http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Rich...Precht.htm#top



Richard David Precht

Şcoala noastră este o crimă
din revista CLES, nr-ul pe august-sept. 2014
Crti scrise de Richard David Precht si traduse n romneste:
CINE SUNT EU, Editura LITERA
DRAGOSTEA, Editura LITERA


Foarte popular n ţara sa, acest filosof german a făcut din sistemul şcolar occidental noul lui teren de luptă. Potrivit lui, şcoala este ultimul nostru arhaism. Iată ce preconizează el.

La sfrsitul paginii o completare fcut azi, 19 iulie 2014 orele 21:20.

Pentru ce spuneţi dvs că şcoala trebuie, nu reformată, ci revoluţionată?
Pentru cel puţin două motive. Primo, pentru că 70% din meseriile pe care le vor practica copiii care intră acum n şcoală ncă nu există. De unde necesitatea unei educaţii foarte diferite, mult mai deschise imaginaţiei şi inteligenţei relaţionale, care să conducă la dezvoltarea unei curiozităţi polivalente mai degrabă dect la o specializare de tip industrial. Secundo, pentru că şcoala şi-a pierdut monopolul. Odinioară, şcoala era locul unde copilul nvăţa să cunoască lumea. Astăzi, alimentat de informaţii pe mii de alte căi, digitalul nativ nu mai vede deloc interesul de a merge să se nchidă n acest loc att de puţin interesant, care nu i provoacă dect o plictiseală de moarte.
Insistaţi mult asupra plictiselii elevilor de astăzi
Este o aberaţie. Copilul este n mod natural de o curiozitate uimitoare. Structurarea reşelelor lui neuronale face din el un atlet sinaptic, comparat cu adultul. Entuziasmul lui pentru noutate este considerabil şi capacităţile lui de nvăţare sunt impresionante. Or, ce i propunem noi pentru a mplini această potenţialitate formidabilă? Să se forţeze să se intereseze de materii ndepărtate de viaţa sa, care l motivează din ce n ce mai puţin şi pe care le vede infinit mai bine tratate n altă parte. De la 12 ani ncolo această situaţie devine dramatică. Transmiterea este menită să se deruleze prin şedinţele numite cursuri care durează ceva mai puţin de o oră (durată decisă de călugării din Evul Mediu) şi la care trebuie să asiste fără să se mişte. Dublă absurditate: se ştie astăzi că capacitatea de atenţie a unui copil (şi a multor adulţi) cade după 20 sau 30 de minute; pe de altă parte, imobilitatea fizică a tnărului este nocivă funcţionării lui corticale dacă aceasta depăşeşte un sfert de oră. A se mişca este pentru el vital, psiho-neuro-imuno-endocrinologia explică bine acest fapt.

Generaţiile viitoare se vor confrunta cu provocări la care doar o educaţie complet regndită le va permite să facă faţă. Cum spunea deja pedagogul vizionar Wilhelm von Humboldt, fondator al Universităţii din Berlin acum două secole: Problema este mai ales aceea de a nvăţa să nvăţăm. n orice caz tehnologiile informaţiei vor revoluţiona totul. Luaţi noii ochelari Google care ne permit să ne branşăm la Web n timp ce facem altceva.
Celălalt cuvnt cheie este relaţia. Avnd acces la cunoaşterea universală, oriunde s-ar afla, elevii şi studenţii vor trebui să-şi dezvolte calităţi relaţionale: să ştie să navigheze n jungla cunoştinţelor, să se asocieze cu alţii, să construiască o echipă, dă dea dovadă de convivialitate şi de temperanţă emoţională.

Cum ar arăta şcoala de mine?
Fără motivaţie, nimic nu este posibil. Schopenhauer spunea: Puteţi face tot ce vreţi, dar nu puteţi decide să doriţi. Elevii de astăzi nu mai au dorinţă. Şcoala viitorului trebuie, nainte de toate, să le reaprindă adeziunea, şi chiar entuziasmul lor. Să ne amintim că acesta a fost cazul odinioară şi aceste este ncă şi acum n ţările mai sărace unde şcoala este singura şansă de a scăpaşi la copiii noştri, de asemenea, la grădiniţă sau, la rigoare, la şcoala primară. Dar motivaţia cade apoi n mod dramatic. Cu cteva clicuri pe calculator, un adolescent primeşte mai multe informaţii dect naintaşii noştri ntr-o viaţă! Şcoala i pare frustrantă şi inutilă. Ce-i de făcut?
Explornd sistematic toate cercetările n pedagogie din lume, eu am ajuns la sistemul următor
Mai nti, cteva puţine materii fundamentale, poate matematicile şi limbile, ar putea să continue să facă obiectul unui nvăţămnt clasic, dar prins n snul unui sistem de contracte individuale: n aceste materii, elevul s-ar angaja n faţa şcolii să atingă un anumit nivel la anumite etape ale parcursului lui pe mai mulţi ani, liber să-l facă n ritmul care i se potriveşte lui, n acord cu cei care l asistă. A vrea să faci să nainteze toată lumea cu aceeaşi viteză este considerat de majoritatea pedagogiilor ca unul din marile defecte ale sistemului actual: copiii mai rapizi sunt frnaţi, iar copiii mai lenţi sunt umiliţi şi dezgustaţi.
Esenţialul educaţiei s-ar organiza n jurul proiectelor concepute pe mai multe luni, pe mai mulţi ani chiar, care să regrupeze copiii după gusturi, afinităţi, centre de interes. Mici grupuri de 15 elevi s-ar organiza n jurul unor teme care i pasionează. Ca şi clasele din faimosul colegiu din Harry Potter!
n ce ar consta aceste proiecte?
ntr-o combinaţie de muncă manuală şi intelectuală organizată n jurul unui şantier: Construim o navă, Salvăm păsările, Reinventăm energia, Scriem un scenariu, Ne ntoarcem n timpul lui Goethe, Explorăm preistoria, Grădinărim n schimbarea climatică Lista este infinită. Trăgnd de fiecare din aceste fire subţiri, veţi regăsi de fapt toate disciplinele. Dacă construiţi o navă, aveţi nevoie să utilizaţi geometria, tmplăria, fizica, informatica, tipărirea n 3D Dar puteţi de asemenea să utilizaţi literatura marină, oceanografia, geografia, istoria cuceririlor maritime, comerţul etc. Regăsim globalul n particular.
Acest sistem are două atuuri majore. Pe de o parte, elevul poate astfel să recştige n motivaţie n jurul unui concret care i vorbeşte, cu munci manuale, călătorii, anchete creierul nostru nu se deschide dect dacă poate să se agaţe de elemente pe care le cunoaşte deja. Pe de altă parte, se instalează o funcţionare colectivă unde se exercită o ierarhie plată, acest nou cuvnt magic al experţilor n organizare, la care adolescenţii sunt foarte sensibili şi care nseamnă: A se simţi responsabili n faţa unor egali mai degrabă dect n faţa unor mai mari sau superiori.
Ne gndim la viziunile unor Montessori, Steiner, Freinet
Multe pedagogii converg n acest sens. Ele presupun, toate, profesori de un alt gen, mai mult pedagogi dect specialişti ntr-o materie. Căci o altă caracteristică a acestei revoluţii ar fi aceea că profesorii i-ar urmări pe elevi timp de mai mulţi ani. n loc să se afle oră de oră n faţa unui profesor diferit care, adesea, nu are timp nici să-i cunoască, copiii ar fi asistaţi de aproape de nvăţători care s-ar interesa de parcursul lor personal pe termen lung.
Completare 19 iulie 2014 orele 21:20

Cum sunt ntmpinate aceste idei?

Ele produc controversă. Circa o cincime dintre cetăţenii şi profesorii germani este mai mult sau mai puţin de acord. O altă cincime se opune violent. Ceilalţi ezită. Printre cei mai conservatori aflăm n mod paradoxal un anumit număr de foşti stngişti din opoziţia extraparlamentară, pe care i cunosc bine, ntruct părinţii mei fac parte dintre ei. pentru ei toate aceste inovaţii sunt inacceptabile căci sunt neoliberale şi individualiste, fără ndoială din cauză că ele utilizează, printre altele, instrumentele Internetului. Or, este vorba, dimpotrivă, de a dezvolta o inteligenţă colectivă! Cu tot felul de misiuni noi, n special a nvăţa cu toţii să vorbească n public (şi nu doar să scrie) ; a organiza ncă din clasele mici discuţii filosofice (filosofia şi morala laică sunt esenţiale şi ştim că empatia se nvaţă); a nvăţa, de asemenea, să extragă lecţii din eşecurile lor (cel care nu a eşuat niciodată nu i poate nţelege pe ceilalţi)
Pentru prea mulţi copii, şcoala de dinainte de bac reprezintă 12000 ore de plictiseală, de frică şi de stres. Jumătate dintre ei ies de acolo cu o curiozitate strivită. Ea trebuie să redevină un loc plăcut care să stimuleze spiritul creativ şi fericirea de a exista.
Dialog purtat de Patrice van Eersel din partea revistei CLES.