Pagina 27 din 28 PrimulPrimul 12345678910111213141516171819202122232425262728 UltimulUltimul
Rezultate 261 la 270 din 271

Subiect: Carti - reportaje - teatru radiofonic

  1. #261
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.110
    Pe urmele Părintelui Arsenie Boca: Pictor la Drăgănescu




    Pr. cercetător FLORIN DUŢU - "Cei care l-au iubit şi căutat pe părintele Arsenie la Drăgănescu sunt adevăraţii lui ucenici"

    - Vă poftesc din nou la un interviu, ca să vorbim despre capitolul frumos şi bogat al vieţii Părintelui Arsenie Boca la biserica Drăgănescu, un loc de două ori însemnat. Acolo şi-a pictat opera de căpătâi şi tot acolo au venit după el, ani la rând, ţăranii ardeleni, cărora le fu*sese duhovnic la Sâmbăta: un semn tim*puriu de recunoaştere a sfinţeniei lui...

    - S-a întâmplat cum spunea Nichifor Crainic: "Iubite părinte Arsenie, a fost o vreme când te-am ştiut pictor de suflete după modelul Dom*nului nostru Iisus Hris*tos. Ce vreme înălţă*toare, când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pe*lerinaj, cântând cu ză*pa*da până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir!". Şi ţara lui Avram Iancu nu s-a oprit. Ardelenii au înce*put să-l caute duium la Drăgă*nescu, pe sfântul lor. Căci Părintele era un autentic îndrumător duhovnicesc. El separa apele şi îndrepta sufletele cu tărie şi cre*dinţă neobişnuită, spre Mântuire. Ca oamenii să-L cunoască pe Dumne*zeu, în viaţa aceasta, de pe acum.

    - La vremea despre care vor*bim, părintele Arsenie nu mai avea voie să slujească în biserică şi nici să spovedească. De ce mai veneau atunci ardelenii la el, străbătând, iarnă-vară, cu căruţa sau trenul, o jumătate de ţară...

    Florin Duţu



    - La Drăgănescu, oamenii ve*neau să-i spună necazurile. Dar, de cele mai multe ori Părintele, le ştia dinainte. Căci Părintele vedea în duh. Un dar pe care nu mulţi l-au avut în istoria bisericii. Chiar dacă i se interzisese, nedrept, să poarte hai*na preoţească, Părintele a rămas un "avva", un călugăr încercat şi pur*tător de Duh. El practica cibernetica du*hov*nicească, aceasta însemnând, în teologia pas*torală, ştiinţa îndrumării oamenilor pe calea mântuirii, spre comuniunea cu Dumnezeu. Con**temporan cu Părintele Arsenie a fost şi Părintele Paisie Aghioritul (1924-1994), cano*nizat de curând de Patriarhia Ecumenică, în 2015. Deşi era un simplu monah, nepreoţit, a fost căutat şi el de foarte mulţi oameni, pentru sfat. Paisie Aghioritul şi Părintele Arsenie îi făceau să înţeleagă pe oameni că sunt contem*porani cu Iisus.

    - Există dovezi legate de numărul oame*nilor care îl căutau? În perioada aceea, pă*rin*tele era urmărit de securitate...

    - Când vorbesc despre ardelenii din Fă*găraş, Sibiu, Braşov, care-l căutau pe Pă*rintele Arsenie la Dră*gă*nes*cu, eu mă bazez pe do*cumente desco*pe**rite în arhivele CNSAS, dar şi pe alte mărturii ale oamenilor care au fost acolo şi pe care îi cunosc. Ştim că erau mulţi, pentru că în do*cumentele Securităţii apar însemnări precum "Ce in*fluenţă o fi avut acesta în Ardeal, pen*tru că vin foarte mulţi ce*tăţeni după el?". Cei care-l căutaseră la Sâmbăta de Sus, fie vara, fie iarna, "cântând cu zăpada până la piept", veneau şi la Drăgănescu în valuri, fără opri*re. Cu bunici, cu părinţi şi nepoţi.

    - Cum ajungeau oamenii la Părintele Arse*nie?

    Biserica Drăgănescu (Foto: Dreamstime)



    - Cei mai mulţi veneau cu trenul până în Gara de Nord, iar de acolo, cu autobuzul, până la Dră*gănescu, deşi Părintele Savian, parohul bisericii Drăgănescu, a fost atenţionat de cei de la Culte şi de la securitate, ca "să nu mai pună Părintele Arse*nie oamenii pe drumuri". Dar oamenii continuau să vină cu îndârjire la Drăgă*nes*cu, într-un hagialâc tăcut. Mi-a povestit, de pil*dă, cineva din sat, care făcea naveta dinspre Bucu*reşti, că de multe ori rata era plină până la refuz. Erau ţărani din Făgăraş. Se fereau să spună încotro au drum. Şi el se întreba ce caută toţi ţăranii aceia ardeleni, pe care-i vedea cum coboară şi merg li*niştiţi, fără o vorbă, la Dră*gănescu.


    - Există mărturii legate de aceste împrejurări?

    - Ştiu o poveste de la Lucia Stănescu, născută Bica, din satul Ludişor, Făgăraş. Tatăl ei a fost Giani Bica, iar bunicul său, Vasile, era om de în*credere al Părintelui Arsenie, care îl cooptase în echipa ce i-a săpat în stâncă chilia de la Sâmbăta. Vasile Bica lucrase în America, şi în 1930 s-a întors în ţară, cu fiul său născut acolo, Giani. Îşi făcuse o casă în Ludişor, casă în care Părintele poposea în anii '40, când trebuia să ia trenul spre Sibiu. Pleca de la Sâmbăta, înnopta acolo şi după aceea, la trei dimineaţa, pleca la gara din Făgăraş. Şi povesteşte Lucia Stănescu că bunicul ei pierduse legătura cu Părintele Arsenie. Odată alun*gat de la Prislop, Părintele era greu de găsit. Dar Lucia Stă*nescu află, în 1968, că Părin*tele e la Dră*gă*nes*cu.



    Şi la Ludişor, le spu*ne ce*lorlalţi: "Dacă vreţi să-l vedeţi, luaţi trenul la noapte din Făgă*raş, ajungeţi la şase dimineaţa în Bucureşti, luaţi un tramvai până la capăt, de acolo - o rată spre Mihăileşti; vă opriţi la in*tersecţia cu Dră*gănescu şi mai mergeţi 2 kilo*metri şi-l veţi găsi pe Părintele Arsenie al nostru, pictând o biserică!". După asta încep făgărăşenii să ia cu asalt Dră*gănescu. Vestea se răspân*deşte prin toate sa*tele. Află şi Miron Moga, tatăl Părintelui Petru Moga de la Câmpina, şi fratele său, Nicolae Moga, tot din Ludişor, şi care până în 1989 s-a dus mereu la Părintele. Vasile Bica îl vizitează şi el, pentru sfat. Fiul său, Giani, avusese o problemă în anii '60. Cei de la ambasada S.U.A îl întrebau mereu ce are de gând: sau se întoarce în America, pentru că avea cetăţenie, sau nu se mai întoarce. Şi copiii lui Giani merg la Părintele, pentru povaţă. Şi le-a zis Pă*rintele: "Doar prin voi, copiii, el se va hotărî ce să facă. Prin voi se va lega de pământul României". Giani Bica l-a vizitat pe Părintele în 1988, cu un an înaintea morţii. Satul Lu*dişor era pus pe lista de sistema*tizare. Urma să fie ras de pe faţa pământului. Dar Părintele Arsenie l-a liniştit: "Se va răscoli lumea şi nu vor mai dărâma ăştia nimic". Omul nu i-a înţeles exact spusele. Credea că poate oamenii din sat se vor răscula. Dar a venit revolu*ţia după numai un an, şi Ludişorul a ră*mas neatins.

    - În unele texte dedicate pă*rin*telui Arsenie Boca se spune că ţă*ranii localnici din Drăgănescu nu prea veneau la el. Cum se explică acest fapt? Nu erau intrigaţi de mulţimea care le invadase satul?

    Părintele Arsenie Boca, pictând la Biserica Drăgănescu



    - Sătenii din Drăgănescu ştiau doar că părintele Boca este un pictor adus de Părintele Bunescu să picteze biserica, dar nu erau interesaţi şi nu ştiau exact cine este. Există, totuşi, câteva mărturii ale unor săteni care l-au cunoscut. Ei povestesc că Părintele le dădea sfaturi care i-au mirat prin pre*cizia lor. Le pătrundea, dintr-o dată, în suflet. Or, aşa ceva ei nu mai întâlniseră. O femeie din Dră*gănescu mi-a povestit că venise să se cunune. Şi Părintele, care era în biserică, i-a pus brusc mâna pe cap şi i-a spus: "Să-ţi duci crucea cu demnitate". Câţiva ani mai târziu, femeia a început să fie chinuită de bărbat, care decăzuse rău de tot. Dintre cei din sat, doar câţiva au văzut în Părintele mai mult decât un simplu pictor. De fapt, nici el n-a urmărit să atragă şi mai mult ochii securităţii.



    - Era supravegheat sever la Drăgănescu Părintele Arsenie? Avem mărturii în "Formula AS", care atestă că în biserică le vor*bea oamenilor în metafore, iar uneori le spunea să nu îl mai caute.

    Învierea lui Hristos. Pictură de Pr. Arsenie



    - Părintele se ferea nu pentru el, ci pentru ca oamenii care îl cău*tau să nu aibă probleme cu secu*riştii care îl urmăreau. Când des*cindeau la Drăgănescu, securiş*tii nu se mai fereau. Deja, totul pentru ei era o rutină. Nu aveau ce ra*porta. De multe ori, îşi extindeau reţeaua informativă doar pentru a-şi justifica salariul. Nu erau inte*resaţi de chestiuni bisericeşti, ci doar dacă Părintele face politică printre oameni. Şi Părintele nu făcea. Adesea îi vedea pe securişti dinainte, încă de când plecau din Bucureşti. Îi vedea în duh şi le spunea oamenilor că trebuie să plece. Şi biserica era goală, până veneau ei, oamenii deja plecaseră. A fost şi harul lui Dumnezeu care i-a ferit.

    - Părintele Arsenie n-a fost contactat direct de securitate?

    - Se spune că l-ar fi vizitat în 1988. Nu se ştie clar dacă Părintele Arsenie a fost iradiat de securitate, cum se vorbeşte. Avea probleme de sănătate, dar cei care l-au văzut în primăvara lui '89 la Sinaia nu-şi explicau, totuşi, cum a ajuns aşa de repede la epuizarea care i-a şi adus moartea. Sigur, ipoteza iradierii nu poate fi exclusă. Dar Părintele avea tainele lui. Spunea: "Plec din*colo, du*când cu mine multe taine, pentru că n-am cui le spune". Pă*rintele Arsenie nu a avut un ucenic pe măsura lui.

    - E legendă că l-ar fi văzut pe Ceauşescu şi i-ar fi prezis sfârşitul?

    - Nu cred că Părintele Arsenie Boca s-a întâlnit personal cu Ceauşescu. Nu avem o mărturie clară. Dar nici nu au fost furnizate toate dosarele. Dosa*rele sunt periate. Şi din anii Părintelui la Drăgă*nescu lipsesc informaţii. Se mai găsesc dosare necercetate de la Sinaia, din anii '80. Motivele sunt neştiute.

    "Ai zidit, Părinte Arsenie, din temelie o Biserică vie, la care ai lucrat toată viaţa"

    Cu maica Zamfira



    - La cine stătea Părintele Arsenie, la Drăgă*nescu?

    - Părintele a ajuns la Drăgănescu în toamna anu*lui 1967, după ce activase la Atelierele Patriar*hiei. Îl găsim la Drăgănescu apucându-se să cureţe pereţii. Nu erau pregătiţi pentru pictură, erau ne*şlefuiţi. La Drăgănescu l-a adus preotul Savian Bunescu, cumnatul Maicii Zamfira, stareţa de la Prislop (era căsătorit cu sora acesteia, Ligia) şi-l cunoştea pe Părintele Arsenie încă din 1951, atunci când participase la tunderea în monahism a tinerei Julieta Constantinescu - Maica Zamfira. Părintele Bunescu voia ca Părintele Arsenie să devină pictor bisericesc şi să lase lucrul de la Patriarhie, unde se chinuia prea tare la miniaturi. Iar Patriarhul Jus*tinian, care îl iubea, i-a dat acordul.

    - Maica Zamfira, fosta stareţă de la Prislop, apa*re în multe împrejurări decisive, alături de pă*rin*tele Arsenie. A existat o legătură duhovnicească şi de credinţă atât de puternică între ei?

    - Părintele Arsenie, ca un adevărat păstor du*hovnicesc, a păstrat de grijă obştei de la Prislop, şi după ce maicilor li s-au interzis hainele călugă*reşti. Iar Maica Zamfira, care fusese stareţă la Pris*lop, a rămas persoana prin intermediul căreia Părin*tele ţinea legătura cu cele*lalte maici care se spove*diseră la Părintele Arsenie, până la alungarea din mâ*năstire. Maica Zam*fira a fost, şi ea, fiica duhov*ni*cească a părintelui, ur*mân*du-l până la capătul vieţii. La fel cum le spu*nea Sfântul Pavel celor care îl vedeau însoţit, în misiunile sale, de vreo femeie ucenică: "N-avem oare dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca şi ceilalţi apos*toli?" (I Corinteni 9,5). Cine vede altceva în relaţia părintelui Arsenie cu Maica Zamfira are lentilele ochiului sufletesc murdare de patimi. Apoi, Maica Zamfira a avut studii extrem de serioase de teologie şi filosofie. Doar participase ca elevă la cursurile de mistică ortodoxă, ţinute de academicianul Nichifor Crainic. Legase şi o strânsă prietenie cu înţeleapta şi mult încercata fiică a lui Crainic, Furtuna Ioana. S-au vizitat şi au organizat parastase pentru Crainic, până când, în 1983, Furtuna a murit. Maica Zamfira a fost poate cea mai erudită călugăriţă din istoria Bisericii noastre. Cunoştea ceea ce înseamnă viaţa contemplativă autentică a monahilor angajaţi cu smerenie şi dragoste pe calea curăţirii, iluminării şi desăvârşirii. Aşa că era normal să rămână în apro*pierea Părintelui Arsenie. Iar maicile de la Prislop au luat ca pe o încercare, lichidarea obştii şi mânăs*tirii lor. O încercare ce nu trebuia să le dezbine. Şi Părintele Arsenie a reuşit să păstreze această unitate între ele, până la sfârşit, iar maica Zamfira a rămas stareţa lor plină de responsabilitate şi echilibru, şi în haine civile. Şi nu trebuie să uităm nicio clipă că toţi erau în atenţia Securităţii, care ar fi semnalat orice neregulă privind gruparea lor. Obştea de la Prislop a fost profund autentică. Mai rar am putut vedea, în istoria bisericii, o unitate mai strânsă între cei dintr-o mânăstire.

    - Despre legătura Părintelui Arsenie cu Părin*tele Savian Bunescu din Drăgănescu ştiţi ceva?

    Părintele Arsenie Boca (în spate, cu ochelari), pr. Savian Bunescu şi preoteasa Ligia



    - Părintele Bunescu era mai mic cu un an decât Părintele Arsenie Boca. Era născut în 1911, într-un sat din Vâlcea. Fusese şi el prin colonii de muncă, din 1952 până în 1954, şi fusese cercetat şi în vre*mea lui Antonescu. Se pare că era un fost şef de garnizoană legionară şi rămăsese cu această etichetă pentru care era supravegheat permanent. Dar deşi Părintele Savian fusese condamnat la închisoare, în ajutorul lui săriseră învăţătorii din sat şi primarul, care strânse*seră semnături pentru eliberarea sa. Căci Părintele Savian nu avusese niciodată o atitu*dine politică con*cretă. Oricum, între Părintele Bu*nes*cu şi Părin*tele Arsenie a exis*tat o legătură specială, pen*tru că Părintele Bu*nescu i-a fost duhovnic în anii de la Drăgănes*cu. Iar Părintele Arsenie era prie*ten şi cu fiul Părintelui Sa*vian Bunescu, cu care mergea adesea în călătorii, în drumeţii montane. Toate acestea se în*tâmplau pe când Părintele era în Bucureşti, în anii '60, dar şi mai târziu.

    - Alte mărturii ale Părin*telui Bunescu despre Părintele Arsenie se mai cunosc?

    - Se cunoaşte cuvântul său la înmormântarea Părintelui Ar*senie Boca. Este impresio*nant. Iată-l: "Pleci dintre noi simplu, smerit, neştiut de nimeni. Pleci smerit, singur, aşa cum ai trăit în ultimii ani ai vieţii. Te-am văzut în rugă*ciune, te-am văzut la lucru, te-am văzut în suferinţă. În toate ai fost perfect, dar în sufe*rinţă ai fost sfânt. Răbdarea şi liniştea sufletească îţi aşezaseră de mult pe faţă aureola de martir. Ai fost de neegalat. N-ai zidit din temelie o biserică-locaş de închi*năciune, deşi ai restau*rat multe, dar ai zidit, Părinte Arse*nie, din temelie o Biserică vie, o obşte creş*tinească, la care ai lucrat toată viaţa. Ri*dică-te şi vezi-o! Ea nu te va uita! Se va ruga mereu pentru părintele ei duhov*nic. Trăieşti prin această Biserică vie, eşti viu în sufletul ei...
    Părintele Savian Bunescu în biserica din satul Drăgănescu (Foto: jurnalulnostru.orgfree.com)



    Îţi aduc, ca dar al marii preţuiri, încunoştinţarea că pictura de la Drăgănescu, opera minţii şi mâinilor sfin*ţiei tale, prin harul lui Dumnezeu, este tot aşa de proaspătă şi vie precum ai lăsat-o. O păstrez cu grija pe care ţi-am făgăduit-o, grija ce se cere unei valori de artă biseri*ceas*că de dimensiunea unei concepţii şi frumuseşi inestimabile. Văd şi ştiu truda cu care ai lucrat fiecare scenă. Îmi amintesc de fiecare clipă de muncă, de răbdarea şi atenţia deosebită cu care te-ai dăruit. În fiecare scenă, te văd aievea aplecat pe penelul care răspundea per*fect unei comenzi a intelectului şi a spiritului, con*dus de inspiraţia dată de Dumnezeu."
    În final, vreau să vă mai spun că la Drăgănescu, în decembrie 2016, tocmai s-a început restaurarea picturii Părintelui. Specialişti bine pregătiţi au reuşit să restaureze o parte din pronaos şi din naos. Aşa au descoperit, după cum spunea preoteasa Marioara Petcu, că marginile aureolelor sfinţilor de la Nunta Fiului de Împărat sunt tricolore. Astfel şi-a arătat Părintele Arsenie Boca iubirea lui faţă de ţară. Şi cred că după ce se va termina restaurarea, se va vedea mai bine forţa delicată a picturilor de la Drăgănescu. Care, cum scria Nichifor Crainic, "ira*diază lumina Raiului".

    http://www.formula-as.ro/2017/1250/spiritualitate-39/pe-urmele-parintelui-arsenie-boca-pictor-la-draganescu-21769

  2. #262
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.110
    Parintele Dumitru Staniloae despre Parintele ARSENIE BOCA si Corneliu Zelea Codreanu

    Posted in Arsenie Boca, CORNELIU ZELEA CODREANU, Dumitru Staniloae by saccsiv on Noiembrie 28, 2010

    Citez din articolul Parintele Dumitru Staniloae despre Parintele Arsenie Boca si Corneliu Zelea Codreanu:
    Arsenie Boca mi-a fost foarte apropiat ca student la Sibiu. Venea la mine si statea luni de zile uneori. Dupa aceea s-a facut calugar, a stat in Bucuresti pe la un frate al meu… Era o taina in el, era un om care spunea cu hotarare, nu spunea cu ezitari, cum spun alti oameni, si cum si eu imi dau seama ca nu pot defini lucrurile. El parca le spunea in asa fel ca dadea o siguranta omului care-l asculta. Avea ceva propriu; eu nu stiu sa fi pus intr-un mod foarte complicat problemele; el le spunea intr-un mod hotarat, asa fara ezitari. El avea un fel propriu al lui care impunea. Dar nu stiu de ce n-a mai venit la mine.


    Corneliu Codreanu era si el o figura foarte interesanta; si atragea ca si Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic asa; acelasi spirit hotarat si sigur; alegea o cale si gata; mergea pe ea. Impresionau amandoi prin forma lor hotarata de a fi. Era un dar al lor. Cred ca e o oarecare asemanare intre ei, parca erau o piatra, o stanca. Eu n-am avut aceasta exactitate de a defini lucrurile, m-am leganat asa, in cunoasterea adevarului. Eu am pus foarte mult pret pe iubire, pe blandete, pe bunatate, pe valorile Treimii; scrisul meu a atras e adevarat, dar ca persoana n-am exercitat aceasta atractie pe care o exercitau Codreanu sau Arsenie Boca, si nu stiu cum e mai bine…
    mai departe: Despre Ion Mota, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu, Noica
    Cititi si:Inedit: Parintele Arsenie Boca – Comentariu la Pateric

    https://saccsiv.wordpress.com/2010/11/28/parintele-dumitru-staniloae-despre-parintele-arsenie-boca-si-corneliu-zelea-codreanu/

  3. #263
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.110

  4. #264
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.110

  5. #265
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.110

  6. #266
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.110

  7. #267
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.110

  8. #268
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.110

  9. #269
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.110
    O viaţă închinată schimbării vieţii noastre. Arsenie Boca (VII)




    Volumul II O viaţă închinată schimbării vieţii noastre Din umilinţă şi din smerenie, părintele n-a vorbit foarte desluşit niciodată despre ce i s-a întâmplat în 1939, la Sfântul Munte. Decât odată, şi chiar şi atunci, puţin. Ucenicii lui povestesc că, mergând el acolo, pe munte, prima dată s-a dus într-o pădure deasă, să se roage. Şi s-a rugat mult la Domnul Iisus Hristos, Mântuitonil nostru, să-i trimită un duhovnic, un povăţuitor bun, să-1 îndrume pe calea cea grea şi fără de prihană a călugăriei, spre mântuire. După un timp Părintele Arsenie a început să se roage mai cu osârdie, singur, acolo, în pădure, la Maica Domnului. Şi, după cum a povestit chiar Părintele însuşi, Maica Fecioara i s-a arătat coborând dintre nouri, şi venind la el, 1-a luat de mână şi 1-a urcat pe un munte aşa de înalt, că nici nu puteai să priveşti în jos. Şi acolo, pe creasta muntelui aceluia ameţitor, l-a lăsat Maica Domnului pe mâna unui sfânt. Era sfântul Serafim din Sarov (1833), ce vieţuise pe pământ cu vreo două veacuri în urmă. După care, Sfânta Fecioară s-a topit în văzduh tot aşa lin cum se arătase. Vreme de 40 de zile Părintele a primit pe acel munte învăţătura de la Sfântul Serafim, urcând în fiecare zi, fără teamă, creasta dintre abisuri. Şi în tot acest răstimp de 40 de zile, Părintele a postit încontinuu post negru, că-1 întărea Maica Domnului. După patru luni de zile, când s-a întors la Mânăstirea Sâmbăta, era cu totul alt om: căpătase darul acela al său faimos, al proorociei, şi puterea lui cea mare, că dacă se uita la tine, te cutremurai şi te umileai pe loc. Şi-ţi ştia pe dată toate gândurile şi numele, fără să te cunoască, şi faptele toate, păcătoase sau bune, că nu puteai să le ascunzi. Aşa s-a schimbat viaţa Părintelui Arsenie, şi mai apoi, vieţile noastre, pe lângă a sa. (Valentin Iacob, în „Buletinut parohiei Sfânta Cruce“ -USA, vol.XIII, nr. 9/ 2004) Părintele Arsenie ne-a spus odată cum a început el activitatea la Sâmbăta. Era în postul Crăciunului şi picta o icoană a Măntuitorului, pe care n-a terminat-o. În timp ce picta a auzit o voce tainică: „Arsenie, nu Mă mai picta pe icoană, că vremea s-a apropiat. Mergi şi pictează în inimile oamenilor, prin cuvântul tău. Spune-le că vin peste ei necazuri şi suferinţe“. Atunci a auzit din nou: ,,… Vei fi mut… Dar asta îţi va aduce multă lume“. Îmbolnăvindu-se cu coardele vocale, nu mai putea să vorbească. A stat aşa de la Crăciun până în joia din Săptămâna Mare, în postul Paştilor (în acest timp a scris însemnările numite „Gura mutului”, într-un carneţel pe care-1 are maica Pahomia de la Sâmbăta). Atunci, când se împărtăşea (era diacon, numai în acea primăvară 1-a făcut preot), primele cuvinte ce le-a rostit când i-a venit vocea, cuvinte ce le-a auzit şi lumea din biserică, au fost: „Cred Doamne şi mărturisesc…“, cu o voce ce a cutremurat biserica, căci oamenii, când au auzit vocea lui, toţi au căzut în genunchi şi au plâns şi au lăudat pe Dumnezeu că i-a dat vocea, pentru că multă lume venea după sfat. Astfel, a început din nou să stea de vorbă cu oamenii, la clopotniţa din faţa mânăstirii. Părintele se străduia mult pentru regenerarea poporului român prin schimbarea vieţii. Minunea cea mai mare a Părintelui Arsenie era schimbarea vieţii noastre. În predici ne vorbea mai mult referindu-se la Vechiul Testament (Saul, David, Solomon etc.). Fiind întrebat de ce nu ne vorbeşte mai mult din Noul Testament, a răspuns că viaţa creştinilor de acum se aseamănă mai mult cu cea a celor din Vechiul Testament, că n-avem progresul celor din Noul Testament [dacă nu trăim sub har, cădem sub legea veche]. La început, Părintele Arsenie avea o viaţă foarte aspră: mânca o dată pe zi (pâine şi apă) şi dormea pe jos. Uneori pleca câte o săptămână la munte, doar cu Biblia. Sâmbăta seara cobora pentru a ţine duminica Sfânta Liturghie, pe care o slujea în lacrimi. Nu puteai să nu plângi la liturghia lui. După predică, iar pleca în munte. Ducea o viaţă extraordinară, de pustnic. (Pr. Sofonea Ioan, Sibiu) Prima dată, pe mine m-a dus la Părintele Arsenie o femeie. Aceasta îl cunoscuse pe Părintele Arsenie prin Moş Ilie. Uneori îi duceam Părintelui lemne în chilie la Sâmbăta. Atunci aveam vreo 12 ani. Am văzut că el nu avea pat. Avea un panou pe care picta şi o masă lungă la capătul căreia era un craniu (n.n.: pentru a avea tot timpul moartea în minte, pentru a nu uita că viaţa aceasta este trecătoare, pentru a nu uita că în viaţa pământească trebuie să ne pregătim pentru viaţa veşnică, cum ne învaţă Sfinţii Părinţi) (Bica Ioan, Voivodeni) Tatăl Părintelui Arsenie lucra în America. Făcea câte un drum dus şi întors, timp de câte 5-6 luni pe an. Fiind odată acasă, soţia rămâne gravidă, după care, imediat, el trebuie să plece iar la 5-6 luni. Mama Părintelui a fost o femeie foarte evlavioasă. De îndată ce soţul ei pleca la drum, dumneaei lua drumul bisericii, adică mergea mai des la biserică şi se cumineca mai des, ştiind faptul că ceea ce mănâncă mama, mănâncă şi pruncul din pântece. Ea se ruga lui Dumnezeu să-1 păzească pe soţ, ca să se întoarcă sănătos acasă şi în acelaşi timp, se ruga şi pentru pruncul din pântecele său. Fiind însărcinată şi soţul fiind plecat, ea nu a mai avut de-a face cu bărbat în perioada sarcinii. Deci copilul a venit curat pe lume. Acest lucru a avut asupra viitorului lui o influenţă foarte mare. Acest exemplu este bine să-1 urmeze şi părinţii din ziua de azi. Părintele Arsenie Boca s-a născut în anul 1910, într-un sat mic, Vaţa de Sus, din Munţii Apuseni. Timp de 14 ani, a urmat şcoala primară în satul natal, după care s-a dus la Liceul teoretic din comuna Brad. Apoi, în 1929, a venit la Sibiu şi a intrat la Institutul Teologic. În timpul acesta, s-a împrietenit cu părintele Nichifor Teodor şi părintele Miron Mihăilescu de la Ocna Sibiului, preoţi foarte buni, mai mici ca vârstă decât Părintele Arsenie. A absolvit facultatea de 4 ani în anul 1933, apoi a plecat la Bucureşti şi a intrat la Şcoala de arte frumoase, pentru a învăţa pictura. A terminat această şcoală şi apoi s-a înscris la Facultatea de medicină, unde a învaţat anatomia omului cu cel mai bun profesor de pe timpul acela. Se vede că a vrut să cunoască anatomia omului, cauza şi tratamentul bolilor şi că a dorit să vindece oamenii şi sufleteşte şi trupeşte. Astfel, el poate fi socotit doctor fără arginţi, pentru că nu a luat de la nimeni nimic, dar a dat sfaturi necesare pentru fiecare om în parte. Mulţi s-au vindecat, respectându-i sfaturile. O perioadă de câteva luni a fost în Grecia, la Muntele Athos, unde a văzut viaţa călugărească de acolo şi a învăţat multe. Înainte de 1945, a plecat în Basarabia, la Chişinău, având dorinţa de a învăţa pictura, căci, se ştie, acolo erau foarte buni pictori de sfinţi şi de biserici. A mai învăţat acolo şi poleitul icoanelor. În primăvara lui 1945, a plecat din Basarabia spre România, primind bani de drum, unelte pentru poleitul icoanelor şi un cozonac. Ajungând în gara Chişinău, a observat o fluctuaţie mare de oameni, militari şi civili, intrând şi ieşind din gară. În timpul cât a stat acolo, a văzut că la marginea unui zid era o persoană foarte slab îmbrăcată - deşi timpul era rece - care privea înspre gară. Părintelui i s-a făcut milă şi a vrut să scoată cozonacul din rucsac şi să i-1 dea. Spre mirarea lui însă, persoana dispăruse. S-a uitat în toate părţile, dar nu a mai văzut-o. A simţit o mare putere şi a zis că a fost o arătare a Mântuitorului. Părintele a venit în România cu ultimul tren care mai circula liber, pentru că, după aceea, acolo s-a format graniţă sovietică. Ajungând în ţară, Părintele Arsenie s-a dus la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde s-a călugărit. La slujbă a participat şi mama lui, care voia să vadă ce viaţă duce el ca şi călugăr şi s-a interesat de masă şi de casă. Când a văzut dormitorul, i-a spus cu durere în suflet, ca o mamă care 1-a iubit mult: „Vai, dragul mamii, vii aici să dormi pe acest pat de scândură, acoperit cu o rogojină, în loc de saltea şi pătură!”. Părintele Arsenie a rămas la Sâmbăta şi a început să-I slujească lui Dumnezeu şi oamenilor, cu ajutorul Duhului Sfânt. La Sâmbăta de Sus a slujit ca preot şi era solicitat de foarte multă lume, care venea din toate colţurile ţării. După un timp, Mitropolitul Bălan, aflând cât de solicitat este Părintele Arsenie de toată lumea, s-a hotărât să-1 transfere de la Sâmbăta şi să-1 ducă la Mănăstirea Prislop. Aşadar, Mitropolitul Bălan (împreună cu preotul vicar al Mitropoliei) 1-a luat pe Părintele Arsenie în maşină şi 1-a dus la Prislop. Părintele a ascultat, ca un bun călugăr. I-a spus că Mănăstirea Prislop a fost la greco-catolici şi că a trecut la ortodocşi, că este părăsită, că trebuie pusă în funcţiune şi că e mult de lucru. Părintelui Arsenie i-a fost foarte greu să plece de lângă oamenii care îl solicitau şi îl iubeau şi să se trezească, dintr-o dată, singur, cu un paznic şi un câine. Cea mai apropiată localitate este Silvaşul de Sus, la 3 km. (Moş Nicolae, Sibiu) Arestările şi deportările prin lagăre, dar mai ales viaţa de hărţuială necontenită prin care a trecut, sunt tot atâtea dovezi că, în fond, cele două feluri de suferinţe (sângeroase şi nesângeroase) fac parte din acelaşi plan de slăbire, de nimicire a credinţei creştine din sufletul poporului român. Zian-Vălean Boca (aşa se numea înainte de călugărie Părintele Arsenie) a văzut lumina zilei în ziua de 29 septembrie 1910, în comuna Vaţa de Sus, aflată în apropierea oraşului Brad. Cu toate că vreme de patru ani, în timpul studiilor de la Institutul de Teologie din Sibiu, am şezut alături, în aceeaşi bancă, n-am ajuns să-i pot cunoaşte toate adâncurile sufletului. Reţin totuşi câteva aspecte pe care le socot concludente. Poate faptul că în tinereţe nu s-a prea bucurat de căldura unei vieţi familiale explică firea sa puţin sociabilă, retrasă, introvertită. Vacanţele le petrecea adeseori la o rudenie a sa. Ne-a impresionat tăria, voinţa cu care răbda frigul, el fiind adeseori îmbrăcat sumar. Tot astfel, demn de menţionat este faptul că se abţinea de la bucate mai grele; de exemplu, renunţa regulat la “porţia” de carne din institut. Nu 1-au pasionat prea mult studiul limbilor străine; cunoştea totuşi foarte bine limba franceză. Citea cu aviditate studii de psihologie, de caracteriologie, de grafologie, căutând să se adâncească în descifrarea tainiţelor sufletului. A iubit de mic desenul, sculptura şi mai ales pictura. Îmi amintesc şi acum de uşurinţa cu care interpreta la flaut compoziţii destul de pretenţioase. Toate acestea erau tot atâtea dovezi care ne ajutau să întrevedem în el pe pictorul şi pe duhovnicul de mai târziu, care căuta să redea în compoziţii clare şi în analize psihologice destule adâncuri ale sufletului omenesc. (Pr. Prof Teodor Bodogae - în “Telegraful Român”, nr. 2-4, 1990) I-am cerut binecuvântare Părintelui Arsenie să merg la mama sa, în Vaţa, lângă Brad. Când în sfârşit am plecat, ca să ajungem acolo a trebuit să trecem peste munţi. Am mers trei persoane, dintre care una cunoştea drumul. Când am ajuns am întrebat pe cineva unde locuieşte familia Boca. Mama Părintelui Arsenie era bolnavă. Ne-a trimis să-i cumpărăm nişte medicamente. Era necăjită că fiul ei, Părintele Arsenie, a fost închis la Canal. Spunea că mai are o lună şi vine, dar n-a trecut acea lună şi ea a murit. (G.M., Făgăraş) Când s-a întors de la Canal 1-am vizitat la Mânăstirea Prislop. Era foarte slăbit, tuns, bărbierit. Mi-a atras atenţia că sunt securişti care-1 urmăresc. Când 1-am vizitat la Drăgănescu era tot urmărit de securişti… După aceasta ne-a zis: „Nu vă necăjiţi de mine, că eu astfel mă hrănesc cu mană cerească… Măi, să răbdaţi şi voi prigonirile lui antihrist, că numai prima durere o simţi, restul suportaţi cu ajutorul lui Dumnezeu”. (Septimia Maniş, 80 ani, Codlea) Odată, la Sibiu, m-am înţeles cu o soră să mergem la gară, să ne luăm bilet de tren şi să mergem la părintele Mihăilescu. Ne- am întâlnit şi ne-am aşezat la casa de bilete, când, îl vedem pe Părintele Arsenie. Era în civil. Părintele îşi luase bilet şi stătea într- o parte. Ne-am apropiat de dânsul, dar dumnealui a zis: „Fără gesturi mă, fără gesturi”. Adică, să nu-i sărutăm mâna şi să nu zicem „Blagosloviţi-ne Părinte” (de obicei era urmărit). Părintele ne întreabă dacă vrem să-i spunem ceva. Noi îi spunem că da. Părintele zice: „Haideţi acolo, în colţ, unde se vând ziare”. După ce i-am spus fiecare ce-am avut, Părintele zice: „Îmi vine trenul de Făgăraş. Fără gesturi mă, fără gesturi”. S-a urcat în tren, a deschis geamul şi ne-a făcut cu mâna până dincolo de pod. (Maica Glicheria) Am multe amintiri cu Părintele Arsenie. Am fost închişi politic, împreună cu alţi foarte mulţi deţinuţi de rang înalt (episcopi, preoţi, profesori, doctori, chiaburi, oameni politici ai vremii şi alte categorii, toţi condamnaţi fără judecată, chinuiţi, bătuţi fără mo tive, prost alimentaţi şi folosiţi la munci grele. Cine nu-şi făcea norma nu primea mâncare şi era dat morţii. Când era la Drăgănescu, atât Nicolae Ceauşescu, cât şi Elena Ceauşescu veneau discret la Părintele Arsenie, neînsoţiţi de securişti. Veneau destul de des şi se consultau cu Părintele. Cu aceste ocazii, Părintele le atrăgea atenţia: „Lăsaţi bisericile, nu le demolaţi. Ce aveţi cu Dumnezeu? Nu mai stricaţi bisericile lui Dumnezeu că este mare păcat”. Dar ei nu-1 ascultau. Parcă se înrăiseră mai tare, căci aveau planificat să distrugă mii de localităţi rurale, unele cu o biserică, altele cu mai multe. Aşa stând lucrurile, cu siguranţă că au fost anunţaţi şi că vor fi umiliţi şi omorâţi, dar nu au crezut. (Anonim, Bucureşti) Pentru că Părintele îi spusese să le dea pâine la copii, înainte de revoluţie, soţia lui Ceauşescu a dat ordin să-1 ducă pe Părintele de la Sinaia la Bucureşti şi să-1 bată. L-au dus doi. Unul stătea la uşă şi unul dădea în Părintele. ÎI lovea la tâmplă. Părintele a zis: „ Daţi mă, daţi, că şi-n voi va da şi şeful vostru va zbura cât de curând”. Acela care a dat în Părintele Arsenie, a căzut jos mort. Atunci, cel care păzea a dat telefon la Ceauşescu şi i-a spus ce s-a întâmplat. Ceauşescu i-a zis: „Îmbrăcaţi-1 şi duceţi-1 mai repede de unde 1-aţi adus”. (Maica Glicheria) L-am revăzut pe Părintele Arsenie la Prislop, după ce a venit de la Canal. Luase pe părintele Dometie de la Sâmbăta, ca să îl ajute, căci era singur la Prislop. Părintele Arsenie a restaurat Mânăstirea Prislop. La început nu ştia să picteze. A făcut apoi şcoala de pictură la Galaţi. La Galaţi am fost şi eu. Aici 1-am întâlnit pe cantorul Bârsan de la Sâmbăta, care ne-a povestit următoarea întâmplare: „Eram în post, dar mi-am zis să mănânc şi eu un bulz (n.n.: mămăligă cu brânză), seara, că doar nu era carne. Dimineaţa, când m-am dus la mănăstire să facem slujba, zice Părintele Arsenie: „Mă, ai mâncat un bulz, dar du-te înapoi şi vezi ce fac lupii cu scroafa ta”. Când m-am întors, lupii îmi mâncaseră scroafa. M-am dus din nou la mănăstire să-i spun Părintelui. Părintele slujea, era în altar. Dar era cu jumătate de metru deasupra pământului, iar sub picioarele lui era foc! La Drăgănescu, Părintele Arsenie a umblat îmbrăcat şi cu o haină maro. De multe ori, după ce spunea un cuvânt de învăţătură în poiana de lângă izvorul de la Sâmbăta, ne dădea la toţi câte o linguriţă de miere. Ştiţi că şi Sfântul Ioan Botezătorul mânca miere. Când am făcut racla Sfântului Ioan Botezătorul pentru Mânăstirea Bucium, tot Părintele a pictat scenele, când era la Schitul Maicilor din Bucureşti. Sculptura raclei a făcut-o altcineva. (Bica Ioan, Voivodeni) (VA URMA)

    https://anunt.uk/home/spiritualitate/328-o-via-inchinat-schimbrii-vieii-noastre-arsenie-boca-vii.html

  10. #270
    Administrator Avatarul lui admin
    Data înscrierii
    10.10.2011
    Posturi
    4.110
    Mărturia ascunsă în arhive a spionului prins la mănăstirea lui Arsenie Boca, în 1950: „Se rugau să scape de regimul comunist şi să revină Regele Mihai“

    23 martie 2017, 04:43 de



    Arsenie Boca şi nota secretă.




    Documente secrete din anul 1950, descoperite în arhive, arată cum erau pândiţi călugării şi maicile de la mănăstirea condusă de Arsenie Boca. O astfel de notă spune povestea informatorului prins în timp ce îi spiona pe cei de la mănăstire în timp ce aceştia se rugau pentru revenirea Regelui Mihai în ţară şi pentru a scăpa de comunişti.

    Ştiri pe aceeaşi temă







    Note informative secrete ale Poliţiei Haţeg din 1950 oferă detalii mai puţin ştiute despre viaţa la mănăstirea condusă de Arsenie Boca, în vremea în care călugărul şi maicile de la Prislop erau hăituiţi de autorităţile comuniste. Un astfel de document, cu titlul „Notă informativă”, descoperit ]n Arhivele judeţului Hunedoara, a fost redactat de un colaborator al Poliţiei Haţeg, care le acuza pe măicuţele de la Prislop că se rugau pentru revenirea regelui Mihai în ţară şi împotriva comuniştilor.
    „În ziua de 26.IX. a.c., când am fost în comuna Prislop am constatat următoarele: între orele 11 şi 12 eram lângă mănăstire, când se făcea slujbă, în acest timp nu am văzut pe nimeni, dar la un moment dat am auzit când s-a cântat în mănăstire: <<Domnul Dumnezeul meu să ne vină în ajutorul nostru să putem scăpa de regimul Comunist şi Regele Mihai să vină iar la noi în ţară>>”, relata informatorul.
    Prins de călugăriţă şi alungat din mănăstire
    Bărbatul a fost observat de o călugăriţă, trăgând cu urechea lângă zidul bisericii. „După ce s-a terminat cântecul acesta, a ieşit o femeie prin dosul bisericii, iar eu când am simţit mi-am întors repede capul şi am văzut-o pe femeia de acolo, care pânde după mine. Femeia când a ştiut că eu am văzut-o s-a dus în lăuntru, în mănăstire, şi în urma ei a ieşit un om sau un popă, nu ştiu sigur ce a fost, însă m-a întrebat cine sunt şi de unde sunt”, declara colaboratorul Poliţiei. Bărbatul adăuga că preotul necunoscut lui l-a invitat în biserică, unde se mai aflau doi localnici şi încă un călugăr.

    „Am intrat înlăuntru şi am aflat un ţăran şi o ţărancă, îngenunchiaţi în faţ aunui popă care avea un păr lung şi galben, care făcea slujbă asupra acestor oameni. După ce am intrat în mănăstirea, acest popă a oprit slujba şi m-a întrebat cum mă cheamă şi de unde sunt. După aceea m-a trimis afară- din mănăstire. Iar eu i-am întrebat dacă pot să rămân peste noapte la dânşii, dar mi-au răspuns că oameni străini nu primesc”, se arăta în mărturia informatorului, păstrată la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara.
    Arsenie Boca, pericolul pentru comunişti
    Mai multe astfel de episoade dramatice, petrecute în Ţara Haţegului la începutul anilor 1950, prezentate înArhivele Secrităţii arată cât de multă atenţie dădeau autorităţile locale celor pe care îi considerau inaimici ai noii orânduiri, iar unul dintre subiectele principale ale anchetelor a fost Arsenie Boca, duhovnic ul de la Mănăstirea Prislop. Arsenie Boca petrecuse câteva luni în închisoare, în anul 1948, fiind considerat opozant al noului regim comunist, iar din toamna târzie a acelui an mitropolitul Bălan, al Ardealului, a decis trimiterea sa la Mănăstirea Prislop, reintrată de puţin timp în patrimoniul Bisericii Ortodoxe, de la greco-catolici. Treptat popularitatea lui Arsenie Boca între credincioşi a crescut, iar oamenii veneau din întreaga ţară la mănăstirea din Ţara Haţegului. Autorităţile statului erau îngrijorate de fenomenul pelerinajelor. În primele zile ale anului 1951, Arsenie Boca a fost arestat.

    „La ora 5 dimineaţa, părintele Arsenie Boca a fost ridicat de un grup de 10 oameni din partea autorităţii. Nu ni s-a prezentat nici un ordin. Procedeul a fost brutal. Au intrat în chiliile surorilor, vorbind necuviincios. Toate acestea, fără nici o motivare”, se arăta într-o scrisoare din 26 ianuarie 1951, trimisă de părintele Dometie către Episcopia Ortodoxă Română a Aradului. Arsenie Boca a fost acuzat atunci că ar fi ajutat câţiva fugari legionari şi a fost închis până în primăvara anului 1952. Securitatea şi-a inflitrat, între timp, informatorii la Prislop. „Începând cu anul 1951, în jurul Mănăstirii Prislop avea sa se dezvolte o reţea informativă care urmarea cunoaşterea şi supravegherea activităţii religioase din acest asezământ. Astfel, avea să intre în funcţiune o întreagă reţea informativă, întreţinută de informatorii: „Valea fetelor“, „Inf. 15“, „Inf. GI“, „Inf. Prislop“ şi surse ocazionale”, susţinea Adrian Nicolae Petcu, în studiul „Părintele Arsenie Boca în Dosarele Siguranţei şi Securităţii”. În anul 1955, Arsenie Boca a fost din arestat de autorităţile comuniste, pentru şase luni, iar din 1959 a fost alungat definitiv de la Mănăstirea Prislop.
    Prietenul lui Arsenie Boca acuzat de instigare
    Note informative secrete de la începutul anilor 1950, ale Comisariatului de Poliţie Haţeg, oferă detalii şi despre incidentele petrecute în timpul vizitei episcopului Aradului, Andrei Magieru (Crişanul) în Ţara Haţegului, prieten al lui Arsenie Boca. „Cu ocazia venirii episcopului ortodox Andrei Crişanul în plasa Sarmizegetusa, în ziua de 9 iulie 1949, a fost în comuna Păucineşti, unde la ieşirea din biserică a vorbit credincioşilor <<Iubiţi credincioşi, acei ce vor să şteargă sfânta religie şi sfânta biserică de pe faţa pământului, vai va fi de sufletul lor şi veni-va pedeapsa mare peste ei şi veni-va sfârşitul lumii. Şi fiecare om să tragă la casa lui Dumnezeu>>. Şeful Miliţiei Sarmizegetusa voind a legitima pe acesta, episcopul s-a înfuriat, spunând că el nu se legitimează şi că este rudă cu Petru Groza şi că va merge la Prefectură şi le va arăta acestora că el este oprit de a predica şi a spune poporului cuvântul lui Dumnezeu”, arăta documentul Biroului de Securitate Haţeg, din 12 iulie 1949, păstrat la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara. Zece ani mai târziu, episcopul a murit otrăvit, potrivit unor mărturii ale vremii.



    http://adevarul.ro/locale/hunedoara/...278/index.html

Pagina 27 din 28 PrimulPrimul 12345678910111213141516171819202122232425262728 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •