Papornița Moșului
Pagina 2 din 4 PrimulPrimul 1234 UltimulUltimul
Rezultate 11 la 20 din 38

Subiect: Paşii unei afaceri cu nucifere

  1. #11
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916

  2. #12
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916

  3. #13
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    PRODUCEREA MATERIALULUI SADITOR POMICOL (PEPINIERA POMICOLA)

    Materialul saditor pomicol, necesar infiintarii plantatiilor moderne pomicole se pregateste in unitati specializate denumite pepiniere pomicole.
    Amplasarea aces 747g61h tor pepiniere se face in zonele cu temperaturi medii anuale intre 8,5-11oC, fara temperaturi extreme care sa pericliteze dezvoltarea materialului.
    Trebuie alese cu precadere solurile mai usoare aluvionare, luto-nisipoase, lutoase, reavene, cu structura buna, permeabile si fertile, aerate, plane sau cu o panta foarte mica de pana la maximum 3-4%.

    8.1.ORGANIZAREA PEPINIEREI POMICOLE

    8.1.1.Sectorul plantatiilor mama de pomi si arbustoizi format din plante mature. In cadrul acestui sector se intalnesc urmatoarele subsectoare:
    a) plantatia mama de seminceri, din care se obtin samburii si semintele necesare
    portaltoilor generativi (corcodus, cires salbatic, mahaleb, etc.);
    b) plantatia elita pentru altoi (plantatia etalon) care cuprinde soiurile de la care se obtin
    lastarii si ramurile necesari la altoirea portaltoilor);
    c) plantatia elita pentru recoltarea butasilor in vederea obtinerii plantelor pe radacini proprii
    (fara altoire) cum sunt: gutuiul, maslinul, smochinul, etc.
    8.1.2.Sectorul de inmultire a portaltoilor este suprafata destinata obtinerii portaltoilor la pomi. El are trei subsectoare:
    a) scoala de puieti in care se obtin portaltoii din samburi si seminte si care are caracter de
    cultura anuala, efectuandu-se semanatul toamna sau primavara si scotand puietii
    portaltoi in toamna urmatoare;
    b) marcotiera pentru producerea portaltoilor vegetativi, in special de mar, gutui, precum si
    unele tipuri de prun, cires, etc.

    c) scoala de butasire in care se obtin portaltoi la speciile care inradacineaza foarte usor, de
    ex. gutuiul. Se mai poate folosi aceasta metoda si pentru inmultirea mai rapida a
    portaltoilor vegetativi de mar concomitent cu marcotajul.
    8.1.3.Sectorul de inmultire a arbustilor fructiferi, subarbustilor si capsunilor. Acesta este divizat in mai multe sectoare in functie de metodele de inmultire a acestor plante si cuprinde urmatoarele subsectoare:
    a) scoala de puieti pentru inmultirea coacazului;
    b) marcotiera pentru obtinerea materialului saditor de agris;
    c) subsectorul de drajonaj pentru inmultirea capsunului.

    8.1.4.Sectorul de arbusti si arbori ornamentali este un sector in care se inmultesc trandafirii si alte plante ornamentale.
    8.1.5.Sectorul de mecanizare si chimizare cuprinde utilajele si uneltele, magaziile, remizele, atelierele de reparatie, etc.

    8.1.6.Sectorul anexe este indispensabil intr-o pepiniera pomicola. El cuprinde instalatii de extragere a samburilor si semintelor din fructe pentru portaltoi, instalatii de conditionare a semintelor, instalatiile de asigurarea postmaturatiei semintelor prin frig, halele de pregatire a butasilor si de sortare a materialului saditor.

    8.1.7.In pepinierele moderne este absolut necesar un laborator special cu sectii de testarea si devirozarea materialului biologic, precum si sectii de inmultirea clonelor obtinute folosind cultura de meristeme apicale.

    8.2.PORTALTOII PLANTELOR POMICOL
    Soiurile de pomi sunt in marea lor majoritate plante alogame care se inmultesc aproape exclusiv prin altoire pe diferiti portaltoi. Se cunoaste ca portaltoiul influenteaza in foarte mare masura vigoarea si cresterea altoiului, uniformitatea pomilor altoiti, precocitatea, potentialul de productie, adaptarea la conditiile diferite de clima si sol, calitatea fructelor, durata de viata a pomilor altoiti, etc.
    In pomicultura se utilizeaza atat portaltoi generativi (inmultiti prin samanta), cat si portaltoi care se inmultesc pe cale vegetativa (marcotaj, butasire, drajoni, etc.).
    Portaltoii inmultiti prin seminte si samburi provin din pomii cultivati special in sectorul de plante mama seminceri, iar cei obtinuti din soiurile locale sunt denumiti portaltoi "franc". Toti acesti portaltoi se caracterizeaza in general prin urmatoarele: imprima pomilor altoiti dimensiuni mai mari, inradacinare mai adanca, intrare pe rod mai tarzie, durata de viata mai mare, rezistenta mai mare la vanturi, la seceta, etc.

    8.3.PRODUCEREA PORTALTOILOR DIN SEMINTE SI SAMBURI
    Portaltoii din seminte si samburi se produc in scoala de puieti. In timpul vegetatiei se fac urmatoarele lucrari: spargerea crustei, prasitul de 4-7ori, raritul la 2-3 cm in cazul samburoaselor si la 4-5 cm la semintoase (cand puietii au 3-4 frunze adevarate), tratamente impotriva bolilor si daunatorilor.
    Scosul puietilor se face in a doua jumatate a lunii octombrie, dupa ce au cazut frunzele. Lucrarea de scos se face cu pluguri speciale, pe specii si tipuri de portaltoi, dupa care se sorteaza pe grosimi, se leaga in pachete, se eticheteaza si se stratifica provizoriu in santuri cu sol foarte usor bine maruntit.


    8.4.PRODUCEREA PORTALTOILOR PE CALE VEGETATIVA
    Principala metoda de producere a portaltoilor vegetativi este marcotajul prin musuroire. Marcotiera se infiinteaza pe un teren desfundat la 60 cm, ingrasat, nivelat si maruntit. Pentru plantare se folosesc marcote cele mai viguroase insa bine inradacinate; distanta de plantare este de 1,4-1,6 cm intre randuri si 40-50 cm intre plante pe rand. Dupa plantare marcotele se scurteaza la 5-
    6 cm deasupra solului si se musuroiesc usor cu pamant.
    In primul an lastarii se lasa sa creasca liberi pentru intarirea tufei. Dupa o perioada de
    vegetatie, toamna se reteaza toate ramificatiile partii aeriene la 2-3 cm deasupra solului, acoperindu- se cu un bilon de pamant de 8-10 cm in vederea protejarii contra gerului. In primavara urmatoare (anul II) apar lastari pe cepii rezervati; cand acesti lastari ajung la inaltimea de 15-20 cm se face bilonarea (musuroirea) lor cu pamant marunt si reavan in scopul provocarii aparitiei radacinilor.
    Recoltarea marcotelor inradacinate se face la sfarsitul lunii octombrie sau inceputul lunii noiembrie si consta in desfacerea bilonului si taierea de la punctul de insertie cu ajutorul foarfecii de pomi. Marcotele recoltate se claseaza pe calitati, se leaga in pachete, se eticheteaza si se stratifica in sol usor si reavan.

    8.5.PRODUCEREA POMILOR ALTOITI
    Pomii altoiti se produc in sectorul respectiv, adica in campul I si II ale pepinierei. In campul I se face plantarea si altoirea pomilor, iar in campul II are loc cresterea altoilor si eventual formarea primelor ramuri ale viitoarei coroane a pomilor. Infiintarea campului I se incepe prin desfundarea solului la 60-70 cm efectuata inca din lunile iulie, august, fertilizarea solului cu 30-50 t gunoi de grajd, 300-400 kg superfosfat si 100-150 kg sare potasica la hectar.
    Pentru plantare se folosesc puietii portaltoi obtinuti din samanta si marcote inradacinate.
    Plantarea se face toamna sau primavara la distante de 90 cm intre randuri si 20-25 cm intre plante pe rand. In vederea plantarii marcotele se scurteaza la lungimea totala de 35-40 cm, iar radacinile la cca. 1 cm; la puietii portaltoi se scurteaza radacina principala. Materialul saditor astfel fasonat se mocirleste si se planteaza cu plantatoare de mana sau cu o masina speciala de plantat. Adancimea de plantare este de 18-20 cm, se are grija ca puietii din samanta sa fie plantati numai pana la colet.
    In cursul verii se fac prasile, combaterea bolilor si daunatorilor, irigatul la nevoie, iar in luna august se efectueaza altoirea portaltoilor folosind metoda de altoire in ochi dormind. Inaltimea la care se pun altoii este de cca. 6-8 cm la portaltoii obtinuti din samanta si de 12-15 cm la portaltoii vegetativi.
    In cazul zonelor in care terenul ramane neacoperit cu zapada in cursul iernii se recomanda ca altoii sa fie protejati printr-un musuroi de pamant inalt de 10-15 cm.
    http://www.scritub.com/biologie/bota...ADITO24769.php

  4. #14
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Înmulţirea in vitro (nuc)

    Avantaje/dezavantaje alte modului de obtinere a puietilor de nuc
    Nuci in vitro (N.V.) Nuci selectionati (N.S.) Nuci altoiti (N.A.)
    Producerea de plante noi libere de virusuri Risc mediu de imbolnavire prematura a puietilor Risc mare de imbolnavire prematura a puietilor
    Realizarea unei rate de înmulţire a plantelor cât mai bună; Rata de inmultire mai redusa decat N.V. Rata de inmultire redusa
    Nivel de specializare şi de cercetare ridicat al personalului Nivel de specializare foarte redus Nivel de specializare mai redus
    Necesitatea amenajării unui spaţiu de lucru care să asigure desfăşurarea procesului de micropropagare în condiţii aseptice Logistica minimala Logistica mai redusa ca la N.V.
    Randamentul obţinut la plantele înrădăcinate pe rădăcini proprii este mult mai mare decât la plantele altoite. Randament mai redus fata de N.V. Randament mult mai redus ca la N.V.
    La acelasi soi plantele obtinute in vitro sunt mai viguroase decat cele altoite Plante cu vigoare comparabila cu cele in vitro (N.V.) Plante cu vigoare redusa
    Plantele înrădăcinate pe rădăcini proprii sunt mult mai rezistente la atacul nematozilor decât plantele altoite Rezistenta la nematozi Sensibile la nematozi
    Vigoare foarte bună a soiurilor înrădăcinate pe rădăcini proprii la condiţiile dificile de creştere Vigoare buna la… Vigoare slaba la…
    Nivel ridicat de omogenitate a plantaţiei prin inmultirea in vitro a portaltoilor aparţinând aceluiaţi soi Nivel redus de omogenitate Nivel mediu de omogenitate
    Lipsa punctului de altoire îmbunătăţeşte procesul de creştere al arborilor (varsta medie de 80-100 ani) Varsta medie de 100-150 ani Varsta medie de 35-40 de ani ani
    Spre deosebire de arborii altoiţi care au o rădăcină pivotantă, arhitectura rădăcinilor la arborii înrădăcinaţi pe rădăcini proprii este fibroasă ceea ce favorizează o absorbţie foarte bună a apei şi a nutrienţilor Sistem radicular profund Sistem radicular superficial (1-3 m) cu risc mare de pierdere a pomilor in conditiile schimbarilor climatice
    Obţinerea unui material lemnos de calitate prin lipsa punctului de altoire; Idem NV Trunchi mai mic datorita punctului de altoire.
    Intreaga activitate de laborator aproape 100% controlata Riscuri medii Proces tehnologic cu riscuri multiple







  5. #15
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Plantăm nuc altoit sau selecționat? (II)

    10 octombrie 2013ExpertZiarul de Bacau


    Legea pomiculturii prevede că înființarea unei plantații de pomi, mai mare de 0,5 ha, se va face pe baza autorizației de plantare și se vor utiliza pomi altoiți din soiuri certificate. Așadar putem planta pe suprafețele mai mici de 0,5 ha orice pomi dorim, inclusiv puieții obținuți din sămânță. Dar nu cred că cineva ocupă un teren cât de mic, pentru mai mulți ani, efectuează lucrări de plantare și întreținere pentru niște pomi neproductivi și cu fructe de proastă calitate. Prin altoire se realizează o înmulțire clonală a soiurilor, transmițându-se la descedenți toate caracteristicile plantei mamă. Pentru nuc, întrucât altoirea este dificilă iar în câmp este imposibil de realizat, se efectuaează și înmulțirea cu nuci selecționați. Care este diferența între nuci altoiți și nuci selecționați? Nucii selecționați provin din înmulțirea din nuci-fructe recoltate din pomi productivi, rezistenți la boli și cu fructe care corespund cerințelor de consum. Fructele sunt semănate în pepiniere. Din ele se obțin puieții care sunt buni de plantat după doi ani de îngrijire în școla de puieți. Nuca fiind o sămânță rezultată din polenizarea florii femeiești cu polen adus de vânt de la o altă plantă, aceasta va fi o sămânță hibridă cu un genotip cunoscut pe jumătate. Chiar dacă nucul produce toate nucile la fel și în fiecare an, în genotipul lor sunt gene diferite care se vor manifesta la descedenți, fiecare dintre aceștia producând un altfel tip de nuci cu caracteristici mai mult sau mai puțin asemănătoare cu planta mamă. Sunt totuși mai buni decât pomii obținuți din nuci luate la întâmplare, când și caracteristicile plantei mamă sunt necorespunzătoare.

    Ca urmare dezavantajele acestor pomi sunt: variabilitatea mare a pomilor în livadă; riscul de a avea exemplare cu caracteristici mai puțin valoroase față de a plantei mamă; vigoarea acestor pomi este mai mare și intrarea pe rod este mai târzie. Au avantajul că exploatează mai bine solurile mai puțin fertile, situate în pantă. Sunt mai adaptați la condițiile climatice din zonă și au un preț mult mai redus față de cei altoiți. Nucii altoiți sunt rezultatul unei înmulțiri clonale, astfel încât ramurile altoi transmit toate caracterele fenotipice și genotipice ale plantei din care s-au recoltat. Soiurile de nuc altoite au avantajul uniformității, a menținerii caracterului productiv, rezultând producții mai mari (3-4 t/ha), vigoarea mai mică. Chiar dacă unele soiuri sunt promovate ca intrând pe rod în anii 2-3 de la plantare, trebuie să înțelegem că producții economice tot în anii 8 -10 de la plantare le obținem, când pomii au realizat un volum al coroanei mare care să aibă un număr crescut de ramuri de rod. S-au creat soiuri care au capacitate mai mare de producție datorită însușirii lor de „fructificare laterală”. Această însușire constă în faptul că, față de caracterul general al nucului prin care pe lungimea ramurilor de rod au numai muguri floriferi bărbătești (amenți) și numai un singur mugure mixt în vârf din care va rezulta un lăstăraș cu 2-4 flori femeiești , soiurile cu „fructificare laterală” au astfel de muguri micști și pe lungimea ramurilor de rod, mărind astfel potențialul productiv la 4-5t/ha.
    Punerea în valoare a acestei însușiri se realizează atunci când prin distanțele de plantare și lucrările de formare și întreținere a coroanei se asigură suficientă lumină în coroana pomilor. Atenție deci la faptul că unii comercianți pentru a vinde un număr mai mare de pomi recomandă distanțe prea mici de plantare. La nucul selecționat distanțele de plantare nu trebuie să coboare sub 10 m între pomi pe rând și între rânduri. La soiurile altoite distanțele recomandate de producători coboară până la 6 m între rânduri și 4 m între pomi pe rând Aceste distanțe consider că sunt prea mici, fapt ce ar determina intervenții mai multe prin tăierile de formare și rărire. Recomand ca aceste distanțe să nu fie mai mici de 8/8m. La distanțe mici se umple mai repede spațiul din livadă și am putea avea primele producții economice cu 2-3 ani mai repede. Dar cheltuielile de înființare cresc, ca și costurile cu tăierile, riscul de a se îndesi coroanele și în final să se reducă substanțial producțiile. Nucul este o specie iubitoare de lumină. Cel mai bine crește și produce atunci când este solitar.
    Soiurile altoite la Stațiune Pomicolă Iași sunt: Miroslava, Velnița, Anica, Ovidiu, iar la Stațiunea Pomicolă Vâlcea: Germisara, Geoagiu 65, Jupânești, Roxana, Mihaela.

    Pomii care provin din Franța sunt din soiurile: Franquete, Lara, Fernor, Chandler, care la noi sunt acuzate că ar avea o rezistență mai mică la îngheț.
    Soiurile care au fructificare laterală sunt: Velnița, Lara, Fernor, Chandler.
    http://zdbc.ro/plantam-nuc-altoit-sau-selectionat-ii/

  6. #16
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Să înfiinţăm plantaţii de nuc (3)

    7 noiembrie 2013ExpertZiarul de Bacau

    Înfiinţarea unei plantaţii de nuc nu este un lucru uşor şi simplu. Investiţia este destul de mare atât din cauza valorii tot mai crescute a terenului arabil, cât şi a costului mare al materialului săditor. Valoarea unui pom altoit de nuc de circa 1 m lungime este aproximativ 100 lei. Valoarea mare este determinată de dificultatea altoirii nucului, datorită oxidării rapide a sevei în procesul efectuării operaţiei de altoire, împiedicând astfel realizarea prinderei altoiului. Altoirea în verde în câmp dă rezultate de prindere foarte slabe. Tehnologiile actuale prevăd altoirea la masă, în martie-aprilie, cu portaltoiul şi ramurile altoi păstrate la temperaturi de 1-2 grade C. După altoire se realizează forţarea calusării în camere de forţare, prin asigurarea la punctul de altoire a unor temperaturi de 23-25 grade C şi a umidităţii corespunzătoare.
    Pentru a înfiinţa o plantaţie cu nuc altoit trebuie să avem un teren fertil, plan, pretabil efectuării lucrărilor mecanice, irigabil. Terenul trebuie să justifice valoarea mare a investiţiei. Pe terenuri în pantă, mai puţin fertile, pe suprafeţe mai mici de 0,5 ha se va putea planta nuc selecţionat. Valoarea unui puiet de nuc selecţionat este 12-13 lei. De reţinut că prin angajamentul României faţă de Uniunea Europeană se menţine neschimbată suprafaţa păşunilor. Astfel, există Legea păşunilor care interzice schimbarea categoriei de folosinţă a păşunilor şi fâneţelor, acestea nu pot fi luate în calcul pentru a înfiinţa pe ele plantaţii de nuci. La pregătirea terenului pentru plantaţiile cu nuci altoiţi se va efectua dacă se impune o nivelare a terenului. După nivelare se va realiza o fertilizare de bază, urmată de arătura de desfundare şi discuire. La plantaţiile cu distanţe mari între pomi (în cazul nucului selecţionat) nu se impune fertilizarea de bază pe toată suprafaţa, urmată de arătura de desfundare, deoarece până cănd rădăcinele vor ocupa întreaga suprafaţă, efectul acestor lucrări v-a fi diminuat. Este recomandată efectuarea de gropi mari, cu adâncimea şi laturile de cel puţin 70 cm, cu fertilizarea la groapă, urmând ca anual să se crească zona de lucrări şi de fertilizare în jurul pomilor, până la acoperirea întregii suprafeţe. În anul de după plantare se va face udarea repetată pentru a asigura prinderea şi creşterea viguroasă din primul an. Se efectuează corect lucrările de întreţinere până la intrarea pe rod. Pentru a avea rezultate favorabile în cultivarea oricărei plante trebuie să îi asiguri la optim toate verigile tehnologice. Nivelul producţiei se opreşte la nivelul verigei celei mai slab asigurate. Dar pentru a înfiinţa 1-2 ha de plantaţie de nuc se justifică a avea grijă şi a rezolva atâtea probleme? Este recomandat, ca urmare, realizarea unei plantaţii la o mărime optimizată, plecând de la faptul că nu se justfică timpul ca cineva să conducă o asemenea afacere pe o suprafaţă mică unde este dificilă efectuarea lucrărilor de mecanizare. Posibilitatea mecanizării înseamnă a face lucrările la timp, de calitate şi la costuri reduse. Preţul forţei de muncă manuală este în continuă creştere şi tot mai greu de găsit. Pentru a realiza mecanizat lucrările uzuale din plantaţie (discuire, arătură, tratamente fitosanitare) este nevoie de un tractor cu setul de maşini aferent. Această investiţie se justifică atunci când cheltuielile cu amortismentul anual este depăşit de valoarea lucrărilor efectuate. Acest neajuns s-ar putea rezolva totuşi prin asocierea mai multor asemenea producători aflaţi în vecinătate (lucru dificil de realizat deocamdată datorită capacităţii reduse de asociere a populaţiei din România).
    Realizarea unor plantaţii de mărime optimă vor putea fi realizate şi prin consultarea atentă a măsurilor de finanţare cu fonduri europene. Programul de finanţare 2014-2020 va permite realizarea de investiţii în exploataţiile agricole.
    La înfiinţarea plantaţiilor de nuc altoit, se va avea în vedere faptul că pe lângă soiul de bază trebuie să existe şi un soi polenizator care va reprezenta peste 5% din soiul principal. Soiul polenizator trebuie să fie cel recomandat soiului cultivat întrucât poate să nu coincidă momentul înfloririi amenţilor cu momentul când florile femeieşti, de la soiul polenizat, sunt capabile să recepţioneze polenul adus de vânt. Soiul polenizator se recomandă a se aşeza spre direcţia vântului dominant. La pomii obţinuţi din nuc selecţionat nu se mai pune problema perechilor de polenzare. Prezenţa lor lângă nucii altoiţi poate rezolva polenizarea.

    Nucul are nevoie de multă lumină, ca urmare încă de la plantare se va urmări proiectarea şi realizarea unor coroane aerisite şi care să se încadreze în spaţiul pus la dispoziţie prin distanţele de plantare. Formarea coroanei se va face prin operaţii de tăiere care se vor efectua primăvara sau în perioada de vegetaţie prin aşa numitele ”tăieri în verde”. Pe lângă operaţiile de tăiere, un rol important ca în toate plantaţiile intensive, îl au lucrările de dirijare a ramurilor prin utilizarea unor distanţiere pentru deschiderea unghiurilor viitoarelor şarpante.
    La solurile din judeţul Bacău, la condiţiile climatice existente şi având în vedere perspectivele economice ale culturii nucului în viitorii ani, plantaţiile de nuc vor creşte ca suprafaţă, dar şi ca nivel tehnologic aplicat.
    Dr.ing. Florin ACATRINEI
    producător pomi altoiţi
    www.pomaltoi.ro
    http://zdbc.ro/sa-infiintam-plantatii-de-nuc-3/

  7. #17
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Nucul rege peste pomi (II)

    3 octombrie 2013ExpertZiarul de Bacau

    Dr.Ing. Florin Acatrinei
    www.pomaltoi.ro

    Nucul cu denumirea lui latinească Juglans Regia este cu adevărat rege peste pomii fructiferi prin măreția lui ca pom dar și prin importanța sa alimentară, terapeutică și economică.
    Față de alte fructe, nucile constituie un aliment complet și concentrat conținând între 52-77% substanțe grase, 12-25% substanțe proteice, 5-24% hidrați de carbon, 1,3-2,5 % substanțe minerale (Cu, Zn, K, Mg, P, S, Fe, Co) și importante vitamine: A, B1, B12, B6, C, P. Valoarea energetică a unui kilogram de miez de nucă este de 6364calorii echivalentă cu 1 kg. pâine + 0,5 kg. carne + 0,5 kg pește + 0,5 kg. prune uscate + 1 kg. pere (V.Cociu-2011).
    Miezul de nucă poate fi utilizat în stare proaspătă dar și în prepararea unor produse de cofetărie și patiserie. Din miezul de nucă se poate extrage uleiul care este cu calități comestibile excelente dar poate fi folosit în tehnică, în pictură, la fabricarea săpunului de lux, a lacurilor, pentru extragerea uleiurilor eterice, în obținerea numeroaselor produse cosmetice și farmaceutice.
    Nucile verzi până la întărirea endocarpului sunt utilizate la prepararea dulcețurilor și lichiorului. Din mezocarpul fructelor verzi (coaja verde) și din frunze se fac diverse produse farmaceutice, se extrag taninuri și substanțe colorante. Lemnul de nuc are valoare incontestabilă fiind utilizat la fabricarea mobilei de lux și în scluptură.
    Nucul este valoros și prin aspectul lui decorativ, impunător, prin utilizarea eficientă a terenurilor chiar mai puțin pretabile altor culturi dar și prin rolul lui de protecție a mediului, de purificare a aerului.
    Valoarea lui economică este evidentă prin prețurile miezului de nucă tot mai crescute de la an la an, fapt determinat de orientarea omenirii tot mai mult spre grăsimile și proteinele vegetale, care sunt și cele mai sănătoase. Prețul la miezul de nucă în ultimii ani, mai ales în perioada de primăvară, a depășit valoarea de 20 lei. La un hectar producția medie de nuci este de cca 3 tone rezultând în jur de 1.500 kilograme miez cu valoarea totală de aproximativ 30.000 lei. Luând în calcul faptul că cheltuielile cu investiția și cele de întreținere sunt mai mici decât în cazul altor plantații, iar durata de exploatare este lungă, fiind o adevărată moștenire de lăsat la urmași, ca și lemnul care va rezulta în urma defrișării, rezultă că înființarea unei plantații de nuc este o afacere bună, afacere la care se gândesc mulți tineri, care își fac asemenea calcule. Ca și consultant la Camera Agricolă Județeană Bacău și producător de material săditor pomicol am fost solicitat în ultimii 3 ani de peste 40 tineri care au cerut consultanță privind înființarea unor plantații de nuc în limita de 1-2 ha, iar unii aveau în plan cumpărarea între 5-10 ha de teren pentru realizarea unei asemenea investiții.
    Condițiile pedoclimatice ale județului Bacău sunt favorabile nucului începând din sud și terminând cu zona submontană. Date fiind avantajele economice și perspectivele favorabile ale cultivării nucului ca și orientarea investitorilor către agricultură se așteaptă în anii următori o creștere spectaculoasă a suprafețelor cu plantații de nuc. Viitorii investitori trebuie să știe totuși că pomicultura, ca și agricultura în general, nu este atât de simplă și se află sub incidența riscului și incertitudinei mai mult decât alte sectoare ale economiei. Activitatea se desfășoară sub cerul liber și utilizează mijloace biologice de producție care nu răspund întodeauna calculului matematic.
    Așa cum rezultă din Legea pomiculturii, orice plantație de pomi de peste 0,5 ha trebuie să primească autorizație de înființare emisă de Direcția Agricolă de la nivel de județ. Plantațiile de peste 2 ha vor fi înființate pe baza unor proiecte întocmite de specialiști și vizate de Stațiunea de Cercetare Pomicolă la care este arondat județul (județul Bacău este arondat la Stațiunea de Cercetare Pomicolă Iași). înființarea acestor plantații se va face numai cu soiuri autorizate la înmulțire în țară sau în Uniunea Europeană. Puieții de nuc selecționat din pepiniere autorizate se vor putea utiliza la plantare doar ca pomi răzleți și pe aliniamente (care intră conform legii tot în categoria pomilor răzleți), precum și suprafețele sub 0,5 ha care nu intră sub obligativitatea obținerei autorizației de înființare.
    Nuci altoiți din soiurile românești, deocamdată, pot fi găsiți doar la stațiunile de cercetare pomicolă Iași și Vâlcea. În ultimii ani sunt distribuiți nuci altoiți obținuți în pepiniere din Franța, din soiuri aprobate la înmulțire în Europa, dar care la noi sunt acuzate că ar avea o rezistență mai mică la îngheț.
    http://zdbc.ro/nucul-rege-peste-pomi-ii/

  8. #18
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    La taifas cu Iosif Kiss despre nuci şi despre livezile de nuci


    Dacă mă intrebaţi pe mine dacă e oportun sau nu să vă înfiinţaţi propria livada de nuc, răspunsul meu este un categoric DA! Cu toate acestea, mă vad nevoit să punctez căteva din chestiunile esenţiale care pot face diferenţa dintre o livada de succes şi una care nu o să va aducă satisfacţii financiare prea curând.

    Înainte de a trece efectiv la punctarea elementelor cheie care determină reuşita unei livezi de nuc , am să fac o scurtă trecere în revistă a conjucturii actuale globale din sectorul nucicol precum şi asupra atuurilor ce derivă din consumul de miez de nucă.

    Pe scurt, producţia globală de nuci în coajă se realizează în 58 de ţări şi se situează astăzi în jurul valorii de 3,5 milioane de tone, din care aproximativ 50 % se realizează doar în China.

    Potrivit Organizaţiei Fondului Alimentar ( www.fao.org), iată câteva date referitore la evoluţia producţiilor de nucă în coajă înregistrată la nivel global:







    Evolutia producţiilor de nuci în coaja în România in intervalul 1993-2013


    La nivelul luni aprilie 2014 salariul mediu brut în România era de 2395 RON/luna, adica o sumă brută de 28740 RON impozabili. La un curs mediu de 4.41 RON/eur rezultă că acest salariu brut este de 6517 eur/an. Potrivit site-ului http://www.calculatorsalariu.ro/?act...lcs2&suma=6517 cam asa arata situaţia costurilor cu munca salarială a unui angajat care primeşte un salariu brut anual de 6517 eur/an
    Salariul brut
    6517
    Bonuri de masă
    0
    Angajatul plăteşte la bugetele de stat
    1946
    Salariul net
    (cunoscut si ca “salariu în mână“)
    4571
    Salariul complet
    (reprezintă costul total al angajatorului cu salariul)
    8342
    Angajatorul (patronul) plăteşte la
    bugetele de stat
    1825
    Statul colectează la bugetele de stat în total
    3771
    Asta înseamnă , la 48 de săpămâni lucrătoare pe an un venit net săptămânal de 95,23 eur sau un venit net zilnic de 19,05 eur. Căte familii cu unul sau doi copii pot trăi decent din acest venit, în ipoteza că nu există nicio altă datorie la bănci sau la alţi creditori? Ce viaţă decentă este aceea cu mai puţin de 10 eur/zi pe membru de familie? Trăim ca să muncim numai pt asigurarea unei alimentaţii minimale? Din ce suportăm costurile pentru îmbrăcăminte sau pentru tot ceea ce înseamna hrana sufletului (artă, cultură, excursii etc)? Nu este asta o formă de sclavie? Cum vrem să evoluăm în condiţiile în care acceptăm această formă de neosclavagism, doar din frica de a nu rămâne fără acel puţin prin care putem să punem ceva pe masă? Şi daca studiaţi atent cifrele din tabelul de mai sus…vedeţi ca nu am spus nimic despre TVA-ul de la absolut toate cumpăraturile pe care le face salariatul din suma netă cu care rămâne după ce statul deja a luat un impozit suficient de mare. Dacă îl luăm în calcul şi pe acesta , ajungem la concluzia că statul ia mai mult din venitul generat de dv decât dumneavoastră înşivă. Nu facem filosofie pe marginea subiectului, dar aceasta este realitatea crudă: munca salarială vă menţine la nivel de sclav pentru stat ( şi de ce nu… şi pentru patron- care va folosi orice scuză – reală sau nu- pentru a vă menţine pentru cât mai mult timp la un salariu cât mai mic posibil).
    În antiteză cu munca salarială, remunerată cu salariul mediu pe economie luat în calcul în exemplul de mai sus, iată cum stau lucrurile în cazul veniturilor generate de o livadă de nuc:
    - Timpul de lucru necesar într-un an de zile pentru un hectar de livada de nuc: 2 (două) săptămâni/an. Asta înseamnă că un deţinător de un hectar de livad de nuc are 50 (cincizeci) de săptămâni/an pentru el şi familia lui;
    - Un hectar de livadă de nuc făcut ca la carte genereaza un venit de minim 10.000 (zece mii) de euro /an. Asta înseamnă dublul salariului mediu anual pentru un angajat care lucreaza 48 de saptămâni /an. Pentru doar două săptămâni de munca/an?
    Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal si reglementarea unor masuri financiar-fiscale impozitul pentru veniturile din livezile de până în 2.5 hectare este de 4709 RON/an iar pentru livezile mai mari de 2,5 hectare este de 4144 RON/an. Se poate compara acest impozit cu ceea ce incasează statul în urma venitului salarial luat ca exemplu? Păi… Nu prea… Pentru că rămân cu mult mai mulţi bani în buzunarul proprietarului de livadă faţă de salariat. Devine acum clar de ce statul romaân încearcă prin ORICE MIJLOACE să creeze dependenţe de un venit aşa-zis “sigur” şi nu încurajează iniţiativa privată în acest sens, de ajung românii să îşi vândă terenurile la preţuri de nimic unor ” investitori” străini , care cu banii pe care îi cheltuie în 3-4 zile de vacanţă cumpără un hectar de teren în România. Asta e crudul adevăr pe care ar trebui să-l spuneţi fără menajamente tuturor acelora pe care îi ştiţi că au un teren şi sunt tentaţi să îl vândă. În loc să îl vândă, mai bine să exploateze terenul în beneficiul propriu. Iar livada de nuc este doar una din multele variante aflate la dispoziţia proprietarilor de pământ din ţara noastră.
    Trec peste faptul că în România sunt aproximativ un milion de hectare de teren nelucrate , care ar putea fi folosite pentru înfiinţarea unor livezi de nuc ( sau din orice altă specie pomicolă) si mă opresc asupra unui studiu pe care l-am realizat în cursul anului 2012 si parţial 2013, referitor la suprafeţele de teren agricol din România care indeplinesc conditiile de favorabilitate medie şi ridicată pentru această cultură. Astfel am ajuns la concluzia că în ţara noastră peste 4, 4 milioane de hectare de teren agricol pot fi folosite pentru înfiinţarea şi exploatarea de livezi de nuc. Cu toate acestea, însă e de recomandat ca înaintea înfiinţării unei livezi de nuc să se facă o documentare serioasă asupra condiţiilor pedoclimatice locale, astfel încăt alegerea tipului de material săditor cel mai potivit pentru condiţiile locale să fie făcută fundamentat, în cunoştinţă de cauză.
    Pentru că spaţiul nu ne permite să prezint aici în detaliu care sunt fiecare din paşii recomandaţi să fie respectaţi înainte şi după înfiinţarea unei livezi de nuc , recomand călduros fiecărei persoane interesate să îşi facă o livada de nuci să achiziţioneze şi să îşi însuşească respectarea paşilor descrişi în Ghidul Teoretic şi Practic pentru Înfiinţarea unei livezi de nuc.
    De ce spun asta? Un profan in domeniu nu ştie că în nutriţia plantelor sunt implicate un număr de 16 elemente chimice esenţiale, iar un deficit la oricare dintre aceste elemente induce un stress în evoluţia plantelor. Uneori aceste deficite pot determina stagnări în vegetaţie şi în cazurile extreme se poate ajunge până la pierdea respectivei plante. La fel, şi la polul opus, depăşirea unui anumit prag în asigurarea de ingrăşăminte poate determina uscarea plantelor. Fenomenul este determinat de schimbarea sensului de trecere a apei şi a mineralelor necesare pentru plantă , din plantă spre exterior. Astfel deşi exista îngrăşăminte în exces acestea nu pot fi asimilate de către plante pentru că este inversat sensul de permeabilitate pentru apă şi minerale prin membranele rădăcinilor. Dacă vreţi să vizualizaţi procesul în cauză, uitaţi-vă la o picătură de cerneală care ajunge într-un pahar cu apă. Ce vedeţi? Se dizolvă picătura de cerneală în apă sau apa pătrunde în respectiva picătură de cerneală? Cu siguranţă este a doua variantă. La nivel macro, acelaşi fenomen de translatie a apei dintr-o zona cu concentratie scăzută în elemente minerale către o zonă cu concentraţie mai ridicată este valabil şi în cazul fertilizărilor din lumea vegetală. Dacă înţelegem acest fenomen, conştientizăm faptul că , fără să ştim exact nivelul de asigurare cu elemente nutritive din sol, în fertilizarea unei culturi- indiferent din care specie este aceasta- poate fi făcută foarte uşor o risipă de fonduri sau în cazurile cele mai grave se poate pierde toată investiţia prin uscarea plantelor în totalitatea lor. În cazul în care totuşi plantele nu se usucă, excesul de îngrăşăminte aplicat reprezintă o pierdere inutilă. Acestea sunt argumentele pentru care recomand călduros să fie făcute analizele agrochimice cu simţ de răspundere. Fără rezultatul acestor analize nimeni nu vă poate face o recomandare în cunoştinţă de cauză referitoare la cantităţile de îngrăşăminte necesare pentru asigurarea optimului de nutrienţi care să permită plantelor dezvoltarea potrivit potenţialului genetic de care dispune aceasta.
    Una din deciziile importante pe care o are de luat o persoană care doreşte să îşi înfiinţeze o livadă de nuc este aceea referitoare la ce fel de material săditor să utilizeze pentru înfiinţarea livezii sale. O asemenea decizie se ia la modul individual, ţinându-se cont de următoarele aspecte:
    - conditiile pedoclimatice locale: degeaba vrem să cultivăm un anumit soi dacă conditiile locale sunt improprii pentru dezvoltarea corespunzătoare a acestuia în arealul ales pentru plantare;
    - tipul plantaţiei: pentru lemn, pentru fructe sau si pentru lemn si pentru fructe;
    - destinaţia producţiei viitoare de nuci: una este sa fie destinata comercializării în coajă ( când contează enorm atat aspectul cât şi sudura valvelor, care determină o durată ridicată de păstrare în condiţii optime pentru calitatea miezului), si alta este când producţia este destinată pentru industrializare sub formă de ulei (şi nu numai) si alta cănd producţia este destinată a fi comercializată sub formă de miez de nucă ( când contează foarte mult aspectul estetic şi gradul de fărâmiţare al miezului);
    - configuraţia terenului
    - tipul livezii: familiala sau comercială
    - costul unui pom altoit, pe diverse dimensiuni şi vărste;
    - portaltoiul folosit în cazul pomilor altoiţi (există portaltoi care determină creşteri semnificative de producţie faţă de alţi portaltoi. De exemplu există un portaltoi care determină variaţii pozitive de producţie în cazul aceluiaşi soi si de 400%);
    - costul unui pom altoit vs costul unui pom nealtoit;
    - costul unui pom nealtoit achiziţionat de la pepiniere autorizate vs pom nealtoit realizat in gospodăria proprie.
    Daca nu se ţine cont de cele de mai sus, e puţin probabil ca livada respectivă să ajungă să producă suficient de mult, într-un timp rezonabil.
    În privinţa schemei de plantare ce va putea fi folosită pentru realizarea plantaţiei de nuc, obligatoriu se va ţine cont de următoarele chestiuni:
    - obiectivele de producţie ;
    - durata de viaţă a plantaţiei: una este să o faci pentru a obţine tu maximum de avantaje economice şi alta e să o faci pentru a o lăsa moştenire generaţiei următoare.
    - configuraţia terenului: panta şi expoziţia terenului pe punctele cardinale;
    - vigoarea pomilor si tipul de fructificare al soiurilor alese pentru plantare;
    - timpul efectiv ce poate fi alocat pentru lucrările de întreţinere.
    In practica curentă se întâlnesc scheme de plantare realizate în sistem extensiv ( sub o sută de pomi/hectar), în sistem clasic, semi-intensiv, intensiv, superintensiv şi în sistem hiper-intensiv. Schema de plantare influenţează în mod direct şi durata de viaţă a livezii şi productivitatea, în sensul că cu cât productivitatea e mai mare , cu atât mai scurtă este durata de viaţă a acesteia, dar şi durata de amortizare a investiţiei este mai scurtă. Ca titlu informativ, în China sunt plantaţii hiperintensive, cu o densitate de 1250 de nuci /hectar, ce scot o producţie anuală de 15 tone de nucă în coaja/hectar. Acest tip de schemă de plantare are avantajul că scoate maximul din tot ceea ce poate produce terenul în cauză, dar presupune un pic de atenţie şi rigurozitate în efectuarea lucrărilor de întreţinere, fertilizare şi irigare. Sub aspect financiar, acest tip de livadă de nuc produce peste 35.000 eur/an , iar economiile doar la plata normei de venit pe hectarul de livada productivă este de aproape 3000 de euro/an, faţă de situaţia în care acelaşi număr de pomi s-ar planta pe 4 hecatre şi nu doar pe un singur hectar.. Asta înseamna un minim 30.000 de euro economie la plata impozitului sub formă de normă de venit pe primii 10 ani de viaţă productivă ai plantaţiei.
    Referitor la controversa născută din poveştile ce circulă prin folclor, referitoare la “care soi este mai bun”, cred ca trebuie să aduc un minimum de lămuriri pentru a ridica ceaţa şi aura mistică ce acoperă realităţile acestei chestiuni. Dar înainte de a face acest lucru e cazul să lămuresc o chestiune aparent minoră dar de o importană deosebită, respectiv diferenţa dintre un soi şi un hibrid.

    Pe scurt, un hibrid este produsul rezultat din încrucişarea dintre două celule, una de sex feminim şi una de sex masculin. Dacă îmi e îngăduită comparaţia, deşi oarecum forţată, noi oamenii, fiecare în parte suntem rezultaţi din procesul de hibridare în care au fost implicaţi părinţii noştri. Suntem unici, chiar dacă mai avem fraţi din aceiaşi părinţi. Unici! Aşa este valabil şi în cazul nucilor: fiecare nucă în parte este unică din punct de vedere genetic. Fiecare nucă este un hibrid. Atunci ce este acela un soi?




    Soiul este constituit din populaţiile clonale, care au exact aceeaşi informaţie genetică. El se obţine prin oricare metodă de înmulţire vegetativă, metode ce asigură transmiterea fidelă a tuturor caracterelor de la pomul omologat ca soi la urmaşii săi ( altoire, butăşire, marcotaj, înmulţire de meristeme in vitro). Deci… dacă analizăm în laborator două frunze din doi pomi diferiţi din cadrul aceluiaşi soi… Informaîia genetică va fi identică.
    În concluzie, fiecare nucă în parte poate fi omologată la un moment dat, după un număr de ani de observare atentă , ca un nou soi, cu toate avantajele de ordin material ce decurg din acest demers. Din punct de vedere al costurilor de omologare a unui soi nou, aceste se situeaza la nivelul a 1500-2000 RON.
    Dacă vreţi sfatul meu legat de ce material săditor să folosiţi pentru înfiinţarea livezii de nuc, vă pot ajuta doar dacă am detaliile complete legate de suprafaţa pe care doriţi să o înfiinţaţi, experienţa proprie în domeniul horticol, bugetul alocat, sursa de finanţare ( propriu , credit sau fonduri europene) şi nu în ultimul rând tot ceea ce ţine de obiectivele de producţie, destinaţia producţiilor de nuci în coajă şi a miezului de nucă. Soluţia nu se furnizează la minut şi nici fără să existe o bază reală şi legală serioasă. Dacă nu se furnizează datele menţionate mai sus nu am cum să ofer o soluţie care să aibă legătură cu realitatea. Şi nici nimeni altcineva nu va putea face asta .

    Dacă îmi e permisă o opinie personală în privinţa celui mai bun soi pentru cultivat în România, eu aş alege trei soiuri de origine franceză şi unul de origine chineză ( care , din păcate încă nu este omologat pentru cultivare în UE) în jurul cărora aş structura viitoarea livadă. Asta nu înseamnă că nu sunt şi soiuri româneşti ce pot da satisfacţii foarte mari. Dintre acestea, câteva din soiurile româneşti cu adevărat interesante sunt RONUTEX, Ovidiu şi Miroslava . Dar indiferent de soiurile preferate de mine, nu as alege nimic pentru plantat fără să existe buletinele de analize pentru sol, temperaturi, precipitaţii şi fără să am detalii legate de configuraţia solului. Cine îşi poate permite să piardă şi banii şi timpul alocat pentru înfiinţarea unei livezi doar pentru că nu îşi face analizele în cauză?









    Din punctul meu de vedere, eu nu mă implic în nicio relaţie de colaborare cu cineva care nu înţelege că aceste analize îl protejează pe el şi interesele lui legate de succesul livezii. Nu vad de ce ar trebui sa duc muncă de lamurire cu cineva care nu vrea sa isi protejeze interesele sale.
    După realizarea analizelor de sol si a celor legate de climă şi după vizita în teren, la faţa locului si discuţia cu beneficiarul despre proiectul său de livadă , e obligatorie realizarea unui studiu de prefezabilitate din care să rezulte care sunt optiunile viabile pe care le are la dispoziţie pe terenul respectiv, in condiţiile sale particulare. Acesta este un document obligatoriu pentru cei care chiar vor să fie în cunoştinţă de cauză atunci când decid cum să îşi exploateze terenul. Exemplific importanţa acestui studiu: cineva dorea să facă o livadă de nuc de 30 de hectare undeva în judeţul Tulcea. În urma efectuării analizelor de sol şi de climă, s-a realizat un raport de bonitare a terenului în cauza şi a rezultat că pentru cultura nucului acesta se afla în clasa a III-a de calitate, pe cănd în cazul altei culturi- respectiv cireş, acest teren se află în clasa I de calitate. Acest fapt a fost de natură să îl determine pe respectivul să îşi reconsidere opţiunea pentru cultura nucului, pentru că în cazul cireşului şansele sale de reuşita sunt maxime.

    Evaluarea costurilor de înfiinţare a unei livezi de nuc se face numai în funcţie de condiţiile concrete în care se realizează livada, respectiv în funcţie de condiţiile pedoclimatice , de orientarea terenului pe punctele cardinale şi de obiectivele de producţie stabilite de beneficiarul livezii.

    În privinţa valorificării producţiilor de nuci, aceasta se poate face în mai multe moduri:
    - în coajă , la intern;
    - în coajă , la export;
    - sub formă de miez de nucă, mixt sau selectat: jumătăţi, sferturi, optimi şi spărturi
    - sub formă de ulei;
    - sub formă de produs finit de sine stătător ( ex. Miez de nucă glazurat cu ciocolata, cu miere de albine şi seminţe de susan, Lapte de nucă, etc);

    - sub formă de ingredient în produse alimentare ( ex. Cozonac cu nucă, biscuiţi cu nucă etc).











    În privinţa valorificării nucilor în coajă , indiferent dacă e vorba de valorificare pe plan naţional sau la export, este absolut necesar ca nuca să fie cel puţin uscată la o umiditate care să permită depozitarea în condiţii de siguranţă, respectiv până la o umiditate de maxim 15 %. O umiditate mai ridicată decât aceasta creează premisele pentru apariţia mucegaiurilor (afla-toxinelor), fapt ce poate afecta calitatea miezului de nucă şi implicit poate afecta serios sănătatea ficatului.
    Nuca în coajă care nu provine din livezi altoite cu unul sau mai multe soiuri, nu este omogenă calitativ nici sub aspectul calităţii miezului de nucă şi nici sub aspectul calităţii sudurii valvelor. Din acest considerent preturile de valorificare a nucilor in coajă româneşti, care de cele mai multe ori nu sunt nici uscate corespunzător, este destul de scăzut . Toamna preţul nucilor este de aproximativ un euro/kilogram, iar evoluţia acestuia până în primăvară poate să crească de până la 2,5 ori. Din acest punct de vedere nu recomand celor ce deţin livezi de nuci sau care fac achiziţii să nu vândă nuca mai devreme de luna martie.

    În privinţa nucilor în coajă provenind din soiurile franceze, preţul de valorificare este de minim 3.8 euro/kg, cu destinaţie la export.












    În concluzie:
    Încurajez pe toată lumea care are o suprafaţă de teren agricol să ia în considerare înfiinţarea unei livezi de nuc, pt că oricum timpul trece şi rezultatele nu vor întârzia să apară, Un vechi proverb chinezesc spune că “Cel mai bun moment pentru plantarea unui pom a fost acum 20 de ani. Urmatorul moment bun este ACUM!”. Totuşi, vă recomand să respectaţi cele prezentate succint aici şi detaliat în Ghidul Teoretic şi Practic pentru Înfiintarea unei Livezi de Nuc , disponibil la adresa http://www.nucifere.com/shop/publicatii .
    Încurajez pe toată lumea să pună mâna pe carte şi să citească tot ce se poate despre acest domeniu. Acesta este modul prin care absolut toate costurile legate de înfiinţarea şi exploatarea livezii de nuc pot fi minimizate. În caz contrar, cei ce doresc să îşi facă o livadă de nuci vor avea de luat în calcul costuri suplimentare legate de externalizarea anumitor lucrări specializate.
    Din rândul lecturilor obligatorii pentru cei interesaţi să îşi înfiinţeze o livadă de nuc, recomand următoarele lucrări:
    -Biochimie vegetală- Gavril Neamţu, Ed Ceres 1981
    -Tratat de agochimie- Mihai Rusu & M. Marghitaş, T. Mihăiescu, I. Oroian, A. Dumitraş, Editura Ceres 2005
    - Înmulţirea Plantelor Horticole Lemnoase- Florin Stănică, Monica Dumitraşcu, Velicica Davidescu, Roxana Madjar, Adrian Peticilă- Editura Ceres 2002
    - Soiuri de pomi , Arbuşti fructiferi şi Căpşuni create în România- Editura Paralela 45, 2007
    - Pomologie, Adrian Asănică & Dorel Hoza, editura Ceres, 2013
    - Culturile nucifere- Vasile Cociu, editura Ceres, 2007
    - Le Noyer, Eric Germain, Jean-Pierre Prunet, Alain Garcin, Ctifl- INRA, 1999
    - Ghidul Teoretic şi Practic pentru Înfiinţarea unei Livezi de Nuc, I.K. Kiss
    - Walnut Production Manual- University of California, Division of Agriculture and Natural Resources, 1998
    Începătorilor şi nu numai le recomand să citească în întregime topicul dedicat culturii nucului , disponibil la adresa http://forum.softpedia.com/topic/484...topic-dedicat/ , topic unde se dezbat chestiunile ce ţin de această cultură.
    În privinţa altor furnizori de material săditor şi de cunoştinţe de specialitate recomand călduros să apelaţi şi la personalul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Pentru Pomicultură Rm. Vâlcea, la Dl Dr. Ing. Deaconu Gheorghe , pensionar ( fost director al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Pentru Pomicultură Geoagiu) , la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Pentru Pomicultură Sârca- Jud Iaşi si de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Pentru Pomicultură Sahateni ( subordonată Facultăţii de Horticultură Bucureşti). De la aceste instituţii puteţi primi ajutor specializat certificat. Asta nu înseamnă că nu mai sunt şi alţi furnizori de material săditor şi de informaţii din acest domeniu. Nu îi voi nominaliza aici dintr-un considerent foarte simplu: unii nu au cunoştinţe şi nici pregătire temeinică de specialitate horticolă în domeniul culturii nucului, iar alţii au încercat să îşi însuşească cunoştinele furnizate , precum şi marca comerciala Nucifere pe care o deţin. Nu voi spune că e trist acest lucru. Asta se întâmplă când oportuniştii încearcă să exploateze un domeniu care le este străin şi în care nu au nicio specializare certă. Sau cand unii nu înţeleg să respecte drepturile de autor , cum e in cazul piratării Ghidului Teoretic si Practic pentru Infinţarea unei Livezi de Nuci.
    Această ultimă recomandare am făcut-o în atenţia celor ce doresc să îşi înfiinţeze o livadă de nuci prin intermediul măsurilor prevăzute de noul Plan Naţional de Dezvoltare Rurală şi prin Planul Naţional de Reconversie a Livezilor.
    Celor care acest domeniu le-a stârnit interesul suficient de mult încât să ia în considerare înfiinţarea unei livezi de nuci, mă pot contacta la adresa de email iosif.kiss@nucifere.com .
    Succes tuturor!
    Autor: Ing. Iosif Karoly Kiss
    Masterand în Tehnologii Integrate de Producere şi Valorificare a Produselor Horticole Nepoluate, Facultatea de Horticultură- USAMV Bucureşti Membru in Societatea Română a Horticultorilor Membru în Comisia de nuc din cadrul International Society for Horticultural Science ( http://www.ishs.org/group-membership...?landcode=ROMA)
    www..nucifere.com

    iosif.kiss@nucifere.com
    Prima fotografie este din Arhiva personala, impreună cu Prof. Jianbao Tian, preşedintele Comisiei de nuc din cadrul ISHS., la Simpozionul International al Nucului, Fenyang, China 2013
    http://gandeste.org/general/la-taifa...-de-nuci/45690

  9. #19
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE ALE ÎNMULŢIRII IN VITRO PRIN
    MICROPROPAGARE A NUCULUI COMUN
    În urma derulării activităţilor de înmulţire in vitro prin micropopagare a nucului
    comun se pot desprinde o serie de avantaje şi dezavantaje legate de aspectele stiinţifice, economice şi ecobiologice ale speciei.
    Avantajele înmulţirii in vitro prin micropropagare a nucului comun sunt:
    - randamentul obţinut la plantele înrădăcinate pe rădăcini proprii este mult mai mare decât la plantele altoite. Hasey (Hasey, Westerdahl, 2001) a observat că soiul “Chandler” înrădăcinat pe rădăcini proprii a fost mult mai viguros (randamentul cumulat pe 5 ani a fost de trei ori mai mare) decât soiul “Chandler” altoit pe portaltoi “Paradox”, randamentul cumulat pe o perioadă de cinci ani );
    - plantele înrădăcinate pe rădăcini proprii sunt mult mai rezistente la atacul nematodelor decât plantele altoite afectate de leziuni la nivelul rădăcinilor; (Hasey J., Westerdahl, 1999) a observat o vigoare foarte ridicată a soiului “Chandler” înrădăcinat pe rădăcini proprii la atacul unei populaţii puternice de nematode; de asemenea, portaltoii “Paradox” au prezentat o toleranţă mult mai mare, la atacul nematodelor, decât portaltoii de J.hindsii şi o lipsă totală a cancerului bacterian produs de Agrobacterium tumefaciens;
    - vigoare foarte bună a soiurilor înrădăcinate pe rădăcini proprii la condiţiile dificile de creştere (înălţimea de creştere în anul al doilea de la plantare a unor soiuri viguroase de J. regia L.: “Sunland”, “Serr” a depăşit 3.5 m; fructificare foarte precoce; primele flori femele au apărut în anul al doilea de la plantare, iar primele flori mascule s-au evidenţiat abia în anul al şaselea de la plantare (Lopez, 2001) şi (Frutos Tomas, 2003).
    - nivel ridicat de omogenitate a plantaţiei prin clonarea portaltoilor aparţinând aceluiaţi soi (mai mult de 20 de clone înrădăcinate pe rădăcini proprii şi aparţinând aceluiaşi soi au fost mai performante decât soiul iniţial şi mai uşor adaptabile la condiţiile de sol (Lopez, 2001). Portaltoii viguroşi au rol în creşterea productivităţii. Această caracteristică este importantă pentru amelioratori care urmăresc utilizarea de altoi foarte viguroşi altoiţi
    ulterior pe portaltoi cu capacităţi de creştere heterogene şi necunoscute;
    - spre deosebire de arborii altoiţi care au o rădăcină pivotantă, arhitectura rădăcinilor la arborii înrădăcinaţi pe rădăcini proprii este fibroasă ceea ce favorizează o absorbţie foarte bună a apei şi a nutrienţilor, o bună ancorare a arborilor în sol; au fost identificate 20 de rădăcini primare toate provenind direct din colet (Lopez, 2001).
    - lipsa punctului de altoire îmbunătăţeşte procesul de creştere al arborilor, Prunet şi
    Ginibre (Prunet and Ginibre, 2000) înregistrând o vigoare mult mai mare a soiului “Lara” obţinut pe rădăcini proprii decât a soiului “Lara” altoit pe portaltoi foarte viguros de J. regia L. obţinut prin înmulţire in vitro;
    - înmulţirea in vitro prin micropropagare este o metodă fiabilă în realizarea unei selecţii bune a portaltoiului prin posibilitatea realizării de repetiţii suficiente care să fie testate în câmp, în condiţii diferite;
    - obţinerea unui material lemnos de calitate prin lipsa punctului de altoire;
    - întreaga activitate de laborator aproape 100% controlate.
    Dezavantaje care apar la înmulţirea in vitro prin micropropagare a nucului comun:
    - comparativ cu alte metode de înmulţire vegetativă, comportamentul culturilor de ţesut înmulţite prin micropropagare diferă foarte mult de la o specie la alta;
    - pentru obţinerea aceluiaşi număr de plante este necesară uneori desfăşurarea unor etape mai lungi şi mai multe ale înmulţirii prin micropropagare ceea ce implică: creşterea numărului personalului şi implicit a costurilor de producţie;
    - necesitatea amenajării unui spaţiu de lucru care să asigure desfăşurarea procesului de
    micropropagare în condiţii aseptice, precum şi asigurarea permanentă cu materiale
    consumabile;
    - nivel de specializare şi de cercetare ridicat al personalului participant la activităţile de obţinere a plantelor prin micropropagare.

    IMPORTANŢA MICROPROPAGĂRII NUCULUI COMUN J. REGIA L.
    PENTRU AMELIORARE
    Între micropropagare şi ameliorarea plantelor există o relaţie de interdependenţă care
    are următoarele obiective:
    - obţinerea de clone superioare prin stabilizarea unor factori de stres: obţinerea de portaltoi rezistenţi la stresul hidric şi la atacul unor boli şi dăunători frecvent întâlniţi în cultură:
    boala liniei negre provocată de virusul Cherry leafroll (CRLV), putrezirea coletului şi a rădăcinilor în urma atacului de Phytophthora cinnamomi şi Armillaria mellea, cancerul bacterian provocat de către Agrobacterium tumefaciens şi nematode care distrug sistemul radicular;
    - tehnica in vitro de manipulare a materialului biologic poate fi folosită ca şi modalitate de conservare a germoplasmei în băncile de gene;
    - prin intermediul ingineriei genetice se pot obţine plante valoroase, rezistente la condiţiile de stres (de exemplu adaptabilitatea plantelor pe solurile sărăturate);
    - clonele homozigote obţinute prin înmulţirea in vitro vor putea fi folosite în cadrul
    proceselor de ameliorare la obţirea de hibrizi F1;
    - obţinerea de soiuri cu caractere fenologice valoroase: perioada de înfrunzire, înflorirea şi recoltarea (data recoltării), precocitatea, tipul de fructificare, randamentul estimat, îmbunătăţirea caracteristicilor fizice (forma, textura, fineţea, duritate, greutatea miezului, procentul de miez, culoarea, gradul de umplere, uşurinţa îndepărtării miezului din coajă).
    - obţinerea de avantaje economice prin îmbunătăţirea unor caractere valoroase şi anume:
    precocitatea, fructificarea laterală, perioada timpurie de recoltare;
    - introducerea în cultură de polenizatori valoroşi care să îmbunătăţească fondul genetic disponibil pentru ameliorare;
    - evaluarea descendenţilor obţinuţi din încrucişările realizate anterior în funcţie de: data înfrunzitului, receptivitatea florilor femele, dehiscenţa anterelor, randamentul, gradul de fructificare laterală, caracteristicile fructelor;
    - obţinerea de plante care să conducă la reducerea costurilor pe care le implică industria nucului.
    http://www.usamvcluj.ro/files/teze/2012/flutur.pdf

  10. #20
    Senior Member
    Data înscrierii
    26.06.2014
    Posturi
    7.916
    Trandafirii, înmulţiţi in vitro!

    În cadrul Facultăţii de Horticultură de la Univer­sitatea de Stat din Piteşti, există un laborator didac­tic şi de cercetare în care studenţii îndrumaţi de pro­fesori desfăşoară o serie de aplicaţii practice, lucrări de cercetare şi studii. La ediţia din acest an a Simfoniei Lalelelor, într-unul din cele două stan­duri premiate, stu­denţii de la Horticultură au prezentat pentru prima dată publicului piteştean mai multe produse horti­cole speciale. Este vorba de plante cultivate pe medii nutritive colorate, obţinute prin tehnologii moderne de multiplicare in vitro.

    Lectorul universitar doctor Cristian Popescu din cadrul Departamentului Ingineria Mediului şi Ştiinţe Inginereşti Aplicate ne-a vorbit despre obţinerea acestor plante.
    Ritm rapid de creştere



    Biotehnologiile bazate pe culturi de celule şi ţesuturi vegetale sînt considerate tehnologii de vîrf, de mare performanţă şi au o largă aplicabilitate în horticultură. Metodele convenţionale de înmulţire a materialului horticol au fost îmbunătăţite considerabil în ultimii ani, în primul rînd prin aplicarea în practică a cunoştinţelor acumulate în domeniul horticulturii, fiziologiei şi geneticii. Microînmulţirea in vitro este aplicaţia de avangardă a biotehnologiilor pentru majoritatea speciilor horticole, care se aplică cu succes şi în laboratoarele Facultăţii de Horticultură din cadrul Universităţii din Piteşti. Obţinerea plantelor in vitro se face rapid, într-un ritm de creştere în progresie geometrică, asigurîndu-se în paralel un control total asupra caracteristicilor genetice ale descendenţilor, cît şi asupra gradului de sănătate. Biotehnologiile care operează cu celule ale plantelor superioare constituie o alternativă la înmulţirea vegetativă tradiţională.


    Tehnologia de multiplicare in vitro utilizează o serie de explante ca muguri şi meristeme apicale. Metoda de multiplicare pe medii aseptice necesită spaţii a­decvate de producţie, dotate cu aparatură mo­der­nă de specialitate şi are în vedere parcurgerea următoarelor faze tehnologice: pregătirea materia­lului vegetal şi prelevarea inoculului; iniţierea şi stabilizarea culturii; multiplicarea in vitro a explantelor; înrădăcinarea in vitro a lăstarilor; aclimatizarea vitroplantelor.
    Tehnologie avantajoasă

    Aplicarea unor tehnologii in vitro oferă o multitudine de avantaje, în ce priveşte multiplicarea materialului biologic, în comparaţie cu aplicarea unor tehnologii convenţionale de înmulţire: nu necesită un număr mare de plante iniţiale (cel mai adesea, de la o singură plantă poate fi prelevat un număr suficient de muguri pentru iniţierea culturii de meristeme); activitatea de desfăşoară în condiţii de igienă perfectă, în spaţii modern utilate, mun­ca fiind deosebit de agreabilă; este mult mai rapidă, într-un an dintr-un explant se pot obţine mii sau zeci de mii de exemplare; dezinfecţia şi decontaminarea iniţială şi cultivarea în condiţii aseptice asigură obţinerea unui material liber de agenţi patogeni (plante libere de virusuri); pentru iniţierea unei culturi in vitro este nevoie de o cantitate redusă de material biologic; rata mare a multiplicării permite schimbarea rapidă a sortimentului (în special la căpşun şi arbuştii fructiferi); stocarea uşoară face posibilă desfăşurarea producţiei in vitro de plante fără întrerupere, pe durata întregului an; ma­terialul înrădăcinat poate fi transportat uşor (greutatea medie a 50.000 de plante înrădăcinate, inclusiv ambalajul, este de 20 kg), la distanţe foarte mari, putînd fi astfel exportate şi importate oriunde pe glob; se realizează importante economii de teren, spaţiu, energie şi combustibil; permite multiplicarea speciilor care ridică probleme în cazul înmulţirii convenţionale generative sau vegetative, de exemplu a speciilor (sau soiurilor) ale căror seminţe au capacitate de germinare foarte redusă.
    Baby-plante în diverse culori



    Tehnologia de înmulţire in vitro permite elaborarea unor strategii moderne şi eficiente pentru conservarea biodiversităţii şi producerea materialului săditor liber de virusuri, boli şi dăunători. În cadrul laboratorului de microînmulţire in vitro din Universitatea din Piteşti au fost realizate o serie de cercetări, obţinîndu-se plante din următoarele specii: Cypripedium calceolus, Ar­nica montana, Trollius europaeus, Angelica archangelica, Lisiantus (Eustoma grandiflorum), căpşun (Fragaria x ananassa), petunia (Petunia grandiflora), Magnolia sou­­langiana, liliac (Syringa vulgaris), trandafir, cătina (Hippophaë rhamnoides), soc (Sambucus nigra), măceş (Ro­sa canina) etc. O activitate în premieră a cercetărilor o reprezintă ob­ţinerea prin tehnici de cultivare in vitro a unor produse decorative denumite Baby-plant. Plante cultivate pe medii nutritive colorate obţinute prin tehnologii moderne de multiplicare in vitro au un impact decorativ deosebit în funcţie de componenţa mediului nutritiv şi spaţiul vasului de cultură pot să-şi menţină viabilitatea pentru o perioadă de la 1 la 6 luni. Aspectul decorativ este indus de introducerea în mediile de cultură a unor coloranţi naturali. Rezultatele cercetărilor din cadrul laboratoarele programului de studii universitare de licenţă Horticultură din cadrul Universităţii din Piteşti sînt prezentate şi publicate în cadrul unor manifestări ştiinţifice de prestigiu din ţară şi străinătate.
    Singura specializare adresată dezvoltării rurale

    Învăţămîntul superior horticol a fost promovat în Universitatea din Piteşti începînd cu anul 1999. În prezent, programul de studii Horticultură este acreditat şi îndeplineşte standardele stabilite de ARACIS, instituţie care are ca scop certificarea calităţii studiilor universitare din România. Această specializare are în vedere formarea la nivel superior a resursei umane în special din Argeş şi judeţele limitrofe, fiind singura specializare de învăţămînt superior din judeţ care se adresează cu prioritate dezvoltării rurale. În ce priveşte inserţia absolvenţilor pe piaţa muncii, inginerii care s-au format la Universitatea din Piteşti lucrează în instituţii publice ale administraţiei centrale şi locale, instituţii de cercetare, instituţii de învăţămînt, companii private sau au propriile afaceri în domeniul horticulturii. Datorită importanţei horticulturii, favorabilităţii terenurilor din judeţul nostru pentru cultura plantelor horticole şi a tradiţiei în domeniul horticulturii a acestei zone, existenţa unei facultăţi horticole reprezintă o opţiune utilă pentru formarea specialiştilor, promovarea şi creşterea competitivităţii domeniului horticol.
    Iulia Şutan
    http://curier.ro/index.php?option=co...204&Itemid=374

Pagina 2 din 4 PrimulPrimul 1234 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •