Papornița Moșului
Pagina 1 din 13 12345678910111213 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 121

Subiect: Nichita Stănescu: noduri și însemne

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211

    Nichita Stănescu: noduri și însemne

    Nichita Stănescu în zece gânduri și tot atâtea fotografii.



    “Eu cred că un om este ceea ce-și aduce aminte despre sine însuși. Bunăoară, eu mă consider pe mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta, uneori, oameniisunt, în aparență, schimbători, sau în mod diferit, fiindcă de fiecare dată îți aduci aminte alte lucruri despre tine însuți.”




    “Poezia justifică dorința omului de a fi în viață.”





    Nichita împreuna cu mama sa (Tatiana) și sora sa (Mariana)


    “Vai autorului care nu seamănă cu scrisul său – și vai poetului care nu seamănă cu versul său.”






    “S-a confundat talentul cu munca, înțeleasă în sensul transportării pe umeri, de saci încărcați cu vorbe și cuvinte… Talentul nu este muncă, ci revelație, el nu rezidă în timpul investit monoton, ci din durerea monotonă izbucnită în strigăt.”






    1951: Nichita Stănescu și Magdalena Petrescu, prima lui soție.
    “Fără Miorița noi n-am fi fost niciodată poeți. Ne-ar fi lipsit această dimensiune fundamentală. Miorița este școala tristeții naționale. Matricea. Matca. Regina.”






    Nichita Stănescu și Gabriela Melinescu, una dintre marile sale iubiri
    “Creșterea limbii române este una dintre misiunile cele mai importante pe care le are poetul, pentru că limba este materialul cel mai de seamă pe care îl are poezia.”







    Nichita Stănescu și Dora Stănescu
    “Poezia este singura dimensiune care dă naturalețe omului: poezie existând în orice om, poezia este aceea care îi justifică dorința de a trăi. De aceea arta poeziei uneori se numește frumoasă: pentru că justifică dorința omului de a fi în viață.”






    Nichita Stănescu și Dora Stănescu
    “Întrebarea fundamentală a filosofiei nu este aceea dacă viața merită să fie trăită. Filosofia nu este făcută pentru morți. Ea nu are nici un fel de întrebare fundamentală. Soclul ei este un răcnet de spaimă în fața morții.”






    “Uitați-vă numai la Sărutul lui Brâncuși să vedeți că îmbrățișarea este însăși poezia.”






    “Dacă nu știi să recunoști iarba după verde și apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.”





    http://webcultura.ro/nichita-stanescu-noduri-si-insemne/



    Nichita Stănescu: „Poetul nu are biografie; biografia lui este, de fapt, propria lui operă(…)”

    Nichita Stănescu[1]

    (31 martie 1933, Ploieşti-judeţul Prahova-13 decembrie 1983, Bucureşti), considerat, atât de critica literară cât şi de publicul larg, drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română (el însuşi o denumea „Dumnezeiesc de frumoasă”), aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970; ca orice mare scriitor, nu se aseamănă decât cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion

    2]
    , un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici
    Până a ajunge poet, scriitor, eseist, a urmat (în perioada 1944-1952) cursurile Liceului „Sfinții Petru şi Pavel”



    [3] din Ploieşti; între 1952-1957, avea să urmeze cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti…
    „Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.”
    Comportamente, reacţii, atitudini, decizii, valori, principii… Inevitabil, apare întrebarea fundamentală: „Cine stabileşte ce este normal şi ce nu este pe tărâmul normalității?” Desigur, și întrebarea derivată: „Unde apare limita clară între normal şi anormal?” În 1952, s-a căsătorit

    [4] cu Magdalena Petrescu, „a doua dragoste” din adolescenţă

    [5]; în 1962, uniunea legalizată cu poeta şi eseista Doina Ciurea

    [6] a plămădit tema volumului O viziune a sentimentelor; mai târziu, fiind împreună cu poeta şi autoarea Gabriela Melinescuși-au stimulat inspirația („cheia tuturor lucrurilor”, pentru asemenea creator) în „a scrie şi a construi universuri abstracte”; în 1982, și-a unit singurătatea

    [7] cu Todoriţa (Dora) Tărâţă

    Corector, apoi redactor la secţia de poezie a„Gazetei literare”. Publică, la Editura „Tineretului”,un volum

    [8]cu 11 elegii. Tipăreşte Necuvintele

    [9], apare şi volumul de poezii Un pământ numit România. Redactor-şef adjunct al revistei „Luceafărul”

    [10], devine (în 1970) redactor-şef adjunct la „România literară”

    [11]. Publică două noi volume de poezii: Belgradul în cinci prieteni şi Măreţia frigului. Pentru Cartea de recitire (eseuri) obţine, a treia oară, Premiul Uniunii Scriitorilor. I s-a acordat, pentru ultima oară,Premiul Uniunii Scriitorilor şi i s-a atribuit Premiul internaţional Johann Gottfried von Herder

    [12]. La 4 martie 1977, Nichita Stănescu încearcă, zadarnic, să-și salveze un prieten (Nicolae Ştefănescu), fiind el însuși lovit de un zid care s-a prăbuşit după cutremur; în urma şocului, suferă o paralizie de scurtă durată a părţii stângi a corpului (aceasta va lăsa câteva sechele şi după vindecare). În 1978

    [13], publică volumul de poezii Epica Magna, care primeşte, în acelaşi an, premiul Mihai Eminescual Academiei Române

    [14]. Fusese nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980)

    [15]
    „Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta.Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.”
    Dependența de alcool a fost una de notorietate… Cunoscuţi şi prieteni apropiaţi ai poetului povesteau despre consumul „fără margini”, despre admiratorii care veneau în vizită (cu sticle pline de votcă şi de palincă), despre sumele cheltuite pe băutură

    [16]; în cazul lui Nichita, până şi beţiile erau fermecătoare, alcoolul acționa ca un catalizator de funcții, ca un „drog” care îi menţinea inspiraţia, îl stimula să creeze (cu cât îl consuma în cantități mai mari, „cu atât părea mai lucid”). În august 1981, are prima criză hepatică

    [17]. În 1982, primea PremiulCununa de aur” a Festivalului internaţional de poezie de la Struga (Macedonia)

    [18]. În timpul călătoriei (fosta Iugoslavie) are o criză aproape sinonimă cu moartea

    [19](apoi, într-o deplasare la Focşani, în noiembrie, şi-a fracturat piciorul stâng

    [20]). La 31 martie 1983, când împlinea 50 de ani de viaţă, poetului i s-a organizat o adevărată „festivitate naţională”. Pe 12 decembrie, durerile din zona ficatului ating semnificația îngrozitorului

    [21]; poetul se stinge la ora 2:10 (două şi zece minute)/13 decembrie 1983


    [22]
    „Întunecând întunericul am deschis porţile luminii.”
    Îi spusese, oarecum premonitoriu, prietenului Johnny Răducanu

    [23]: „Când oi muri, am să fiu un amărat de poet, care n-o să aibă nici cruce!”… „Ce poem îţi place mai mult?”, îl întrebase amicul Aurelian T. Dumitrescu; „Odă în metru metru antic, pentru că începe cu cel mai frumos vers care s-a scris vreodată în limba română: «Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată»”, i-a răspuns Nichita. „Viaţa asta trece prea repede, îngrozitor de repede. N-apuci să te naşti, c-ai şi îmbătrânit.”
    „La început când încă mai purtam
    pe suflet coaja de var a sufletului
    credeam şi speram
    iubind să fiu iubit.
    Mai târziu când dădeam din trup
    ca dintr-o aripă
    în sângerosul aer, mi-am zis:
    dacă pot să iubesc mi-e destul
    şi mi-este surâs
    şi mi-este vis
    dacă pot să iubesc.
    La urmă, la umbră
    am cântat:
    dacă cineva poate să iubească
    e împărat
    dacă cineva este iubit
    e infinit
    şi dacă există iubire
    din goluri se naşte plinul...

    [1] Numele de la naştere era Nichita Hristea StănescuMama sa, Tatiana Cereaciuchin, proveneadintr-o familie nobilă orginară din Rusia; tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, a fost ţăranul prahovean devenit, mai târziu, meşteşugar şi comerciant ploieştean….

    [2] „Ceea ce putem spune, până toate acestea se vor lămuri, este că poetul Nichita Stănescu continuă o serie mare de poeţi din secolul al XX-lea (Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu) şi că el însuşi este un mare poet care cu închipuirile, jocurile, teoriile, stările şi abilităţile lui a schimbat faţa poeziei româneşti. Un mare poet român într-o istorie imposibilă (epoca totalitarismului), un mare liric european aproape necunoscut…” (Eugen Simion)

    [3] Devenit „Mihai Viteazul”…

    [4]Poetul, ca şi soldatul, nu are viaţă personală” (Nichita Stănescu). Poetul, care a murit în 1983, umbla din floare în floare. Dincolo de cele trei aventuri matrimoniale, „îi ieşeau în afară ba o mână, ba un picior, ba aureola genialităţii lui, fiind incapabil să-şi asume o responsabilitate pentru mult timp”, povestea, cu un umor irezistibil, criticul Alex Ştefănescu…

    [5].Cei doi se vor despărţi, după un an…

    [6] Nichita şi-a adunat poeziile sale„băşcălioase”, scrise, potrivit propriile sale cuvinte, „fără mamă, fără tată”,într-un volum numit Argoticecântece la drumul mare, publicat în 1992, după moartea sa, de Doina Ciurea…

    [7] Cum era, de fapt, acasă la Nichita Stănescu, în acel „mic univers boem”, în care viața lui a ars cu intensitate, până la 50 de ani? „Totul era magic la el”, își amintește pictorul, graficianul, sculptorul Mircia Dumitrescu, un prieten al poetului. „De când intrai. Te întâmpina normal un om total sărac care, până să se însoare cu Dora, avea o saltea aşezată pe jos şi o masă cu şase scaune bonanza, pe care şi alea cred că i le dăduse cineva, şi un dulăpior bonanza, dar bătălia, vorbele, ideile… Era un loc unde te informai şi puteai să ştii tot. Din afară. Brusc. Erai în plin cancan. Mi-aduc aminte… Veneau şi generali de Securitate şi oameni foarte mari, erau şi mediocri mulţi care se vânturau pe acolo. Vă daţi seama că, dacă era un om care n-avea clanţă la uşă… Împingeai uşa şi intrai în casă, pur şi simplu. La fel se întâmpla şi când locuia dincolo, pe «Grigore Alexandrescu», la d-na Covaci, avea o căsuţă în spate pe strada aia” (n.n. – la ultima sa locuinţă, din Strada „Piaţa Amzei” nr. 9, în faţa geamului apartamentului său creştea celebrul salcâm „Gică”), „dar viaţa se petrecea în spaţiul public. Ţin minte o imagine când cineva a venit şi i-a zis: «Fii atent, că ăsta e general de Securitate»”. La care Nichita a zis: «Păi, mai bine să audă un general de Securitate decât să audă vreun mic căţel care cine ştie cum îmi răstălmăceşte vorbele…»”. Așa a trăit Nichita până la sfârșit. Cu un fel de libertate pe care și-a creat-o singur și la care n-a vrut să renunțe. Iar alcoolul care l-a ucis a făcut, de fapt, parte din ea. „În vara lui 1977, atunci când m-am împrietenit cât de cât cu Nichita, era deja dependent de alcool. Mai bine zis, de vodcă”, afirma Ștefan Agopian…



    [8] Trei ani după prima călătorie peste hotare (1963), în Cehoslovacia…

    [9] Care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor

    [10] Alături de Adrian Păunescu…

    [11] Revistă condusă de Nicolae Breban…

    [12] În anul 1973, publicase antologia de poezii de dragoste „Clar de inimă”, iar, în 1975, era recompensat cu Premiul internaţional „Johann Gottfried von Herder”; în acelaşi an publica antologia „Starea poeziei”/premiul Uniunii Scriitorilor/ şi devenea publicist comentator la revista „România literară”…

    http://www.radioiasi.ro/stiri/prim-p...ocemGefCCHOofQ

    [13] În acelaşi an, îi apărea traducerea în limba bulgară a volumului „Bazorelief cu îndrăgostiţi”, publicat de Editura „Narodna Kultura”…

    [14] Ales post-mortem membru al Academiei Române

    [15] Scriitorul suedez Arthur Lundkvist l-a propus Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaţilor la Premiul „Nobel” pentru Literatură, Nichita Stănescu fiind nominalizat alături de Max Frisch, Jorge Borges, Leopold Sedar Senghorn; laureatul ediţiei 1980 a fost poetul grec Odysseas Elytis…

    [16] Până la 2.500 de lei – pentru câteva zile, în condiţiile în care un salariu „gravita”, pe atunci, în jurul cifrei 1.000…

    [17] Crizele au căpătat continuitate în toamna anului 1981, atunci când poetul s-a internat la spitalul „Fundeni”; după ce era externat, a ascuns – faţă de toţi – semnele maladiei, afişându-se optimist, medicii declarându-se „uimiţi de rezistenţa şi vitalitatea sa extraordinară”… Într-o dimineaţă anterioară anului 1981, Nichita s-a trezit, la ușa casei, cu Eugeniu Proca/dirijat, de la distanță, de Elena Ceaușescu/; i s-a spus că ministrul Sănătății, trimis personal de tovarăşa, a venit să-i facă un tratament pentru ficat. „A încercat Nichita să-i spună că nu era cazul să se deplaseze personal, la care ministrul cu o amabilitate părintească i-a mărturisit că a venit, fiindcă cele două apeluri ale lui fuseseră ignorate de Nichita şi în plus era o plăcere să discute cu marele poet la el acasă. La promisiunile lui Nichita că în două trei zile o să se prezinte oriunde va dori profesorul, acesta a replicat destul de sec: «Stimate domn, pleci la tratament chiar în clipa aceasta cu mine, de bună voie sau legat de echipa pe care am adus-o cu mine, putem pleca la tratament buni prieteni sau supăraţi unul pe altul!»”/Tratamentul s-a desfăşurat la Mangalia Nord, tocmai pentru a-l rupe pe Nichita de anturaj; în perioada respectivă, vizitele i-au fost supravegheate cu mare stricteţe („pentru a nu fi deranjat”); tratamentul a costat circa două milioane de lei (sumă enormă la nivelul anilor 1979-1980, fiindu-i administrate cele mai noi medicamente existente pe plan mondial şi cele mai sofisticate vitamine pentru refacerea ficatului, combinate cu o psihoterapie prin care a fost convins să bea alcool mai rar şi mai puţin). „Părerea mea, bazată numai pe intuiţie, este că urmarea tratamentului a fost prelungirea vieţii lui cu câţiva ani”, susținea Mircea Gociman…

    [18] În februarie, acelaşi an, moare tatăl poetului; lui Nichita Stănescu i-a apărut volumul „Noduri şi semne”, subintitulat „Recviem pentru moartea tatălui”, o selecţie din tot ceea ce scrisese de la ultima sa apariţie editorială…

    [19] Care necesitase intervenţia medicilor…

    [20] Întâmplare care îl va imobiliza în casă pentru următoarele şase luni…

    [21] În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgenţă „Fundeni”, acuzând dureri atroce în zona ficatului; cu o zi înainte participase la nunta unor prieteni – a ajuns cu trenul în Bucureşti, chiar în seara despre care scriu, cu câteva ore înainte să moară… Diagnosticul oficial a fost „stop cardiorespirator”. „La autopsie, s-a constatat că nu mai avea nici măcar o celulă de ficat. Şi-l băuse pe tot”, povestea (înaintea propriei sale dispariții) poetul Cezar Ivănescu…

    [22] Ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Respir, doctore, respir”… Cât timp se scurseseră, din clepsidră, fărâmele de viață, recunoștea: „Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte”…

    [23] Maestrul Johnny Răducanu, legat printr-o prietenie de nezdruncinat cu Nichita Stănescu, avea un mod neobişnuit de a-l comemora; mergea la mormântul poetului şi îi vărsa o sticlă de votcă pe pământ. „Bre, ce faci acolo? Hai, vino înapoi, că mă plictisesc singur aici”

    Sursa
    :http://www.radioiasi.ro/stiri/prim-plan/nichita-stanescu-poetul-nu-are-biografie-biografia-lui-este-de-fapt-propria-lui-opera/?fbclid=IwAR1oocemG


    Ultima modificare făcută de latan.elena; 15.11.2018 la 12:45.

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211

    Poezii de Nichita Stanescu - cele mai frumoase poezii :

    Nichita Stanescu - 56 De Ani
    Nichita Stanescu - A Cincea Elegie
    Nichita Stanescu - A Cumpara Un Caine
    Nichita Stanescu - A Mea
    Nichita Stanescu - A Saptea Elegie
    Nichita Stanescu - A Unsprezecea Elegie
    Nichita Stanescu - A poem
    Nichita Stanescu - About the state of struggling
    Nichita Stanescu - Acasa
    Nichita Stanescu - Aceasta Tara De Vis
    Nichita Stanescu - Acelasi Gand
    Nichita Stanescu - Acest Bloc De Nervi
    Nichita Stanescu - Adolescenti Pe Mare
    Nichita Stanescu - Adolescents on the sea
    Nichita Stanescu - Aeroport De Toamna
    Nichita Stanescu - Aeroport In Seara
    Nichita Stanescu - Ah, copacule
    Nichita Stanescu - Ai Vazut Vreodata...
    Nichita Stanescu - Alfa
    Nichita Stanescu - Alta matematica
    Nichita Stanescu - Anica
    Nichita Stanescu - Animal Sideral
    Nichita Stanescu - Arbor Invers
    Nichita Stanescu - Ars poetica
    Nichita Stanescu - Artemis
    Nichita Stanescu - Aterizarea
    Nichita Stanescu - Atât de mândru ea mergea
    Nichita Stanescu - Atât de rarul animal...
    Nichita Stanescu - Atât de repede
    Nichita Stanescu - Ausweis
    Nichita Stanescu - Autoportret
    Nichita Stanescu - Autoportret in timp de veghe
    Nichita Stanescu - Autoportret în a patra dimensiune
    Nichita Stanescu - Avertisment
    Nichita Stanescu - Axios
    Nichita Stanescu - Azvîrlirea împutitei secunde
    Nichita Stanescu - Aşteptare
    Nichita Stanescu - Balada motanului
    Nichita Stanescu - Bas-relief of heroes
    Nichita Stanescu - Basm
    Nichita Stanescu - Basorelief Cu Eroi
    Nichita Stanescu - Basorelief Cu Indragostiti
    Nichita Stanescu - Bate întotdeauna alt clopot
    Nichita Stanescu - Blestemat, ah, ochi de piatră
    Nichita Stanescu - Blândele şi ferocele activităţi ale însufleţitelor şi neînsufleţitelor
    Nichita Stanescu - Bocet
    Nichita Stanescu - Briza
    Nichita Stanescu - Burned forest
    Nichita Stanescu - Cantec
    Nichita Stanescu - Cantec De Luna Noua
    Nichita Stanescu - Cantec Fara Raspuns
    Nichita Stanescu - Cantec de dor
    Nichita Stanescu - Cantec de iarna
    Nichita Stanescu - Cantec nesocotit
    Nichita Stanescu - Cantec vechi de luna noua
    Nichita Stanescu - Cantec2
    Nichita Stanescu - Cantecul privirilor
    Nichita Stanescu - Catre Galateea
    Nichita Stanescu - Catre Hypnos
    Nichita Stanescu - Catre fantanar
    Nichita Stanescu - Cavaler Al Florii De Cires
    Nichita Stanescu - Ce Vis Ciudat Ma Strabatu Azi Noapte...
    Nichita Stanescu - Ce bine ca esti
    Nichita Stanescu - Ce este viaţa? Când începe şi încotro se îndreaptă?
    Nichita Stanescu - Ce fel de tren
    Nichita Stanescu - Ce rază
    Nichita Stanescu - Cea mai scumpă de pe lume
    Nichita Stanescu - Ceas Cu Luna
    Nichita Stanescu - Cel mai bătrîn
    Nichita Stanescu - Cele noua raiuri
    Nichita Stanescu - Ciresar
    Nichita Stanescu - Clar De Inima
    Nichita Stanescu - Coagula tristeţea deodată...
    Nichita Stanescu - Colinda in doi
    Nichita Stanescu - Colindă de inimă
    Nichita Stanescu - Confesiunea zeului visator
    Nichita Stanescu - Cotropirea frunzelor
    Nichita Stanescu - Cu Bulgari De Zapada-n Maini
    Nichita Stanescu - Câmpie, primăvara
    Nichita Stanescu - Cântec de dor
    Nichita Stanescu - Cântec de dragoste la marginea mării
    Nichita Stanescu - Cântec de drum
    Nichita Stanescu - Cântec de lume
    Nichita Stanescu - Cântec de pauză
    Nichita Stanescu - Cântec de primăvară
    Nichita Stanescu - Cântec de trei
    Nichita Stanescu - Cântec de încurajare
    Nichita Stanescu - Cântec pentru crăpatul zorilor
    Nichita Stanescu - Cântec singur
    Nichita Stanescu - Cântec trist
    Nichita Stanescu - Cântecul privirilor
    Nichita Stanescu - Cârciumă veche
    Nichita Stanescu - Cărăbuşul de arama
    Nichita Stanescu - Către Eminescu
    Nichita Stanescu - Către Galateea
    Nichita Stanescu - Către Hypnos
    Nichita Stanescu - Către Laura
    Nichita Stanescu - Către fântânar
    Nichita Stanescu - Către ultimul actor
    Nichita Stanescu - Căutarea tonului
    Nichita Stanescu - De Aer Prea Mult
    Nichita Stanescu - De dor de om
    Nichita Stanescu - De dragoste
    Nichita Stanescu - Desigur
    Nichita Stanescu - Dezâmblânzirea
    Nichita Stanescu - Dimineata Marina
    Nichita Stanescu - Din Nou, Noi
    Nichita Stanescu - Din vol. "In dulcele stil clasic" (1970)
    Nichita Stanescu - Dis-de-dimineata
    Nichita Stanescu - Distance
    Nichita Stanescu - Douăsprezece noaptea, cu dor
    Nichita Stanescu - Dreptul La Timp
    Nichita Stanescu - Ea
    Nichita Stanescu - Edict
    Nichita Stanescu - Eminescu
    Nichita Stanescu - Emotie de toamna
    Nichita Stanescu - Estompare
    Nichita Stanescu - Evocare
    Nichita Stanescu - Existenta, tu
    Nichita Stanescu - Fara inima
    Nichita Stanescu - Fel De Sfârşit
    Nichita Stanescu - Field in Spring
    Nichita Stanescu - Foarte Caine
    Nichita Stanescu - Frunza verde de albastru
    Nichita Stanescu - Frunzisuri
    Nichita Stanescu - Gand
    Nichita Stanescu - Gazela
    Nichita Stanescu - Gresirea Cerului
    Nichita Stanescu - Grosimea Pamantului
    Nichita Stanescu - Hieroglifa
    Nichita Stanescu - In dulcele stil clasic
    Nichita Stanescu - Inapoierea cheii
    Nichita Stanescu - Inima
    Nichita Stanescu - Inscriptie nedescifrata
    Nichita Stanescu - Invizibilul Soare
    Nichita Stanescu - Knot 19
    Nichita Stanescu - La inceputul serilor
    Nichita Stanescu - La poarta
    Nichita Stanescu - La ultimul etaj
    Nichita Stanescu - Labirint în Flăcări
    Nichita Stanescu - Lectia De Anatomie
    Nichita Stanescu - Lectia Despre Cerc
    Nichita Stanescu - Lectia de zbor
    Nichita Stanescu - Leoaica tânara, iubirea
    Nichita Stanescu - Luna în câmp
    Nichita Stanescu - Lupta Inimii Cu Sangele
    Nichita Stanescu - Ma Las In Continuare
    Nichita Stanescu - Maiastra
    Nichita Stanescu - Meditatie De Iarna
    Nichita Stanescu - Meteoritul Lent
    Nichita Stanescu - Miza pe nenascuti
    Nichita Stanescu - Moartea Fertila
    Nichita Stanescu - Moartea Pasarilor
    Nichita Stanescu - Muntii
    Nichita Stanescu - Muzica
    Nichita Stanescu - N-ai Să Vii
    Nichita Stanescu - N-am mai murit de foame...
    Nichita Stanescu - N-au Murit în Zadar
    Nichita Stanescu - Necuvintele
    Nichita Stanescu - Nedreptate
    Nichita Stanescu - Nesomn
    Nichita Stanescu - Ninge Cu Ochi
    Nichita Stanescu - Nocturna
    Nichita Stanescu - Nod 13
    Nichita Stanescu - Nod 33
    Nichita Stanescu - Noi
    Nichita Stanescu - Nu mai pâlpâie
    Nichita Stanescu - Numaratoarea
    Nichita Stanescu - O calarire în zori
    Nichita Stanescu - O, lucrurile!
    Nichita Stanescu - Oase plangand
    Nichita Stanescu - Of love
    Nichita Stanescu - On horseback at dawn
    Nichita Stanescu - Orologiu cu statui
    Nichita Stanescu - PITAGORA
    Nichita Stanescu - Parca Dormim Si Visam
    Nichita Stanescu - Pasare Dormind
    Nichita Stanescu - Pean
    Nichita Stanescu - Peisaj de iarna
    Nichita Stanescu - Pentru o mie de cantece
    Nichita Stanescu - Plantonul De Noapte
    Nichita Stanescu - Ploaie de munte
    Nichita Stanescu - Ploaie în luna lui Marte
    Nichita Stanescu - Poem
    Nichita Stanescu - Poem-Tu Plutesti...
    Nichita Stanescu - Poemul viermilor
    Nichita Stanescu - Poetry
    Nichita Stanescu - Poezia
    Nichita Stanescu - Popas
    Nichita Stanescu - Poveste Sentimentală
    Nichita Stanescu - Primăvara
    Nichita Stanescu - Prin cate o mansarda
    Nichita Stanescu - Public clock with statues
    Nichita Stanescu - Rau De Frumusete
    Nichita Stanescu - Rugaciune
    Nichita Stanescu - Râsu' plânsu'
    Nichita Stanescu - Sa ne iubim ca florile
    Nichita Stanescu - Sad Love Song
    Nichita Stanescu - Schimbarea la fata
    Nichita Stanescu - Scrisoare
    Nichita Stanescu - Scrisoare Medievala
    Nichita Stanescu - Scrisori
    Nichita Stanescu - Season's end
    Nichita Stanescu - Second Elegy: The Getica
    Nichita Stanescu - Semn 5
    Nichita Stanescu - Semn 6
    Nichita Stanescu - Semnal
    Nichita Stanescu - Sentimental Story
    Nichita Stanescu - Sete
    Nichita Stanescu - Sfarsit De Anotimp
    Nichita Stanescu - Sign 12
    Nichita Stanescu - Soldatul Si Pasarea
    Nichita Stanescu - Somnul Si Trezirea
    Nichita Stanescu - Somnul cu fierăstraie-n el
    Nichita Stanescu - Spalarea cu pietre
    Nichita Stanescu - Starea De A Fi Ciresar
    Nichita Stanescu - Sufletul Metalic Al Orasului
    Nichita Stanescu - Sunt Un Om Viu
    Nichita Stanescu - The Golden Age of Love
    Nichita Stanescu - The ascintion of words
    Nichita Stanescu - The hieroglyph
    Nichita Stanescu - Timpul
    Nichita Stanescu - Tinerii
    Nichita Stanescu - Tinerilor
    Nichita Stanescu - Tonul
    Nichita Stanescu - Tot Universul Nostru Era Albastru Si Gol
    Nichita Stanescu - Treaba ta
    Nichita Stanescu - Trecator
    Nichita Stanescu - Triumful
    Nichita Stanescu - Un presentiment
    Nichita Stanescu - Un soldat...
    Nichita Stanescu - Unwords
    Nichita Stanescu - Vantul, sfartecat de boala
    Nichita Stanescu - Vara
    Nichita Stanescu - Viata mea se ilumineaza
    Nichita Stanescu - Vin ploile
    Nichita Stanescu - Visul unei nopti de iarna
    Nichita Stanescu - Vitraliu
    Nichita Stanescu - Vârsta De Aur A Dragostei
    Nichita Stanescu - Winter Song
    Nichita Stanescu - Zicere
    Nichita Stanescu - limba romaneasca
    Nichita Stanescu - Îmbrăţişarea
    Nichita Stanescu - Închinare
    Nichita Stanescu - Îngerul cu o carte în mână
    Nichita Stanescu - Şi poate de aceea...


    Sursa:
    http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/s/nichita-stanescu-8zudtzd/




    Cultură / Cărţi "O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea". Citate celebre de-ale lui Nichita Stănescu, care ar fi împlinit azi 82 de ani


    Citeste mai mult: adev.ro/nm2mq9
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 31.03.2018 la 21:54.

  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Acel ceva dintre aripă și aer

    Câteva gânduri despre viață.

    Prietenul meu de o viață, poetul Grigore Hagiu, cu infinita lui timiditate, mi-a spus două, trei vorbe despre cutremurul care ne-a îndoliat țara. Nu pot să-i reproduc întocmai cuvintele, dar sensul confesiunii lui pot să-l spun întocmai. Mi-a zis: “Ieșisem desculț pe pământ și m-am apucat de un copac. Copacul se ținea de mine și eu cu el. Amândurora ni se făcuse frică”.Să fi vrut vreodată să exprim vorbirea ce-am avut-o din frageda copilărie până la tremurata adolescență, – vorbirea mea cu bătrânul gutui din fața ferestrei, cu verdea de iarbă din curte, n-aș fi fost în stare să zic mai corect decât a zis Grigore de copac.
    Tristă comunicare, dar totuși ce comunicare, Dumnezeule!
    Vine o vreme când te trezești vorbind și spunându-te pe tine unui bolovan, unei pietre. Te trezești dând de mâncare unei vrăbii, dar nu din milosardie, ci pur și simplu.V-ar supăra, prieteni, dacă n-aș spune că sunt contemporan cu iarba verde, cu gândacii de bucătărie, cu înțepătoarea albină, cu nenorocita de furnică, clasa salahoră a gazelor, că sunt contemporan cu acea neagră capră de munte, cu delfinul mintos, cu paltinul și cu teiul, care din pricina lui Eminescu nu îmi mai tihnește să-l miros ca lumea?
    Și că veni vorba, ia uitați-vă și voi la el!
    Hai, să nu-i mai lăsăm pe unii dintre ai noștri să spună totul despre ceva!
    Să fim generoși. să lăsăm nenăscuților dreptul de a vedea cu ochi proaspeți și cu ființa singuratică încă o dată ceea ce văzurăm și noi cu ochi proaspăt.
    - Ce faci bre?
    – De unde vrei să știu?!”
    Nichita Stănescu, Acel ceva dintre aripă și aer
    (din volumul “Sudoare de piatră” – 1982)


    (foto: Remus Tiplea)

    http://webcultura.ro/wp-content/uploads/2014/06/Remus-Tiplea.jpg

  4. #4
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211


    Ultima seară pe pământ. De ce a murit Nichita Stănescu







    În noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu ajungea la Spitalul de Urgenţă Fundeni, acuzând dureri puternice în zona ficatului. Cu o zi înainte fusese la nunta unor prieteni. A ajuns la Bucureşti, cu trenul, chiar în seara aceea, cu câteva ore înainte să moară.



    Citiți tot articolul in în Ziarul Metropolis > http://www.ziarulmetropolis.ro/ultim...hita-stanescu/





  5. #5
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211


    Ultima iubire a lui Nichita Stănescu - Dora, femeia care i-a răsucit un cuţit în inimă. „S-a oprit o secundă, era transfigurat. A spus atât: A mea“







    Citeste mai mult: adev.ro/njrbf5

  6. #6
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Îmbrățișarea este însăși poezia

    “Poezia justifică dorința omului de a fi în viață.”



    “Cuvintele sunt materialul principal al poetului. Ori creșterea limbii române este una dintre misiunile cele mai importante pe care le are poetul, pentru că limba este materialul cel mai de seamă pe care îl are poezia. E adevărat că și culoarea este un material important al poeziei. E adevărat că și cântecul este un material important al poeziei, cum și îmbrățișarea este un material al poeziei. Uitați-vă numai la Sărutul lui Brâncuși să vedeți că îmbrățișarea este însăși poezia.

    Dar acesta în ceea ce privește materialul poeziei. Căci poezia, ea ține de cu totul și cu totul altă zonă. Ea este singura dimensiune care dă naturalețe omului: poezie existând în orice om, poezia este aceea care îi justifică dorința de a trăi. De aceea arta poeziei uneori se numește frumoasă: pentru că justifică dorința omului de a fi în viață. Existența unui om este un lucru extraordinar și poetic.”
    “Poezia are vârsta adolescenței”

    “Poezia are vârsta adolescenței și ea poate fi observată – vârsta poeziei – în absolut toate regnurile existenței noastre. Orice formă a copilăriei și a adolescenței, la orice formă de viață, are adolescență. Să băgați de seamă că, în această perioadă, la început apare curiozitatea și luarea în cunoștință a naturii, după care urmează mirarea, care este fundamentală, în fața naturii, după care urmează punerea la îndoială a însăși naturii și a existenței, după care urmează crearea existenței de sine însuși, care se universalizează prin adolescență.”
    Nichita Stănescu, Testamentul Văcărescului


    http://webcultura.ro/imbratisarea-este-insasi-poezia/



    Sărutul – Constantin Brâncuși












  7. #7
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Geniul lui Nichita Stănescu, văzut prin ochii ultimei sale iubiri, Dora: Poeţii tineri veneau pentru un fel de binecuvântare, iar el considera că nu trebuie să respingă pe nimeni



    TOT ARTICOLUL AICI: http://www.gandul.info/cultura/geniu...imeni-15177781

  8. #8
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211

  9. #9
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211






    Ana Bisca Într-un apartament cu două camere din Piaţa Amzei din Capitală a trăit şi a creat în ultimii ani de viaţă poetul Nichita Stănescu.

    Când Nichita Stănescu s-a mutat în apartamentul din Piaţa Amzei, în 1975, lumea avea să cunoască imediat faptul că acolo nu locuia oricine. De la balconul său a atârnat multă vreme o pânză pe care scria: „Hic sunt leones“, „Aici sunt leii“ - sintagmă folosită de romani pe hărţi, acolo unde începeau teritoriile necunoscute şi cu pericole neaşteptate. A fost dată jos mai târziu cu tam-tam, după o întâlnire a comitetului de bloc. Într-un mod ciudat, prezenţa locatarului poet de la numărul 16, scara C, i-a atins pe mulţi ca un braţ lung şi nevăzut.

    Aici cu Dora pe balcon si copacul Gica langa balcon.




    Ultima modificare făcută de latan.elena; 31.03.2018 la 22:28.

  10. #10
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Palma bate-mi-o în cui…

    “În toți oamenii există poezie.”


    “Poezia este singura avuție pe care omul o are încă nejefuită.”











    “De mult negru mă albisem
    De mult soare mă-nnoptasem
    De mult viu mă mult murisem
    Din visare mă aflasem
    Vino tu cu tine toată
    Ca să-ntruchipăm o roată
    Vino tu fără de tine
    Ca să fiu cu mine, mine
    O răsai, răsai, răsai
    Pe infernul meu, un rai
    O rămâi, rămâi, rămâi
    Palma bate-mi-o în cui
    Pe crucea de carne
    Când lumea adoarme.”

    Dezîmblânzirea, Nichita Stănescu (31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)




    SURSA: http://webcultura.ro/palma-bate-mi-o-in-cui/

Pagina 1 din 13 12345678910111213 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •