"Timpul inventiilor mele nu este acum. Dar va veni…"
JUSTIN VIRGILIUS-CAPRĂ
INGINER DE AVIAŢIE,UN MARE INVENTATOR ROMÂN“Am fost, de când mă ştiu, un nemulţumit, am căutat mereu altceva… Merg în atelier şi lucrez, îmi pun întrebări, mă culc apoi şi în dimineaţa următoare mă trezesc că am soluţia în cap. O visez, asta e tot…”22 februarie 1933 - Justin Virgilius Capra se naşte în satul Măgureni, judeţul Prahova, din părinții Constantin, învățător cu pregătire teologică și Ecaterina, absolventă de pension.
1937 – este premiat pentru desenul alăturat, o viziune a autovehicului anilor 1960-1970
1939 – 1944 urmează cursurile şcolii primare;
1944 – 1948 urmează primele clase de liceu-cursul inferior- la Liceul „Dumitru Barbu Ştirbei” din Câmpina;
1948 promovează examenul de capacitate;
1948 – 1952 urmează partea a doua a liceului – cursul superior – la Şcoala Tehnică Petrol – Câmpina, secţia Foraj;
Devine elev de elită al şcolii superioare de aviaţie cu grad universitar de la Mediaş, care pregătea ofiţeri de specialitate. Această şcoală este absolvită cu brio în anul 1956. Este de menţionat faptul că printre absolvenţii remarcanţi ai acestei şcoli se numără Majestatea Sa Regele Mihai şi Wernher von Braun, cel care este considerat „părintele” programului spaţial al Statelor Unite;
Urmeaza Institutul Politehnic Bucureşti, actuala Universitate Politehnică – specialitatea mecanică.
Cunoscut mai mult în străinătate şi mai puţin în România, Justin Capră este autorul a peste 100 de invenţii înregistrate, printre care mai multe aparate individuale de zbor (80 prototipuri de maşinute, 25 motorete şi 8 aparate de zbor), dintre care unele împreună cu colaboratorii. Poate cea mai stranie realizare este „rucsacul zburător” şi un „dispozitiv antigravitaţional”;
Despre primele “născociri”, chiar Inventatorul îşi aminteşte cu multă plăcere:
„Aveam vreo cinci ani şi eram copil retras, mai degrabă singuratic. Cu un cuţit ciomp, am meşterit un grup de păpuşi. Le făcusem din lemn. Tăiasem crengile ceva mai groase dintr-un prun uscat, ce fusese rupt de furtună, apoi cioplisem în ele chipuri de bărbaţi şi femei. Le-am făcut ochi şi gură, am lăsat picioarele şi mâinile mobile, să le pot mişca. Nu aveam jucării, aşa că mi le meşteream singur. Şi pentru că nu mi-a plăcut să le văd ţepene, le-am prins pe un suport, în cerc, şi le-am făcut să se învârtă în horă cu ajutorul unei manivele, tot din lemn. Pe urmă, am meşterit un dispozitiv dintr-un mecanism de ceasornic. Îl întorceam şi păpuşile mele se învârteau în horă, ore de-a rândul. Era o bucurie să le vezi. Dar, pentru mine, după ce terminam ceva, nu mai mă interesa acea lucrare. Bucuria era să meşteresc altceva, să fac ceva ce nu se mai făcuse. Am construit un bob, o vioară… Au fost multe, nu le mai ştiu pe toate. Am avut o copilărie frumoasă”.
În timpul liceului, construieşte un motor care pornea la o simplă comandă verbală.„Ajungea să-i spun «Porneşte!» şi motorul, huruind, se punea în mişcare. Îi spuneam «Opreşte!» şi motorul se oprea”. Premiul, pentru aceasta năzdrăvănie, a fost pe măsură: toţi profesorii din liceu au rămas cu gurile căscate! Şi-apoi, ca toţi bunii români, au uitat. Lecţia, amplificată în timp, s-a repetat pe tot parcursul vieţii inventatorului.
Pasiunea pentru descoperiri nu l-a părăsit de-a lungul vieţii.
- În anul 1950, la doar 17 ani, realizează un bob, cu noutăţi în ceea ce priveşte suspensia şi direcţia;
În anul 1955, construieşte automobilul VIRGILIUS cu două roţi, prima invenţie omologată ca atare; echipat cu un motor de avion, de 105 CP, vehiculul atingea 300 km/oră şi cântarea 250 kg;
În anul 1956, realizează prima versiune a „rucsacului zburator”, invenţie care a fost furată şi brevetată, şapte ani mai târziu, de americani; după ce paraşutistul Vasile Sebe s-a prabuşit cu primul „rucsac”, savantul Henri Coandă i-a sugerat să schimbe combustibilul la cea de-a doua variantă a „rucsacului zburator”, realizat şi încercat cu succes, de către acelaşi paraşutist, în anul 1958. Aparatul, expus la Muzeul Tehnic din Bucureşti, nu a intrat niciodată în producţia de serie. În SUA, în schimb, după obţinerea brevetului de invenţie în 1962, pentru un aparat identic cu cel gândit şi realizat de Justin Capră, acestea au intrat în producţia de serie, fiind folosite curent în operaţiuni dificile de către poliţişti, militari şi pompieri;
În anul 1965 a realizat gama de prototipuri ale automobilului DOINA numit astfel după numele fetei sale, care actualmente locuieşte în Canada;
În anul 1968, realizează o aerodină cu decolare şi aterizare verticală, aparat de zbor performant;
În aceeaşi perioadă, 1966-1968, construieşte un aparat de zbor individual, cu azot lichid. Testat cu succes, pare să treacă aproape neobservat, în timp ce un automobil ce avea caroseria fluidă (şi invizibilă!) va trezi entuziasmul celor aflaţi din întâmplare în parcul Libertăţii (actualmente, parcul Carol);
Au urmat „elicopter” fără elice, fără aripi şi fără jet, un „elicopter portativ pentru juniori” (cu o undă de umor, Inventatorul spune despre acest aparat ca „are doar 35 de kg, cu tot cu combustibil! greutatea proprie fiind de 30 kg, forţa portantă de 125 kg şi puterea 15 CP”);
Cutia neagră – este un dispozitiv ce poate să reducă parţial gravitaţia corpurilor; cand a auzit despre asta, Coandă (de care l-a legat o prietenie frumoasă) a venit val-vârtej de la Paris şi a ţinut neapărat să-l cunoască pe românul ce „înfăptuise ce-a de-a noua minune a lumii”. Fără a cunoaşte amănunte tehnice, această descoperire, urmare a unor experimente, în parte secrete, este cea mai spectaculoasă şi, în timp, va face ca autorul ei să intre în elita marilor inventatori ai lumii.
Între automobilele create de Inventator se află „Soleta F”, care înseamnă foarte aproape de sol, pentru că era foarte joasă– cea mai mică maşină din lume, cu un consum redus de benzină, în care de altfel a fost adesea văzut pe drumurile ţării; din seria Soleta a creat mai multe prototipuri, diferite între ele prin greutate, viteza maximă şi consumul de benzină la suta de kilometri;
În anii ’70, a imaginat o maşină nepoluantă, fără volan şi fără pedalier, comenzile făcându-se de la un buton aşezat pe carcasa fotoliului. Din această serie, modelulSARMIS EM 4K, cu o greutate proprie de 140 kg şi greutatea acumulatorilor de 180 kg, atingea pe drum drept o viteză de 60 km/h.
După această încercare, a construit mai multe prototipuri de maşini şi motorete, alimentate de acumulatori, preocupându-se în special de creşterea randamentului şi scăderea greutăţii; la Muzeul Tehnic din Bucureşti, vizitatorii pot admira, unelectroscuter – motoreta electrică OROLES ES 5, (după numele unui rege dac!)cu o greutate de 65 kg, greutatea sursei 70 kg, viteza medie 27 km/h şi o autonomie (până la reîncărcarea bateriei) de 90 de kilometri.
Cele mai recente invenţii realizate în perioada 2007-2008 împreună cu un grup de prieteni sunt OBLIO 3C care a fost lansat la a XI-a ediţie a Târgului Inventika şiTROTY, primul “vehicul la purtător“, un triciclu pliabil echipat cu motor electric integrat în butucul roţii de direcţie (motor-roată), care constituie răspunsul imaginat de autori la problemele traficului urban.
Ultimele sale creaţii, premiate la saloanele naţionale şi internaţionale de invenţii, sunt:
1. „VIRGILIUS S”, cu Motor METROM de 270cm3,greutate proprie 150 kg, viteza maximă 80 km/h, consum 2,5%;
2. MOTORETĂ CARENATĂ „FILIPEŞTI”, cu motor de 50 cm3, greutate proprie 125 kg, viteza maximă 100 km/h, consum 2%;
3. CVADRICICLU „J 400”, cu motor DIESEL de 400cm3, greutate proprie, viteza maximă 100 km/h, consum 0,95%;
4. IUSTINATV, cu motor 225cm3, greutate proprie 100 kg, viteza maximă 100 km/h, consum 2,5%;
5. FILIPEŞTI 100, greutate proprie 125 kg, viteza maximă 75 km/h, consum 1,6%;
6.TROTY FIX, greutate proprie 36 kg, viteza maximă 30 km/h, autonomie 40 km – pentru baterie Pb-Pb sau 150 km – pentru baterie Li-Polimeri;
7.S-E – maşină hibridă, motor electric 1,5 kw, greutate proprie 125 kg, viteză maximă 60 km/h, autonomie 120km pentru baterie Pb-Pb, 350 km pentru baterie Li-Polimeri, infinită – pentru varianta hibrid;
8.OBLIO, greutate proprie cu surse incluse 110 kg, sarcina utilă 100 kg, viteză 25 – 30 km/h, pentru baterie 80-100km; 250-300km – cu grup electrogen, putere instalată 700 W, caroserie PAFS cu oţel, aluminiu şi policarbonat.
Curiozitatea nativă l-a condus către studiu în domenii din cele mai diverse, de la cele privind sustentaţia, până la cele privind antigravitaţia, fizica fundamentală (uniformitatea câmpurilor), biologia (metabolismul viului).
Pasiunea cea mare rămâne totuşi cea a maşinilor electrice.
De-a lungul timpului a colaborat pentru realizarea prototipurilor sale cu personalităţi ale vieţii ştiinţifice româneşti, dintre care amintim: inginerul Radu MANICATIDE, Henri COANDĂ, profesor doctor Eugen PURICA, academician Eugen MACOVSCHI.
Nu a avut niciodată la dispoziţie suficienţi bani şi nici infrastructura tehnologică a unei uzine mecanice. A lucrat toată viaţa într-un atelier de nici cinci metri pătraţi, cu uneltele simple ale unui muncitor din secolul XIX, s-a folosit de materiale aruncate de altii şi, din te miri ce, a facut maşini. Bijuterii, nu maşini! Cântăresc de zece, cincisprezece ori mai puţin decât cele obişnuite şi consumă, de la Bucureşti până la Iaşi, abia câţiva litri de benzină. Justin Capră le-a făcut, le-a înscris în circulaţie, a străbătut cu ele drumurile cu gropi ale ţării.
Nu odată, agenţii de circulaţie s-au minunat de maşinile lui. Unul dinte ei chiar i-a spus: „Numai domnul Capră mai umblă cu aşa ceva”. Cand i-a răspuns că el este acela, l-a salutat respectuos şi şi-a cerut scuze că l-a oprit.
În atelierul de la Filipeşti, îi poţi admira pe un panou imens aproape toate realizările şi momentele importante din viaţa sa. Fiecare imagine înseamnă ISTORIE, istoria unei VIEŢI.
DISTINCŢII PRIMITE
Ca recunoaştere a meritelor sale şi a contribuţiei aduse promovării imaginii României în lume, de-a lungul anilor i-au fost acordate de către autorităţile române şi internaţionale numeroase distincţii.
Printre acestea amintim diplome şi medalii la saloanele de inventică de la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Geneva, Bruxeles, Zagreb:
- Premiul Arca 2007, un premiu pentru întreaga activitate;
- IFIA ECO PRIZE (Geneva 5 aprilie 2008), pentru cea mai buna inventie ecologica, Triciclu electric sau hibrid şi diploma pentru întreaga activitate;
- Diploma EUREKA, pentru Electric of hibrid tricicle;
- Premiul Dan Voiculescu pentru întreaga activitate şi pentru contribuţia pe care a avut-o la schimbarea în bine a Imaginii României în lume;
- Ordinul Naţional “Pentru Merit” în grad de “Cavaler”, 17.01.2008 Bucureşti, acordat de preşedintele României, Traian Băsescu;
- Trofeul Naţional Geografic;
- Trofeul OSIM;
- Medalia Prunariu;
- Medalie aniversare H.Coandă;
- ORDINUL “GOGU CONSTANTINESCU” în grad de COMANDOR acordat de Filiala Transilvania a Societăţii Inventatorilor din România
Justin Capra vorbeşte bine limba germană, deşi în ultima vreme îşi găseşte mai greu un partener de conversaţie.
Este preocupat de aflarea adevărului despre originile noastre pe aceste meleaguri şi nu pregetă să împărtăşească interlocutorilor săi cunoştinţele pe care le-a dobândit.
Coordonează activitatea asociaţiei care îi poartă numele şi atrage în permenenţă în jurul său copii şi tineri creativi.
Spiritul său veşnic tânăr, poartă pretutindeni în lume imaginea reală a României în care trăieşte, visează, crează.
Casa Soleta zeroEnergy One, un concept de locuinta moderna si ecologica conceput de catre Fundatia pentru Inventica si Tehnologii Sustenabile – Justin Capra (FITS)
Incepand cu data de 14 septembrie 2012, casa Sotela zeroEnergy este deschisa pentru viztare in intervalul 9.00 – 20.00, in Baneasa, incinta Euro Garden Center, in imediata apropiere a ambasadei SUA.
Mai multe detalii gasiti pe http://www.soleta.ro
Răspunde cu citat
Marcaje