SAMARINEANUL
-73 -

A zis necredinţa că evangheliştii au creat pe Iisus. Adică doi pescari, un doctor, Luca, şi Matei vameşul. Critica nu şi-a dat seama la ce înălţime nemaiîntâlnită ridică astfel nişte oameni de rând.
Iată de pildă un legiuitor pune, viclean, întrebarea: „Invăţătorule ce să fac să moştenesc viaţa veşnică ?"

La o întrebare vicleană, obişnuit, nu se răspunde decât subliniindu-se viclenia. Dar Iisus răspunde neobişnuit de frumos, ca şi când întrebarea ar fi izvorât din cea mai existenţială sinceritate - probabil şi pentru că era pusă problema vieţii veşnice: ceva nou pentru urechile lui Israel. Iată o distincţie, o nobleţe sufletească, imposibil de scornit.

Pilda Samarineanului nu e numai o pildă; e totodată şi revelaţia misiunii viitoare a Bisericii, e şi angajarea omului în asemănarea cu Samarineanul: creşterea omului în neamul Samarineanului (- căci Samarineanul era de alt neam decât cel căzut între tâlhari).

Pogorârea din Ierusalim în Ierihon e decăderea omului din starea de Rai a conştiinţei, în starea ei din lumea aceasta, rănită şi mai moartă, de tâlharii cei de gând.
Legea şi Proorocii, neputând să-i ajute, au trecut pe alăturea, asemenea şi Leviţii nu i-au ajutat nimic cu jertfele.

A venit un străin, neam urgisit în Israel, căruia i s-a făcut milă de om, i s-a apropiat de răni, le-a spălat cu vin (usturimea pocăinţei), le-a uns cu untdelemn (celelalte Taine), i-a luat firea sa în spate (întruparea lui Dumnezeu). A petrecut împreună cu omul, l-a dat în grija Bisericii.
Iar a doua zi, după înviere, pecetluind al doilea din cei doi bani de cheltuială: Noul Testament, a dat Bisericii grija de om, precum şi cele două Testamente, Legea şi Harul.

Toată bătaia de cap cu omul şi tămăduirea conştiinţei sale, o are Biserica, până la a doua venire a Samarineanului, când i se va răsplăti ei osteneala. Iată adevărata împlinire a Legii în iubire.

Iată Samarineanul, adevăratul aproape al conştiinţei căzute între tâlhari. Iată cu Cine urmează să fim asemenea şi ce să facem, ca răspuns la problema vieţii veşnice.

Bixadul Oltului, Duminecă XXV
12.XI.49 Luca 10,25-37

https://invitatielaortodoxie.files.w...vinte-vii1.pdf
https://www.youtube.com/watch?v=k3HCqSNXMuU
https://www.youtube.com/watch?v=ZCj5Dw8UKKk