-------- Original Message --------
Subject: Fwd: Patru povesti
Date: Thu, 9 Oct 2014 23:40:22 +0300
From: Petre Savescu <psavescu@gmail.com>
To: undisclosed-recipients:;


Interesant....
---------- Mesaj redirecţionat ----------


Prima poveste
La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, cand soartaevreilor din Europa era pecetluita, dar inca mai existau cai de salvare,cateva sute de evrei instariti au cumparat un vapor in scopulde a-si
duce familiile in America. Dar aveau nevoie de viza, asa ca s-au adresatambasadorului SUA de la Londra.
In fond nu prezenta nici un obstacol obtinerea vizei, dar el arefuzat. Acei oameni curajosi, determinati sa-si salveze familiile, au plecatla drum pe ocean fara aprobarile necesare.
Cand ambasadorul SUA a aflat,s-a grabit sa instiinteze guvernul american ca se apropie de tarmultarii o nava cu emigranti ilegali.
Evreii care reusisera sa scapedin pericolele razboiului, s-autrezit la capatul drumului in imposibilitatea de a cobora pe tarm.Lipsiti de noroc au trebuit sa se reantoarca in Europa devastata de razboi undeau fost arestati si arsi in lagarele de exterminare.
Cand s-a aflat aceasta, rabinul Londrei s-a dusla ambasadorul SUA in Londra si i-a spus:
-Stimate domn ambasador, faptele tale sunt nedemne nu numai functiei pe care o ai,ci si ca om. De acum inainte, din cauza ca din vina ta s-a petrecutaceasta crima, tu si toti urmasii tai sun blestemati !
Ambasadorul se numea Joseph Patrick Kennedy, iar despre blestemulfamiliei Kennedy a auzit toata lumea.


A doua poveste
Tot la inceputul celui de-al doilea razboi mondial cand oamenii au intelessoarta evreilor, in Lituania ambasadorul Japoniei era un omintegru care nu admitea crimele nazistilor si a avut grija deevreii din Europa acordandu-le viza de intrare in Japonia de unde puteau plecaoriunde doreau. Astfel a salvat doua mii de evrei.
Cand au aflat nazistii, au ordonat Japonieicare le era aliata, sa il destituie pe ambasadorul nedisciplinat. Pana latermenul de parasire a functiei mai erau doua saptamani, timp in care s-alucrat zi si noapte la editarea vizelor, ba chiar au fost luate si ajutoareechipe suplimentare de lucru, astfel ca au salvat inca multi evrei.Aceasta era o fapta de mare curaj.
Inainte de plecarea ambasadorului , a venit o delegatie dela Templul din Vilnius pentru a-i multumi.
"Pentru faptele tale de bine pentru poporul evreu, veifi pomenit vesnic si noi ne vom ruga ca Cel de Sus sa te binecuvanteze sisa-ti rasplateasca tie si urmasilor tai"
Bunul ambasador s-a intors in Japonia si spre surprinderea lui nu a fostpedepsit, ci doar concediat
si pensia anulata.
Pentru a-si ocroti familia a deschis un mic atelierde reparatii automobile.
Acel atelier se numea Mitsubishi.



A treia poveste
In centrul orasului Kiev din Ukraina, se inalta statuia inmemoria conducatorului national atotputernic Bogdan Hmelniţchi (Khmelnytsky).Este infatisat calare pe calul sau frumos, cu mana dreapta tinandsceptrul, simbol al puteri invincibile a Ukrainei.
Hmelniţchi (1595-1657) fost hatman lituanian polonez crestinatsi aliat cu cazacii este mandria ukrainienilor si toti vizitatorii se minuneazade frumusetea statuii marelui conducator.
Dar putin stiu ca el era antisemit salbatic, care are la activ multepogromuri si incendieri de asezari pasnice de evrei nevinovati. Nu au fost crutatinici copiii si nici femeile. Acestea sunt dovedite istoric. Multa cruzimesi amar.
Bogdan Hmelniţchi este blestemat pe pamantul Ukrainei,intr-una dintre asezarile in care mercenarii lui cazaci au dezlantuit focurile iadului, au omorat, au siluit, au jefuit, aufost stransi tineri si tinere in sinagoga asezarii si i-au dat foc cu oameniiinauntru. Din asezare a ramas numai numele. Bogdan a murit din accident cerebral,a fost inmormantat in Subotiv, in biserica ancestrala alaturi de fiul sauTymish. Bogdan a avut numai un fiu, fara alti urmasi. Un nobil polonez cucereste Subotiv si ordona deshumarea si dezonorarea lui Bogdan sia fiului sau Tymish, asa ca nu au ramas urmele lor pamantestinicaieri.
Dar dupa sute de ani a venit si pedeapsa adevarata, caci asezarea se numea Cernobil, iar centrala atomica nr. 4 a fost construita exact pe locul fostului templu.


A patra poveste
BLESTEMUL BRANCOVENILOR
Spitalul Brâncovenesc nu ar fi existat fără însufleţirea nobilă a Saftei Brâncoveanu,soţia Banului Grigore Basarab Brâncoveanu, care a dorit ca instituţia să fieoperă de binefacere.
Însă după 150 de ani de istorie, spitalul situat în centrulistoric al Bucureştiului a fost dărâmat, căci nu era inclus în planurile urbanisticeale lui Ceauşescu.
Safta Brâncoveanu comandase o inscripţie în marmură pe care a aşezat-o înbisericuţa din curtea spitalului. Inscripţia, care se află acum la Curtea Veche,contine la final un blestem care cere Divinitatii ca cel care se va atinge dectitorie, adica de spital, sa fie omorat de cei din neamul sau intr-o zi de sarbatoare.
Ceauşescu a daramat spitalul si biserica in 1984. A ramasdoar inscriptia.
In 1989, Ceausescu a fost omorat de cei de un neam cu el, chiar de Craciun.
Blestemul, spune aşa:
"Se face acest spital pentru săracişi de moarte năpraznică în zi de Crăciun să moară cel care se va atinge deacest spital".