Papornița Moșului
Pagina 1 din 3 123 UltimulUltimul
Rezultate 1 la 10 din 21

Subiect: Prof.Dr.Dumitru Constantin Dulcan – medic neurolog si psihiatru

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.212

    Prof.Dr.Dumitru Constantin Dulcan – medic neurolog si psihiatru

    http://www.lavi-enrose.com/prof-dr-d...t-cat-iubeste/

    Prof.Dr.Dumitru Constantin Dulcan – medic neurolog si psihiatru – “UN OM VALOREAZĂ ATÂT CÂT IUBEŞTE!”




    ”În spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu!”
    ”Nu conştiinţa e produsul cre*ierului, ci cre*ie*rul este produsul con*şti*inţei.”

    Dumitru Constantin Dulcan este medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiin*ţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul con*ştiinţei.

    O minte strălucită, cu o curiozitate şti*in*ţifică ieşită din comun, care nu încetează să caute răs*puns la marile întrebări ale existenţei. Nu doar distinc*ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia*listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o “minte uni*versală”, care ordonează şi co*or*donează toate lucrurile din jur. “In*teligenţa materiei”, cartea ca*re a bulversat lumea ştiinţifică ro*mâ*nească, a fost bestsellerul ace*lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma*tă brusc de regimul co*mu*nist, speriat de ideile prea îndrăz*neţe pe care le susţinea. A fost re*tra*să de la Premiul Academiei Ro*mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe dintre intuiţiile dom*nu*lui profesor Dulcan au fost con*firmate de ştiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi repre*zentat azi la nivel internaţional, aşezat cu mândrie alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell.


    Dimineaţă de vară…

    - Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic?

    - De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormi*sem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro*pus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.

    - Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disci*pli*nele, aţi ales tocmai neurologia?

    - Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu pu*team afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe. Înţele*gând creierul, înţelegem, în bună parte, funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am ur*mat însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de isto*ria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, is*toria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea con*cepţia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate că*ută*rile mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund în*trebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am ter*mi*nat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce pos*tu*lează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face, la un moment dat, saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răs*punsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie, o ra*ţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajun*gă Adam şi Eva.


    Există o inteligenţă a materiei

    - O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia “Inteligenţei materiei”. Cartea a făcut vâlvă la vre*mea ei, prin teoriile pe care le propunea. I-aţi pu**tea rezuma conţinutul, pentru cititorii revistei noas**tre?

    - Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a mate*riei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi pâ*nă la micro*cos*mos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până şi particulele, cuan*tele, au un rudiment de inte*ligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărţii, sur*volând toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic ne*urolog. Cu alte cu*vin*te, de*mons*trez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit ma*teria multor discipline universi*tare. As*tăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitu*dine că lucrurile nu au pornit din*tr-o întâmplare şi viaţa nu e acci*den*tală pe pământ, aşa cum spun manualele de bio*lo*gie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Uni*versitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călu*gări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozi*tive – empatie, respect, admiraţie etc – se activa o arie din lo*bul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor ne*gative activa o arie din lobul frontal drept. În con*se*cinţă, creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să facă selec*ţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o con*ştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dum*nezeu este legea Bine*lui. Dar poate argumentul acesta nu e su*ficient ca să în*ţelegeţi de ce uni*ver*sul e construit pe tiparul Bine*lui. Vă dau alt exem*plu, la nivel de chimie: gân*durile nega*tive la nivel de chimie a sângelui deter*mi*nă în corp un viraj spre aci*di*tate (care înseamnă îm*bă*trânire, boală, degene*res*cenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita*litate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa în*tre bine şi rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monito*rizată prin mij*loace de laborator. Asupra in*di*vidului s-au exercitat diverse influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise pre*misele sănătăţii şi bolii.


    Devenim ceea ce gândim
    - Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen*ţelor negative?
    - Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii ne*gative, care nasc suferinţa. Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum*nezeu să suferim, biologia noastră o demons*trea*ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe*riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons*tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie. Orice emoţie negativă blochează celulele sis*temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în*seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro*pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu nu*mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju*tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu*perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în perma*nenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.
    - Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Cre*deţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?
    - Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in*vidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi do*rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul ge*ne*rat de o societate ultratehnologizată. Stresul înseam*nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson şi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epo*cile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid. Şti*aţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gân*dind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu uni*versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.

    “Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare”
    - Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?
    - Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma*rile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pi*ta*gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţi*fică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie. Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru ener*getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com*puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice “eu te-am vindecat”, dar a ales să spună “credinţa ta te-a vindecat”. Când crezi, îţi mo*bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea ru*găciunii pe care o poţi face oriunde.
    - Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?
    - Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a gre*şit, negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, ar**zân*du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam*nându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pământul se învârte în jurul soarelui şi nu in*vers. În viitor, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate. Vârful mun*telui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie uni*versală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.
    - Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?
    - Criza lumii ac*tua*le este în primul rând o criză morală, pen*tru că oamenii nu ştiu cine sunt cu ade*vărat. Omenirea se în*dreaptă spre o nouă con*ştiinţă, spre o nouă uma*nitate. Suntem în*tr-un moment de coti*tură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lu*me a spiritualităţii. Această aliniere a pla*netelor care s-a produs acum nu e doar un de*taliu de ordinul amu*za*men*tului catastrofic. Este o realitate astro*no*mică. N-o să ne creas*că cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor fi la nivel de con*ştiinţă. In*trăm într-o zonă de energie cu o frec*venţă mult mai înal*tă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi între 1982-1983 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajun*gă, în plan ener*getic, la 36 de spirale în loc de 2. Lumea vii*toare va fi a spiritua*lităţii şi a ce*lor supra*dotaţi. A*proa*pe îmi pa*re rău ca nu am vârsta s-o mai tră*iesc.

    “Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză”
    - V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cu*noaşte. A meritat? Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.
    - Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucu*rie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, “şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”. Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucu*ria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci.
    - Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?
    - Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori. Timpul nostru în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care ser*vesc misiunii noastre pe pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii cli*nice.
    - Aţi întâlnit, în practica dvs. medi*cală, cazuri de moar*te clinică? Ce ne spu*ne experienţa lor?
    - Experienţa mor**ţii clinice ple*dea*ză pentru existenţa unei alte dimensiuni, spiri*tua*lă, în univers, din*colo de cea a lu*mii de pe Pământ, în care trăim adevărata noas**tră viaţă. Cei ca*re au trecut prin moar*tea cli*nică şi au descris lu*mea de din*colo vor*besc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumi*nă, pe care o asi*mi*lează cu Dum*nezeu.
    - Dacă suntem ne*muritori, de ce ne e atât de frică de moarte?
    - Pentru că nu cunoaştem adevărul despre noi şi cre*dem că totul începe şi se sfârşeşte pe Pământ. Moartea e experienţa conştiinţei care trece din planul fizic în planul spiritual. M-am întrebat mult timp de ce murim. De ce ne uzăm fizic, dacă energia fundamen*tală, cuantică, este infinită şi nu se consumă? Am în*ţe*les târziu că aici sun*tem doar la o şcoală, iar corpul e uniforma ne*cesară aici. Numai întrupaţi în carne şi oase avem senzaţiile tu*tu*ror lucrurilor. Im*pli*carea simţurilor e necesară lecţiei pe care o avem de învăţat. Moar*tea e trecerea în altă dimensiune, care e cea mai fericită.
    - După mai bine de pa*tru decenii de prac*tică medicală în neu*rologie şi psihiatrie, creierul uman vă mai ascunde vreo taină?
    - Creierul păstrează încă multe enigme. El este receptorul conşti*inţei sau, altfel spus, al lui Dumnezeu într-un sens mai larg. Facem o encefalogramă şi nu distingem decât o linie sinuoasă a activităţii electrice a creierului, dar nici o singură volu*tă nu ne spune că ea în*seamnă un cuvânt anu*me sau un gând. Cum trans*cende infor*ma*ţia din planul fizio*logic în pla*nul con*ştiinţei ră*mâ*ne de neînţeles. De aceea am fost printre primii care au îndrăznit să afir*me că nu conştiinţa e produsul cre*ierului, ci cre*ie*rul este produsul con*şti*inţei. Creierul nostru e doar un re*cep*tor. Aşa se explică cum ne re*amin*tim tot îna*in*te de moar*te, în filmul vieţii, deşi la bătrâneţe ui*tăm o mul**ţime de lu*cruri. Ne*u*ronii îm*bă*trânesc şi mor, sunt ca un radio de**fect care nu mai re*cep**ţionează un*de*le. Me**moria însă nu se pier**de, e undeva în câm**pul in*formaţional de deasu*pra. Vă daţi sea**ma ce mister e în noi?

    “Dacă m-am născut în România, înseamnă că trebuie să fiu aici”
    - Să trecem şi la cele lumeşti. Aţi avut multe ecouri în Occident, după apariţia cărţii “Inteligenţa materiei”. Cu toate astea, nu aţi emigrat. V-am găsit la Sinaia, într-un mic birou cu vedere spre munte. În locul deschiderii, aţi ales izolarea.
    - Când am scris Inteligenţa materiei, am plecat pe drumul ăsta de unul singur, într-o ţară cu un regim opresiv, unde numai de libera circulaţie a ideilor nu putea fi vorba. Ulterior am aflat că în Statele Unite se organizau întâlniri de specialişti care puneau aceleaşi probleme. Am avut o singură dorinţă atunci, în 1981, să nu fiu depăşit în cunoaştere, măcar până în anul 2000. Şi nu numai că n-am fost, dar mai sunt încă lu*cruri de scris şi demonstrat. De rămas, aş fi putut ră*mâ*ne la Paris, în 1986. N-am făcut-o pentru că sunt legat afec*tiv de pământul şi de neamul meu. Şi din con*şti*in*ţa faptului că, dacă m-am născut în România, în*seam*nă că trebuie să fiu aici. Profesor sunt, o maşină am, o casă am. Ce-mi mai trebuie? Aşa cum înţeleg eu lucru*rile în universul ăsta, singura mea referinţă e acolo sus. Mai departe nu ţine de mine.
    - Aţi practicat medicina, aţi scris, aţi studiat, aţi par*ticipat la congrese şi conferinţe. Unde a mai în*căput între toate astea şi viaţa de familie?
    - Toate vacanţele mele mi-am chinuit soţia şi fiul. Eu stăteam să lucrez, în timp ce ea stătea cu copilul singură. Mi-a spus cu tristeţe, imediat după căsătorie: “Credeam şi eu că eşti un om normal.” (râde)
    M-a iertat între timp şi m-a şi ajutat foarte mult în ceea ce am făcut. Şi acum lucrez în acelaşi ritm. Mă aşez la 8 dimineaţa pe scaun şi mă mai ridic după ce s-a lăsat noaptea. În Bucureşti n-aş putea face asta, fiindcă sunt prea multe lucruri care îmi distrag atenţia. Înainte să mă apuc să scriu “Inteligenţa.”, am stat mult şi m-am gândit dacă să mă angajez sau nu la un travaliu imens, riscând să-mi pierd cei mai frumoşi ani, între 30 şi 40, pentru un succes incert. Şi totuşi mi-am zis că merită. Nimic nu reuşeşte cu adevărat dacă nu faci sacrificii. Bucuriile pe care le trăiesc acum îmi demonstrează că am pariat corect.
    Un om valorează atât cât iubeşte !

    “Nu pot schimba direcţia vantului, dar pot schimba poziţia velelor astfel încât să ajung întotdeuna la destinaţie.” Jimmy Dean;
    “Zâmbeşte, atunci când doare cel mai mult.;
    ”Dacă ne-am da seama cât de puternice sunt gândurile noastre, nu am mai avea nici un gând negativ.”Pace Pilgrim”;
    Un pesimist vede dificultate în orice oportunitate; un optimist vede oportunitate [...]


    Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.05.2015 la 16:07.

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.212
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 28.06.2015 la 16:13.

  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.212
    Prof. dr. Constantin Dulcan: „Ştiinţa m-a dus la Dumnezeu!”





    Domnule profesor, cum aţi ajuns Dumneavoastră, un om de ştiinţă, să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu?


    – În primul rând am fost crescut de o mama religioasă care m-a dus la biserică de mic. Mi-aduc aminte, din clipa în care am putut să merg, mă ducea la bisericaă şi-mi dădea “Paşti mari”, cum se spunea, şi eu eram foarte încântat fiindcă în zona în care m-am născut toată lumea se pregătea intens pentru cea mai mare sărbătoare: nu era lucru în casă care să nu fie scos pentru a fi spălat, casa era văruită şi întotdeauna mama ne făcea haine noi pentru a ne duce la biserică. Deci din acest punct de vedere, am venit în contact cu divinitatea din clipa în care am deschis ochii. Mai târziu, spre onoarea învăţătorilor mei din clasele elementare, niciunul n-a îndrăznit să ne facă politică atee, să ne spună de pildă că nu există Dumnezeu, ba chiar în unele clase erau preoţi; mi-aduc bine aminte că începeam cu slujbă, terminam cu slujbă la care, copii fiind, participam cu destul de multă bucurie. Mai târziu, prin clasa a cincea, a şasea, chiar am fost în corul bisericii ţi ştiu şi acum multe cântece bisericeşti care m-au atras dintotdeauna. Poate atunci am simţit plăcerea ritualului ortodox. Mi-au plăcut enorm de mult şi sunt şi acum cântece care se cântă în strană Duminica şi care-mi plac, iar uneori, când sunt singur, le intonez. Apoi am plecat din sat şi am venit la oraş, unde am făcut şcoală cu caracter ateu. Liceul şi facultatea aveau un caracter rigid, strict ştiinţific şi se evitau termenii religiei; era dominantă ideologia comunistă, nici nu se punea problema altfel. Atunci a început deruta.Aveaţi în faţă două concepţii total diferite…-Mama, experienţa, oamenii, mentalitatea omului simplu erau pentru Dumnezeu, iar ştiinţa era atee. Deci unde e adevărul? Şi atunci am început să-mi pun întrebarea dacă ştiinţa e singura care prezintă adevărul. Unde se face trecerea între neviu şi viu ? Dacă e adevărat, cum spune ştiinţa, că s-a plecat de la structuri fizice – pământul care a fost un bulgăre de foc şi care apoi se răceşte etc– cum oare nişte pietre ajung să vorbească, să devină oameni ? Şi am început să studiez, să-mi pun problema , să găsesc care este momentul de trecere de la neviu la viu, de la anorganic la organic. Pentru asta a trebuit să citesc mult peste materia cuprinsă în programul pe care-l făcusem eu ca medic. Sigur ca da, nu puteam să-mi contrazic profesorii în facultate, la vremea aceea, era destul de periculos, deşi îmi dădeam seama de o serie de lucruri; erau lucruri care, cel puţin pentru mintea mea, nu reprezentau adevăruri. Normal că nu îi contraziceam, dar mi-am spus că în clipa în care voi termina facultatea, am să caut de unul singur răspuns la întrebarea care mă preocupa. Deci această derută: există Dumnezeu sau nu există? Trebuia să rezolv dilema! Am ales medicina pentru faptul că, punându-mi întrebarea “ce sens are viaţa?”, mi-au venit următoarele răspunsuri: Să te bucuri ca un copil! Dar crescând, copilul înţelege că viaţa nu aduce numai bucurii, ci şi necazuri. Să suferi! Mi-am spus: cui serveşte suferinţa? Nimănui! Atunci nu pot să răspund la întrebarea asta. Ce pot să fac cu viaţa? Să cunosc! Şi când voi ajunge la maturitate, probabil prin cunoaştere, să încerc să răspund dacă pot să găsesc sensul vieţii sau nu. Şi atunci mi-am împărţit cunoaşterea şi mi-am făcut un program exact din clasa a XII-a, pe care şi astăzi îl urmez… Am început cu literatura din liceu, pe urmă am parcurs istoria culturii, a civilizaţiilor, a religiilor, apoi filosofia: am început filozofia clasică, pe urmă m-am ocupat de filozofia orientală care păreau doi versanţi ai unui munte.Şi toate aceste căutări v-au îndreptat spre Dumnezeu…-Cam pe la 36 de ani, într-o seară, gândind şi punând întrebări, dintr-odată mi-am spus: nu există alt răspuns decât răspunsul religiei! Ca pomii să existe, ca viaţa să existe , trebuia să existe o raţiune divină în cosmos. Deci Dumnezeu există!…Din clipa aia, de la 36 de ani, convingerea mea a fost că eu reprezint a miliarda sansă de a fi şi că pentru ca eu – miliardimea de sansă – să exist, cineva, o raţiune de dincolo de mine, a pledat pentru mine. De aceea eu sunt dator faţă de şansa de a mă naşte om şi nu frunză, nu câine sau orice altceva, astfel încât să ajung la cunoaştere prin cultură. Mi-am spus atunci că am datoria să spun ce-am înţeles din viaţa care mi-a fost dată. Şi-atunci m-am hotărât să scriu! Problema se punea cum să scrii: să spui că există Dumnezeu, imaginaţi-vă, nu putea publica nimeni la vremea aia. Şi-atunci mi-a venit în minte metafora ”inteligenţa materiei”. Cartea a avut un ecou extraordinar! Erau şi membrii de partid care o citeau şi mă întrebau: “Dumneata crezi că pietrele au inteligenţă?” “Nu, domnule, e metaforă!” Dar dacă tipul era unul spiritualizat îi spuneam: “Da, domnule, are!” Erau două răspunsuri! Evident că nu puteam să fiu naiv, să mă duc în gura lupului, n-aveai nicio şansă să te prezinţi în felul ăsta!


    SURSA: http://www.ganduridinierusalim.com/p...s-la-dumnezeu/


  4. #4
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.212

  5. #5
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.212





    Prof. Constantin Dulcan: ”Când emitem un gând bun în spațiu, el este perceput ca o lumină...



    www.oficialmedia.com Profesorul Dumitru Constantin Dulcan, medic neurolog și psihiatru…
    oficialmedia.com











    http://oficialmedia.com/prof-constantin-dulcan-cand-emitem-un-gand-bun-in-spatiu-el-este-perceput-ca-o-lumina-colorata-in-schimb-gandul-rau-este-un-nor-intunecat-care-il-usuca-in-primul-rand-pe-cel-care-l-trim/



  6. #6
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.212
    Dumitru Constantin Dulcan




    " Trebuie să privim cu luciditate, traversăm un moment foarte dificil pentru Univers. Privind la tot ce se întâmplă în jur, cu noi, ne dăm seama că suntem deja în război. Este nevoie de o refundamentare a conceptelor pe care Universul s-a bazat. Trebuie să lucrăm în primul rând asupra noastră, dacă vrem să schimbăm ceva. Fiecare dintre noi trebuie să facă efortul să se schimbe, iar fiecare trebuie să dea exemplu la 100, la 200 persoane. Doar aşa, printr-o energie colectivă, putem schimba lucrurile. Când nu ai în mintea ta soluţia pentru adevăr, o găseşti privind istoria sau natura, cum rezolvă o situaţie. Natura are propria inteligenţă, fiecare particulă are inteligenţa sa."








  7. #7
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.212
    DUMITRU CONSTANTIN DULCAN - "Viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit"








    Este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară, ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate.


    TOT ARTICOLUL AICI: http://www.formula-as.ro/2013/1067/l...de-trait-16364




  8. #8
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.212
    D.C. Dulcan: În spatele tuturor lucrurilor e Dumnezeu

    http://www.formula-as.ro/2013/1053/l...dumnezeu-15989



    Dr. Constantin Dulcan: Avem nevoie de bucurie ca de pâinea cea zilnică

    http://www.formula-as.ro/2015/1153/s...-zilnica-18800

  9. #9
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.212


    Dumitru Constantin Dulcan: „Traversăm un moment dificil pentru Univers si suntem in razboi”






    Profesorul Dumitru Constantin Dulcan (77 ani) este reputatul medic neurolog şi psihiatru care şi-a legat numele de Spitalul Militar Central din Bucureşti, unde a condus secţia de neuropsihiatrie, apoi clinica de neurologie.


    Ca autor de cărţi, dr. Dulcan a devenit accesibil maselor de cititori, odată cu publicarea volumului „Inteligenţa materiei“, un best-seller al anilor `80. În cartea sa revoluţionară pentru mentalitatea acelor vremuri, profesorul Dulcanîndrăznea să vorbească despre entitatea care, mai presus de tot, pune în lucruri o ordine firească, dar încă neînţeleasă de noi. Actualmente şef la Catedra de Neurologie şi Neuropsihosomatică de la Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, dr. Dumitru Constantin Dulcan s-a dedicat studierii domeniului conştiinţei, despre care spune ferm convins că timpul îl va confirma.
    – Tot răul spre bine, domnule profesor Dulcan? Gândul optimist cu care obişnuim să ne împăcăm are, de fapt, o explicaţie ştiinţifică?
    – Trebuie să privim cu luciditate, traversăm un moment foarte dificil pentru Univers. Privind la tot ce se întâmplă în jur, cu noi, ne dăm seama că suntem deja în război. Este nevoie de o refundamentare a conceptelor pe care Universul s-a bazat. Trebuie să lucrăm în primul rând asupra noastră, dacă vrem să schimbăm ceva.
    Fiecare dintre noi trebuie să facă efortul să se schimbe, iar fiecare trebuie să dea exemplu la 100, la 200 persoane. Doar aşa, printr-o energie colectivă, putem schimba lucrurile. Când nu ai în mintea ta soluţia pentru adevăr, o găseşti privind istoria sau natura, cum rezolvă o situaţie. Natura are propria inteligenţă, fiecare particulă are inteligenţa sa. A fost Imperiul lui Alexandru cel Mare, a fost Imperiul Otoman, a fost Imperiul Sovietic. Toate au dispărut. Celelalte sunt veşnice? Eu aştept istoria. Despre acest subiect am dezbătut și aici- Universul intreg are ca fundament, o lege morala, legea binelui
    – Nu suntem prea mici pentru un război aşa mare?
    – Dacă ne unim, nu. Trebuie să ne dezvoltăm conştiinţa de grup. O putem face pentru o cauză rugându-ne cu toţii sau măcar concentrându-ne sincron, cu toţii, în acelaşi timp. În America există grupuri de rugăciune în care oamenii se roagă pentru sănătatea cuiva sau pentru îndepărtarea unei probleme. Există mărturii ale unui savant neurochirurg american care fiind în comă profundă, vedea cum oamenii se roagă pentru însănătoşirea lui şi cum vin spre el canale de energie prin care simţea că se vindecă. În acest timp, el a avut acces la adevăruri din lumea de dincolo. „Marea mea dilemă este cum împac eu ce am văzut dincolo, cu ce am învăţat la Harvard“, a relatat cercetătorul. Şi nu era un naiv.
    – Şi lumea va fi schimbată doar cu efectul gândirii pozitive?



    – Trebuie să ne scuturăm de zgura gândurilor, (nr. așa cum am discutat și în acest material– Să ne controlăm găndirea și emoțiile pentru că altfel ne putem îmbolnăvi) pentru că resentimentele, ura, ( despre gandurile negative care ne iau din viață) invidia sunt sentimente care modifică ADN-ul, în timp ce iertarea şi optimismul deschid spirala ADN-ului.


    Vrei să te vindeci de boală? Împacă-te cu vecinul sau cu cel pentru care ai resentimente ( înțelege ce înseamna ”legea binelui”). Când emitem un gând bun în spaţiu, el este perceput ca o lumină colorată. În schimb, gândul rău este un nor întunecat care îl usucă în primul rând pe cel care-l trimite. Rugându-ne cu toţii, îndepărtăm din norii negri care s-au tot adunat deasupra noastră. Şi trebuie să facem bine. Acel bine pe care nu ni-l cere nimeni, acela este binele suprem! Altfel, dacă vom continua aşa, nimicim totul. Tot primim semnale că Universul va face „implozie“, dar ceasul bombei poate fi oprit.

    Oamenii sunt, de fapt, nişte frecvenţe. Noi trebuie să ne elevăm conştiinţa, pentru a putea avea acces la alte dimensiuni. Vorbind despre moarte, niciodată să nu ne gândim la cei trecuţi în nefiinţă ca fiind morţi. Nu, ei sunt nişte conştiinţe vii! Moare doar universul fizic, corpul. Nu există moarte, există doar o trecere. Comunicarea cu invizibilul este mai utilă decât tone de cărţi.
    Am avut mai multe experienţe de acest gen, momente critice, de boală.Viaţa nu m-a dezmierdat deloc. De fiecare dată când ajungeam la limită, cineva îmi spunea care e soluţia. Noi plecăm din viaţă cu exact ce-am adunat. Şi suferim teribil în faţa celor cărora le-am greşit. Iisus a dat expresia celui mai pur sentiment: iubirea şi iertarea aproapelui său. Dacă l-ar fi acceptat pe Iisus, omenirea ar fi avut 2.000 ani în avans în civilizaţie.
    Cărţile profesorului Dulcan
    Profesorul Dumitru Constantin Dulcan s-a aflat la Constanţa în luna octombrie, pentru a susţine un seminar despre evoluţia Universului, la invitaţia Centrului de Psihologie Dobrogea, în colaborare cu psih. Ana Filip şi psih. Claudia Petre. Cartea sa „Inteligenţa materiei“ a fost distinsă în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filozofie „Vasile Conta“. Alte cărţi scrise de D.C. Dulcan sunt„Mintea de dincolo”, care abordează experienţele morţii clinice, „În căutarea sensului pierdut“, „Somnul raţiunii“, „Către noi înşine“, „Gândirea omului modern“, „Culmi şi limite“. Profesorul Dulcan este membru al unor prestigioase societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale (Academia Americană de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, Organizaţia Internaţională de Cercetare a Creierului).


    SURSA: http://www.sanatatespirituala.eu/dum...tem-in-razboi/











  10. #10
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.212
    REŢETA FERICIRII. Profesorul Constantin Dulcan: „Ne putem prelungi viaţa în funcţie de modul în care gândim. Dacă eu dezechilibrez Universul, produce catastrofe”







    „Cu toţii avem nevoie să fim, să gândim, să căutăm o cale de a exista într-o lume în care există şi multă bucurie, dar şi enorm de multă tristeţe. Întregul ţel al vieţii mele a fost acela de a găsi un sens al lucrurilor”, completează acesta.

    A găsit sensuri diverse. A înţeles că viaţa noastră este formată din ceea ce gândim şi ceea ce simţim, că unul dintre sesurile vieţii, finalitatea spre care tind toate acţiunile noastre este fericirea: „Fericirea este un sens al nostru şi are sensuri multiple. Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamătă în noi, se mişcă şi ne învolburează, momentul în care simţi că întreaga lume este cu tine. Fiecare dintre noi poate avea o formulare a ideii de fericire. Trebuie să facem o diferenţă între bucurie şi fericire. Fericirea este, după opinia mea, un obiectiv, o ţintă, o finalitate a tot ceea ce este fiinţă pe lumea asta, cu diferenţa că o fiinţă umană, dispunând de o raţiune, trăieşte fericirea, sentimentul acesta al satisfactiei depline atât în planul raţional, cât şi în planul afectiv. Bucuria este plăcerea minţii, în timp ce fericirea merge mai adânc, la bază, la fundamentele sufletului, unde putem vorbi de o fericire a spiritului, care înseamnă mult mai mult decât nivelul imediat al gândirii”.
    Profesorul consideră că dragostea este o circumstanţă sigură a fericirii şi dă exemplu iubirea adolescentină, ca pe una dintre cele mai marcante experienţe ale vieţii.
    „Fericirea este o stare de spirit, o stare în care, vrei, nu vrei, trebuie să intre şi inima şi afectivitatea, profunzimile tale afective, acolo unde este esenţa ta. Dragostea este una dintre circumstanţele fericirii indubitabile. În mintea mea este tot timpul faptul că iubirea adolescenţei este una dintre cele mai marcante experienţe. De ce? Pentru că este momentul în care insul afectiv se trezeşte la viaţă. Mai cred că cea mai mare satisfacţie este aceea când pasiunile tale, înclinaţiile tale îşi găsesc un ecou în ceea ce faci. Asta cred că e adevărata fericire a vieţii”, spune Dulcan.



    TOT ARTICOLUL AICI:http://www.gandul.info/cu-gandul-la-...trofe-14961235



Pagina 1 din 3 123 UltimulUltimul

Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •