Papornița Moșului
Rezultate 1 la 9 din 9

Subiect: Grigore Vieru - Casa Parinteasca

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211

    Grigore Vieru - Casa Parinteasca




    Poezii de Grigore Vieru

    Grigore Vieru a fost un poet român, ales membru corespondent al Academiei Române.
    S-a născut și a activat în Republica Moldova devenind un simbol al valorilor şi unității românești, fiind strâns legat de ambele maluri ale Prutului. Tematica lui Grigore Vieru este aparent simplă, dar foarte profundă – a scris poezii despre mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de asemenea valorile și tradițiile românești. A ţinut să sensibilizeze caracterul cititorului, încercând să facă omul mai bun și mai spiritual. A adus un aport considerabil la dezvoltarea limbii române şi grafiei latine pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, pe vremuri încă inclus în fosta Uniune Sovietică. Vieru face parte din grupul celor care au luptat pentru independența țării. Personalitatea lui va rămâne veșnic în memoria şi sufletul nostru.

    Lista poeziilor de Grigore Vieru

    Mama
    Frumoasă-i limba noastră
    Bunica
    Satul meu
    Primăvara
    Vara
    Toamna
    Iarna
    Puişorii
    Hultanul
    Puiul
    Iedul
    Vaca
    Ursul
    Racul
    Furnica
    Purcelul
    Grăuraşul
    Gâsca
    Albinuţa
    Albina, a doua variantă
    Boc-boc-boc
    Mi-e dor de tine, mamă
    Tu iarbă, tot ai mamă?
    Mă rog de tine
    Făptura mamei
    Iată vine Anul Nou
    Ghicitoare fără sfârşit
    Băieţaşul din ochii mamei
    De ce?
    Mulţumim pentru pace
    Graiul meu
    Măi române
    Satele Moldovei
    Iese tata la balcon
    Unde fugi tu, valule?
    Două mere
    Cântecul soarelui
    Greieraşul
    Greieraşul, a doua variantă
    La şcoala iepuraşilor
    Cum se spală ariciorii
    Mama, a doua variantă
    Rândunică-rândunea
    Cântecul puiuşorului de melc
    Cucul şi cocoşul
    Stea-stea, logostea
    Telefonul păsăruicii
    Poezia cocoşului
    Pisicul la şcoală
    Toba ariciului
    Prietenul
    Oul
    Fraga
    Ploaia
    Curcubeul, a doua variantă
    Papuceii sfădăuşi
    Trompeta
    Curcanul
    Di-di-di
    Cântec despre alb
    Bradul
    Cântecul broscuţelor
    Ursuleţul
    Cântecul ochilor
    Numărătoare
    Fluturaşii
    Melcul
    Melcul, a doua variantă
    Albinuţa, a doua variantă
    Puiul orb
    Căluţul
    Iepuraşul
    Chiţ-chiţ
    Hulubaşul
    Girafa
    Ciocănitoarea
    Veveriţa
    Elefantul
    Liliacul
    Rândunica
    Oiţa
    Bună dimineaţa
    Tata, a doua variantă
    Lună, lună nouă!
    Nuca
    Nucul
    Zilele săptămânii
    Soare-soare, frăţioare!
    Educatoarea
    Mama, a treia variantă
    Izvorul, a doua variantă
    Izvoraşul
    Degetul
    Drumul, a doua variantă
    Ceasul
    Merge, fuga
    Zmeul
    Cântec-ghicitoare
    Farfuria zburătoare
    Jucăriile
    Ţurţurul
    Ghiocelul
    Ghiocelul, a doua variantă
    Ghiocelul, a treia variantă
    Kiwi
    Tata, a treia variantă
    Sora
    Fratele
    Bunelul
    Ziua şi noaptea
    Mărul
    Floarea-soarelui
    1 Iunie
    Decebal
    Ştefan cel Mare
    Mihai Viteazul
    Alexandru Ioan Cuza
    Pâinea
    Cântec de leagăn
    Dorul şi limba
    Cum îmi cânt eu mie
    Seara
    Norul
    Ploaia şi curcubeul
    O fetiţă
    Ia-mă
    Vreau să plouă…
    Dimineaţa
    Izvoraşul, a doua variantă
    Izvoraşul, a treia variantă
    La mare
    Spune…
    Târgoveţul ciudat
    Cartoful
    Casă nouă
    Pomul, a doua variantă
    Urme
    Bată vântul
    Casa părintească
    Acasă
    Casa mea
    Casa
    Acasă, 1968
    Buzele mamei
    Mâinile mamei
    Nopţile mamei
    Cuvântul mama
    Mama în câmp
    Mamă, tu eşti…
    Măicuţa
    Cântec de leagăn pentru mama
    Cântecul mamei
    Mama în casa noastră
    Mama şi feciorul
    Tăcerea mamei
    Fiinţa dorului
    Pentru ea
    Limba noastră cea română
    Salvaţi-vă prin limbă
    În limba ta
    Răsai
    Eminescu
    Trei culori
    Reaprindeţi candela
    La Mănăstirea Căpriana
    Basarabie cu jale
    Cântec basarabean
    Sunt naţionalist
    Scrisoare din Basarabia
    Cântare scrisului nostru
    Inscripţie pe stâlpul porţii
    Glontele internaţionalist
    Transnistria, 1992
    Candela
    Doină
    De ce-ai dat, Doamne?!
    De ce-ai fi tristă?
    De leagăn
    Iubito
    A, iubite, a
    E-o linişte iubirea?
    Cântec de dragoste
    Ce tânără eşti!
    Vreau să te văd
    Spre chipul tău
    Dar tu
    M-a strigat cineva?
    Legământ
    Lacrima
    Izvorul
    Formular
    Ocheanul
    Autobiografică
    Ca prima oară
    Cad pe ape
    Oglinda clipelor
    De unde
    Păstrez în suflet
    Creanga de măr
    Ieşi, soare, ieşi
    Mică baladă
    O ceaţă caldă
    Pădure, verde pădure
    Joc de familie
    Onomastica
    Cutremur
    Pasărea
    Poem în munţi
    Alt cântec
    Vântu-n care zbor
    Mai bine
    Sus
    Dreapta laudă
    Nici o stea
    Ah, tot mai liniştit mi-e verbul
    De-acum
    Am rupt acest trandafir
    Harfa
    Cămăşile
    Liniştea
    Ars poetica
    Locuiesc
    Într-o pită mierla…
    Sălbatecul
    Interior
    Floarea soarelui – lui Vladimir Curbeţ
    Pomul
    Iartă-mă…
    Umbra de aur
    Despre fericire
    Steaua de vineri
    Litanii pentru orgă
    Inscripţie pe cartea copilăriei
    Această lună lină
    Tu eşti un geniu
    Leac divin
    Un secol grăbit
    Metafora
    Mai sunt
    13 strofe despre mankurţi
    Sunt
    Ascultă
    Cântec popular
    Tămâie şi licheni
    Ridică-te!
    Iartă-mă
    Primul cer
    O mie de clopote
    Tata
    Banii
    Vremea asta nu-i a mea
    Nu mi-s dragi
    Să mergi frumos
    Templul
    Între Orfeu şi Hristos
    Poetul – lui Alghimantas Baltakis
    Limba română
    Ruşinosul proverb
    Zugrăveala de sus
    Omul duminicii
    Ei
    Zmeul şi nunta
    Eu cred că Prutul
    Privighetoarea pe cruce
    Potcoava
    Cel care se-apropie
    Cineva
    Adevărat
    Omul
    Ce vină
    Mâna aceea
    Crucea
    Numai atunci
    Drumul
    Glasul
    Rana
    Pe munte la Predeal
    Rugăciunea din zori
    De-ai curge tu, Prutule
    La noi
    De chemat pacea
    Jăratecul
    Piatra
    Chiar dacă
    Omule din depărtări
    Copilărie
    Podul Lipcani-Păduţi-Prut
    Roşu
    Dacă eşti bărbat
    Morile
    Poeţii
    Poetul – lui Vasile Romanciuc
    Poem
    Poem, a doua variantă
    Despicarea ţestelor
    Melcii
    Podul
    Cum să-ţi spun
    Cântec
    Liniştea lacrimii
    Descrierea lacrimii
    Zăpăcirea lacrimii
    Plumbuita
    Vremuri
    Tu ştii
    Biblioteca de rouă
    Focul
    Muzica
    Din frigul Siberian
    Pictează-mi o mirişte
    Aşa o ştim
    Florile negre
    Auzi-ne
    Vreme de război
    Vii tu
    Testament
    Nu, nu mi-e totuna
    Singurătate
    Cât de frumoasă eşti
    Cu viaţa, cu dorul
    Pe drum alb, pe drum verde
    Versuri albe
    Această pâine
    Albina
    Mă rog
    Curcubeul
    Nu am, moarte, cu tine nimic
    Inima ta
    Când
    Tu
    Mi-i dor de o piatră
    Ascultaţi, măi copii
    Transplantare
    Trebuie să primesc o veste







    Grigore Vieru - Casa Parinteasca


    Lui Mihai Ciobanu
    Ascultati-ma, surori, pe mine,
    Si voi, fratii mei, ce va sfaditi:
    E pacat, nu-i drept si nu e bine
    Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
    Bani ne-ar trebui la fiecare,
    Toti avem copii si vremea-i grea.
    Insa cum sa vinzi fereastra oare,
    Cea la care maica te-astepta?!
    Casa parinteasca nu se vinde,
    Nu se vinde tot ce este sfant.
    Din atatea lucruri dragi si sfinte
    Ochii mamei inca ne privesc.
    O vom da si vor schimba lacata
    Si vor pune si ferestre noi.
    Si trecand pe langa ea vreodata,
    Va privi ca la straini la noi.



    Casa parinteasca nu se vinde,
    Nu se vinde tot ce este sfant.
    Din atatea lucruri dragi si sfinte
    Ochii mamei inca ne privesc.
    Vom pleca si noi canva din viata
    Si parintii sus ne-or intreba
    Ce mai face casa lor cea draga,
    Cine are grija azi de ea.



    Casa parinteasca nu se vinde (versuri Grigore Vieru ...

    4:26










    Lui Adrian Paunescu

    De ce, o, Doamne, daruit-ai
    ochilor mei întristaţi
    o Ţară atât de frumoasă
    şi-ndureratului meu auz
    un cântec atât de ales
    şi sufletului meu zbuciumat
    femeia fără de seamăn
    când braţele mele
    sunt inca nedestule-a ocroti
    comorile ce mi-ai adus?
    Dă-mi Cerul Tău,

    întregul cer în care
    să-mi găsesc părinţii
    şi pe Tine, Doamne,
    iar împreună şi nedespărţiţi
    să fim de ajutor
    şi rodnic sprijin
    acestui neam prea chinuit
    şi vremea s-o refacem!


    http://www.grigorevieru.md/creatia/poezii






    Poezii de Grigore Vieru - cele mai frumoase poezii :

    http://e-povesti.ro/poezii/grigore_vieru
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.02.2024 la 15:56.

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Aforisme
    E bine să înveţe un popor de la altul, însă nu e bine să înveţe un popor pe altul.


    O spun să mă audă şi plin de floare pomul: „Şi din mormânt voi spune mulţimii adevărul”.


    Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul.


    Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau crede că poate trai pe contul istoriei altora.


    Degeaba a venit libertatea dacă fraţii nu se cunosc între ei.


    Poate că într-adevăr ochii femeii iubite sunt marginea lumii.


    Nu m-ar cuprinde mirarea dacă doua morminte române s-ar certa într-o zi între ele, mira-m-aş dacă s-ar împăca.


    România este o ţară plina de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.


    Românul dezmiardă şi drăgălăşeşte până şi pe diavol - l-a numit Michiduţă -crezând că astfel îl păcăleşte şi-l îmbunează. Pe dracu!


    S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.


    Mama este începutul tuturor începuturilor.


    Basarabia, un copil înfăşurat în sârmă ghimpată!


    Daca n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.


    Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.


    Întreaga societate şi întregul univers a atârnat şi va continua să atârne de genele unei femei.


    La trei lucruri se pricep şi bărbaţii bine: să însămânţeze femeia, să facă războaie şi să caute în cratiţă.


    A gândi aforistic înseamnă a împinge din spate cuvintele până când îşi iau zborul.


    In artă ca şi în război, trebuie să mergi pe drumul tău ca să învingi.


    Sunt bun în măsura în care mi-o îngăduie răul din jur.


    Sunt ochii mării frumoşi, dar mergem după apă la izvor.

    Patria este ca un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă.


    Nici copilul nu plânge când de pâine se frige.


    Acesta e Soarele”, spunem copiilor, şi nimeni nu întreabă: “De ce?”


    Nu mi-aţi spart cerul din fereastră odată cu geamul.


    Răbdarea îndelungată se preschimbă în lene.


    Cât caracter, atâta ţară.


    Singurul lucru pe care nu-l poate face românul este s-o pârască pe Moartea Vieţii.


    Poţi iubi până la Dumnezeu, dar este cu neputinţă să şi gândeşti până la El.


    Doi sunt cei care pot muri de plăcere: scărpinaţi porcul şi graniţa de pe Prut.


    Românul e ruşinos, dar uneori poate lua de cumătru şi pe Dumnezeu.


    Eu n-am trecut Prutul - l-am sărit.


    Chiar dacă nu ar exista Dumnezeu, oricum, nu omul a creat Universul.


    Românul îşi cheltuieşte viaţa dovedindu-şi dreptatea.


    Durerea nu este un stil artistic.


    Românul nici pe al său pământ nu a umblat destul, nu că să calce moşia altora.


    Mi-ar fi ruşine să întreb pe maică-mea dacă-i româncă sau nu.


    Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer - şi nu vor mai fi nici copii atunci...


    Cărunteţea lui Dumnezeu, zăpada-n Carpaţi şi halatul medicului - atât a rămas curat în lumea asta.


    Un nume curat - iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborăt în pământ.


    Omul, dacă ar trăi nu 70, ci 700 de ani, s-ar urca lui Dumnezeu în cap.

    Doamne, eu ştiu că mulţi se roagă bunătăţii şi răbdării tale numai de aceea că nu pot linguşi moartea. Şi Tu îi ierţi.


    Lasă-te răstignit, adevărule, poate că te va găsi lumea în sufletul ei aşa cum l-a găsit pe Hristos.
    Sursa: http://www.grigorevieru.md/creatia/aforisme

  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Grigore Vieru




    Fiecare artist
    are iesire la mare
    prin lacrima.

    Artist

    Fiecare artist
    Are iesire la mare
    Prin lacrima.

    Clipa

    Clipa este un graunte,
    Clipa-i floarea dintr-un pom.
    Doua clipe, mai rotunde,
    Sunt privirile la om.
    ......................................
    Intre boabele de poama
    Se inghesuie o stea...
    Dar incape tot pustiul
    Intre clipa ta si-a mea.

    Cunoastere

    Pier stele neatinse,
    Noi stele se vor naste.
    Am cunoscut durerea,
    Nu am ce mai cunoaste.

    Femeie

    De unde-a coborat?
    Faptura nelumeasca!
    Roua cereasca
    Pe gura uscata-a
    Pamantului.
    Stelele sus
    Or fi urmele-i.

    Iubire

    Iubire! Ram de roua sfanta,
    Cant unic, o, ce ma adasti!
    Asupra-ngandurarii mele
    Tu nu plangi lacrima – o nasti.

    Iubita


    Frumoaso,
    Tu esti singurul meu scut,
    Esti apa lina
    Din care-mi bea fiinta al
    Sperantei curcubeu.

    Indoiala


    Totul e indoielnic –
    Chiar si ochii acei
    Poate nu-s ai iubitei
    Poate-ai altei femei.

    Limba

    In limba ta
    Ti-e dor de mama
    ti vinul e mai vin,
    ti pranzul e mai pranz.
    ti doar in limba ta
    Poti rade singur,
    ti doar in limba ta
    Te poti opri din plans.

    Mama


    Tu esti un geniu, mama,
    Tarziu recunoscut:
    Abia atunci cand iarba
    Rasai din tristul lut.

    Mormant

    Ca nimeni
    Sa nu-mi joace pe mormant –
    ingroapa-ma-n lumina
    ochilor tai,
    femeie de pe urma,
    femeia mea dintai.

    Moarte


    Nu am, moarte, cu tine nimic,
    Eu nici macar nu te urasc
    Cum te blestema unii, vreau sa zic,
    La fel cum lumina parasc.
    .........................................
    Nu frica, nu teama -
    Mila de tine mi-i,
    Ca n-ai avut niciodata mama,
    Ca n-ai avut niciodata copii.

    Noroc


    Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
    De nimeni si nicicand umbrita.
    Norocul cerului e luna,
    Norocul meu esti tu, iubito.

    Patrie

    Sa treci descult dimineata
    Prin iarba verde de-acasa
    Cu lantul de roua la glezne –
    Iata ce este Patria!

    Poet

    Ciudata-alcatuire –
    Tribunul si ascetul –
    Acest, ah, duh al vietii,
    Ce il numim poetul.

    Tata


    La necaz si bucurii
    Tu ai, tata, multi copii,
    Ca si mama-i pruncul tau,
    O feresti de tot ce-i rau.
    Asta-i bogatia ta
    Si nu-ti nu-ti trebuie alta,
    Tata.

    Tacere

    De ce taci, Soare?
    Spune ceva!
    Nu e de aur tacerea.
    De sange-i.

    Testament


    Eu ma duc, copii cuminti,
    N-am averi sa le-mpartiti.
    Va las numai visul meu
    Care a trudit din greu.

    Viata

    Infiorat spun mama si tata
    De parca imi vad parintii
    Prima data.
    Ca un copil
    Astept dimineata,
    Pana la lacrimi
    Mi-e draga viata.

  4. #4

  5. #5
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211



    10 citate celebre rostite de poetul Grigore Vieru: „Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă”


    În 2009, pe 18 ianuarie, marele poet Grigore Vieru a trecut în neființă. Creația și dragostea sa față de neamul românesc însă rămân vii și astăzi, la aniversarea a 81 de ani de la naștere.



    Pentru a-l omagia pe cel ce ne-a lăsat în urmă unele din cele mai profunde poezii ale literaturii românești, am selectat 10 citate - vorbe pe care Vieru le-a rostit și care au rămas întipărite în memoria neamului.
    1. În 1973, după ce trecuse pentru prima dată Prutul împreună cu o delegație de scriitori sovietici, Vieru a spus „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.
    2. Ochii îs doi şi-s trişti, d-apoi inima, singură?!
    3. În „Mișcare în infinit”, Vieru definea mama astfel: „Mama este începutul tuturor începuturilor”. Mai târziu, avea să spună și „Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama”.
    4. Poate că într-adevăr ochii femeii iubite sunt marginea lumii.
    5. Tot în „Mișcare în infinit”, marele poet spunea că „Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă”.
    6. Femeia este al cincilea anotimp.
    7. Adevăratele tristeţi sunt trei: de maică, de cel drag şi de muzică; restul sunt păreri de rău.
    8. În „Poeme din bătrâni”, Vieru scria „Patria este un copil: dacă uiţi de ea, poate să plece de acasă”.
    9. În aceeași lucrare: „Deşi pământul se învârte mereu, m-am născut acasă”.
    10. În artă, ca şi în război, trebuie să mergi pe drumul tău ca să învingi.
    Amintim că Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, Pererîta, județul Hotin, Regatul României. În anul 1957 debutează editorial, fiind student, cu o plachetă de versuri pentru copii - „Alarma”.
    Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice „Numele tău”, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană.
    În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii - „Diploma de Onoare Andersen”.
    Grigore Vieru s-a implicat și în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia, aflându-se printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.
    A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, fiind înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un moment de reculegere.
    Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

  6. #6
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211

  7. #7
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Vieru – poezii de Dragoste


    VERSURI de Dragoste VIERU - Cele mai cunoscute poezii de dragoste de Grigore Vieru.
    Poeziile sale de dragoste şi aforismele prezintă iubirea/dragostea într-o manieră deosebită, accentuându-se frumusețea caracterului, puritatea şi splendoarea semnificațiilor acestui sentiment.

    Versuri de dragoste. Grigore Vieru cultivă o poezie de dragoste din care reiese zbuciumul interior al celui aflat sub taina dorului. Dorinţa de a contopi într-o singură identitate, într-o logodnă, dragostea dintre două suflete, ne arată că Grigore Vieru este mereu preocupat de găsirea imaginii (canonice a) acelui Unic
    poezii de dragoste / iubire:

    Vieru >> VERSURI (toate poeziile în ordine alfabetică)





    Detalii Categorie: Vieru - Toate poeziile



    Grigore Vieru




    Colecții Tematice poezii:

    [COLOR=var(--card-color)]



    Găsește orice poezie după Subiect :

    Poezii (DESPRE) ...

    sursa:https://1md.online/poezii/autor/vieru/versuri-dragoste


    Ultima modificare făcută de latan.elena; 14.02.2024 la 21:03.

  8. #8
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    ■ Grigore Vieru:,,Cântece pentru copii”



    SATELE MOLDOVEI

    Pe vale, pe culme
    Stau satele mele
    Aproape de codru,
    Aproape de stele.



    PURCELUL

    Stă purcelul jos în paie:
    „Sunt murdar. Murdar de tot!
    Trebuie să-mi fac o baie…”
    Şi s-a dus s-o facă-n glod.


    GRĂURAŞUL


    Grăuraşul a mâncat
    Un grăunte îngheţat.
    Şi tot strigă ziua toată:
    „Am mâncat o îngheţată!”



    TELEFONUL PĂSĂRUICII


    S-a trezit şi rămurica.
    S-au trezit frunzarele.
    Printr-o rază păsărica
    A vorbit cu Soarele.



    IESE TATA LA BALCON


    Iese tata la balcon
    Şi mă strigă: „Măi Ion!”
    Cred că am făcut ceva
    Dacă m-a strigat aşa…
    Dacă nu făceam nimică,
    Mă striga: „Măi Ionică!”



    RÂNDUNICĂ-RÂNDUNEA


    -Rândunică-rândunea,
    Cum clădeşti căsuţa ta?!
    -Tipa-tipa,
    Cu aripa,
    Cioc-boc,
    Cu micul cioc!




    HULTANUL

    Într-o zi pe sus hultanul
    O făcea pe-aeroplanul.
    Lângă un coteţ tihnit
    Puii i-au strigat în cor:
    „Nu te fă…
    Că n-ai motor!”




    STEA-STEA, LOGOSTEA

    Stea-stea, logostea,
    Leagănă fetiţa mea,
    Că eu tare-s ocupată
    Şi ea vrea tot legănată.
    Leagănă-o lin mereu,
    Să creadă c-o legăn eu.



    PLOAIA


    Vine ploaia peste lunci
    Cu picioare-albastre, lungi!
    Pic-pic-pic, pic-pic-pic,
    Grâul creşte mare-n spic!

    Iată, ca pe ţârieci
    Prind în palme stropii reci:
    „Ploaie, tu de unde ştii
    Să creşti pâine în câmpii?!”




    CURCUBEUL


    S-a dus ploaia, hopa-hop,
    Peste dealuri şi hârtop!
    Iepuraşu-i bucuros,
    Că nu tună fioros!

    Râde cerul albăstrui,
    Curcubeul – gura lui!
    „Peste toate satele
    E senin ca laptele!




    IATĂ VINE ANUL NOU!


    -Bună vreme, Moş Martine!
    -Bună vreme, măi copile!
    -Încotro cu noaptea-n cap?
    -La oraş să-mi iau un brad!
    -Bradul un’ să-l pui, mă rog?!
    -În pădure, în bârlog!
    -Păi, în codru brazi nu ai?!
    -Am, da-mi pare rău să-i tai!




    FRUMOASĂ-I LIMBA NOASTRĂ


    Pe ramul verde tace
    O pasăre măiastră,
    Cu drag şi cu mirare
    Ascultă limba noastră.

    De-ar spune şi cuvinte
    Când cântă la fereastră,
    Ea le-ar lua, ştiu bine,
    Din limba sfânt-a noastră.



    TU, IARBĂ, TOT AI MAMĂ?

    Tu, iarbă, tot ai mamă?
    De ai, de bună samă:
    Atunci, când înverzeşti,
    De ea îţi aminteşti.

    Tu, floare, tot ai mamă?
    De ai, de bună samă:
    Atunci când înfloreşti
    De ea îţi aminteşti.

    Tu steauă, tot ai mamă?
    De ai, de bună samă:
    Atunci când te iveşti,
    De ea îţi aminteşti.








    PUIŞORII


    -Pui golaşi cum staţi în cuib voi
    Fără plăpumioare?!
    -Ne-nvelim cu ale mamei
    Calde aripioare!

    -Dar când mama nu-i acasă
    Şi ploiţa cerne?
    -Ne-nvelim atunci cu frunza
    Ramurii materne.

    -Dacă n-o să vin mama
    Şi-o să cadă frunza?
    -Cum nu o să vină mama?
    Cum să cadă frunza?



    MĂICUŢA


    Se adună flori şi stele
    Pe sub seară
    În jurul măicuţei mele
    Pe sub seară
    Şi-o întreabă toate cele
    Pe sub seară
    Şi ea sfătuie cu ele
    Pe sub seară.

    Tot o fugă albinuţa
    Dimineaţa,
    Udă-i este cămăşuţa
    Dimineaţa,

    N-o întreabă nimicuţa
    Dimineaţa,
    Că-i grăbită ca măicuţa
    Dimineaţa.




    CÂNTEC DE LEAGĂN


    Nani, puiu, nani-na,
    Puişorule,
    Bucuroasă-i maica ta,
    Puişorule,
    Fiindcă are cui cânta,
    Puişorule,
    Şi pe cine legăna,
    Puişorule.

    Nani-nani, pui frumos,
    Puişorule,
    Şi tătuţu-i bucuros,
    Puişorule,
    Că e pace şi senin,
    Puişorule,
    Grămăjoară ne găsim,
    Puişorule.



    MULŢUMIM PENTRU PACE


    Mama pâine albă face,
    Noi zburdăm voios,
    Pentru pace, pentru pace
    Mulţumim frumos.

    Tata fluiere ne face,
    Noi cântăm duios,
    Pentru pace, pentru pace,
    Mulţumim frumos.

    Înfloresc în jur copacii,
    Ceru-i luminos.
    Pentru pace, pentru pace,
    Mulţumim frumos.



    CUM SE SPALĂ ARICIORII


    Aricioaica-n umbra florii
    Îşi grijeşte ariciorii,
    Îi tot spală de cu zori
    Pe botic şi ochişori.

    Doar pe spate, doar pe spate
    Să-i băiască ea nu poate.
    Ariciorii, aşadar,
    Stau cu spatele murdar.

    Şi-s spălaţi abia când plouă
    La o lună sau chiar două.
    Bucuraţi-vă, măi pici,
    Că nu sunteţi pui de-arici!



    LA ŞCOALA IEPURAŞILOR


    Iepuraşilor li-e dată
    O problemă complicată.
    Şi în bănci, perechi-perechi,
    Scriu pe frunze de curechi
    Tot cu morcovi subţirei.
    Un fel de creion la ei!
    Unul de atât gândit
    Stă în bancă neclintit
    Cu creionul dus la gură,
    Necăjit peste măsură.
    Şi tot cată în plafon
    Şi tot roade din creion.



    GREIERAŞUL


    Greieraşul a cântat,
    Cri-cri-cri,
    La un chef de împărat,
    Cri-cri-cri.

    Şi-adus acasă-n sat,
    Cri-cri-cri,
    Scripca plină cu păsat,
    Cri-cri-cri.

    Dar în zori cel împărat,
    Vai-vai-vai.
    A venit după păsat,
    Vai-vai-vai.

    Căci atunci când i l-a dat
    Vai-vai-vai,
    Împăratul era beat,
    Vai-vai-vai.




    BOC-BOC-BOC


    Boc-boc-boc!
    Ploaia în umbrelă bate:
    -Pot să intru?
    -Nu se poate!

    Boc-boc-boc!
    Ploaia în asfalturi bate:
    -Pot să intru?
    -Nu se poate!

    Boc-boc-boc!
    Ploaia în câmpie bate:
    -Pot să intru?
    -Da, se poate!



    BĂIEŢAŞUL DIN OCHII MAMEI


    Ai, în ochii mamei mele
    E un băieţaş pitic!
    Tare seamănă cu mine
    Numai că e foarte mic!

    Fără dânsul, ştiu eu bine,
    N-aş putea trăi defel.
    Dacă nu-i o zi acasă,
    Îmi e tare dor de el.

    E târziu şi băieţaşul
    La culcare e poftit.
    Cu pleoapa ei şi geana
    Strâns măicuţa l-a-nvelit.

    Nu mai e de-acum lumină-n
    Casa lui cât o alună…
    Şi-o s-adorm şi eu acuşa.
    -Noapte bună! – Noapte bună!




    DOUĂ MERE


    Iar e toamnă. Zile calde.
    Frunza ruginie cade.
    Frumuşel cei mici se spală
    Şi se duc cuminţi la şcoală.

    Maica în ghiozdan le pune
    Câte două mere bune
    Şi creioane, cărţi, caiete,
    Şi le dă în mâini buchete.

    Eu sunt mic, rămân acasă,
    Vreau să plâng că nu mă lasă,
    Şi-mi aduce maica mie
    Mere mari – o farfurie.

    Însă ce să fac cu ele?
    Fie chiar să-mi dea şi-o poală!
    Eu vreau două, două mere,
    Dar să le mănânc la şcoală!




    TÂRGOVEŢUL CIUDAT


    Veni un târgoveţ ciudat
    Din alt oraş sau din alt sat.
    -De vânzare sunt zorile?
    -Nu.
    -De vânzare ninsorile?
    -Nu.
    -De vânzare izvoarele?
    -Nu.
    -De vânzare zăvoarele?
    -Nu.

    Veni un târgoveţ nebun.
    (Mă iartă că aşa îi spun!)
    -De vânzare sunt mumele?
    -Nu.
    -De vânzare ţi-e numele?
    -Nu.
    -De vânzare-ntristările?
    -Nu.


    Veni un straniu târgoveţ,
    Fugiţi de el când îl vedeţi.
    -De vânzare cireşele?
    -Da.
    -De vânzare sunt crengile?
    -Nu.
    -De vânzare sunt strugurii?
    -Da.
    -De vânzare sunt mugurii?
    -Nu.




    (Selecţie din volumul antologic GRIGORE VIERU, Rădăcina de foc. Poeme Confesiuni, Cuvânt înainte de Ioan Alexandru; Postfaţă de Victor Crăciun. Ediţie ilustrată de Sabin Bălaşa. Selecţie şi îngrijire de ediţie: Arcadie Donos., Bucureşti UNIVERS, 1988).


    sursa:https://carticicadecopii.wordpress.c...-pentru-copii/

  9. #9
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.211
    Eu am trecut Prutul foarte târziu – dacă unii au visat să ajungă în cosmos şi au şi ajuns în cosmos – eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul. Am reuşit abia în ’73.
    Primul om pe care am vrut să-l văd, când am ajuns, în cele din urmă, în Bucureşti, a fost Nichita Stănescu.(...)
    Şi l-am cunoscut. M-am dus la el acasă, stătea pe Magistrală, vizavi de restaurantul Budapesta, şi am stat de vorbă. Mai exact, Nichita vorbea, iar eu ascultam. Vorbea la fel ca poezia sa, vizionar şi liber. Mi se părea uluitor, venind din închistata literatură sovietică.
    Îmi amintesc că poetul Nichita Stănescu nu mai ştia cum să mă bucure şi într-un miez de noapte mi-a spus: «Hai Grigore să îţi arăt casa în care Eminescu a citit pentru prima oară Luceafărul – casa lui Titu Maiorescu. Hai, Nichita».
    Şi am mers şi am mers, ne-am oprit în faţa unui gard înalt. Eu am încercat să mă uit şi atunci Nichita, care în '70 era înalt ca un brad şi frumos şi voinic, m-a luat în braţe şi m-a ridicat pe umeri şi m-a întrebat «Vezi casa, Grigore? O văd, Nichita!».
    Nu era nici o casă, nimic – aflasem mai târziu că acea casă fusese demolată prin anii 1950. Practic, ea exista doar în imaginaţia lui Nichita şi în imaginaţia mea. Astfel de pe umerii lui Nichita am văzut casa în care Eminescu a citit pentru prima oară Luceafărul, iar, de pe umerii lui Eminescu, am văzut ţara.

    Aşa-i iubirea:
    Rupe-ngrădirea
    Şi tot ce-i sărut
    Nu ştie de Prut.

    Grigore Vieru
    89 de ani de la nașterea poetului

    _________

    Foto: Grigore Vieru si Nichita Stanescu

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •