne-au jefuit jăpcanii purtând limba în robie
    iepurii devin vitejii - ieri şi azi - pe cât se pare
    binecuvântează jaful în izbânzi imaginare
    locul nostru’l iau volgarii, ungurii, fiindcă-am plecat
    undeva în sud, aiurea, după dragul împărat
    din scursorile de triburi fac găselniţă de geniu
    revenim spăşiţi acasă pe furiş, după-un mileniu
    Ţara ni-i slavo-maghiară-bulgărită elegant
    iată ORTO-NEROZIA, iată primul ocupant
    asta este tencuiala. Biată Dunăre albastră
    revenirăm - alt miracol! ROBI STRĂINI în ţara noastră...
    Teoria’i terminată, viermii rod în scoarţa vremii
    toată greco-bulgărimea maghiarâtă’n academii
    slavofilii raşi, pişite, ne DEŞTEAPTĂ’n ochi de iască
    explicându-ne’n BATJOCURI, limba vie românească!

    BASARABIA răspunsul dă fără dicţionare
    celor ce nu ştiu CE LIMBĂ A VORBIT ŞTEFAN CEL MARE
    Mateevici, ori VIERU, SNEGUR, alt necunoscut
    ne spun clar ce’nseamnă LIMBA NOASTRĂ DINCOLO DE PRUT
    abia astăzi TEAPA/TAPAE pe de-a’ntregul se’nţelege
    N’AM SCHIMBAT NICICÂND o iotă’n LIMBĂ, DATINĂ ŞI LEGE.

    ... cu iordane şi-alte paseri, grauri, pupeze şi gaiţe
    „ö” sau „ü”, în râsul lumii pronunţând aste behaiţe
    cu salar, misto - în greacă - , ţigăneşte zis: mişto
    cu fundiţe’ntre picioare’s târfele lui IU e O!
    că botgroşii, linguşiţii, epenteticii, cotenii
    etalează PĂSĂREASCA să ne fure APUSENII
    ciuma lor pe radicale medical se cheamă PESTA
    cu mirosul ei de budă la naivi mai joacă festa
    dar de nu vor să’nţeleagă SĂ SE SCUTURE DE DRACI
    le vom pune iar OPINCA pe colivă şi colaci
    ... ciurda asta cizmărească cu-adjective’mpărăteşti
    ar putea’NŢELEGE SLAVA STÂRPEI NOASTRE ROMÂNEŞTI?

    ... sau ’napoi vor să ne tragă, înspre jale, se’nţelege
    târfele prea vlăguite, cată prin gunoi alt rege
    nu pricep trecutul nostru SCRIS PRIN SĂBII! Nu condeiul
    ne-a dat măreţia vremii, graiul, datina, temeiul.
    ... cât priveşte viitorul, dragii mei, doar bună pace:
    L’OM AVEA CUM TOŢI ROMÂNII VROIESC SINGURI a şi’l FACE.

    Tudor Diaconu,
    decembrie 1989, Piteşti, Argeş



    EPILOG

    ... unii iar visează BAIA, perpelindu-se pe jar!
    ARPAD/PRADA se citeşte, desluşindu-i, aşa dar,
    ANGEVINII şi CORVINII, IAGELONII - înţelegi?
    ăstei HOARDE DE MANEVRĂ i-au crescut şirul de regi
    SUNT MINGOLI? priveşte-i bine. Au doar numele schimbate
    - vechi locuitori ai pustei - NUME CATOLICIZATE
    ORTO.DOCŞI la începuturi - plătiţi bine, cu mulţi sfanţi
    să DISTRUGĂ’NTREG APUSUL de-orto-grecii din Bizanţ
    UNDE-AU CÂŞTIGAT VREO LUPTĂ? NU CUNOAŞTEM! avatarii...
    asiate, vin la ordin să distrugă chiar BULGARII
    care, în obrăznicie mai urmează vechi - poltronul
    nu’i mustră cum se cuvine VASILE BULGARCHIONUL?
    Iată cine ni’s vecini: ei pot fi şi d’ici’nainte
    în rest? CINE POMENIT-A VERDE CAL şi SÂRB CU MINTE?
    Două juguri blestemate SFĂRÂMARĂM în urcuşi
    PLEVNA, TATRA, lângă umeri au avut UMERI DE RUŞI...
    să se lase de HACHIŢE, DE HARŢAGURI şi BÂZDÂC
    România NICIODATĂ, NIMĂNUI fu... paşalâc!
    Tot trecutul luptei noastre milenare, poartă’n grai
    BASARABII şi TREIMEA: ŞTEFAN, CUZA şi MIHAI.

    Tudor Diaconu, august 1991


    Pentru poetul Cristian Popescu, cu încredere în talentul lui pe care „fratele drag al românului”, specialitatea sa de inginer silvic – îl vor implini într-un cântec necesar, viguros, românesc.

    Tudor Diaconu, 1 septembrie 1991, Piteşti

    Tue Aug 04, 2009 View user's profile Send private message Send e-mail Visit poster's website Yahoo Messenger
    Lucia

    Joined: 12 Jul 2009
    Posts: 154
    Location: Bistrita


    Reply with quote
    Post
    L-am visat pe "Mosu" Tudor Diaconu. Era atat de luminos, radia de bucurie. Am nadejdea ca totul este OK.

  5. #5
    Administrator
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    78.546
    Acasă Forum URIASII IN GANDIRE AI NEAMULUI ROMANESC Prof. Dr. Tudor Diaconu Izoglosa
    Friday, October 14, 2011 10:46 PM
    From:
    "Pop Adrian" <zalmoxa_adipop@yahoo.com>
    Add sender to Contacts
    To:

    Cc:

    Acasă
    Forum
    URIASII IN GANDIRE AI NEAMULUI ROMANESC
    Prof. Dr. Tudor Diaconu
    Izoglosa




    http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...sted=1#post333

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •