Rezultate 1 la 3 din 3

Subiect: Viaţa Sfntului Doctor fără de arginți, făcătorul de minuni, Ioan Sfntul Chir

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.757

    Viaţa Sfntului Doctor fără de arginți, făcătorul de minuni, Ioan Sfntul Chir



    Saveta Zegrean





    Sfntul Doctor fără de arginți, făcătorul de minuni, Ioan
    31 Ianuarie


    Viaţa Sfntului Doctor fără de arginți, făcătorul de minuni, Ioan
    Sfntul Chir, plăcutul lui Dumnezeu, avusese naşterea şi creşterea sa n părţile Egiptului, n cetatea Alexandriei, cea zidită de Alexandru Macedon; el era slăvit cu meşteşugul de doctor şi se tămăduiau de către el bolile trupeşti, nelund plată, iar cu cuvintele sale cele de Dumnezeu insuflate şi cu chipul vieţii sale celei mbunătăţite tămăduia sufleteştile neputinţe ale oamenilor.

    Pentru că, intrnd la cei bolnavi, le spunea, nu de la Galin şi de la Hipocrate, ci din aşezămintele sfinţilor prooroci şi apostoli, să se ferească de vătămările păcatelor, care se fac pricinuitoare bolilor trupeşti; căci boala sufletului este mai grea dect toate bolile trupului, şi cnd acela boleşte cu păcatele, de multe ori se ntmpla că şi trupul cade n boală mai grea, dndu-i Dumnezeu pedeapsă pentru păcate.
    Astfel sfntul nvăţnd pe bolnavi, ncă şi cuvntul lui Dumnezeu propovăduindu-l, pe mulţi elini i-a adus la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu şi i-a făcut creştini, ngrijind sufletele şi trupurile acelora, cu doctorie preaaleasă.
    ntr-acea vreme Diocleţian (284-305), păgnul mpărat, a ridicat prigonire asupra creştinilor. Deci, a fost clevetit Sfntul Chir, slăvitul doctor alexandrin, la ighemonul Alexandriei, că este creştin şi nvaţă pe mulţi credinţa creştinească; ighemonul a poruncit ndată să-l prindă. Dar Sfntul Chir, nştiinţndu-se de aceasta, a fugit din cetate şi din părţile Egiptului şi a mers n Arabia. Aceasta a făcut-o, nu temndu-se de chinuri şi de moartea cea pentru Hristos, ci ascultnd cuvintele lui Hristos: Cnd vă vor izgoni pe voi din cetatea aceasta, fugiţi n cealaltă; apoi, ncă vrnd ca să ajute celor de aproape şi dorind ca mai bine să se pregătească spre pătimirea pentru Domnul său, ntru rnduirea monahicească. Deci, mergnd n Arabia, ndată a luat asupră-şi ngerescul chip al monahilor. Dar mai ales, după rnduiala lui Dumnezeu, a fost mergerea lui n Arabia, ca şi acolo pe mulţi să-i aducă la Hristos, izbăvindu-i de pierzare idolească şi apoi la calea mntuirii să-i povăţuiască.
    Deci, a lăsat meşteşugul său cel doctoricesc, pentru că a luat de la Dumnezeu darul facerii de minuni, şi acum nu cu doftorii şi cu ierburi, ci cu rugăciuni şi cu cuvntul tămăduia toate bolile; iar pentru nişte faceri de minuni ca acestea, se preamărea numele lui Iisus Hristos; iar mulţime mare de nchinători de idoli lăsndu-şi rătăcirea lor, se ntorceau la Hristos, adevăratul Dumnezeu.
    Sfntul Ioan era de neam din Edessa, creştin binecredincios şi cinstit n rnduiala ostăşească. Atunci ridicnd Diocleţian prigonire asupra creştinilor, şi-a lăsat rnduiala cea ostăşească şi slava acestei lumi, patria, casa, neamul şi bogăţia, pe care, socotindu-le a fi toate gunoaie, s-a dus la Ierusalim, unde, petrecnd ctăva vreme, a auzit despre Sfntul Chir şi despre minunile ce le făcea; căci străbătuse vestea despre dnsul pretutindeni şi dorea foarte mult să-l vadă şi să vieţuiască mpreună cu acel om plăcut lui Dumnezeu.
    Drept aceea a mers mai nti n Alexandria, căutnd pe cel dorit, dar neaflndu-l acolo, cu dinadinsul ntreba despre dnsul unde este. Şi nştiinţndu-se că este n Arabia, a mers acolo cu srguinţă şi, găsindu-l, s-a lipit de dnsul cu tot sufletul; apoi, s-a făcut singur văzător al minunilor aceluia, şi următor al vieţii lui celei mbunătăţite.
    ntr-acea vreme a fost prinsă, spre chinuire pentru Hristos, o femeie iubitoare de Dumnezeu, anume Atanasia, cu cele trei fiice ale ei, ale căror nume sunt: Teoctista, Teodosia şi Eudoxia, şi le-au dus n cetatea Canon, n care era un ighemon cu numele Sirian. De care lucru auzind Sfntul Chir şi cu Ioan, se temeau că să nu cadă de la credinţa n Hristos acele fecioare tinere, care puteau să se nşele nu numai de ngrozirea chinurilor, ci şi lesnicios, cu momirile, puteau a fi ademenite, n tnăra lor vrsta; căci Teoctista, cea mai mare dintre ele, era abia de 15 ani, iar cealaltă, Teodosia, de 13 ani, iar cea mai de pe urmă, Eudoxia, era numai de 11 ani.
    Dar Sfntul Chir se ndoia şi despre maica lor Atanasia, că nu şi ea pentru fiice să se plece la păgnătate, nevoind să vadă pe fiicele sale cumplit chinuindu-se şi vărsndu-se sngele lor fără cruţare; pentru că este ştiut lucru, că pe mame le doare inima pentru copiii lor.
    Astfel, sculndu-se s-a dus n cetate ca să ntărească n mărturisirea n Hristos pe fecioare şi pe maica lor şi să le facă temătoare de Dumnezeu şi mbărbătate la chinuri. Apoi Sfntul Ioan a urmat Sfntului Chir, ducndu-se amndoi la cetatea Canon, la Atanasia, cea ţinută n legături cu fiicele, pe care le ntăreau cu felurite cuvinte de Dumnezeu insuflate, pentru dragostea lui Iisus Hristos, nct cu osrdie să-şi pună sufletele pentru El.
    Dar ndată a aflat de aceasta ighemonul Sirian, pentru că ducndu-se unul din păgni la dnsul, i-a spus acestea: "Doi oameni oarecare s-au arătat n cetatea noastră, unul n mbrăcămintea monahicească şi altul n cea ostăşească şi sfătuiesc pe fecioarele cele prinse să nu se nchine la zeii noştri, ci să petreacă n credinţa lor necurată, nici să se supună poruncilor mpărăteşti; apoi, le nvaţă să cinstească pe un oarecare Iisus şi Aceluia să-I dea dumnezeiască cinste, nebăgnd seamă de moarte".
    Auzind aceasta Sirian, s-a umplut de mnie şi a poruncit să-i prindă pe amndoi şi să-i aducă naintea sa. Deci, au prins pe Sfinţii Chir şi Ioan şi i-au pus la cercetare naintea păgnului judecător Sirian. Iar el, văzndu-i, le-a zis:
    "Voi, ticăloşilor vrăjmaşi ai zeilor noştri, vă srguiţi să amăgiţi pe fecioare şi să nmulţiţi creştineasca credinţă, cu toate meşteşugirile, spre defăimarea mpăratului; dacă aţi fost pnă acum nebuni, apoi, măcar acum lepădnd deşarta voastră credinţă cea plină de toate vrăjile, cu rugăciuni şi cu jertfe să milostiviţi pe zei spre voi, că nu numai să scăpaţi de chinurile cele pregătite vouă, ci să vă nvredniciţi şi de cinste de la noi; iar de nu, aveţi să cunoaşteţi nu numai mnia lui Sirian şi a lui Diocleţian, dar chiar a zeilor pe care i huliţi şi care, măcar că sunt huliţi, acum vor fi izbăvitori cumpliţi ai necinstirii lor".
    La acestea Sfinţii Chir şi Ioan au răspuns, zicnd: "Nouă ne este obiceiul, ca puţine să grăim; deci, să ştii cu adevărat, că noi nu poftim vreodată nici cinstea voastră cea deşartă, nici de Hristos nu ne vom lepăda, orict am pătimi pentru El".
    Atunci Sirian, aprinzndu-se de mai multă mnie, a scrşnit din dinţi şi a zis către dnşii: "Se cădea vouă, necuraţilor, ca să fiţi mulţumiţi cu iubirea de oameni a judecătorului, dacă mai este la voi nţelegere, şi lepădndu-vă de rătăcirea voastră, să scăpaţi de groaznica certare; dar de vreme ce nu văd la voi dect mndrie, nesupunere şi deşartă nălţare de minte, de aceea nu este nevoie de multe cuvinte, ci se cuvine să ne apucăm de lucru; pentru că aşa veţi lua şi plata cea dorită vouă şi chiar nevrnd, vă veţi supune poruncii mpărăteşti".
    Zicnd aceasta, a poruncit să aducă pe acele fecioare cu maica lor şi a nceput a chinui n multe feluri pe Sfinţii Mucenici Chir şi Ioan, bătndu-i cu bicele, sfărmndu-i cu toiegele, arzndu-i cu făclii şi mădularele cele arse udndu-le cu oţet şi cu sare. Apoi, frecndu-le cu pnze aspre de păr, le udau picioarele cu smoală fiartă; şi au pus asupra lor toate scornirile chinurilor, nelăsnd nici o tiranie; pe de o parte ca să le izbndească ndrăznirea lor şi să le zdrobească bărbăţia, iar pe de alta să nfricoşeze pe fecioarele cele tinere şi pe maica lor, care priveau la acea cumplită chinuire. Dar nimic n-a sporit chinuitorul urtor de Dumnezeu, pentru că nici bărbăţia sfinţilor răbdători de chinuri n-a putut s-o clintească, nici pe fecioare şi pe maica lor să le nfricoşeze.
    Deci, poruncind să dezlege pe sfinţi, a nceput la fel a chinui pe Sfnta Atanasia şi pe fiicele ei, şi rău chinuindu-le, s-a umplut de mare ruşine, deoarece partea femeiască cea neputincioasă n pătimire cu nimic nu se deosebea de bărbaţii cei tari şi nebiruiţi, adică de Sfinţii Chir şi Ioan, pentru că aceeaşi dragoste şi credinţă pe care o aveau aceia spre Hristos, aceleaşi chinuri le pătimeau pentru El şi aceeaşi bărbăţie o aveau - ntărindu-le Dumnezeu -, şi pătimeau ca n trupuri străine, nebăgnd n seamă chinurile; pentru că priveau spre iubitul Mirele lor Hristos Dumnezeu, Care căuta din nălţimea slavei spre pătimirea mireselor Sale şi le da ajutor.
    Deci, dezlegnd chinuitorul pe sfintele muceniţe, le-a osndit la tăierea de săbii; iar ele mergnd la moarte, se veseleau ca de nuntă, şi s-au tăiat sfintele lor capete, adică al fericitei Atanasia şi ale celor trei fiice ale ei, al Teoctistiei, al Teodosiei şi al Eudoxiei.
    După uciderea Sfintelor Muceniţe, Sfinţii Chir şi Ioan au fost aduşi iarăşi la cercetare, iar tiranul a ntins vorbă lungă, ca şi cum se ngrijea de sănătatea lor, apoi arătndu-le daruri şi punnd de faţă şi chinurile, i ngrozea cu cea de pe urmă pedeapsă. Dar, după ce a văzut că n zadar se osteneşte, a dat asupra lor răspunsul cel mai de pe urmă:
    "Lui Chir nvăţătorul şi lui Ioan cel de o credinţă cu dnsul, care au defăimat porunca mpărătească şi n-au voit să aducă jertfe marilor zei, poruncim ca după legea mpărătească, să li se taie capetele".
    Lundu-i ostaşii, le-au tăiat capetele n acelaşi loc unde şi-au pus sufletele pentru Domnul sfintele fecioare cu maica lor, n 31 de zile ale lunii ianuarie; iar creştinii cei tăinuiţi lund sfintele lor trupuri, n ascuns le-au ngropat cu cinste, n biserica Sfntului Apostol şi Evanghelist Marcu, n osebite morminte, adică ntr-unul pe Sfinţii Mucenici Chir şi Ioan, iar n altul pe Sfnta Atanasia cu fiicele ei. Iar după mulţi ani, n vremea mpărăţiei dreptcredinciosului mpărat Teodosie cel Tnăr (408-450), Sfntul Chiril, patriarhul Alexandriei (412-444), prin dumnezeiască poruncă, a dus moaştele Sfinţilor Mucenici Chir şi Ioan, n satul ce se numea Manutin, spre izgonirea de acolo a diavolilor celor mulţi spre slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Amin.









  2. #2
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.757

  3. #3
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    69.757
    Saveta Zegrean








    Sfinții Doctori fără de arginți, făcători de minuni, Chir și Ioan, Sfinții Mucenici Claudie și Diodor, Sfintele Mucenițe Atanasia cu fiicele ei Teodota, Eudoxia și Teoctista









Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •