Pagina 12 din 12 PrimulPrimul 123456789101112
Rezultate 111 la 117 din 117

Subiect: Constantin Brancusi

  1. #111
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.406
    Brâncuși - sculptorul ideilor



    DOOROFPERCEPTION.COM

    Constantin Brâncuşi — The Serenity of Essence
    When I look at the sculptures of Constantin Brâncuşi I feel a deep serenity. It is the revelation of the essence, the archetypal idea behind the…

    DOP

    THE DOOR OF PERCEPTION
    06—21—2016
    CONSTANTIN BRÂNCUŞI
    THE SERENITY OF ESSENCE


    When I look at the sculptures of Constantin Brâncuşi I feel a deep serenity. It is the revelation of the essence, the archetypal idea behind the thing instead of its ever-changing form. Pause for a moment and taste the spiritual potency of these objects.
    They are imbeciles who call my work abstract;
    that which they call abstract is the most realistic,
    because what is real is not the exterior form
    but the idea, the essence of things.
    CONSTANTIN BRANCUSI







    Ultima modificare făcută de latan.elena; 09.04.2019 la 14:43.

  2. #112
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.406




  3. #113
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.406




    TOPICSABSTRACT ART MEDITATION SCULPTURE STONE
    SHARE THIS POST

  4. #114
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.406
    O dovadă scrisă despre cât de mult iubea Brâncuși România.
    O scrisoare document, trimisă de Constantin Brâncuși pe data de 3 decembrie 1914, la aproape zece ani de la sosirea sa la Paris, lui nea Vasile, fratele său mai mare – (frate vitreg, din prima căsătorie a tatălui) și lui nea Petrică, personaj despre care se crede ca era fratele soției lui Vasile Brâncuși.Notă: subtitlurile ne aparțin.


    Nea Vasile şi nea Petrică,
    Nici măcar nu mă mai aşteptam să-mi scrieţi, dar iată că de vreo lună nu mai trecui prin Place Dauphine. Ieri, când trecui pe la un amic de’l lăsai în locul meu la mansardă, mă strigă portaru şi’mi dete vreo 8 scrisori sosite din ţară în care o găsii şi p’asta de la aldi matale. Nea Vasile şi nea Petrică io vă dădui adresa asta că aci mă cunoaşte şi poştaşu şi portaru casei şi mi le păstrează.


    În casa în care am atelieru de vreo 7 ani îmi mai dădu proprietaru încă o cămăruţă care are uşe în atelieru meu. Acolo io mai dormeam din când în când, dară fiind şi chiria mică cam preţ de 8 pâini. Când mă întorsei din ţară mă aflai cu un bun amic care’i bucătar la un restaurant din Paris, care taman că se însură şi venea cu muierea după el, unde stătea mai era cu vreo 3 în cameră. Mă rugă dacă ştiu o cameră şi io mă oferii să’l las în locu meu de atunci îmi luai catrafusele şi mă mutai cu totu, dormii o lună cu pietroaiele şi buştenii la un loc până mă procopsi proprietaru cu încă o cămăruţă.

    “Mă gândesc că ghini mi’ar fi prins să fi lucrat în ţară”

    Când plecai din Bucuresci tare mâniat plecai, vă zisei io că după ce sunt gata cu lucrarea coanei Elisa, plec la Bucuresci cu proiectu fântânii lui Haret din faţa Universităţii. Când ajunsei la ministru de cine credeţi că dau, de Morţun, un vechi amic care mă ajută pă la ’906 la o expoziţie să vând capu de copil din bronz (Cap de copil, lucrare din bronz care se află în colecţia Muzeului de Artă din Craiova -n.n), iată că ajunse ministru. Dar ce credeţi mai mare mâhnire nici că se putea, bunul meu amic (Vasile Morţun – ca ministru al Lucrărilor Publice, i-a respins lui Brâncuşi proiectul “Fîntînii lui Haret”, care urma să fie amplasată în faţă a Universităţii din Bucureşti – n.n.) nici nu se uită la mine şi mă refuză cu a mai mare neruşinare. Daia vă zic că fusei tare mâniat. Acu stau cu proiectu în atelier şi mă gândesc că ghini mi’ar fi prins să fi lucrat în ţară.

    Mă întrebaţi ce făcui cu expoziţia, cum tare mă mâniai lăsai măiastra mea şi capu Muzei în grija Dnei Cecilia (pictoriţa Cecilia Cuţescu, soția sculptorului Fr. Stork – n.n) pictoriţa a de mă vizitează la Paris am mare încredere în ea. Io atunci zisei să le pui într’o expoziţie, da mâhnit cum fusei plecai cam pe 17 Iunie din ţară. Acu îmi mai trecu şi cum găsii scrisoarea de la aldi matale ia că mă prinse iar doru de acasă. Pe aici începu răzbelu şi tătă lumea fierbe, încă la Paris îi linişte. În iarna asta mă pregătesc să plec la Chicago în America, unde mă invită ăi de la muzeul lor să le torn şi lor măiastra mea în oţel inoxidabil.

    Nea Vasile îmi pari ghini că ţi plăcu Călăreaţa şi icoana de ţi’o lăsai la nea Petrică. Mă întrebaţi dacă fac şi aici Călăreţe şi Vânoase d’alea. Apăi, să ştiţi că de ar fi de pe ăştia ar trebui să cioplesc în fiece zi câte una. Păi, io numa cu astea mă ţiu că le vând ăl mai ghini din tăte cioplelile mele. Numa ieri ce vândui una la un pictor american de’i vecin de uşe cu mine, e vinit taman din nordu Americii fiu de telectuali cu mari legături în tăt Parisu.

    Mămăliga românească

    V’am zis că aici stau într-o casă cu 6 etaje, am mulţi amici dă tate naţiile. Io stau jos şi uşa mea dă la atelier dă chiar în bătătură şi cum până acu nu dădu neaua p’aici şi nici frig nu e aseară scosei chirostriili în curte şi pusei de’o mămăligă cu 3 pui fripţi pă jar cu usturoi, dă câte ori fac mămăligă miaduc aminte de nopţile pe care le petrecurăm în Mai la Măgura şi mă învăţă tanti Manda să las mămăliga să se lichească de fundu ceaunului.

    Aşa făcui io aseară dă’i băgai pă toţi în draci, ieşiră pe la ferestre dă ziceai că’s lupi flămînzi. Le strigai să coboare da fie ce să aducă şi vreo două sticle de vin. S’apăi să fi văzut ce se bătea turcii la gura americanului ş’a italienilor de ziceai că nu mîncară de cînd îi fătară muică sa şi să’ncinse un chef pă cinste.

    Mămăliga o făcui într’un tuci de o vadră să i satur şi să dusă fumu în tătă mahalaua Montparnassului. Dapăi când mă gândesc că vine Crăciunu şi tare îi ghini acolo la aldi matale mai că mi vine să sui în tren că e gara lângă mine s’aud trenurile fluierând zi şi noapte, dacă n’ar fi cu plecarea în America mai că aş fi venit.

    “Să petreceti cum numa la noi pă pămînt Românesc se poate”




    Mă întrebaţi cum o duc. Ce să zic, no duc io ghini da nici să mor nu pot că mai am multe de făcut. V’am spus că aici în mahalaua asta s’adunară din toate părţile lumii, italieni, ruşi, chinezi, ăştia au o droaie de restaurante, tăţi mă învită în ţara lor că aş duce’o ghini şi io le zic dacă ghini îi la ei ce dracu caută la Paris.

    Io cu mare drag mă apucai să vă scriu fiindu’mi tare dor de pămîntu nostru. Să vă mai zic şi una hazlie, veni la mine un cîrciumar de’şi făcu cîrciumă nouă şi mai făcu şi cîteva camere de adună muieri cu felinar roşu, asta ar vrea să’i fac eu un gard dă piatră da în fiece par să’i fac cîte o Vînoasă. Mă prinsă rîsu la început, da el nimic, aşa să il fac, greu scăpai de el zicîndu’i că nu’l lasă ăl dă sus şi pă mine malungă din oraş.

    Nea Vasile şi nea Petrică nu trebuie să’mi mulţămiţi dă cioplelile ce vi le făcui, io trebuie să vă mulţămesc pentru cîte făcurăţi pentru mine, că mai văzui io fraţi da ca aldi matale mai rar. Acu că se apropie sîntu Crăciun şi sărbătorile de iarnă vă urez multă sănătate lu tanti Didina lu tanti Manda şi la toţi copchii multe felicitări de sărbători şi să petreceti cum numa la noi pă pămînt Românesc se poate.

    Vă mai scriu aci adresa mea

    54 rue de Montparnasse
    Paris France
    Pentru toată viaţa cu tot devotamentul
    C. Brâncuşi
    3 Decembrie 1914

    Sursa:
    https://webcultura.ro/cum-scria-constantin-brancusi/?


    Ultima modificare făcută de latan.elena; 30.09.2019 la 19:24.

  5. #115
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.406



    “Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală; și se înghesuiesc înăuntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre vârfu-i; drept pentru care se și sfâșie între ei și sunt cu totul nefericiți… Pe când, dimpotrivă, dacă ar crește și s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta ca și spicul de grâu pe câmpie, fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ar putea fi…”

    1. Oamenii nu își mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai știu să privească minunile Naturii.
    2. Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești tu cu toată puterea și cu toată ființa.
    3. Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindește sufletul.
    4. Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe.
    5. A «vedea» în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo este cu totul altceva.
    6. Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuți.
    7. Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul și nu descifrează nici viața.
    8. Diavolul și bunul Dumnezeu nu se află separați, în realități; și nu sunt nici aici și nici acolo, ci ei sunt… simultan și pretutindeni.
    9. Cine nu se luptă în contra Răului s-a și predat deja inamicului.
    10. Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important.
    11. Ceea ce legi tu aici pe pământ – se leagă și în ceruri.
    12. Ceea ce ne face să trăim cu adevărat este sentimentul permanentei noastre copilării în viață.
    13. Când nu mai suntem copii, suntem deja morți.
    14. Opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii.
    15. La umbra marilor copaci nu crește nimic.
    16. Suferințele îl întăresc pe om și sunt mai necesare decât orice plăcere pentru formarea unui mare caracter.
    17. Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.
    18. Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.
    19. Lumea poate fi mântuită prin artă.
    20. Arta nu este o întâmplare.

    “Țăranii români știu de la mic și până la mare ceea ce este bine și ceea ce este rău. Tablele lor de valori sunt cuprinse în proverbele, în datinile și în doctrina străbunilor – ca și în filosofia naturalității. (…)Se poate că poezia pură este o rugăciune, însă eu știu că rugăciunea bătrânilor noștri olteni era o formă a meditației – adică o… tehnică filosofică.”
    Constantin Brâncuși

    Ultima modificare făcută de latan.elena; Acum 3 săptămâni la 22:34.

  6. #116
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.406
    Constantin Brâncuși vorbind despre sculpturile sale




    Reflecțiile lui Brâncuși asupra propriilor sculpturi, din ,,Aforismele și textele” sale, date publicității de către Constantin Zărnescu, au un rol covârșitor pentru interpretarea acestora.
    ,,Sculpturile mele, arată Brâncuși, sunt fecioarele mele! Le gătesc ca de nuntă”. ,,Rugăciunea”, bronz, 1907, ,,Cuminţenia pământului”, piatră, 1907-1908, în care a folosit stilizarea, procedeu existent în vechea artă egipteană, în scenele mitologice de pe vasele greceşti sau în arta populară românească, reprezintă o cotitură a formaţiei sale de artist, era un pas în direcţia independenţei artistice.
    ,,Cuminţenia pământului”, afirmă Brâncuşi, a fost încercarea mea de a da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul). ,,Cuminţenia pământului” a fost, pentru mine, ceea ce este mult mai adânc, femeia dincolo de psihologia dumneavoastră!” (45). În textul 82, vine cu precizarea: ,,Înapoi la natură! – şi la naturalitatea filosofică, adică la ,,Cuminţenia pământului”. Creată la Paris, 1908, expusă la Bucureşti, în 1910, făcând parte din colecţia Muzeului de Artă din România, reprezintă, în concepţia lui Petru Comarnescu şi a filosofului Constantin Noica, un simbol al înţelepciunii acumulate pe pământul nostru de-a lungul mileniilor. Sugerează comuniunea cu natura, cu pământul, fapt evidenţiat şi de prietenul său, James Joyce, scriitor irlandez, deschizător de drum nou în proza modernă, aşa cum Brâncuşi este în sculptură, iar Ezra Pound, în poezie: ,,Marile mişcări, care declanşează revoluţiile spiritului, nasc din visurile, viziunile unui cioban de pe coline, pentru care pământul nu e un câmp de exploatare, ci o mamă vie.” Contopirea arhaicului cu modernul, în ,,Cuminţenia pământului”, este sugerată, metaforic, chiar de Brâncuşi (,,fundul oceanului”), fapt constatat şi de Henri Rousseau, supranumit Douanier, ,,Vameşul” (1844-1910) care, în faţa statuii, a exclamat: ,,Tu ai transformat anticul în modern!”
    ,,Sărutul”, această capodoperă de tinereţe, a reprezentat pentru mine drumul Damascului.” În evul mediu, din Damasc, erau aduse, în teritoriile româneşti, stofe scumpe de mătase numite damasc, precum şi renumitele săbii de Damasc (asemănător cu Drumul mătăsii). În viziunea lui Brâncuşi, ,,Sărutul”, eliminând din sculptură neesenţialul, evocă, prin procedee plastice, eterna iubire: ,,Găsiţi în această sculptură numai o sugerare a braţelor şi a picioarelor, o sugerare a fizionomiilor”. Sculptura ,,Sărutul”, înălțată în cimitirul Montparnasse din Paris și bazată pe folclorul românesc, este compusă în forma literei ,,M” -moartea”(78).
    Aproape toate sculpturile lui Brâncuși cunosc mai multe forme, realizate în timp.
    Despre sculptura ,,Prometeu”, marmură și bronz polizat, 1911, în formă ovoidală sau oviformă, afirmă: ,,Prometeul meu, dacă este așezat cum trebuie (pe soclu) îi poți vedea capul cum i se lasă pe spate, peste umăr, în vreme ce vulturul îl devorează” (84). (anacolut)
    Multe din sculpturile lui Brâncuși au o formă ovoidală. Prețioase precizări ne furnizează și despre sculptura ,,Nou-născutul”, în marmură (1915) și în bronz polizat, 1920: ,,Ce vedem, oare, atunci când privim un Nou-născut? O gură larg deschisă, avidă după aer! Nou-născuții vin pe această lume supărați, pentru că îi aducem fără voia lor”(85).
    Oul semnifică începutul lumii, prima celulă din care a luat ființă lumea. ,,Începutul lumii (Oul)” și ,,Sculptură pentru orbi”, șlefuite intens, păreau ,,entități perfecte ale universului”. ,,Cu această formă (,,Oul” sau ,,Începutul lumii”) eu aş putea să mișc Universul. Noi ne aflăm într-o sferă, însă ne jucăm mereu cu alte sfere” (88). Basarab Nicolaescu, în exegeza sa asupra lui Ion Barbu, constată unele similitudini între ,,Oul dogmatic” barbian și sculpturile lui Brâncuși, ,,Începutul lumii” și ,,Nou-născutul”. Oul, simbol al creației, imaginea eternă a increatului, ,,Făcut e să-l privim la soare”, pentru a se putea intui sensurile iniţiatice, în acelaşi timp Oul e ,,Palat de nuntă şi cavou”, adică posedă potenţial viaţa şi moartea. În Ou se află izvorul Creaţiei la scară macroscopică. Cosmogoniile originare susţin naşterea mitică a universului dintr-un Ou.
    Sculpturile ce reprezintă animale, temă esenţială, în creaţia brâncuşiană, au o origine mitică. ,,Trăiesc ca într-un deşert singuratic, cu animalele mele” (159).
    ,,Leda”, bronz polizat, 1920, ca şi ,,Foca”, este montată pe o platformă rotitoare, asemănătoare cu ,,Masa tăcerii”. Despre ,,Leda”, Brâncuşi a spus: ,,E Leda, nu e Jupiter – prefăcut în vreo lebădă. Lebăda, în schimb, ca şi corpul femeii, prezintă unduiri de o mare gingăşie. ;;Leda” este o poezie fără sfârşit.”
    ,,Foca” mea, în acea rotire electrică (cinetică) fără sfârşit!…”. Brâncuşi regretă că a vândut sculptura ,,Foca”-Miracolul, aflată la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, cealaltă variantă aflându-se expusă la Muzeul Naţional de Artă al Franţei.
    Motivul păsării, care apare des cioplită în lemn, pe acoperişuri şi pe porţi, ca aducătoare de noroc, iar în muzica populară, o găsim în cântecul ciocârliei, este esenţial în sculpturile brâncuşiene. Despre sursele folclorice româneşti ale ,,Păsărilor” sale, vorbeşte chiar Brâncuşi: ,,Măiastra aparţine unui basm românesc, pe care toată lumea îl cunoaşte în România: clasica istorisire a unui îndrăgostit, călăuzit de o pasăre măiastră, întru a-şi afla iubita, pe care o regăseşte, în cele din urmă, chiar pe tărâmul acela, în care ea fusese reţinută prizonieră. Pasărea – călăuzitoare, măiastră, nu cântă, ci glăsuieşte, iniţiindu-l pe acel tânăr prinţ, fecior de împărat, de-a lungul vieţii sale”. (99)
    Prin urmare, acest cuvânt, ,,măiastra”, n-a existat decât în folclorul românesc, în basme, denumind o pasăre deosebită, excepţională, binefăcătoare, ,,o pasăre miraculoasă, de proporţii neobişnuite, cu penajul de o mare frumuseţe, multicolor sau de aur, luminând ca soarele ori ca focul şi având un viers minunat sau vorbind cu oamenii”. ,,Legenda ciocârliei”, de Vasile Alecsandri, în care se povesteşte despre ,,frumoasa Lia, fecioară-mpărăteasă” îndrăgostită de soare, îşi are obârşia tot în folclor: ,,Lie, Lie,/Ciocârlie, /zbori în soare,/Cântătoare/Şi revină/Din lumină/Pre pământ/Cu dulce cânt”. Ciocârlia, pasăre cântătoare, cu penaj pestriţ, zboară vertical la mari înălţimi. Celebrul cântec popular imită trilul ciocârliei.
    După mărturisirile sale, a lucrat la ,,Păsări” vreme de peste patruzeci de ani. ,,Eu nu creez ,,Păsări”, ci zboruri.” (105) Brâncuşi a urmărit să exprime, prin aceste sculpturi, ,,jubilaţii ale Spiritului”, esenţa zborului. ,,Zborul – ce fericire!” exclamă sculptorul. ,,Pasărea măiastră, afirmă Brâncuşi, este un simbol al zborului ce îl eliberează pe om din limitele materiei inerte.” Păsările lui Brâncuşi au făcut înconjurul lumii, ,,Măiastrele” şi ,,Coloana fără de sfârşit”…ar putea să umple toată bolta cerească şi s-o susţină.” (109). Atât ,,Păsările” cât şi ,,Cocoşii” lui Brâncuşi sunt nişte simboluri. Cocoşul era ceasornicul oamenilor de la sate, i-auzeai mereu spunând ,,pe la cântatul cocoşilor”, de asemenea, cocoşul anunţă sosirea zorilor, a luminii. ,,Doresc, spune Brâncuşi, ca ,,Păsările” şi ,,Cocoşii” mei să împodobească întreg Universul şi să exprime marea Eliberare!….Păsările zboară, însă Cocoşii cântă.” (163). ,,Păsările” lui Brâncuşi parcă săgetează, creează impresia că ţâşnesc ca nişte săgeţi.
    Referindu-se la cele două sculpturi, ,,Leda” şi ,,Cocoşul”, Ion Minulescu afirmă: ,,Prima se întregeşte parcă cu pământul rotund ca şi ea, iar al doilea se desprinde de pe soclul vieţii provizorii, ridicându-se spre soare, în ritmul elocvent al primei.”
    ,,Broasca ţestoasă” e un simbol al teluricului. Prin ,,Peştele” (1929), Brâncuşi a urmărit să sugereze agerimea peştilor, mişcările fulgerătoare ale acestora.
    ,,Prinţesa X”, marmură şi bronz polizat (1916), este un simbol al feminităţii, reprezintă ,,eternul feminin al lui Goethe” (92). În legătură cu ,,Domnişoara Pogany” (1912, 1913, 1933) în mai multe variante, vorbeşte despre lupta susţinută cu materialele, marmură şi bronz polizat, pentru a atinge perfecţiunea, în ultima, ,,capul, braţele, părul se unduiesc la unison” (93)
    ,,Coloana fără de sfârşit”, spune Brâncuşi, este negarea Labirintului construit de Daedalus, este ,,un obelisc.” (142, 143). Motivează rostul construirii ,,Coloanei nesfârşite” în romboedri: ,,Pentru că suişul nu-i un drum neted şi nici calm. Urci trepte, desăvârşite prin muncă şi prin forţă!…” Prin ,,Coloana fără de sfârşit”, ,,O scară spre ceruri”, doreşte ,,să-l apuce pe Dumnezeu”. Dumnezeu reprezintă perfecţiunea, absolutul. ,,Dumnezeu suntem noi înşine, cu mintea, cu munca şi creaţia noastră…”(142).
    Brâncuși ne dezvăluie secretul, taina ,,Porții sărutului”: ,,Pe poarta cea mare intră întregul neam frățesc! ” ,,Poarta sărutului” vă vorbește despre marea bucurie că iubirea este nemuritoare. În schimb, ,,Masa tăcerii” este o ,,Masă a frăției ori a păcii” (142), este o altă, o nouă ,,Cina cea de taină” (148). Deși afirmă că nu crede în ,,suferința creatoare” (11), într-unul din texte (169) declară: ,,M-am sacrificat întotdeauna pe mine însumi. Mi-am lăsat dalta și ciocanul și am șlefuit materia cu propriile mâini.”
    Un împătimit al perfecțiunii, cu dorința să atingă absolutul, Brâncuși a luptat toată viața pentru desăvârșirea materiei, deviza sa de artă și de viață fiind aceasta: ,,Totul sau Nimic! ”
    Brâncuși avea conștiința valorii sculpturilor sale: ,,Nici nu vă puteți, încă, da seama de ceea ce vă las Eu! ”
    Parcurgerea ,,Aforismelor și textelor” lui Brâncuși înseamnă un ,,itinerar spiritual”, plin de învățăminte, despre ,,artistul revoluționar”, un însemnat reformator al artelor plastice, un profund gânditor, căpătându-și celebritatea pe toate meridianele!
    Constantin E. Ungureanu

    https://gorjeanul.ro/constantin-bran...a9LagCNGnjN3RU


  7. #117
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    25.406






    “Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală; și se înghesuiesc înăuntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre vârfu-i; drept pentru care se și sfâșie între ei și sunt cu totul nefericiți… Pe când, dimpotrivă, dacă ar crește și s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta ca și spicul de grâu pe câmpie, fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ar putea fi…”
    1. Oamenii nu își mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai știu să privească minunile Naturii.
    2. Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești tu cu toată puterea și cu toată ființa.
    3. Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindește sufletul.
    4. Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe.
    5. A «vedea» în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo este cu totul altceva.
    6. Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuți.
    7. Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul și nu descifrează nici viața.
    8. Diavolul și bunul Dumnezeu nu se află separați, în realități; și nu sunt nici aici și nici acolo, ci ei sunt… simultan și pretutindeni.
    9. Cine nu se luptă în contra Răului s-a și predat deja inamicului.
    10. Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important.
    11. Ceea ce legi tu aici pe pământ – se leagă și în ceruri.
    12. Ceea ce ne face să trăim cu adevărat este sentimentul permanentei noastre copilării în viață.
    13. Când nu mai suntem copii, suntem deja morți.
    14. Opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii.
    15. La umbra marilor copaci nu crește nimic.
    16. Suferințele îl întăresc pe om și sunt mai necesare decât orice plăcere pentru formarea unui mare caracter.
    17. Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.
    18. Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.
    19. Lumea poate fi mântuită prin artă.
    20. Arta nu este o întâmplare.
    “Țăranii români știu de la mic și până la mare ceea ce este bine și ceea ce este rău. Tablele lor de valori sunt cuprinse în proverbele, în datinile și în doctrina străbunilor – ca și în filosofia naturalității. (…)Se poate că poezia pură este o rugăciune, însă eu știu că rugăciunea bătrânilor noștri olteni era o formă a meditației – adică o… tehnică filosofică.”
    Constantin Brâncuși


Pagina 12 din 12 PrimulPrimul 123456789101112

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •