Opera[modificare | modificare sursă]
Coloana fără sfârșit pe o marcă poștală din Republica Moldova (1998), cu valoarea nominală de
1 leu moldovenesc.
Constantin Brâncuși a expus pentru prima dată la Société Nationale des Beaux-Arts și la Salon d'Automne din Paris în 1906. Creează în 1907 prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutuluiparte a Ansamblului Monumental din Târgu-Jiu. În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse și intră în contact cu avangarda artistică pariziană, împrietenindu-se cuGuillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. A început lucrul la Rugăciune, o comandă pentru un monument funerar ce va fi expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău. În 1909 revine pentru scurt timp în România și participă la „Expoziția oficială de pictură, sculptură și arhitectură”. Juriul Expoziției, prezidat de Spiru Haret acordă premiul II ex aequo lui Brâncuși, Paciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Colecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnuliar bustul în ghips al pictorului Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul Instrucțiunii Publice.
Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany.
În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la Photo Secession Gallery din New York City, care provoacă o enormă senzație. Colecționarul american John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice. În același an, ministrul de interne al României respinge proiectul monumentului lui Spiru Haret comandat cu un an înainte. Brâncuși va păstra lucrarea în atelier și o va intitula Fântâna lui Narcis.
În 1915, începe să execute primele lucrări în lemn, printre care 2 Cariatide șiFiul risipitor. La Paris, în 1919, apare volumul „La Roumanie en images” cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuși. Un an mai târziu, participă la expoziția grupării „La Section d'Or” în Franța, la expoziția grupării „Arta română” la invitația lui Camil Ressu în România, la „Festivalul Dada”, unde semnează manifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaiseme. În revista Little Reviewdin New York, apare, în 1921, primul studiu de amploare cu 24 de reproduceri din opera lui Brâncuși, semnat de poetul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul avea să realizeze ulterior un celebru portret al acestuia.
Participă la o mișcare de protest contra lui André Breton și în apărarea luiTristan Tzara. La 30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziție internațională a grupării „Contemporanul” din București. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galleries, din New York, se deschide cea de-a doua expoziție personală a sa.
Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brâncuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclulOvoidului precum și sculpturile în lemn datează din această perioadă. În același timp, Brâncuși participă la cele mai importante expoziții colective de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda și Anglia.
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un cadru și o atmosferă românească. Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși după moartea sculptorului.
În România, în epoca realismului socialist, Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentanții formalismului burghez cosmopolit. Totuși, în decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii din București s-a deschis prima expoziție personală Brâncuși din Europa. Abia în 1964 Brâncuși a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoștinței) fără sfârșit, Masa tăcerii șiPoarta sărutului a putut fi amenajat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi fost dărâmat.
Ofertă respinsă[modificare | modificare sursă]
Constantin Brâncuși i-a făcut Statului român oferta de a-i lăsa moștenire 200 de lucrări și atelierul său din Paris, Impasse Ronsin nr. 10. La 7 martie 1951, într-o ședință prezidată de Mihail Sadoveanu, Secțiunea de Știința Limbii, Literatură și Arte a Academiei Republicii Populare Române a luat în discuție această propunere. La ședință au participat George Călinescu,Iorgu Iordan, Camil Petrescu, Alexandru Rosetti, Al. Toma, George Oprescu, Jean Alexandru Steriadi, Victor Eftimiu, Geo Bogza, Alexandru Graur, Ion Jalea, Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius și Krikor H. Zambaccian.[9] Academicienii șiintelectualii români au respins oferta lui Brâncuși, considerându-l pe sculptor un reprezentant al burgheziei decadente[10] și astfel atelierul lui Brâncuși a revenit statului francez.[10]
Despre opera lui Brâncuși[modificare | modificare sursă]
Anii 1897 - 1906[modificare | modificare sursă]
La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au constat mai ales din reprezentări clasice ale formei umane. Perioada dintre 1897 și 1907 este caracterizată de o acumulare sensibilă de cunoștințe și îndemânare, dar și de căutarea a diferite soluții de modelare a materialelor. După 1905, viziunea artistului a devenit mai clară și mai puternică. Ca o consecință imediată, transformarea structurii operei sale a suferit o evoluție rapidă, astfel încât, începând încă din 1907, reprezentările antropomorfe încep să cedeze locul sculpturilor care îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu, acela care va urma să intre în conștiința universală.
Din această perioadă datează operele:
Referințe critice despre Brâncuși[modificare | modificare sursă]
Din 1963 până azi au apărut în toate părțile lumii peste 50 de cărți și monografii și mii de studii și articole despre Brâncuși, stabilind în mod definitiv locul lui ca artist genial și chiar ca „unul din cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor” (Jean Cassou). În 1937 cunoscutul sculptor Henry Moore scria: „Brâncuși a fost acela care a dat epocii noastre conștiința formei pure”. Mai aproape de noi, Frank Gehry indică cu precizie influența pe care marele sculptor român a avut-o asupra sa.
Volumul lui Radu Varia intitulat Brâncuși, unanim considerat drept lucrarea fundamentală consacrată marelui sculptor, a fost publicat mai întâi la New York în 1986 (Rizzoli) și a fost ales cartea anului de bibliotecarii americani și de principalele ziare și publicații din Statele Unite. Volumul a fost ulterior publicat la Paris în 1989 (Gallimard), și ulterior la Tokio în 1993 (New Art Seibu).
Locul lui Brâncuși în sculptură[modificare | modificare sursă]
Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual. În opera sa el a oglindit felul de a gândi lumea al țăranului român. Prin obârșia sa țărănească și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realității.
Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen.
Decesul[modificare | modificare sursă]
În anul 1957 Brâncuși îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxă, se spovedește și se împărtășește, apoi îi mărturisește că moare „cu inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”.[necesită citare]
La 16 martie 1957 Constantin Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar la 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
Constantin Brâncuși despre opera sa[modificare | modificare sursă]
„Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu'ils qualifient d'abstrait est ce qu'il y a de plus réaliste, ce qui est réel n'est pas l'apparence mais l'idée, l'essence des choses.”
|
|
„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor.”
|
„Am șlefuit materia pentru a afla linia continuă. Și când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini. - Constantin Brâncuși”
[necesită citare]
Filatelie[modificare | modificare sursă]
Portretul lui Constantin Brâncuși, pe o marcă poștală românească emisă în 2016, cu valoarea nominală de 1 leu
- Serviciile poștale din Republica Socialistă România au emis, în 1982, la comemorarea a 25 de ani de la moartea sculptorului, o marcă poștală, cu valoarea nominală de [...] lei, care îl reprezintă pe Constantin Brâncuși.
- Serviciile poștale din România au emis, în 2016, o marcă poștală, cu valoarea nominală de 1 leu, în seria „Geniu al sculpturii moderne universale”, care are reprodus portretul lui Constantin Brâncuși, din față.
- În 1998 serviciile poștale ale Republicii Moldova au emis o marcă poștală care reprezintă Coloana Infinitului / Coloana fără sfârșit, de la Târgu Jiu; valoarea nominală a mărcii poștale este de 1 leu moldovenesc.
Notafilie[modificare | modificare sursă]
Portretul lui Constantin Brâncuși pe o bancnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (ROL), emisă în aprilie 1991
- În aprilie 1991, Banca Națională a României a emis o bancnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (ROL), pe aversul căreia era reprezentat Constantin Brâncuși, din față. Pe reversul aceleiași bancnote artistul era reprezentat împreună cu câteva din operele sale. În zona părții albe a bancnotei, privind în zare, privitorul poate vede imaginea din față, a lui Constantin Brâncuși, în filigran.
Portretul lui Constantin Brâncuși pe o bancnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (ROL), emisă în decembrie 1992
- În decembrie 1992, Banca Națională a României a pus în circulație o nouă bancnotă cu valoarea nominală de 500 de lei (ROL), care îl reprezintă pe Constantin Brâncuși privind spre stânga noastră, împreună cu două dintre operele sale. Pe revers, sunt reprezentate alte lucrări ale artistului. În zona părții albe a bancnotei, privind în zare, privitorul poate vedea imaginea din față, a lui Constantin Brâncuși, în filigran. Alte tiraje îl prezintă pe artist, în filigran, privind spre dreapta noastră.
Numismatică[modificare | modificare sursă]
- La 15 martie 2001, la sărbătorirea a 125 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, Banca Națională a României a pus în circulație, în atenția colecționarilor, o monedă comemorativă de aur cu titlul de 999‰, având valoarea nominală de 5.000 de lei (ROL). Moneda are diametrul de 35 mm și greutatea de 31,103 grame. Marginea monedei este netedă și a fost emisă de calitate proof, într-un tiraj de 500 de exemplare.
Pe avers, este reprezentată Coloana infinită. În stânga coloanei, central este reprezentată stema României sub care este gravat milesimul emisiunii: 2001. Denumirea țării emitente, ROMANIA este gravată urmând circular. În dreapta coloanei, pe vertical, sunt așezate valoarea nominală a monedei 5000 și denumirea LEI. Pe revers, este reprezentat bustul sculptorului Constantin Brâncuși. Circular, au fost gravate inscripția CONSTANTIN BRANCUSI și datele care marchează evenimentul emisiunii 1876-2001. În stânga portretului, este reprezentată, în facsmil, semnătura sculptorului.[11]
- La data de 5 noiembrie 2001, cu prilejul sărbătoririi a 125 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, Banca Națională a Moldovei a pus în circulație, în atenția colecționarilor, o monedă comemorativă de argint cu titlul de 925‰, având valoarea nominală de 50 de lei moldovenești. Pe reversul monedei a fost gravată efigia lui Constantin Brâncuși, spre stânga, anii 1876 - 1957, alături de două dintre sculpturile sale din ansamblul monumental de la Târgu Jiu, Poarta sărutului și Masa tăcerii; circular, în partea de jos a monedei, este gravat textul: CONSTANTIN BRÂNCUȘI. Moneda este rotundă, are diametrul de 30 mm, greutatea de 16,5 grame, fiind emisă într-un tiraj de 1.000 de exemplare, întregul tiraj fiind de calitate proof.
Distincții[modificare | modificare sursă]
În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 31 era înscris sculptorul Constantin Brâncuși cu propunerea „ofițer al Coroanei”.[13]
Constantin Brâncuși în conștiința publică[modificare | modificare sursă]
Cartierul și parcul Constantin Brâncuși din București îi poartă numele.[14]
Diverse străzi din București, Chișinău, Craiova, Râmnicu Vâlcea, Cluj, Arad, Timișoara, Oradea, Petroșani, Motru, Șelimbăr, unități de învățământ din Satu Mare, Oradea, Cluj, Târgu Mureș, Medgidia îi poartă numele.
Regizorul Mick Davis intenționează să realizeze un film biografic despre Brâncuși numit „The Sculptor”.[15]
În Parcul Regele Mihai I al României din București se află statuia lui Constantin Brâncuși, dăltuită de Ion Irimescu.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Constantin Brâncuși”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 14 mai 2016
- ^ a b Constantin Brancusi (în engleză), RKDartists
- ^ a b Constantin Brancusi, Luminous-Lint, accesat în 9 octombrie 2017
- ^ a b „Constantin Brâncuși”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 31 decembrie 2014
- ^ „Altădată, pe 19 februarie”, Radioromaniacultural.ro, 6 februarie 2015, accesat în13 august 2015
- ^ Elisabeth Bouleanu (14 iulie 2015), „2.000 de kilometri pe jos - prețul plătit de Constantin Brâncuși pentru viziunea asupra nasului generalului Carol Davila”,Adevărul, accesat în 13 august 2015
- ^ Academia de Belle Arte din București - 150 de ani
- ^ a b c Tinerețea lui Brâncuși, V.G. Paleologul
- ^ Prima execuție a lui Constantin Brâncuși la Academia Republicii Populare Române
- ^ a b Calatorie printre anotimpuri, 15 mai 2007, Lucian Vasilescu, Descoperă, accesat la 2 mai 2012
- ^ Banca Națională a României: 125 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși
- ^ Banca Națională a Moldovei, Constantin Brâncuși - 125 de ani de la naștere. Accesat pe 05-II-2012.
- ^ Katiușa Pârvan: Opera medalistică a sculptorul Mihail Kara - mărturie a pregătirii serbărilor încoronării
- ^ Străzi din Capitală, denumite după operele lui Constantin Brâncuși, 29 octombrie 2013, Andreea Ofițeru, Gândul, accesat la 19 septembrie 2016
- ^ EXCLUSIV Andy Garcia îl va juca pe Brâncuși în filmul „The Sculptor“ VIDEO, 19 septembrie 2016, Florin Ghioca, Adevărul, accesat la 19 septembrie 2016
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Dan Grigorescu, Brâncuși și secolul său, Editura Artemis, București, 1993
- Mircea Eliade, Coloana infinită, piesă de teatru
- Petru Comarnescu, Mircea Eliade, Ionel Jianu, Mărturii despre Brâncuși (Témoignages sur Brâncuși), Ed. *Fundației "Constantin. Brâncuși", Târgu Jiu, 1997
- Bach, Teja Friedrich, Constantin Brâncuși. Metamorphosen Plasticher Form, Koln, 1987.
- Brezianu, Barbu, Opera lui Constantin Brâncuși în România, Editura Academiei Române, București, 1974.
- Comarnescu, Petru, Brâncuși. Surse arhetipale, Editura Junimea, Iași, 1982.
- Comarnescu, Petru; Eliade, Mircea; Jianou, Ionel; Témoignages sur Brâncuși, Paris, Arted, 1982.
- Giedion-Welcker, Carola, C. Brâncuși, Basel, Stuttgart, 1958.
- Grigorescu, Dan, Brâncuși, Editura Meridiane, București, 1980.
- Hăulică, Dan, Brâncuși ou L’anonymat du génie, Editura Meridiane, București, 1967.
- Hulten, Pontus; Dumitrescu, Natalia; Istrati, Alexandra; Brâncuși, Flammarion, Paris, 1986.
- Jianou, Ionel, Brâncuși, Editura Artes, Paris, 1963.
- Jianou, Ionel; Noica, Constantin; Introduction a la sculpture de Brâncuși, Editura Artes, Paris, 1982.
- Paleolog, Vasile Georgescu, Tinerețea lui Brâncuși, Editura Tineretului, București, 1967.
- Shanes, Eric, Brâncuși, Published by Abbeyville Press, New York, 1989.
- Spear, Athena T., Brâncuși’s Birds, CAA monographs XXI, NYU Press, New York, 1969.
- Vainer, Nelson, Brâncuși e outros maestras da escultura Romena, Rio de Janeiro, 1968.
- Radu Varia, Brâncusi, Éditions Gallimard, coll. « Livres d'art », 1989, 319 p. ISBN: 978-2070111619
- Zervos, Christian, C.Brâncuși, Cahiers d'Art, Paris, 1957.
- Fundația Culturală META, Un secol de sculptură românească. Dicționar A-D Colecția Sinteze, Editura META, 2001, pp. 77 – 82.
- Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G, Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 83 – 92.
- Deac, Mircea, Brâncuși. Surse arhetipale, Editura Junimea, Iași, 1982.
- Geist, Sidney, Brâncuși. A Study of the Sculpture, U.S.A. Grossman Publishers, New York, 1968.
- Mocioi, Ion, Brâncuși: Ansamblul de la Târgu-Jiu, Editura Constantin Brâncuși, Târgu Jiu, 1971.
- Pogorilovschi, Ion, Comentarea capodoperei, Editura Junimea, Iași, 1999.
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Brancusi, Radu Varia, Random House Incorporated, 2003
- Sfîntul din Montparnasse, Peter Neagoe, Editura Dacia, 1977
- Brâncuși și Transilvania, Constantin Zărnescu, Editura "Grinta", 2001
Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]
Coloana Infinitului, pe Stema municipiului
Târgu Jiu
Casa memorială Constantin Brâncuși din Hobița, Gorj
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
- Fundația Culturală "Casa Brâncuși - Hobița"
- Camere Web Live - Ansamblul Monumental ”Calea Eroilor” din Targu Jiu
- Viața și operele lui Brâncuși
- Site ConstantinBrancusi.ro
- Susțineți Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” pentru intrarea pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
- Centrul Municipal de Cultură ”Constantin Brâncuși”
- Petre Țuțea - O întâlnire cu Brâncuși (integral)
- Trigemenea lui Brâncuși - Articol despre ansamblul de la Târgu Jiu
- Documentar Brâncuși - Eseu despre Constantin Brâncuși al Cleopatrei Lorințiu
- Un neadevar venit prin e-mail" - O diaporamă Power Point care demontează pas cu pas un e-mail despre Constantin Brâncuși care circulă pe Internet Mai multe aici...
- Brancusi - esenta tare, 17 februarie 2010, Revista Magazin
- Povestea fascinantă a vieții sculptorului, 5 august 2009, Irina Munteanu, Jurnalul Național
- Exclusiv: Gorjenii erau INDIGNAȚI că Brâncuși se hotărâse să le construiască o poartă (a sărutului), 25 martie 2013, Cristinel C. Popa, Jurnalul Național
- Brâncuși autor texte poezii licențioase, 16 martie 2013, Cristinel C. Popa, Jurnalul Național
- De ce continuă România să-l ignore pe Brâncuși?, 13 aprilie 2010, Adrian Schiop, Manuela Golea, România liberă
- Sculptorul sufletului românesc, 17 mai 2009, Diac. Ioniță Apostolache, Ziarul Lumina
- Destinul tragic al geniului românesc, 25 iulie 2010, Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Teșu, Ziarul Lumina
- Titulescu, față în față cu Brâncuși, 21 octombrie 2011, Virgil Lazar, România liberă
- Nașterea imaginii Americii și Brâncuși, 3 octombrie 2014, Sever Voinescu, Evenimentul zilei
- Hobița, o stare de spirit - un film de Cleopatra Lorințiu
- O scurta istorie a arhitecturii moderne in Romania interbelica
- en Pagina Brâncuși pe situl muzeului Noguchi - Isamu Noguchi a fost asistentul lui Constantin Brâncuși în 1927
- fr Reconstituirea Atelierului Brâncuși - Cronologie, studii și diverse materiale multimedia] pe site-ul centrului Georges Pompidou din Paris
- fr "Cu pasul prin Paris" - Copia după comanda originală a lucrării "Sărutul" în cimitirul Montparnasse la Paris, divizia 22, (la stânga intrării chiar la capăt), pe mormântul unei tinere rusoaice.
- it Constantin Brâncuși
- en Interior al casei memoriale din Hobița
- en In filmul Misiune pe Marte, o nava spatiala are forma unei sculpturi de C. Brancusi
- en Constantin Brâncuși în portalul BAM-Portal
- de Brâncuși la Deutschen Fotothek
- de Brâncuși la Kunstaspekte
- en Brâncuși la artcyclopedia
Răspunde cu citat
● Într-o discuție cu Modigliani: Vă pot da o daltă și un ciocan, însă ați putea distruge această bucată de piatră calcaroasă. Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ce trebuie să fac. Aștept până când imaginea interioară s-a format în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra vorbește.Trebuie să privesc atent în interiorul pietrei. Nu mă uit la aparență.
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Marcaje