Prof.Dr.Dumitru Constantin Dulcan – medic neurolog si psihiatru

[latan.elena]

Dumitru Constantin Dulcan: Șapte idei esențiale pentru o viață fericită și o înțelegere superioară a lumii






Prof. Dumitru Constantin Dulcan este un om de știință român, care a facut o munca de pionierat, demonstrând încă din anul 1981, când a fost lansată cartea „Inteligența materiei”, că ceea ce gândim creează universul în care existăm! Eliberați de gândurile negative, oamenii pot atinge esența divină, este de părere profesorul Dulcan.Internetul românesc abunda de multe articole și interviuri cu Prof. Dumitru Constantin Dulcan din care extragem cateva idei esențiale care ne vor ajuta să înțelegem mai bine cercetările și ideile care la început au bulversat lumea științifică, pentru că astăzi, astfel de cercetări cu privire la lumea vie, să constituie teme principale de studiu.

1. Există o inteligență la toate nivelurile de manifestare a materiei, începând de la particulele subatomice din vidul cuantic până la fiziologia creierului uman. Ceea ce numim instincte la lumea fără limbaj articulat nu sunt decât tezaurizări de inteligență, sau programe inteligente. Sunt garanții pe care specia și le ia pentru a-și îndeplini propria sa finalitate – autoconservarea și reproducerea. Prof. Dumitru Constantin Dulcan

UNIVERSUL SE SPRIJINĂ PE LEGI MORALE

1. Astăzi, bazându-mă pe o cunoaștere știintifică, pot afirma cu certitudine ca lucrurile nu au pornit dintr-o întâmplare și viața nu e accidentală pe pământ, așa cum spun manualele de biologie. Ba mai mult, afirm ca universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că și creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum știm asta? Iata un experiment.

La începutul anilor 2000, la Universitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călugări tibetani. S-a constatat că la emoțiile pozitive – empatie, respect, admirație etc – se activa o arie din lobul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor negative activa o arie din lobul frontal drept. În consecința, creierul face o distincție între bine și rău. Dar creierul e o masă de carne și nu are cum să facă selecția între bine și rău doar prin sine. E clar că există o conștiință care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o?Legea lui Dumnezeu este Legea Binelui

1. Deci, legea lui Dumnezeu este legea Binelui. Dar poate argumentul acesta nu e suficient ca să înțelegeți de ce universul e construit pe tiparul Binelui. Vă dau alt exemplu, la nivel de chimie: gândurile negative la nivel de chimie a sângelui determină în corp un viraj spre aciditate (care înseamnă îmbătrânire, boala, degenerescența). Faptele pozitive și senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate și vitalitate. Până și ADN-ul nostru face diferența între bine și rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanță și monitorizată prin mijloace de laborator.

Asupra individului s-au exercitat diverse influențe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până și în ADN-ul nostru sunt înscrise premisele sănătății și bolii. – Prof. Dumitru Constantin Dulcan


BOLILE AU CAUZE SPIRITUALE

1. Sunt și boli care ne sunt date ca lecții. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: invidia, răutatea, competiția acerbă, egoismul și dorința de răzbunare, la care se adaugă frica și stresul generat de o societate ultratehnologizată. Stresul înseamna moartea celulei. Înca de la anul 1000, Avicenna a facut un experiment și a pus un miel într-o cușcă lângă cușca unui lup. Mielul a murit, pur și simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară și celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson si dementă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastra e una din epocile cu cele mai multe cazuri de depresii și suicid. Știați că depresia este unul din factorii care favorizează apariția bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism.- Prof. Dumitru Constantin Dulcan

1. Sentimentului de iubire, de agape, implicată la nivel de Creație, i se acordă un cu totul alt sens decât acela al atracției fizice. Este bunăvoința, generozitatea, acceptarea, compasiunea, învăluirea întregii creații în căldura inimii, conștiința că suntem cu toții frați, fii ai aceleiași Surse, fragmente de lumină desprinse din Marea Ființă de Lumină.
2. Am demonstrat, sper, suficient în lucrarea În căutarea sensului pierdut (Ed. Eikon, 2008) că în fiecare clipa din existența noastră, când emitem un gând, implicit, fără să vrem, noi creăm, facem sau desfacem ceva, dăm un impuls ordinii din Univers sau, dimpotrivă, dezordinii, haosului, în funcție de ceea ce gândim. Iată de unde vine marea noastră responsabilitate, mai întâi față de noi înșine, apoi față de semenii nostri, față de natura, față de planetă, față de Univers și Dumnezeu. (Fragmente din volumul recent aparut “Mintea de dincolo. Sinteza și semnificația experiențelor mortii clinice”)

OMUL AR TREBUI SĂ EVITE DEPRESIA, MÂNIA ȘI STRESUL

1. Omul ar trebui să evite în primul rând depresia, apoi stresul, iritarea și mânia. Da, mânia distruge foarte mulți neuroni și pune sistemul imunitar în dificultate. În momentul în care noi suferim un stres, ne înfuriem sau suntem tristi, apărarea organismului nostru, prin faptul că sistemul imunitar devine deficitar, este inhibat de starea asta de depresie sau stres și noi rămânem vulnerabili la boli.

De aceea este important să avem o stare optimistă. Optimismul, speranța sunt extrem de importante pentru ființa umană indiferent de ce întreprindem: că vrem sa slăbim, să ne simițim bine, să învățăm, să fim fericiți. Este extrem de important să fim optimiști.

SURSA: http://www.cunoastelumea.ro/dumitru-...ioara-a-lumii/

[latan.elena]

Neurologul D.C. Dulcan vorbește despre Karma și viitorul națiunii române…







Probabil că mai toți ne-am pus întrebări legate de ce se întâmplă cu noi după moarte și care este scopul vieții. Unii suntem convinși că nu există nimic după aceea, alții că trecem printr-un ciclu lung de reîncarnări până când ajungem la perfecțiunea spiritului, iar o a treia categorie este convinsă că deși viața continuă după moarte, nu avem decât o singură viață pământeană pentru a ne desăvârși sufletește.
În același timp, ne-am întrebat dacă există un destin personal sau, mai mult, dacă există un destin al națiunii…Desigur, toate aceste teme sunt răscolitoare, iar cei care fug de ele cu aroganța materialistă a ateului, chiar nu au nimic de câștigat.În filmulețul de mai jos vă invităm, pentru cinci minute, să îl ascultați pe neurologul Dumitru Constantin Dulcan, general al Armatei Române, profesor universitar și un cercetător care a studiat ani de zile fenomenele de la granița morții. Autor al celebrei cărți Inteligența Materiei, Constantin Dulcan știe mai multe despre aceste subiecte decât majoritatea dintre noi:

[latan.elena]

Dumitru Constantin Dulcan: „Traversăm un moment foarte dificil pentru Univers”











Profesorul Dumitru Constantin Dulcan (77 ani) este reputatul medic neurolog şi psihiatru care şi-a legat numele de Spitalul Militar Central din Bucureşti, unde a condus secţia de neuropsihiatrie, apoi clinica de neurologie.

Ca autor de cărţi, dr. Dulcan a devenit accesibil maselor de cititori, odată cu publicarea volumului „Inteligenţa materiei“, un best-seller al anilor `80. În cartea sa revoluţionară pentru mentalitatea acelor vremuri, profesorul Dulcan îndrăznea să vorbească despre entitatea care, mai presus de tot, pune în lucruri o ordine firească, dar încă neînţeleasă de noi. Actualmente şef la Catedra de Neurologie şi Neuropsihosomatică de la Universitatea Titu Maiorescu Bucureşti, dr. Dumitru Constantin Dulcan s-a dedicat studierii domeniului conştiinţei, despre care spune ferm convins că timpul îl va confirma.
– Tot răul spre bine, domnule profesor Dulcan? Gândul optimist cu care obişnuim să ne împăcăm are, de fapt, o explicaţie ştiinţifică?
– Trebuie să privim cu luciditate, traversăm un moment foarte dificil pentru Univers. Privind la tot ce se întâmplă în jur, cu noi, ne dăm seama că suntem deja în război. Este nevoie de o refundamentare a conceptelor pe care Universul s-a bazat. Trebuie să lucrăm în primul rând asupra noastră, dacă vrem să schimbăm ceva.








Fiecare dintre noi trebuie să facă efortul să se schimbe, iar fiecare trebuie să dea exemplu la 100, la 200 persoane. Doar aşa, printr-o energie colectivă, putem schimba lucrurile. Când nu ai în mintea ta soluţia pentru adevăr, o găseşti privind istoria sau natura, cum rezolvă o situaţie. Natura are propria inteligenţă, fiecare particulă are inteligenţa sa. A fost Imperiul lui Alexandru cel Mare, a fost Imperiul Otoman, a fost Imperiul Sovietic. Toate au dispărut. Celelalte sunt veşnice? Eu aştept istoria. Despre acest subiect am dezbătut și aici- Universul intreg are ca fundament, o lege morala, legea binelui
– Nu suntem prea mici pentru un război aşa mare?
– Dacă ne unim, nu. Trebuie să ne dezvoltăm conştiinţa de grup. O putem face pentru o cauză rugându-ne cu toţii sau măcar concentrându-ne sincron, cu toţii, în acelaşi timp. În America există grupuri de rugăciune în care oamenii se roagă pentru sănătatea cuiva sau pentru îndepărtarea unei probleme. Există mărturii ale unui savant neurochirurg american care fiind în comă profundă, vedea cum oamenii se roagă pentru însănătoşirea lui şi cum vin spre el canale de energie prin care simţea că se vindecă. În acest timp, el a avut acces la adevăruri din lumea de dincolo. „Marea mea dilemă este cum împac eu ce am văzut dincolo, cu ce am învăţat la Harvard“, a relatat cercetătorul. Şi nu era un naiv.
– Şi lumea va fi schimbată doar cu efectul gândirii pozitive?
– Trebuie să ne scuturăm de zgura gândurilor, (nr. așa cum am discutat și în acest material– Să ne controlăm găndirea și emoțiile pentru că altfel ne putem îmbolnăvi) pentru că resentimentele, ura, ( despre gandurile negative care ne iau din viață) invidia sunt sentimente care modifică ADN-ul, în timp ce iertarea şi optimismul deschid spirala ADN-ului. Vrei să te vindeci de boală? Împacă-te cu vecinul sau cu cel pentru care ai resentimente ( înțelege ce înseamna ”legea binelui”). Când emitem un gând bun în spaţiu, el este perceput ca o lumină colorată. În schimb, gândul rău este un nor întunecat care îl usucă în primul rând pe cel care-l trimite. Rugându-ne cu toţii, îndepărtăm din norii negri care s-au tot adunat deasupra noastră. Şi trebuie să facem bine. Acel bine pe care nu ni-l cere nimeni, acela este binele suprem! Altfel, dacă vom continua aşa, nimicim totul. Tot primim semnale că Universul va face „implozie“, dar ceasul bombei poate fi oprit.
Oamenii sunt, de fapt, nişte frecvenţe. Noi trebuie să ne elevăm conştiinţa, pentru a putea avea acces la alte dimensiuni. Vorbind despre moarte, niciodată să nu ne gândim la cei trecuţi în nefiinţă ca fiind morţi. Nu, ei sunt nişte conştiinţe vii! Moare doar universul fizic, corpul. Nu există moarte, există doar o trecere. Comunicarea cu invizibilul este mai utilă decât tone de cărţi. Am avut mai multe experienţe de acest gen, momente critice, de boală. Viaţa nu m-a dezmierdat deloc. De fiecare dată când ajungeam la limită, cineva îmi spunea care e soluţia. Noi plecăm din viaţă cu exact ce-am adunat. Şi suferim teribil în faţa celor cărora le-am greşit. Iisus a dat expresia celui mai pur sentiment: iubirea şi iertarea aproapelui său. Dacă l-ar fi acceptat pe Iisus, omenirea ar fi avut 2.000 ani în avans în civilizaţie.
Cărţile profesorului Dulcan
Profesorul Dumitru Constantin Dulcan s-a aflat la Constanţa în luna octombrie, pentru a susţine un seminar despre evoluţia Universului, la invitaţia Centrului de Psihologie Dobrogea, în colaborare cu psih. Ana Filip şi psih. Claudia Petre. Cartea sa „Inteligenţa materiei“ a fost distinsă în 1992, cu premiul Academiei Române pentru filozofie „Vasile Conta“. Alte cărţi scrise de D.C. Dulcan sunt„Mintea de dincolo”, care abordează experienţele morţii clinice, „În căutarea sensului pierdut“, „Somnul raţiunii“, „Către noi înşine“, „Gândirea omului modern“, „Culmi şi limite“. Profesorul Dulcan este membru al unor prestigioase societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale (Academia Americană de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, Organizaţia Internaţională de Cercetare a Creierului).


http://oficialmedia.com/dumitru-cons...entru-univers/

[latan.elena]

[latan.elena]

Dumitru Constantin Dulcan – Iisus are cea mai perfecta acoperire stiintifica


” Eu nu cred in Iisus doar pentru ca asa am fost educat de parinti. Sunt un intelectual trecut prin scoli, care a cautat sa isi explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trait pe Terra ( Budha, Confucius, Pitagora, etc) Iisus are cea mai perfecta acoperire stiintifica. Am luat la rand toate notiunile predicate de el si toate pot fi explicate in termenii stiintelor actuale. Va dau doar un exemplu.
Ce inseamna iertarea ? Din punct de vedere spiritual, inseamna pace si armonie. Din punct de vedere stiintific, prin iertare, la nivelul ADN, modelul negativ este pur si simplu sters si se instaleaza in corp o buna chimie si un echilibru energetic.

E fantastic, e pur si simplu ca resetarea unui computer. Despre puterea credintei […], Iisus ar fi putut zice ” eu te-am vindecat” , dar a ales sa spuna “credinta ta te-a vindecat”. Cand crezi, iti mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a sti ca Dumnezeu exista nu e totul. Doar religia iti da trairea emotiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care traiesti cu adevarat relatia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserica e important, ci si puterea rugaciunii pe care o poti face oriunde.[…]

Criza lumii actuale este in primul rand o criza morala, pentru ca oamenii nu stiu cine sunt cu adevarat. Omenirea se indreapta catre o noua constiinta, spre o noua umanitate.[…] Se crede si ca ADN-ul nostru ar putea sa ajunga, in plan energetic, la 36 de spirale in loc de 2. Lumea viitoare va fi a spiritualitatii si a celor supradotati”. D.C.Dulcan interviu Formula As

Vezi si Dumitru Constantin Dulcan – Mintea de dincolo – “suntem cu adevarat “Lumina din Lumina”






SURSA: http://portal.tfm.ro/dumitru-constantin-dulcan-iisus-are-cea-mai-perfecta-acoperire-stiintifica/

[latan.elena]

[latan.elena]

„Viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit”

C-TIN DULCAN, neurolog, vorbește despre Lumea de Dincolo: „Viaţa noastră pe pământ este doar o mică parte din ceea ce avem de trăit”









Este medic neurolog şi psihiatru, cercetător în domeniul conştiinţei, o fire curioasă şi temerară, ce a îndrăznit să caute răspunsuri despre om în teritorii ale cunoaşterii încă neexplorate.










Distinse cu premii şi declarate bestsellers, cărţile domniei sale au schimbat viziunea ştiută despre univers, punând pe gânduri o întreagă comunitate ştiinţifică. Cea mai recentă apariţie, Mintea de dincolo, nu e doar rodul unor lecturi extrem de vaste, ci şi expresia unei inteligenţe ieşite din comun, ce a reuşit performanţa absolut originală de a pune cap la cap concluziile fizicii cuantice, ale psihologiei transpersonale şi ale ştiinţelor neurocognitive, cu experienţele religioase şi ale morţii clinice, pentru a ne oferi o descriere cât mai aproape de realitate a lumii de dincolo. Un demers impresionant, ce reafirmă originea noastră divină şi importanţa de a trăi după legi spirituale, ne spune Formula As.„Moartea clinică este o trecere între două lumi”– Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?





– Nimic din ce am scris până acum n-a fost pre*meditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi Inteligenţa materiei, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că în spatele tuturor lucrurilor se află o Raţiune universală care ordonează şi coor*do*nează totul. Şi că această Raţiune e Dum*nezeu. Dacă Dum*nezeu există, atunci şi noi, oa*menii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, În căutarea sensului pier**dut, a fost motivată de faptul că lumea actuală se înscrie din punct de vedere moral pe o curbă des*cen*dentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce sun*tem aici. Singuri, fără o busolă spi*rituală, am alu*necat în marele impas moral, so*cial şi economic în care ne aflăm. Acum, ceea ce am încercat în cartea Min**tea de dincolo a fost să arăt că experienţa morţii cli**nice vine să susţină cu argumente clare originea noas**tră spi*rituală – idee pentru care pledează desco*pe*ririle fizicii cuantice, religiile, psihologia trans*per*sonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ e doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care tre*buie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am în*cheiat un ciclu fundamental al adevărului des*pre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a re*duce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fi*zică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un ade*văr incomplet.
– Ce înseamnă concret, din punct de ve*de*re me*dical, moartea clinică?– Moartea clinică este acea experienţă în urma că*reia individul traversează toate etapele morţii bio*lo*gice, dar nu definitiv, fiindcă e re*suscitat, readus la via*ţă spontan sau prin inter*venţie medicală, iar func*ţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul expe*rien**ţelor de moarte clinică demonstrează că exis*tă un tipar comun la toată lumea, indi*fe*rent de rasă, origine sau moment al istoriei.– Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce „văd” de fapt aceste persoane?– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se întâmplă. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi con*şti*entizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor corpul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decor*po*ra*lizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâ*na lor trece prin corpul acestora fără să fie per*cepută. În*tr-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mu*tilat în războiul din Vietnam şi-a văzut corpul de dea*supra sa. A văzut elicopterul american care l-a trans***portat la spital şi, spune el, „m-am în*trebat unde sunt dus şi am zburat după el”. Cei mai mulţi indivizi vor*besc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obli**gaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude de*ce*date sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lu*mea noastră fizică în lumea spiritelor, în lumea de din*colo.– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi cal*dă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune că Dumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâm*pină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.





– …care în plus ne va supune la Judecata de Apoi.
– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amă*nun*te în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii De Pe Urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, tră*im, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asu*pra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moar*te clinică, mercenar angajat în armată, mărtu*ri*seşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recu*noştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.– Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pe*depsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se re*percutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cer*cetătorii acestor fenomene afirmă cu con*vin*gere că nu există dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.– Să revenim la experienţa propriu-zisă a morţii clinice. Ce se întâmplă mai departe?– După ce filmul vieţii îi face să înţeleagă unde au greşit şi unde au procedat corect, celor aflaţi în moarte clinică li se arată o ba*rieră, o punte sau un râu, şi li se interzice să trea*că. E semnul distinctiv dintre cele două lumi. „Nu este încă timpul” e ceea ce aud cei mai mulţi dintre ei. Altora li se spune, într-o formă sau alta, „Du-te înapoi şi spune lumii ce ai văzut”. Toţi cei care au trecut prin aşa ce*va spun deschis că nu mai au niciun fel de frică faţă de moarte. Pentru cei care trăiesc aces*te experienţe e atât de covârşitor, încât ră*mân con*şti*enţi şi după aceea de existenţa unei dimensiuni spi*rituale în univers, dedicân*du-se, pe mai departe, unei vieţi spirituale sau unei vieţi puse în slujba binelui.„Nu creierul generează conştiinţa, ci conştiinţa are în primire un creier de care se foloseşte”– Domnule Dulcan, vă provoc să dis*cu*tăm şi din punct de vedere ştiinţific. Cum se împacă toate aceste descoperiri cu formaţia dvs. de medic neurolog?– Tocmai pentru că sunt medic neurolog şi am stu*diat creierul pot să afirm cu tărie că mintea omenească nu se reduce la reacţiile biochimice care au loc în cre*ier. S-au făcut măsurători ale momentului în care sunt activate diferite arii din creier şi ele demonstrează că aceste activări preced cu câteva miimi de secundă con*ştientizarea lor. Cu alte cuvinte, decizia de execu*tare a unei mişcări pare a fi luată înainte de a fi infor*mat creierul. Şi atunci, dacă iniţiativa creierului pre*cede, oa*recum, voinţa noastră de a acţiona, ne între*băm fi*resc: gândim sau suntem gândiţi? Nu avem încă o teorie coerentă referitoare la conştiinţă. Experienţa morţii clinice pledează pentru independenţa conştiinţei faţă de creier. Nu creierul generează conştiinţa, aşa cum încă se crede la modul general, ci conştiinţa are în primire un creier, de care se foloseşte de-a lungul unei vieţi, pentru a se informa, a experimenta şi a evolua.– S-a imputat acestor viziuni avute în timpul morţii clinice că ar fi rodul anestezicelor sub care se află majoritatea pacienţilor.– Da, s-a adus argumentul că ar putea fi halucinaţii sau expresia unui creier în suferinţă, că ar fi rezultatul ischemiei sau al unor crize epileptice. Sunt doctor neurolog şi pot aduce oricând argumente medicale împotriva acestor ipoteze. Despre efectul anestezicului nu poate fi vorba, căci sunt şi mulţi oameni care au avut aceste experienţe spontan, fără nicio influenţă chimică. Apoi, există oameni care şi-au dezvoltat ca*pa*citatea de a călători extracorporal, ei sunt cât se poa*te de lucizi şi de sănătoşi, iar mărturiile lor se mulează perfect pe viziunile celor care au trăit o moarte clinică. Nu e vorba de nicio influenţă exterioară. E pur şi sim*plu o altă stare a creierului, pe care, vrea nu vrea, şti*inţa va trebui să o accepte. Există studii făcute pe sute de oameni, de vârstă, sex, religie şi provenienţă dife*rite. Viziunile lor sunt asemănătoare, fie că e vorba de Sfânta Tereza de Avila, de Platon sau de persoane din zilele noastre.– Aduce studiul morţii clinice argumente concrete în favoarea realităţii lumii de dincolo?– Unul din cele mai puternice argumente este faptul că în timpul morţii clinice, nevăzătorii din naştere văd pri*ma oară ce se întâmplă în jur. Ei văd cu ochii spiri*tului, ai corpului de energie. Este o dovadă că nu avem doar corp fizic, ci şi corp subtil, care este însoţit de o con*ştiinţă detaşată de creierul nostru anatomic şi care are o altă percepţie asupra timpului şi a spaţiului. Ex*pe**rienţa este a acestei conştiinţe, nu a creierului. Ve*derea se face într-un unghi de 360 de grade şi poate ex*plora instantaneu la orice distanţă. Această vedere pa*noramică apare nu numai la cei care au o moarte cli*nică, ci şi în stările de extaz mistic sau în experienţa unor maeştri spirituali ai Orientului. Un creier trau*ma*tizat poate genera, desigur, şi halucinaţii, dar ele n-au coerenţă, n-au logică. Tot ceea ce se petrece în expe*rienţa morţii clinice are o coerenţă, un sens moral, o filosofie profundă, cu referire la viaţa persoanei im*pli*cate. În urma lor, învăţăm întotdeauna o lecţie. Un alt argument extrem de important este memoria noas*tră de dincolo. Filmul retrospectiv al vieţii, care li se prezintă tuturor celor care ajung dincolo, demons*trea*ză că nimic nu se uită din ceea ce am trăit aici. Se reţin şi cele mai mici amă*nun*te, pe care credeam că le-am uitat de mult, pe care şi le amintesc chiar şi in*di*vizii bolnavi de Alzhei*mer. În timpul vieţii noas*tre, nu me*moria se pierde, ci ins*tru*mentul de redare, ne*uronul se a*tro*fiază. Me*moria ră*mâ*ne în câmpul conştiinţei, care se ex*tin*de dincolo de noi în acelaşi timp cu matricea corpului nostru subtil. Argumente există cu du*iumul, dar pro*babil cele mai puternice sunt mărturiile celor re*întorşi la viaţă.– Din toate cazurile pe care le-aţi întâlnit şi stu*diat, care vi se pare cel mai spectaculos?– Cred că cel mai im*presionant este cazul Anitei Moorjani, pe care l-a şi relatat într-o carte autobio*grafică. Era de patru ani bolnavă de can*cer limfatic când, in*trată în comă profundă, terminală, începe să per*ceapă lumea dincolo de limitele obişnuite. Deşi are ochii închişi, fiindcă e supusă reanimării, îl ve*de pe fratele său în avi*onul cu care venea din India la Hong Kong, pentru a fi prezent la ultimele sale clipe de viaţă. Aude discuţiile între medici şi soţul său, deşi ele aveau loc pe un coridor îndepărtat. Şi nu doar că îi aude şi vede, dar le aude şi gândurile. Se eliberează din trupul fizic şi constată, cu uimire, că poate fi în mai multe locuri în acelaşi timp. Vede toate mane*vrele de reanimare pe care le fac medicii, înţelege disperarea soţului şi ar vrea să-i spună fratelui să nu se grăbească, fiindcă nu va muri până nu va veni. Însă nimeni nu o aude. Du*pă o vreme, ataşamentul ei faţă de oameni se es*tom*pează şi intră într-o lume mi*nunată, guvernată de bucurie şi de iubire necon*di*ţionată. Îşi revede tatăl, care murise cu zece ani îna*inte, cu care stă de vorbă şi care o anunţă că nu a ve*nit încă timpul să ră*mână acolo. Îşi vede filmul vieţii şi înţelege misi*unea pentru care a sosit pe pământ şi ceea ce mai are de făcut pentru a o împlini. Nu se bucu*ră la gândul revenirii în corpul bolnav, dar în*ţelege că trebuie să se întoarcă să transmită lumii un mesaj. La ieşirea din comă, le zâmbeşte medicilor şi le spune că a fost vindecată şi va trăi. Nimeni n-o ia în serios. Şi totuşi, pes*te câteva zile, la analizele efec*tuate, medicii consta*tă semne certe de vindecare. Însă Anita Moorjani a mai spus ceva în cartea ei au*tobiografică, şi anume că, în spaţiul de dincolo, în timpul filmului panoramic, i s-au revelat şi vieţile pe care le-a avut până atunci.„Suntem cu adevărat «lumină din Lumină»”– Atingeţi o chestiune extrem de controversată, tema reîntrupării, respinsă, de altfel, de religia creştină. Avem motive să credem în aşa ceva?– Ideea reîntrupării e motiv de mare controversă între creştini şi susţi*nă*torii ei. Există însă argumente ce ţin de im*presia fiecăruia din*tre noi, de acel sentiment de déjà vu pe care îl avem, une*ori, când întâlnim o anu*mită persoană. Din nou, mărturiile oamenilor sunt cele care ar trebui să ne pună cel mai tare pe gânduri. Cerce*tă*toa*rea Sandra Anne Tay*lor aduce în dis*cu*ţie un caz foarte in*te*re*sant, al unui tânăr a*rab, care s-a născut în munţi, în Liban, şi nu şi-a părăsit casa până la 20 de ani. S-a întâmplat să fie dus ocazional într-o altă lo*calitate, la sute de km distanţă, pe care a recunoscut-o imediat ca fiind cea în care a trăit anterior. Ba mai mult, dintr-un im*puls, a mers direct la casa în care se născuse, i-a iden*tificat pe nume pe cei care o lo*cuiau, le-a arătat lo*cul în care şi-a amintit că a ascuns nişte bani şi i-a găsit. Familia res*pectivă era atunci în*tr-un proces de sta*bi*lire a unui hotar între pă*mânturi. El şi-a a*min*tit unde era ve*chiul hotar. A fost atât de con*vin*gător, încât şi justiţia i-a acceptat măr*turia. Se născuse în acelaşi anotimp în care, în urmă cu 20 de ani, ve*chea persoană fusese ucisă. Reîn*car*narea lui a fost, deci, imediată. Mai e şi cazul lui Rand James*ton Shields, care în tim*pul unei morţi cli*ni*ce retrăieşte 68 de evenimente din vieţile anterioare. A reţinut locul unde a trăit şi cine a fost. A făcut 8 vizite în acel oraş, a inventariat 114 dovezi care atestau acea viaţă şi a recunoscut 35 de clădiri. Cazul lui e ce*le*bru şi e studiat de dr. Jim B.Tucker, la secţia de medicină psihi*a*trică din Universitatea Statului Virginia. Dar detaliul care naşte cele mai multe întrebări e chiar cazul Anitei Moorjani. Acolo, sus, Cineva i-a spus să stea liniştită, că va fi vin*decată şi i-a arătat şi celelalte vieţi pe care le-a avut. Dacă ştiinţa a putut confirma vindecarea ei miraculoasă, anunţată în lumea de dincolo, de ce n-am crede şi în celelalte lucruri vă*zute de ea acolo? Este o întrebare ce nu poate fi evitată.– Suntem, deci, nemuritori. Murim, dar conti*nuăm să tră*im sub altă formă.– Continuăm să tră*im în corpul subtil, care e format din lu*mină de înaltă frec*ven*ţă. Cei care au vă*zut cor*pul subtil, ceea ce nu*mim în mod tradi*ţio*nal „suflet”, în timpul experienţelor extra*cor*porale, l-au descris ca fiind format din milioane de punc*te lu*minoase. Dacă în ceea ce priveşte trupul nos*tru s-a spus că „pă**mânt suntem şi în pă*mânt ne vom în*toar*ce”, în ceea ce pri*veş*te sufletul, „lumină suntem şi în Lumină ne vom întoarce”. Sun*tem cu adevărat „lumină din Lumină”. E valabil şi dacă ex*tra*polăm la nivel macro. Universul, spune David Bohm, este o hologramă gigantică. Între lumea de aici şi lumea de dincolo e doar o diferenţă de frec*venţă. Ceea ce nu vedem nu înseamnă că nu există. De pil*dă, noi percepem sunetele a căror frecvenţă se si*tuează între 16.000 şi 20.000 Hz. Liliacul emite şi re*cep*tează ultrasunete cu frecvenţa până la 150.000 Hz. Iar del*finii comunică pe frecvenţe situate peste 150.000 Hz. La fel şi cu lumina. Sub un anumit prag al frecvenţei, lumina se condensează în materie fizică, iar deasupra acestuia, lumina devine energie invizibilă. Suntem aici, pe pământ, limitaţi de zidul unei frec*ven*ţe care ne obturează vederea. Însă Dumnezeu, în mă*ri*nimia Lui, ne-a aşezat într-o fereastră cosmică, din ca*re putem vedea universul, din care ni se oferă des*chi**de*rea.– Vreţi să spuneţi că Îl putem cunoaşte pe Dum*nezeu pentru că El Însuşi vrea să fie cunoscut?– Universul nu face lucruri gratuite. În vremurile noas*tre au explodat o serie de preocupări ştiinţifice care nu fac decât să confirme această dimensiune spi*ri*tuală a universului, să demonstreze că istoria uni*ver*sului şi a omului e scrisă de aceeaşi mână, că om şi univers au aceeaşi origine spirituală. Experienţa morţii cli*nice a fost un mare dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, pen*tru a ne îndemna să schimbăm drumul greşit pe care am mers până acum şi să ne însuşim lecţia cu*noaş*terii şi a iubirii, care e adevăratul sens al vieţii. Avem o singură şansă de ieşire din criza în care în*trea*ga omenire este implicată: să optăm pentru o adevărată re*naştere spirituală. Cu alte cuvinte, să trăim în armo*nie cu Dumnezeu, cu noi înşine, cu semenii şi cu natu*ra. Nu întâmplător, Iisus a spus: „Eu sunt Calea, Ade*vă*rul şi Viaţa”. Ni s-a arătat Adevărul, ni s-a arătat Ca*lea, e rândul nostru să răspundem chemă*rii Lui.


Interviu de Dia Radu



Sursa: http://www.formula-as.ro/2013/1067/lumea-romaneasca-24/dumitru-constantin-dulcan-viata-noastra-pe-pamant-este-doar-o-mica-parte-din-ceea-ce-avem-de-trait-16364



Daniel Roxin: Vă invit să vizionați și emisiunea VIAȚA DUPĂ PRAGUL MORȚII în care l-am avut ca inivitat pe prof. univ. dr. Constantin Dulcan:

[latan.elena]

[valyy2017]

Foarte frumos!

[Adrian Pop]

Pavel Corutz a distribuit un link.

Administrator · 5 ore








[COLOR=rgba(0, 0, 0, 0.15)][/COLOR]


Ce reacție are ADN-ul uman la un film de dragoste sau la un film de groază? Concluziile celebrului neurolog Dumitru Constantin Dulcan…
CUNOASTELUMEA.RO