Pagina 15 din 15 PrimulPrimul 123456789101112131415
Rezultate 141 la 146 din 146

Subiect: Constantin Brancusi

  1. #141
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    31.097
    Conform unor masuratori radiestezice, Coloana Infinitului emite pe o raza de 300 m

    COLOANA INFINITULUI


    Conform unor masuratori radiestezice, Coloana Infinitului emite pe o raza de 300 m .
    Energia cea mai benefica este emisa noaptea, pe luna noua sau luna plina. Cea mai putin benefica este energia emisa, in zilele insorite.



    Constantin Brâncuşi (19.02.1876 – 16.03.1957) a creat la Târgu Jiu un complex nemuritor de trei sculpturi în aer liber, unic în lume: Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana Infinitului. Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.


    Date despre Coloana Infinitului

    Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 Kg. Este construită din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după “legea armoniei plastice”, descoperită şi perfecţionată de Brâncuşi, de forma 1 – 2 – 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a triunghiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180 cm, înălţimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.

    În timpul celui de al doilea război mondial, Coloana Infinitului a rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile nemţilor şi ruşilor. În urma acestui fapt, coloana prezintă o deviere la vârf semnificativă, de mărimea unui triunghi echilateral cu latura de 33 cm.


    Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă din ţara noastră. Astfel, profesorul universitar dr. ing. A. Măruţă a făcut anumite măsurători şi a constatat că această Coloană emite radiaţii de energie pe patru direcţii. Nu cunoaştem cauza care l-a determinat pe ing. Măruţă să facă această cercetare şi descoperire uimitoare, dar ne permitem să avansăm următoarele considerente privind emanaţiile de energii ale Coloanei Infinitului.

    Curentul electric teluric şi efectul de piramidă al componentelor Coloanei Infinitului

    Intesitatea câmpului magnetic al Terrei este relativ slabă. În general, neperceptibilă de om, variază între 0,3 gauss la Ecuator şi de 0,7 gauss la poli. Dar există locuri pe Terra unde intensitatea câmpului magnetic este de peste 10.000 de ori mai puternică, formând anumite anomalii magnetice. Este foarte probabil că sub Coloana Infinitului există o astfel de anomalie magnetică, care se poate măsura.

    S-a constatat că Terra este o gigantică pilă electrică alcalină, care mai primeşte electricitate şi din exterior. Oceanul Planetar (apa lui are un gust sărat şi amar) este un veritabil electrolit alcalin care, în interacţiune pemanentă cu rocile limitrofe heterogene (amestec de numeroase elemente chimice distribuite neuniform), roci ce au devenit veritabili electrozi masivi, au produs curentul electric teluric. Acest curent electric este amplificat atât de particule electrice provenite din radiaţia cosmică (particule ce se înscriu în spirală pe liniile de forţă ale câmpului geomagnetic), cât şi de electrizarea prin frecare datorită vânturilor şi mareelor. Considerăm că pe sub fundaţia Coloanei Infinitului trece o fâşie de curent electric teluric, datorită configuraţiei terenului din acel loc.


    Numeroşi cercetători au constatat că piramidele prezintă energii enigmatice, care se manifestă în două planuri verticale, perpendiculare pe laturile bazei şi care se intersectează către vârf. Aceste energii au fost numite “radiaţii de formă”, iar efectul lor poartă numele de “efectul de piramidă”. Energia emanată de piramidă este maximă într-o zonă din centrul unei secţiuni orizontale, plasată la înălţimea de 1/3 de la baza piramidei. Coloana Infinitului este formată din trunchiuri de piramidă, cu baza pătrată, pe toată înălţimea ei.

    Energiile terestre se prezintă sub forma unor reţele geobiologice, iar intersecţiile lor pe direcţii perpendiculare formează, pe suprafaţa pământului, noduri geopatologice. S-a constatat că fundaţia Coloanei Infinitului s-a pus în centrul unui astfel de nod, colector de energii. Deci, Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior.

    Suprafeţele laterale ale acestei Coloane (de forma unor trapeze răsturnate) emit radiaţii pe direcţii perpendiculare ale acestei suprafeţe, de natură magnetică şi telurică, generate de factorii arătaţi mai sus. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate pînă la distanţa de 200 de metri.Cateva întrebări necesare
    1. Pentru ca Brâncuşi să poată amplasa Coloana infinitului în centrul unui nod geobiologic a fost oare înzestrat cu “al şasele simţ”, care să-i fi permis găsirea acestui nod?

    2. Brâncuşi ştia oare atunci că această Coloană este amplasată chiar pe axul paralelei 45° latitudine nordică?

    3. Brâncuşi cunoştea la acea veme (anii 1935/1936) efectul de piramidă? Coloana infinitului putea fi construită din elemente de sfere metalice, retezate la capetele unui diametru, din elemente de clepsidră, din elemente din trunchi de con etc.

    4. Brâncuşi a fost înzestrat şi cu o putere sacramentală? Indiferent cîte întrebări s-ar putea formula, un lucru este sigur: această Coloană a infinitului poate fi asemuită cu o scară la ceruri, o prefigurare a zborului interplanetar, un simbol al infinitului.

    Pe de alta parte, un cercetator stiintific, lucrand in cadrul unui laborator de Tehnologia Metalelor si Sudura, al unui institut de cercetari energetice, fizicianul Stratulat Vasile, a efectuat masuratori radiestezice de specialitate la Complexul Brancusi din Tg. Jiu. Aceste masuratori au fost efectuate deoarece se punea problema restaurarii si punerii in valoare internationala a acestui Complex. In acest scop Coloana Infinitului trebuia demontata si trimisa in Statele Unite pentru restaurare.


    Tinand cont de situatia conjuncturala din acea vreme acest lucru ar fi insemnat pierderea acestui monument original. Pentru a impiedica dezmembrarea complexului Brancusi cercetatorul Vasile Stratulat a intocmit o documentatie de specialitate pentru restaurarea coloanei, fara a fi demontata, pe care a depus-o la primaria orasului Tg. Jiu si impreuna cu Lidia Birsan au editat in 1994, in editura Kogaion, o brosura cu titlul “Lacrima Brancusi” pe care au distribuit-o forurilor competente si populatiei din Tg. Jiu, in scopul impiedicarii distrugerii acestui complex. Aceasta actiune a avut drept rezultat inceperea restaurarii complexului pe plan local, fara dezmembrarea Complexului.


    Iata ce se spunea, pe scurt, in aceasta carte:

    MOTTO:
    O teorie trebuie verificată,
    Un fapt trebuie dovedit
    Un adevăr trebuie trăit!
    ALAN SPENCE




    Ansamblul de la Tg. Jiu are capacitati vindecatoare


    Să ne imaginăm următorul aspect : privim la o sferă, în interiorul căreia se află un om, iar în exteriorul ei un altul. Amândoi privesc sfera. Cel dintâi va afirma că sfera este concavă iar cel de-al doilea că sfera ste convexă. Amândoi au dreptate, pentru că fiecare priveşte sfera dintr-un alt unghi de vedere.


    Să ne imaginăm, acum, că sfera este mare cât Universul.

    Omul care priveşte din afara ei, este omul de ştiinţă – cel care poate descrie, desena, analiza structura, culoarea sau forma lumii pe care o priveşte. Aceasta este lumea obiectivă.

    Omul care se află în interiorul sferei, este misticul, iniţiatul, paranormalul, adică cel care simte lumea în interiorul căreia se află, lumea subiectivă.

    Realitatea este alcătuită din cele două ipostaze. Ele trebuiesc îngemănate, pentru a obţine imaginea corectă, reală a Întregului.

    Pentru că un Om, nu este numai o masă de oase, muşchi şi nervi. El este, în mod egal, o lume de simţiri, sentimente, gânduri. El însuşi este un Univers care respiră, creează, trăieşte eşecuri şi bucurii, tristeţi şi victorii.

    În interiorul acestui Univers îşi desfăşoară activitatea alte Universuri, cu legile lor şi care, la rândul lui, el însuşi trăieşte în interiorul unui alt Univers. Între aceste Universuri există o strânsă interdependenţă şi o buna comunicare şi nu pot fi luate şi tratate separat.

    Omul este o carte deschisă. O imensitate.



    În rândurile de mai jos noi vă propunem doar o cale către taina descifrării lui, cale pe care Brâncuşi a mers toată viaţa lui.

    Ceea ce am simţit şi trăit la Tg. Jiu, în faţa Ansamblului Sculptural al lui Constantin Brâncuşi, nu poate fi descris decât ca o parte din realul lui. Este o parte din adevărul lumii profunde a sculpturilor acestui neegalat Artist, adevăr pe care ni l-au confirmat, în mare parte, mărturiile celor care au ştiut să vadă, să simtă şi să-i asculte mesajul în tăcere. Acest adevăr rămâne să-l cautaţi şi să-l aflaţi prin trăirea voastră personală.

    Despre Opera lui Brâncuşi şi despre el însuşi, s-au scris mii de pagini. Este firesc, când ne gândim că tot ceea ce creează un om născut cu har divin, indiferent de domeniul pe care îl abordează, este ca o fântână insondabilă, din care poţi să-ţi potoleşti setea de nesfârşit.

    Despre Mioriţa, balada solară a inimii neamului românesc, sau despre versul fără seamăn al lui Eminescu, s-a scris şi se va mai scrie cât vom dăinui pe acest pământ. La fel se întâmplă şi cu creaţia lui Brâncuşi. Toţi trei, Cântăreţul anonim, Eminescu şi Brâncuşi sunt fântâni cu apă vie, săpate în pământul românesc de mâna Divinităţii.

    Prin rândurile de mai jos dorim să vă relatăm câteva din cercetările făcute de noi, din alt unghi de vedere decât cele obişnuite, cercetări care au vizat mai ales aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creaţiei brâncuşiene, aspecte mai puţin, poate, palpate cu ceea ce reprezintă conştienţa noastră, dar care operează sigur şi precis în profunzimile subconştientului nostru.

    Una din metodele pe care le-am folosit pentru a ne apropia de adevărul cuprins în opera lui Brâncuşi, a fost radiestezia. Pentru cei care care nu cunosc cuvântul, radiestezie înseamnă : sensibilitatea fiinţei umane la radiaţii, la influienţele care se degajă din lumea înconjurătoare. Este un mod particular de a şti sau de a percepe lucrurile, altfel decât cu cele cinci simţuri obişnuite şi care se bazează pe fenomenele rezonanţei.



    Şi acum iată ce ne-au relevat măsurătorile radiestezice făcute asupra Ansamblului de la Târgu-Jiu. După cum se ştie, Complexul monumental, aşa cum l-a conceput şi materializat sculptorul, cuprinde mai multe piese de sine stătătoare şi anume : – Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului. Acestea, împreună cu biserica existentă pe Calea Eroilor, gândită de Brâncuşi şi luată de el în consideraţie, ca făcând parte din ansamblu, alcătuiesc un întreg dinamic şi operant. Biserica a fost prevăzută în planurile sale, sub forma unei biserici cu o arhitectură foarte modernă, dar aceasta nu s-a putut construi din cauza lipsei de fonduri şi a unor neînţelegeri. Ea nu poate fi gândită ca exclusă din ansamblu şi o să vedem de ce.

    Mai târziu, după terminarea fixării pieselor în ansamblu, a fost amplasată încă o masă de piatră, în parcul unde se află Coloana Infinitului, nu în mod întâmplător, de către o persoană necunoscută autorităţilor.

    Toate piesele sunt aşezate în linie dreaptă, orientate pe axa est-vest, pe Calea Eroilor şi traversează oraşul Târgu-Jiu.

    Prin măsurători radiestezice, am stabilit că la Masa Tăcerii, o masă masivă din piatră, înconjurată de 12 scaune asemănătoare, există nişte câmpuri energetice polarizate diferit. Cele 12 scaune au câmpuri energetice polarizate, alternând semnul pozitiv cu cel negativ, iar în centrul mesei de piatră am măsurat un cămp rotitor cu o elongaţie destul de mare, adică având o energie uşor sesizabilă de către persoanele senzitive. Câmpul rotitor, având sensul de rotaţie trigonometric, este generat de cele 12 scaune, ce au polaritatea alternativă. Se pare că, prin natura lui, câmpul energetic rotativ este cel mai benefic câmp pentru celula vie. Nu ştim câţi trecători s-au aşezat la Masa Tăcerii, pe unul din cele 12 scaune, ca să se odihnească sau să mănânce şi au conştientizat faptul că se simt mai bine şi că oboseala le-a trecut mai repede, ca de obicei. Dacă toate cele 12 scaune ar fi ocupate în acelaşi timp, fenomenul ar fi şi mai bine pus în evidenţă. Polaritatea diferită a scaunelor, indică faptul că la masă ar trebui să se aşeze alternativ o persoană de sex feminin şi apoi o persoană de sex masculin, pe scaunele corespunzătoare polarităţii lor. Chiar dacă nu este cunoscută polaritatea primului scaun, trebuie să se respecte alternanţa persoanelor de sex masculin şi a celor de sex feminin. Dacă lipseşte o persoană sau mai multe, polarităţile se păstrează prin existenţa scaunelor rămase neocupate.. Câmpul rotitor al mesei funcţionează bine dacă se păstrează alternanţa amintită.



    Aleea Scaunelor poate funcţiona ca un câmp vibratoriu de sine stătător, aşa cum, de altfel, poate funcţiona fiecare din cele 5 elemente ale ansamblului.

    Din electrostatică se ştie că orice denivelare sau un vârf de pe o suprafaţă, se încarcă cu sarcini electrice de sens opus suprafeţei pe care se află aşezată piesa respectivă. În cazul nostru, orice denivelare de pe suprafaţa pământului – deal, munte sau ori ce alt ceva- se va încărca pozitiv faţă de pământ, care este polarizat negativ. Deci fiecare scaun de pe Alee va avea o polaritate pozitivă.

    Dacă aşezăm două scaune, ca să fie alături unul de altul, vom observa că unul dintre ele va avea o polaritate pozitivă, iar celălat o polaritate negativă, formând în acest fel un dipol. Dar dacă mai aşezăm un scaun lângă celelalte două, toate trei vor avea o polaritate care se va schimba după următorul program:

    . scaunul nr. 1 se va încărca pozitiv timp de 45 secunde, va deveni nul timp de 45 de sec., după care iar se va încărca pozitiv timp de 45 sec., ş.a.m.d.

    . scaunul nr. 2 se va încărca în acelaşi timp cu scaunul nr. 1, dar cu sarcini negative, timp de 45 sec., după care se va încărca pozitiv tot timp de 45 sec., în perioada când scaunul nr. 1 va avea câmpul nul.

    . Scaunul nr. 3 va respecta polaritatea şi ciclul primului scaun.

    Deci, în timp ce scaunele 1 şi 3 au o polaritate pozitivă, timp de 45 sec., scaunul din centru va avea polaritatea negativă, timp de 45 sec., iar când scaunele 1 şi 3 vor avea câmpul nul, scaunul nr. 2 va avea polaritatea pozitivă. Distanţa dintre scaune nu schimbă frecvenţa de oscilaţie, dar mărimea ei este invers proporţională cu distanţa.

    Acum, dacă gândim că pe Aleea Scaunelor sunt aşezate, de o parte şi de alta a aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea în final un câmp rotitor central, având sensul de rotaţie trigonometric – sensul spiralei vieţii. E plictisitor, nu?

    Să trecem acum la Poarta Sărutului . Efectuând măsurătorile radiestezice pe centrul porţii am constatat următoarele oscilaţii :

    . timp de 60 sec. va exista o polaritate pozitivă, timp de 60 sec. va exista o oscilaţie circulară, în sens trigonometric, timp de 60 sec. va avea o polaritate negativă şi timp de 60 sec. va exista iar o oscilaţie circulară în sens trigonometric, după care se va repeta ciclul de oscilaţii.



    Mergând mai departe, ajungem la Biserica de pe Calea Eroilor care, la rândul ei, produce un câmp rotitor, având sensul trigonometric.

    Ultima piesă a ansamblului este Coloana Infinitului care se compune din mai multe trunchiuri de piramidă suprapuse, cap la cap. Două trunchiuri de piramidă, ce au baza mare pusă în comun, dau o polaritate negativă, iar două trunchiuri de piramidă ce au baza mică pusă în comun, dau o polaritate pozitivă.

    În spaţiu, Coloana fiind alcătuită din module de trunchiuri de piramidă, ce formează nişte clepsidre, suprapuse cap la cap, va avea polarităţi alternative de-a lungul ei iar, la capul coloanei, câmpul energetic va fi nul. Să observăm că Coloana este alcătuită dintr-un număr de 17 clepsidre.

    Prin executarea de telemăsurători am constatat că deasupra Coloanei, la distanţa de un modul (1,80 m), apare un cămp rotitor de valoare mică, ca rezultantă a suprapunerii tuturor modulelor.

    Integrând Coloana în ansamblu, va apare în vârful Coloanei o oscilaţie circulară în sens trigonometric de elongaţie mare, care porneşte din capul Coloanei, ca un fascicol ce se duce până la distanţe foarte mari, păstrându-şi dimensiunile, asemeni unei raze laser.

    După cum am văzut, fiecare piesă luată separat, are o acţiune vibratorie specifică, personală, în spaţiul în care se află. Aceasta este un lucru firesc, dacă ne gândim că fiecare dintre elemente desenează în spaţiu câte un simbol universal, simbol care nu este altceva decât o cheie, prin care se obţine accesul într-o lume tangibilă doar cu simţurile interioare.


    Dar ceea ce ni s-a părut tulburător, a fost modul în care Brâncuşi, sculptorul esenţei, a închegat ansamblul, ordonând energiile după o Lege Universală, pe care numai intuiţia i-o putea releva, obţinând efecte care ţin de taină şi miracol.

    De altfel, când a plecat la Paris, după ce-a terminat Coloana, a spus locuitorilor şi notabilităţilor oraşului că “habar n-aveţi ce vă las eu aici”. Şi a avut dreptate.

    În epoca în care Brâncuşi a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea se ştiau prea puţine lucruri despre televiziune şi microunde, iar despre sculptor nu avem informaţii cum că ar fi avut noţiuni de electronică.

    Şi totuşi dacă privim desenul de mai jos vom observa că întregul Complex de la Târgu-Jiu funcţionează ca un emiţător de microunde, în care Masa Tăcerii poate fi comparată cu o sursă de emisie de electroni, Aleea Scaunelor poate fi gândită ca un tun electronic accelerator de particule, Poarta Sărutului ca un modulator, Biserica jucând rolul unui amplificator puternic şi, în fine, Coloana Infinitului ca o antenă cu ghiduri de unde rezonatoare. Să fie o pură intâmplare? Un electronist poate recunoaşte cu uşurinţă toate acestea şi poate confirma această realitate.

    Lipsea din acest ansamblu acea piesă pe care electroniştii o numesc reflector şi spre surprinderea noastră am găsit-o. Ea a fost gândită şi realizată de Brâncuşi, dar ea fost aşezată la locul ei, după ce el a plecat din acest plan fizic, de către un locuitor al oraşului, acolo unde aceeaşi intuiţie-călăuză a omului l-a îndemnat şi unde era chiar locul ei firesc să stea, funcţional.

    Este vorba de ceea ce noi numim Masa Singuratică şi care se află astăzi în spatele Coloanei, la câteva sute de metri, jucând rolul de reflector.

    Întâmplare?. Providenţă?. De fapt nimic nu este întâmplător.

    Oare, Ansamblul de la Tg. Jiu este o sursă puternică de emisie pentru distanţe intergalactice?. Un receptor de mesaje venite din dimensiunile neştiute ale Universului?. Cum poate fi el activat?. Ce alte simboluri mai reprezintă?

    Invităm fizicienii, extrasenzorialii, specialiştii în radiestezie să verifice şi să răspundă la întrebările de mai sus.


    Limbajul simbolistic, care este un limbaj universal, reprezintă chintesenţa Înţelepciunii. Plecând de la un simbol este posibil să regăseşti ideile, adevărurile pe care el le reprezintă. Iată de ce, aceia care practică contemplaţia pot, privind un simbol, să se ridice până în planul cauzal, în lumea arhetipurilor şi astfel să aibe acces la o lume întreagă de idei şi imagini care se nasc natural în jurul acelui simbol. Lumea simbolurilor este lumea vieţii şi pentru a descifra taina vieţii trebuie să lucrezi cu simbolurile.

    Brâncuşi a fost un iniţiat, cunoştea valoarea de aur pur a simbolurilor şi opera cu ele în lumea noastră fizică. Aşa cum natura reuşeşte să rezume, într-o singură sămânţă, un arbore întreg cu: rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, flori, puterea lui de a creşte şi de a rodi mai departe, tot aşa, Brâncuşi a sintetizat în opera sa o întreagă ştiinţă ezoterică, acea ştiinţă divină a Vieţii şi a Universului. Fiecare sculptură a sa este o sămânţă care poate rodi în cel care o priveşte, un arbore magnific – Arborele Vieţii. De altfel, ghidul lui spiritual care îl îndruma din astral a fost Milarepa, după cum singur a afirmat.

    Fiecare sculptură a sa este capabilă să te facă să înţelegi “tâlcul adevărat al lucrurilor”, cum singur obişnuia să spună, căci fără esenţă nimic nu poate dăinui.

    Să analizăm acum, din punct de vedere simbolistic, mai întâi fiecare element al ansamblului, aşa cum am făcut-o radiestezic şi apoi să contemplăm întregul.

    Gânditorii tuturor timpurilor au căutat, prin meditaţie, să afle simbolul Universului, ca viziune sintetică, care să permită să fie perceput în unitatea sa. Acest simbol, confirmat de întreaga tradiţie, este cercul cu centrul său. Cercul, este deci simbolul Universului, iar centrul reprezintă Forţa Creatoare, Fiinţa Supremă care îl animă şi îl susţine.

    Aşa dar Masa Tăcerii, este simbolul Creatorului şi al Creaţiei Sale, este Simbolul celui care vorbeşte în Tăcere. Cercul, format din cele 12 scaune, reprezintă Sufletul, Creaţia Manifestată care se hrăneşte din punctul Central -masa din piatră-, Spiritul.


    Masa Tăcerii te invită la o Cină de Taină, ritual sacru în care fiinţa poate să se nască din nou, în Spirit şi Duh, în limbaj Christic.

    Poarta Sărutului este tot simbol al Divinităţii, dar la o altă dimensiune. Aici ne mişcăm într-un nivel vibratoriu mai subtil, al Sferei, un spaţiu a cărei a treia dimensiune este Profunzimea. Este un alt limbaj mărturisind despre acelaşi unic Adevăr. Poarta Sărutuluieste poarta care duce spre Împărăţie, filtrul iubirii desăvârşite, a Iubirii Călăuză, cea care este Lumina pe Cărare – Aleea Scaunelor.

    Ca să poţi face saltul către Spirit ai nevoie de graţie, de Har.

    Biserica, cu nava ei sub formă de cruce, nu a fost în mod întâmplător gândită în ansamblu. Ea este cea care coboară Duhul Sfânt, cel care purifică, dar te şi investeşte cu forţa înţelegerii. Ea reprezintă forţa Înţelepciunii Divine, a sacrificiului, dar şi pavăza pe care simbolul crucii ţi-o dă pentru a putea urca treptele care duc către Lumină.

    În fine, ultima treaptă – Coloana, zborul, materia sublimată în Spirit.

    Coloana fără de sfârşit este de fapt un lingam uriaş, simbol al Spiritului fecundator, acel AXIS MUNDI sau CARDINEX MUNDI, un laser prin lumina căruia poţi cunoaşte gustul Eternităţii şi parfumul Desăvârşirii. Despre el ar fi multe de povestit, dar ne mulţumim doar să amintim de el. În carte sunt mai multe detalii.

    Putem constata cu uşurinţă că ansamblul monumental, aşa cum a fost gândit şi realizat de Brâncuşi, conţine două lasere. Un laser orizontal, cu axul format din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Biserica şi Masa Singuratică – care alcătuieşte laserul inferior şi Coloana Infinitului, care are forma verticală şi formează laserul superior. Important este să ştii să treci dela linia orizontală la cea verticală, de la materie la spirit. Iată transformarea pe care ansamblul, aşa cum l-a conceput Brâncuşi, o operează în structura intimă, subtilă a persoanei care îl parcurge pe jos de la un capăt la celălalt.

    Sublimarea grosierului în subtil, a întunericului în lumină, a letargiei în zbor, este darul pe care Brâncuşi l-a lăsat urmaşilor săi. Brâncuşi a fost un Vindecător prin Opera lui.

    Puteţi încerca singuri această experienţă parcurgând, acum avizaţi, ansamblul de la Masa Tăcerii către Coloană, ca şi cum aţi face o meditaţie.

    Porniţi de la Masa Tăcerii în pas lent, ritmat, observându-vă doar respiraţia. Lăsaţi privirea să mângâie, pe măsură ce înaintaţi, fiecare element al ansamblului. O să sesizaţi că privirea vă este purtată de la un registru la altul, într-un mod firesc, natural: de la registrul cel mai de jos – Masa şi Aleea Scaunelor, urcă apoi în al doilea registru pe care îl marchează Poarta Sărutului, pentru ca, în final, să ţâşnească pur şi simplu către Înaltul Înaltului, fiind purtată către lumina bolţii fără margini, de către spirala Coloanei.

    În timp ce privirea voastră se va înălţa tot mai sus, fantastica energie care somnolează la baza coloanei vertebrale va începe să urce blând, dulce către centrul energetic din creştetul capului.

    Brâncuşi, prin tot ceea ce a creeat, dovedeşte că a fost un Învăţător autentic.



    El reuşeşte să conducă cu o mână sigură pe cel care parcurge ansamblul, indiferent de nivelul spiritual la care a ajuns, iar procesul trezirii are loc firesc, natural, asemeni înfloririi unui boboc de floare.

    Cei care caută să evoluieze pe toate cele trei planuri de existenţă: – fizic, spiritual, divin, cei care caută iubirea, înţelepciunea, adevărul, cei care caută forţa şi fericirea, trebuie să ştie că nu vor putea găsi toate acestea, decât dacă vor merge într-o singură direcţie, de la obscur la lumină, de la jos la înalt, de la tăcere la cântecul sferelor.

    Acestea ne învaţă creaţia lui Brâncuşi, aceasta este sămânţa divină pe care mâna sculptorului o sădeşte în inima celor care parcurg acest ansamblu, chiar dacă puţini conştientizează fenomenul. Lucrul se face în taină, profund şi precis.

    Brâncuşi ne învaţă să găsim vârful muntelui, să vibrăm la unison cu acest vârf, căci momentul în care vom realiza aceasta, forţele extraordinare, latente, potenţiale care ni s-au dat prin naştere, vor putea face miracole în viaţa noastră.

    Brâncuşi este un vindecător spiritual. Simbolurile dăltuite de el, activează în cei care le privesc, planurile profunde, intime, eliberând energiile blocate, ridicând calitatea conştiinţei şi a iubirii necondiţionate. Ca orice vindecător – iniţiat, Brâncuşi a luat în consideraţie aspectele multidimensionale ale omului, urmărind trezirea lui spirituală cu implicaţiile binecuvântate, care decurg de aici: regăsire, armonizare, reîntregire. Sculpturile lui îndumnezeiesc Omul prin bucuria pe care o trezeşte în cel care le priveşte.


    “Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”, spunea el şi ce altceva poate însemna Bucuria, dacă nu îndumnezeire, adică armonia trăită pe toate planurile?

    Dincolo de formă, sculpturile lui Brâncuşi sunt lacrimi de bucurie, pe care acesta le lasă să cadă continuu peste sufletul celui care ştie să vadă. Este omagiul pe care maestrul îl aduce pământului sfânt din lutul căruia, cândva, într-un an solar şi unic, cântecul lui de Om s-a născut.




    Sursa articol:
    Paul Duta, Ph.D.
    Senior Scientific Researcher
    Romanian Diplomatic Institute


    Bebe Stratulat

    Sursa:https://www.evolutiespirituala.ro/conform-unor-masuratori-radiestezice-coloana-infinitului-emite-pe-o-raza-de-300-m/

  2. #142
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    31.097

  3. #143
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    31.097
    O romanţă uitată - Maria Tănase - Constantin Brâncuşi




    - Poveste de dragoste relatată de MARIN VOICAN-GHIOROIU -

    "Dumnezeu să te ferească de dragostea oltenească!"

    - Domnule Marin Voican-Ghioroiu, aţi mai fost prezent în paginile revistei "Formula AS" cu amin**tiri des*pre Maria Tănase, pe care aţi cu*noscut-o în anii copi*lăriei. Poveştile dvs. legate de cea mai mare şi mai iubită cântă*rea*ţă a românilor mai au, însă, multe de spus. Ce ştiţi, de pildă, des*pre romanţa de dragoste dintre ea şi Brân*cuşi, prea puţin cunoscută? E o simplă legendă?

    - Despre iu*birea Mariei Tănase cu neicuţa Cos*tache Brân*cuşi am aflat într-o sâmbătă de sfârşit de oc*tom*brie, din anul 1958, când muncitorii de la grădina lui Ion Coan*dă Tănase, tatăl ei, aveau obi*ceiul să stea la un pahar de băutură şi de poveşti, după termi*narea lucrului, la sfârşit de săptămână. Ţin minte ca acum cum şedeau adunaţi în jurul unei mese de lemn, ce se găsea sub copertina unei fânării. La întrunire au par*ticipat şi câţiva ţigănuşi din cartier, porecliţi "Ar*tiştii Piscului". În momentul când gaga Lea*na (o fată voinică şi tare fru*moa*să, de vreo trei*zeci de ani, venită de pe la Tăl*paşi, de pe Valea Amaradiei, bucă*tăreasa "cla*nului Tănase") a turnat ciorba fier*binte în stră*chinile de Oboga, şi-a făcut apariţia şi Maria Tă*nase, care ne-a zis cu voie bună-n glas: "Poftă bună, dragii mei!". "Sărut mâinile, Măriucă dragă!"... i-a răspuns neica Oracescu, unul din meşteri, şi, cu paharul de ţuică în mână, s-a apropiat de ea, i-a făcut o plecăciune de cavaler medieval, apoi a sărutat-o pe obraz. "Nea Io*nele, nea Ionele... ce mai fac mândrele tele?", a zis Maria, declanşând astfel un dialog hazliu: "Bine-mi fac, dar nu mă plac!". "Cântă-le, dă-le mărgele şi te-or iubi cu plăcere," i-a răspuns ea. "Plăcere, plăcere... dar mai trebui şi pu*tere", a oftat neica Oracescu. "Ia să mă aşez eu lângă «învăţătorii mei» într-ale cân*te*cului", a zis apoi Maria Tănase, aşezându-se printre noi. Pentru fiecare "amic" (îi striga pe nume) a găsit câte un cuvânt potrivit, o vorbă de duh, întrebân*du-i, cu zâm*betul pe buze, dacă se vor cununa la iarnă, după caz, cine-i norocoasa (fericitul), ce le fac odraslele, ce şi-ar dori să le aducă Moş Crăciun. Pe cei despre care ştia că au băieţi în armată îi în*curaja să aibă răb*dare, că se-ntorc "soldaţii mamei", dar să le pă*zeas*că de "ispita oltenească" pe vii*toarele nurori. La final, ne-a invitat să-i cân**tăm ceva vesel. "Artiştii Piscului" au în*ceput să doinească pe rit*muri gorjeneşti, să joace şi să chiuie de mama fo*cului. Atunci am văzut iar ochii minunaţi ai Mariei Tă*nase, ca verdele pă*durii stropite de roua di*mi*ne*ţii, în care stră*lucea bucuria unei inimi îndrăgostite de cântecul popular. Mi-a făcut semn să mă apropii şi, întin*zându-mi mâna (pe care am sărutat-o, ca pe a bunei mele măi*cuţe), mi-a surâs şi m-a întrebat ce ro*man am mai citit, şi după ce i-am răspuns că am terminat de curând "Invitaţie la vals", de Mihail Drumeş, m-a întrebat direct: "Nu-i aşa că ai şi tu o iubită pe care ai lăsat-o în Dealul Viilor?" "... Doam**na Maria," i-am răspuns ruşinat, "eu am co*lege, nu iubite." "De ce nu recunoşti?", a zis, ghi*cindu-mi parcă gândurile, deşi una este po*vestea dintr-un roman, şi alta era să am o dră*guţă de-ade*văratelea... "Ascultă, Ionele, şti*ai că nepotul Mari*nică... e îndrăgostit?", a în*trebat, în final. "Nu mă miră"... a zis meş*te*rul Oracescu, "mai cunosc eu pe cine*va, că*ruia la 16 ani îi sfârâiau călcâiele du*pă un «doc*tor de ini*mă» şi nici nu era măcar al*bastră"... "Multe mai ştii ma*tale, ca un om bă*trân; şi ce bine ţii min*te!", a zis Maria râ*zând. "Bătrân es*te văru Coandă, tai*că-tău.", a zis meşterul, făcând pe su*pă*ra*tul, apoi a dat peste cap cin*zeaca, şi vocea i-a de*venit blândă, când s-a dus lângă Maria şi şi-a ce*rut iertare pen*tru îndrăzneală: "Ei... dacă am greşit, te rog să mă ierţi, dar, că veni vorba des*pre iu*biri cu năbădăi, am uitat să te-n*treb despre dra*gul tău gor*jean, Constantin Brâncuşi, îl mai ai la inimă?. Vorba cân*te*cului: «Gorjene, gorjan iubit, sufletul mi-ai răs**colit... de când nu te-am mai vă*zut...»".
    Marin Voican-Ghioroiu




    - Amintirile dvs. seamănă cu o piesă de teatru, plină de personaje. Când apare în ea şi Brâncuşi?

    - V-am spus toate astea pentru că amintirile mele sunt foarte vii şi ca lumea să ştie o parte necunos*cută a vieţii Mariei Tănase: anii petrecuţi în casa părinţilor ei. În ce priveşte răspunsul la întrebare, el a venit chiar atunci, în seara aceea răcoroasă de oc*tombrie. Doamna Maria a privit undeva spre tă*riile cerului, părând că urmăreşte o stea anume, şi-a lă*sat apoi să-i cadă fruntea în palmă şi a oftat dis*cret. Într-un târziu, a început să-şi depene amintirile. Toţi amu*ţi*serăm. În timpul cât a vorbit, nu m-am mişcat (îi sor*beam cuvintele), mi-era frică să nu-i distrag atenţia: era atât de concentrată, încât părea că întreaga ei fiinţă plutea într-o lume miraculoasă, pier*dută într-un alt timp. "O poveste cum sunt al*tele-i şi-a mea!... Un drum lung, pe care mergem şi căutăm fericirea, oprindu-ne la câte-o răspântie, ori să ne odihnim, ori să gustăm din fân*tâna dorului câ*teva picături de iubire. Cum şi mie, bunul Dum*nezeu mi-a dat să străbat mul*te că*rări, până ce-am ajuns la Paris, unde soarta mi l-a scos în cale pe marele sculptor, gor*ja*nul meu drag, neicuţa Cos*tache Brâncuşi. Aveam 25 de ani pe atunci, şi toată lu*mea era pentru mine pli*nă de trandafiri. Brân**cuşi era un îm*pătimit al obiceiurilor strămoşeşti: limba, por*tul... dar mai ales felul în care îşi pri*mea oas*peţii, pregă*tin*du-le mă*măliguţă cu brânză şi unt proaspăt, sărmăluţe olteneşti, în*fă*şurate în frunze de var*ză, însoţite de urarea, când cinstea un pă*hă*rel de vin ales: «Bine m-aţi găsit! Să vă ţină Dum*nezeu obiceiul şi să nu mă uitaţi, dragii mei ro*mâni!». Aşa mi-a urat şi mie, şi cum ne-am văzut, m-a lovit fulgerul. Am simţit cum sufletul îmi ia foc, mistuit de o pa*siune de neoprit, că doar cân*tecul spune: «Dum*nezeu să te ferească de dra*gostea oltenească!...»".

    Continuare: http://www.formula-as.ro/.../o-romanta-uitata-maria...


  4. #144
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    31.097

  5. #145

  6. #146
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    31.097

Pagina 15 din 15 PrimulPrimul 123456789101112131415

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •