(✝) Intrarea n Biserică a Maicii Domnului
21 Noiembrie
Intrarea n Biserică a Maicii Domnului
mplinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea n dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a mplini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvntul. Chemnd toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam mpărătesc şi arhieresc, căci nsuşi dreptul Ioachim era de neam mpărătesc, iar soţia lui, Sfnta Ana, era de neam arhieresc; şi aducnd şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au mpodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă mpărătească.
Despre aceasta mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel, Sfntul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: "Chemaţi fiice evreice curate, să ia făclii aprinse". Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfntul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: "Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicnd tuturor: Bucuraţi-vă mpreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică şi nainte povăţuitoare, dnd pe fiica mea, nu mpăratului celui pămntesc, ci lui Dumnezeu, mpăratul ceresc".
Iar pentru podoabă cea mpărătească a dumnezeieştii prunce, Sfntul Teofilact, Arhiepiscopul Tesalonicului, grăieşte aşa: "Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeieşti să fie după vrednicia ei, şi astfel, de un mărgăritar ca acesta prealuminat şi de mult preţ să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuinţă să o mbrace cu haină mpărătească, spre slava şi frumuseţea cea mai mare". Pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstită şi slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile.
Ajungnd n cetatea Ierusalimului, au mers cu cinste la biserică, ducnd ntr-nsa pe "Biserica" lui Dumnezeu cea nsufleţită, pe prunca cea de trei ani, pe Curata Fecioară Maria. Cete de fecioare cu lumnări aprinse mergeau naintea ei, după mărturia Sfntului Tarasie, Arhiepiscopul cetăţii lui Constantin, care povesteşte că Sfnta Ana ar fi grăit aşa: "Purtaţi, fecioare, făclii şi călătoriţi naintea mea şi naintea dumnezeieştii copile". Iar sfinţii ei născători, lund de mini pe fiica lor cea dăruită lui Dumnezeu, cu blndeţe şi cu cinste o duceau ntre dnşii.
Toată mulţimea rudeniilor, vecinilor şi cunoscuţilor urma cu veselie, ţinnd făclii n mini şi nconjurnd-o pe Preasfnta Fecioară ca stelele pe luna cea luminoasă, spre mirarea Ierusalimului. Pentru acest lucru Sfntul Teofilact scrie aşa: "A uitat fiica casa părinţilor săi şi se aduce mpăratului, Celui ce a dorit frumuseţea ei, şi se aduce nu fără cinste, nici fără slavă, ci cu petrecere luminată, că se scoate din casa părintească cu slavă". Apoi toţi lăudau ieşirea ei, toate rudeniile, vecinii şi cţi erau n legătura dragostei, urmau părinţilor ei. Părinţii se bucurau mpreună cu părintele, maicile cu maică, iar copilele şi fecioarele mergeau naintea dumnezeieştii copile, purtnd făclii, şi erau ca un şir de stele care strălucesc mpreună cu luna.
Deci, s-a adunat tot Ierusalimul, văznd acea nouă petrecere, cum pe o copilă de trei ani o duc mpodobită cu atta slavă şi cu multe lumini; şi nu numai cetăţenii de jos ai Ierusalimului, ci şi cei de sus, adică sfinţii ngeri, s-au adunat să vadă preaslăvita ducere a Preacuratei Fecioare Maria. Şi văznd, se mirau cum cntă Biserica: "ngerii văznd intrarea Preacuratei s-au mirat, cum Fecioara intră n sfnta sfintelor...". Deci mpreună cu ceata pămntească cea văzută a fecioarelor celor curate era şi ceata cea nevăzută a celor fără de trup, ducnd năuntru, ntru cele sfinte, pe Preacurata Fecioară Maria, nconjurnd-o ca pe un vas ales al lui Dumnezeu, după porunca Domnului.
Sfntul Gheorghe, Arhiepiscopul Nicomidiei, aşa grăieşte despre aceasta: "Duceau acum părinţii pe Fecioara către uşile bisericii, nconjurnd-o pe ea ngerii şi cu toate puterile cele mai presus de lume mpreună veselindu-se; că ngerii, deşi nu ştiau puterea tainei, nsă ca nişte slugi, din porunca Domnului, slujeau la intrarea ei n biserică. Şi mai nti se mirau văznd-o pe dnsa că va fi vas preacinstit al faptelor bune, care purta semnul curăţeniei celei veşnice, şi avea trup de care nici un fel de păcat nu se va apropia niciodată". Deci, făcnd voia Domnului, au săvrşit părinţii slujba cea poruncită.
Astfel, cu cinste şi cu slavă era petrecută n biserica Domnului, preanevinovata copilă, nu numai de oameni, ci şi de ngeri. Căci de vreme ce chivotul Legii vechi, ce purta n sine mna, care era numai nchipuirea Preacuratei Fecioare, s-a dus cu cinste n biserica Domnului, adunndu-se tot Israelul, cu ct mai vrtos se cuvenea cinste nsuşi Chivotului nsufleţit, pe binecuvntata Fecioară, Maica lui Dumnezeu, care avea să poarte n sine pe Hristos. Cnd se ducea chivotul Legii n biserica Domnului, mergea nainte mpăratul cel pămntesc, fiind mpărat peste Israel dumnezeiescul prooroc David.
Iar naintea chivotului nsufleţit, adică naintea Preacuratei Fecioare, care se ducea n Biserica lui Dumnezeu, mergea nainte, nu mpăratul cel pămntesc, ci Cel ceresc către Care n toate zilele ne rugăm, zicnd: "mpărate ceresc, Mngietorule, Duhul adevărului...". Pentru că acel mpărat era mergător naintea acestei fiice mpărăteşti, după cum mărturiseşte despre acestea Sfnta Biserică n cntările ei, astfel: "n Sfnta Sfintelor, cea sfntă şi fără de prihană cu Duhul Sfnt se aduce...".
La ducerea chivotului erau cntări, căci a poruncit mpăratul David Leviţilor să pună cntăreţi, să dea glas de veselie n organe, n psaltiri, n alăute şi n chimvale. Iar la ducerea Preasfintei Fecioare nu se făceau cntări ale muzicii pămnteşti, ci cntări ale ngerilor celor ce nevăzut slujeau. Pentru că, intrnd Fecioară n cele sfinte spre slujba Domnului, ngerii cntau cu glasuri cereşti, despre care pomeneşte acum Biserica n condac: "mpreună aducnd darul Duhului lui Dumnezeu pe care o laudă ngerii; aceasta este cortul cel ceresc".
nsă şi de cntări omeneşti era nsoţită ducerea Preacuratei, pentru că Ana cea dreaptă - cum spune n cuvntul Sfntului Terasie -, grăieşte către fecioarele care mergeau nainte: "Cntaţi-i acesteia ntru laude, cntaţi-i ntru alăute, glăsuiţi cntare duhovnicească; măriţi-o pe dnsa n psaltire cu zece strune". Biserica a pomenit despre aceasta, zicnd: "Bucură-se cu duhul Ioachim şi Ana. Şi cetele fecioarelor cnta Domnului, cu psalmi cntnd şi cinstind pe maica Lui". De aici se arată că cetele de fecioare, care mergeau atunci naintea Preacuratei Fecioare, cntau oarecare cntări din psalmii lui David. Cu ele se uneşte şi făcătorul canonului acestuia, zicnd: "ncepeţi, fecioare, şi cntaţi cntări, ţinnd n mini făclii". Apoi Sfinţii şi drepţii ei Părinţi, Ioachim şi Ana, după mărturia Sfntului Tarasie, aveau n gurile lor această cntare a lui David, strămoşul lor: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a dorit mpăratul frumuseţea ta.
Atunci, după povestirea Sfntului Teofilact, au ieşit preoţii care slujeau n biserică ntru ntmpinarea acelei preaslăvite fiice a lui Dumnezeu şi cu cntări au ntmpinat pe Preasfnta Fecioară, pe aceea care avea să fie Maica Arhiereului celui Mare, Care a străbătut cerurile. Pe aceasta aducnd-o Sfnta Ana la uşile bisericii, precum scrie Sfntul Tarasie, zicea aşa: "Vino, fiică, către Cel ce mi te-a dăruit! Vino chivot al sfinţeniei către mult nduratul Stăpn! Vino, uşa vieţii, către Milostivul dătător! Vino, sicriul Cuvntului, către lăcaşul Domnului, intră n biserica Domnului, bucuria şi veselia lumii". Iar către Zaharia a zis Ioachim, ca şi către un prooroc, arhiereu şi rudenie a lor: "Primeşte, Zaharia, pe cortul cel curat; primeşte, preotule, sicriul cel fără de prihană; primeşte, proorocule, cădelniţa şi cărbunele cel nematerialnic, primeşte dreptule tămia cea duhovnicească".
Apoi dreapta Ana a zis către arhiereu, precum povesteşte Sfntul Ghermano: "Primeşte, o! proorocule, pe fiica cea dăruită mie de Dumnezeu; primeşte-o şi o sădeşte pe ea n muntele cel sfnt, n locaşul cel gata al lui Dumnezeu, nimic ispitind, pnă cnd Dumnezeu, Care a chemat-o aici, va aduce la săvrşire cele ce bine a voit pentru dnsa".
Erau acolo, după cum scrie Sfntul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea n biserică, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se cntă cte un psalm de către preoţii şi leviţii care intrau n slujbă. Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dinti, iar ea ndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutnd-o nimeni, nici sprijinind-o. Şi alergnd la treapta cea de sus, a stat acolo, ntărind-o pe dnsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci ncă mică fiind, a nceput Domnul a arăta ntr-nsa puterea Sa cea mare, ca să nţeleagă ct de mare va fi n dar, cnd va veni n vrstă cea desăvrşită.
Atunci se mirau toţi cnd au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca şi cum ar fi fost desăvrşită cu vrsta. Mai vrtos Zaharia se miră de aceasta şi, ca un prooroc, din descoperirea lui Dumnezeu nţelegea mai nainte cele ce aveau să fie. Căci, spune despre dnsul Sfntul Teofilact, că era luminat de Duhul. La fel şi Sfntul Tarasie grăieşte despre dnsul că, umplndu-se de Duhul Sfnt, a strigat: "O, pruncă curată! O, fecioară nentinată! O, doamnă preafrumoasă. O, nfrumuseţarea femeilor! O, podoaba fiicelor! Tu eşti binecuvntată ntre femei; tu eşti preamărită cu curăţenia; tu eşti pecetluită cu fecioria; tu eşti dezlegarea blestemului lui Adam".
Iar către Sfnta Ana, după mărturia Sfntului Ghermano, Zaharia a zis: "Bine este cuvntat rodul pntecelui tău, o, femeie mai cinstită dect oricare altele! Preaslăvită este aducerea ta, o, iubitoare de Dumnezeu!" Apoi ţinnd prunca de mina - zice acelaşi Sfnt Ghermano -, cu bucurie a adus-o Zaharia ntru cele sfinte, zicnd către dnsa unele ca acestea: "Vino, mplinirea proorociei mele; vino, săvrşirea făgăduinţelor Domnului; vino, pecetea aşezămntului Lui; vino, mplinirea tainelor Lui; vino, oglinda tuturor proorocilor; vino, nnoirea celor nvechite; vino, lumina celor ce zac n ntuneric; vino, dar nou şi preadumnezeiesc, intră cu bucurie n biserica Domnului tău; acum n aceasta de jos, pămntească, iar puţin mai pe urmă n cea de sus şi neapropiată".
Iar prunca săltnd şi bucurndu-se foarte, mergea n casa Domnului. Că, deşi era mică cu vrsta, fiind numai de trei ani, nsă cu darul lui Dumnezeu era desăvrşită, ca ceea ce era aleasă de Dumnezeu mai nainte de ntemeierea lumii.
Astfel a fost dusă n biserica Domnului Preacurata şi Preabinecuvntata Fecioară Maria. Atunci arhiereul Zaharia a făcut un lucru străin şi tuturor de mirare, căci a dus pe pruncă n sfnta sfintelor, care este după a doua catapeteasmă, n care era chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, şi heruvimii slavei care umbreau altarul, unde, nu numai femeilor, ci nici preoţilor nu le era ngăduit a intra, fără numai singur arhiereului, o dată ntr-un an.
Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. Căci celorlalte fecioare, care, de asemeni, erau aduse pentru slujbă n biserica Domnului pnă la vremea vrstei lor, le era dat loc de rugăciune, după mărturia Sfntului Chiril Alexandrinul şi a lui Grigore de Nissa, ntre biserică şi altar, unde mai pe urmă a fost ucis Zaharia. Şi nicidecum nu era cu putinţă vreuneia din fecioarele acelea a ndrăzni să se apropie de altar, pentru că le oprise arhiereul.
Aceasta a făcut-o arhiereul după porunca lui Dumnezeu, despre care grăieşte Sfntul Teofilact astfel: "Iar arhiereul, fiind luminat de Dumnezeu, a cunoscut pe pruncă, că este locaş al dumnezeiescului dar, şi că este mai vrednică dect el spre a sta totdeauna naintea feţei lui Dumnezeu. Şi, aducndu-şi aminte de cele zise n Lege despre chivot - căci s-a poruncit ca acela să fie pus n sfnta sfintelor -, ndată a priceput cum că acela a fost mai nainte numai nchipuirea copilei acesteia. Deci, nendoindu-se, a ndrăznit mai presus de Lege a o aduce n Sfnta Sfintelor. Şi a primit pe Fecioară locul acela, care nu era văzut de nici unul din alţi bărbaţi, nici chiar de preoţi, dect numai de arhiereu o dată ntr-un an. Căci se cădea aceasta pentru ea, ceea ce s-a sfinţit mai nainte de zămislire prin curăţie; şi din pntece s-a ndreptat să nu slujească legii celei omeneşti care zace asupra oamenilor celor ce greşesc, ci celei cereşti, fiind mai presus dect ngerii şi n care, nu legea omenească, ci darul cel desăvrşit a lucrat".
Apoi drepţii părinţi au adus - precum zice Sfntul Ieronim -, cu Preabinecuvntata lor fiică, şi daruri lui Dumnezeu, jertfe şi arderi de tot. Şi fiind binecuvntaţi de arhiereu şi de tot soborul preoţesc, s-au ntors la casa lor cu toate rudeniile şi au făcut ospăţ mare, veselindu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. Iar Preabinecuvntata Fecioară, la nceputul vieţii sale, a fost dată n casa Domnului, n locaşul de fecioare, pentru că biserica Ierusalimului - cea zidită de Solomon, iar după pustiire, nnoită de Zorobabel -, avea multe locaşuri de locuinţă precum zice Iosif (Flaviu), istoricul cel vechi al evreilor: "Că erau pe lngă peretele bisericii, treizeci de camere de piatră despărţite una de alta, largi şi foarte frumoase. Iar peste acelea erau alte camere şi peste acelea al treilea rnd, şi de toate era numărul lor nouăzeci de camere, avnd toată ndemnarea. Iar nălţimea casei era ca şi peretele bisericii, ca nişte stlpi ntărind biserica pe dinafară".
Deci n acele case erau diferite locaşuri: deosebi vieţuiau fecioarele, care erau date spre slujba lui Dumnezeu, pnă la o vreme; n altă parte locuiau şi văduvele, cele care se făgăduiau să-şi păzească curăţenia pnă la sfrşitul vieţii lor, precum era Ana proorociţa, fata lui Fanuil; şi iarăşi deosebi petreceau bărbaţii care se chemau nazorei, vieţuind n chipul monahilor necăsătoriţi. Aceia toţi slujeau Domnului n biserică şi şi aveau hrana din averea lor. Iar celelalte case erau pentru odihna săracilor străini care veneau de departe pentru nchinăciune.
Deci n locaşul fecioarelor, precum s-a zis, a fost dată prunca cea de trei ani, Preacurata Fecioară Maria, fiind ornduite pe lngă dnsa fecioare mai bătrne cu anii, iscusite n Sfnta Scriptură şi n lucrul minilor, pentru că din copilărie să se deprindă dumnezeiasca pruncă şi cu Scriptură şi cu lucrul minilor. Apoi o cercetau pe ea Sfinţii ei Părinţi Ioachim şi Ana, iar mai vrtos Sfnta Ana, ca o maică mergea adeseori să vadă pe fiica sa şi o nvăţa pe dnsa. Astfel, a nvăţat degrabă Scriptura Legii vechi desăvrşit, după mărturia Sfntului Ambrozie şi a lui Gheorghe istoricul, şi nu numai Scriptura, ci şi lucrul minilor l-a deprins bine, precum zice despre dnsa Sfntul Epifanie: "Fecioara era ascuţită la minte şi iubitoare de nvăţătură şi nu numai Sfnta Scriptură nvăţa, ci şi toarcerea linii şi a inului şi la cusături cu mătase se ndeletnicea".
Pentru priceperea sa cea bună, era tuturor mirare şi lucra mai vrtos acele lucruri ce puteau să fie de trebuinţă preoţilor la slujba Bisericii; nct mai pe urmă, pe vremea Fiului ei, putea să se hrănească cu cinste. Pentru că chiar hitonul cel necusut, adică cămaşa pentru care s-a tras sorţ cnd Domnul era răstignit pe cruce, a fost ţesut de Fecioara Maria, cu minile ei.
Sfntul Epifanie spune că se dădea Preacuratei Fecioare, ca şi celorlalte fecioare, hrana cea obişnuită de la biserică, dar ea o dădea săracilor străini, pentru că era hrănită cu pine cerească, precum cnta Biserica. Sfntul Ghermano spune despre dnsa: "Petrecea Fecioară n Sfnta Sfintelor, primind hrană dulce de la ngeri". Şi Sfntul Andrei Criteanul grăieşte: "n Sfnta Sfintelor petrecnd Fecioara ca ntr-o cămară, primea hrană străină şi nestricăcioasă.
Şi se spune că Preacurata Feicoară intra n cortul cel mai dinăuntru, care se zice Sfnta Sfintelor, ce era după a doua catapeteasmă, iar nu n locaşul cel fecioresc. Pentru că, deşi avea loc deosebit n locaşul fecioarelor, la rugăciune ea intră n Sfnta Sfintelor, căci numai ei i era ngăduit. Dar ajungnd n vrstă mai mare şi deprinzndu-se cu scriptură şi cu lucrul minilor, mai mult zăbovea la rugăciune, dect la lucru. Ea avea obicei de petrecea toată noaptea şi cea mai mare parte a zilei n rugăciuni. La rugăciune intra n Sfnta Sfintelor, iar la lucrul minilor se ntorcea n locaşul său; pentru că nu era slobod a lucra ceva n Sfnta Sfintelor, nici a aduce ceva acolo.
Cea mai multă vreme a vieţii sale şi-a petrecut n biserică la rugăciune, după a doua catapeteasmă, n cortul cel dinăuntru, dect n casă ce i era dată pentru lucrul minilor. Pentru aceasta, de către toţi nvăţătorii, cu un glas se mărturiseşte, că Preacurata Fecioară pnă la doisprezece ani şi-a avut viaţa n Sfnta Sfintelor, de vreme ce numai cte puţin ieşea de acolo. Iar cum a fost viaţa ei n vrstă tinereţilor, scrie Ieronim astfel:
"Fericită Fecioară, ncă din pruncia sa, cnd era n biserică cu celelalte fecioare de o vrstă cu sine, şi petrecea viaţa foarte cu rnduială. Pentru că de dimineaţă pnă la al treilea ceas din zi, stătea la rugăciune; iar de la al treilea ceas pnă la al nouălea, se ndeletnicea cu lucrul minilor sau cu citirea cărţilor sfinte. De la al nouălea ceas, iarăşi şi ncepea rugăciunea, de la care nu nceta, pnă cnd nu i se arăta ngerul, dintr-ale cărui mini se obişnuise a-şi primi hrană. Şi aşa mereu tot mai mult sporea n dragostea lui Dumnezeu".
Astfel a fost viaţa ei n feciorie, cnd locuia mpreună cu fecioarele cele de o vrstă. Din zi n zi crescnd şi ntărindu-se cu duhul, creştea ntr-nsa şi viaţa cea cu nevoinţă, cu iubire de osteneală şi rugăciune. Pentru că mergea din putere n putere, pnă cnd a umbrit-o puterea Celui de sus. Iar cnd i se arăta ngerul aducndu-i hrană, a văzut cu ochii săi chiar arhiereul Zaharia, despre care mărturiseşte Sfntul Gheorghe Nicomidianul, zicnd: "Din zi n zi, naintnd cu vrsta, se nmulţeau şi darurile Duhului Sfnt ntru dnsa".
Apoi petrecea mpreună cu ngerii, lucru pe care şi Zaharia l ştia. Căci intrnd el n altar, după obiceiul său, ca arhiereu, a văzut pe cineva că vorbea cu fecioară, dndu-i hrană, şi avnd chipul străin - pentru că era nger cel ce se arăta. Şi nspăimntndu-se Zaharia, cugeta n sine:
"Ce este această nouă şi neobişnuită asemănare ngerească ce s-a arătat şi vorbea către fecioară, cu chip fără de trup, aducnd hrană care hrăneşte trupul, cel cu firea nematerialnică, dnd fecioarei mncare materialnică? Acea vedere ngerească se făcea numai preoţilor, şi aceea nu totdeauna; iar către partea femeiască şi ncă către o fecioară aşa tnără, nicidecum nu este obişnuit a se vedea. Căci de ar fi fost dintre cele nsoţite cu bărbat, dar fără copii, s-ar fi rugat ca să i se dea rod - precum s-a rugat Ana odinioară -, atunci nu m-aş fi minunat de arătarea ngerească.
Dar fecioara astfel de lucru nu cere şi, precum văd, totdeauna i se arată ngerul. Pentru aceasta sunt n mai mare mirare, n spaimă şi n ndoială. Căci, ce poate să fie aceasta? Şi ce vine, să-i vestească ngerul? Ce este hrana aceea ce i se aduce? Şi de unde se ia? Cine pregăteşte acea hrană? Şi ce mina face acea pine? Pentru că ngerii nu se ngrijesc pentru trebuinţele trupeşti, deşi mulţi oameni au fost hrăniţi printr-nşii, dar hrana aceea o pregătea mina omenească.
Căci ngerul, slujind lui Daniil, deşi putea, cu puterea Celui Preanalt, nu prin altcineva, ci prin sine să mplinească cele poruncite, a luat pe Avacum cu scafa (vas), că nu cumva vedenia cea ngerească şi hrana cea neobişnuită, să nfricoşeze pe cel ce l hrănea. Iar aici singur ngerul vine către fecioară, care lucru este plin de o taină, pe care eu nu o pricep. Ce este aceasta? Căci chiar din copilăria ei s-a nvrednicit de daruri ca acestea, ca să-i slujească cei fără de trupuri.
Ce este aceasta? Au doar ntru dnsa se vor mplini graiurile prooroceşti? Au doar ntru dnsa va fi sfrşitul aşteptării noastre? Au doar dintr-nsa va lua fire Cel Care are să vină să mntuiască neamul nostru? Căci această taină a fost mai dinainte proorocită, şi Cuvntul caută pe aceea care să slujească tainei. Au doar nu este alta mai dinainte aleasă ca să slujească tainei, fără numai fecioara aceasta, pe care o văd?
Ct eşti de fericită casa lui Israel, din care a odrăslit o vlăstară ca aceasta! Ct eşti de fericită rădăcina lui Iesei, din care a ieşit viţa, care are să odrăslească lumii floarea mntuirii! Ct de slăvită este pomenirea părinţilor acesteia! Ct sunt de fericit şi eu cel ce mă satur de o vedere că aceasta şi nfrumuseţez o Fecioară ca aceasta, spre a fi mireasa Cuvntului!"
Pnă aici este povestirea Sfntului Gheorghe Nicomidianul.
ncă şi Fericitul Ieronim asemenea grăieşte: "Cum că n toate zilele o cercetau pe dnsa ngerii şi de m-ar fi ntrebat cineva pe mine cum a petrecut acolo, Preacurata Fecioară n vremea copilăriei sale, aş fi răspuns că acel lucru numai lui Dumnezeu singur i-a fost ştiut şi lui Gavriil Arhanghelul, păzitorul ei cel nedepărtat, care mpreună cu alţi ngeri venea adeseori la dnsa şi cu dragoste vorbeau mpreună cu dnsa".
Astfel petrecea Preacurata Fecioară n sfnta sfintelor mpreună cu ngerii, dorind ca n veci să vieţuiască ntru curăţenie ngerească şi n feciorie, după mărturia sfinţilor nvăţători, Grigore de Nissa, Ieronim şi a celorlalţi, care zic că această Fecioară singură şi-a logodit fecioria lui Dumnezeu. Pentru că n Legea veche era neobişnuit fecioarelor a nu se mărita, căci mai cinstită era nsoţirea dect fecioria. Iar Preacurata Fecioară a cinstit fecioria, mai vrtos dect nsoţirea şi, făcndu-se mireasa lui Dumnezeu, ziua şi noaptea i slujea Lui n curăţenia fecioriei sale. Iar Duhul cel Preasfnt, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu Tatăl, pregătea ntru dnsa sălăşluirea lui Dumnezeu Cuvntul.
Să fie dar Preasfintei şi Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi, slavă şi mulţumire. Iar Preacuratei Stăpnei noastre Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, cinste şi laudă, de la toate neamurile n veci. Amin.
mi place
Răspunde cu citat
Marcaje