SMERENIE ROMANĂ
- 49 -

Găseşti calităţi sufleteşti unde nu te aştepţi. Căpitanul roman al oraşului Capernaum, dator să facă simţită în Israel ghiara Aquilei romane, dă trei dovezi de om, care au mirat profund şi pe Iisus.

Romanul acesta era democrat: alerga până la Dumnezeu pentru ordonanţa sa; şi iubea şi pe cei de alt neam, pe iudei, pe care trebuia să-i apese, după rosturile lui oficiale printre ei. Romanul acesta credea în Dumnezeu, nu în zeii romani. Şi credea bine în Dumnezeu: în atotputernicia, în atotprezenţa - şi deci în puterea la distanţă, peste orice distanţă, a Cuvântului lui Dumnezeu. El credea şi ce nu credeau iudeii: că Iisus e Dumnezeu. Şi în sfârşit, e omul real, care a trimis lui Iisus cuvintele: „Doamne nu te osteni, că nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, de aceea nici pe mine nu m-am socotit vrednic să vin la tine, ci zi un cuvânt numai, şi se va tămădui sluga mea".

Poate nicăieri pe pământ n-a găsit Iisus atâta smerenie. De aceea l-a şi ridicat mai presus de Israel. Căpitanul roman din Capernaum era deodată: omul ordinei, al stăpânirii romane, omul iubirii de oameni, omul iubirii şi credinţei în Dumnezeu şi omul smereniei. Om concret şi totuşi duhovnicesc: reprezenta o centurie de ostaşi, dar mai mult, reprezenta un stil spiritual a multe centuri de sfinţi.

De aşa oameni ascultă Dumnezeu în toate vremile...

Cine ştie dacă nu, sub chipul vameşului, Iisus a ascuns tocmai calităţile sutaşului din Capernaum, pe care-l dădea lumii model iubit de Dumnezeu...

Prislop. Sâmbătă XXII
21.X.49 Luca 7,1-10

https://invitatielaortodoxie.files.w...vinte-vii1.pdf
https://www.youtube.com/watch?v=k3HCqSNXMuU
https://www.youtube.com/watch?v=ZCj5Dw8UKKk