Papornița Moșului
Rezultate 1 la 3 din 3

Subiect: Morihei Ueshiba -''Arta Pacii”.

  1. #1
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.448

    Morihei Ueshiba -''Arta Pacii”.

    Morihei Ueshiba -''Arta Pacii”.



    Morihei Ueshiba (1883-1969) a fost cel mai mare maestru al artelor martiale in toata istoria acestora. Chiar si la varsta de optzeci de ani Morihei putea dezarma orice inamic, dobora oricat de multi atacatori si-si culca adversarul la pamant doar cu un singur deget. Desi era un luptator de neinvins, Morihei a fost, inainte de toate, un om al pacii. Detesta luptele, razboiul si orice forma de violenta. Modul sau de manifestare era Aikido, ceea ce s-ar putea traduce prin „Arta Pacii”.

    Arta Pacii reprezinta o viziune ideala, dar care are numeroase aplicatii practice in viata reala. In tinerete, Morihei a luptat ca infanterist in razboiul ruso-japonez, apoi in Mongolia s-a confruntat cu pirati si cu banditi, pentru ca in cele din urma, stapanind artele martiale, sa devina instructor pentru cadrele militare de elita la Academia japoneza. Cu toate acestea, de-a lungul vietii, Morihei a fost profund afectat de conflictele si disputele din jur: tatal sau a luptat impotriva politicienilor corupti si a gorilelor acestora; a avut apoi de-a face cu distrugerile provocate de razboi si cu brutalitatea conducatorilor militari.




    Morihei, in cautarea desavarsirii spirituale a avut trei viziuni care l-au transformat. Prima s-a produs in 1925, la varsta de 42 de ani. Dupa ce a respins atacul unui foarte bun spadasin, evitand toate posibilele taieturi si impunsaturi – neinarmat fiind – Morihei s-a dus in gradina. „Dintr-odata, pamantul s-a cutremurat. O ceata aurie s-a inaltat si m-a invaluit. Ma transformasem intr-o imagine aurie si imi simteam trupul usor ca un fulg. In acel moment am avut revelatia intregii creatii: Calea unui Luptator consta in manifestarea Iubirii Divine, spiritul care cuprinde si hraneste tot ceea ce exista. Lacrimi de recunostinta si de bucurie au inceput sa-mi siroiasca pe obraji. Am perceput pamantul ca fiind propria-mi casa, iar soarele, luna si stelele imi erau prieteni apropiati. Atasamentul pentru lumea materiala a disparut.”


    A doua viziune s-a petrecut in 1940, in decembrie. „Pe la ora doua dimineata, in timp ce executam ritualul de purificare, am uitat brusc toate tehnicile de arte martiale pe care le cunoscusem vreodata. Tot ceea ce invatatorii mei imi transmisesera era acum complet nou pentru mine. Aceste tehnici reprezentau in noua viziune modalitati de cultivare a vietii, a cunoasterii, a virtutii, a bunului simt, si nu instrumente de doborare a dusmanului.”


    A treia viziune a avut loc in 1942, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, una dintre cele mai negre perioade din istoria omenirii. Morihei a avut o viziune cu Marele Spirit al Pacii, revelandu-i-se o cale de eliminare a conflictelor si de reconciliere a popoarelor. „Calea Luptatorului a fost gresit inteleasa, ca o modalitate de a ucide si a-i distruge pe ceilalti. Aceia care cauta competitia comit o grava eroare. Lovirea, jignirea sau distrugerea cuiva constituie cel mai mare pacat pe care il poate face o fiinta umana. Adevarata Cale a Luptatorului consta in evitarea masacrului. Ea este Arta Pacii, puterea iubirii.” Morihei s-a autoizolat, dedicandu-si restul vietii perfectionarii si raspandirii Aikido-ului, Arta Pacii.


    Spre deosebire de scrierile clasice, ca de exemplu Arta Razboiului si Cartea celor cinci cercuri, in care razboiul este considerat inevitabil si pentru obtinerea victoriei este permisa folosirea viclesugurilor, Morihei a inteles ca ducand o lupta continua – cu altii, cu noi insine, cu mediul in care traim – vom ajunge sa distrugem pamantul. „Lumea va continua sa se schimbe dramatic, insa disputele si razboaiele ne pot distruge complet. Avem nevoie acum de tehnici de armonizare, si nu de conflicte. Este nevoie de Arta Pacii, si nu de Arta Razboiului.” Morihei a predat Arta Pacii ca pe o disciplina pentru minte si trup, o modalitate practica de a face fata agresiunii, o modalitate de a cultiva curajul, intelepciunea, dragostea si prietenia. El a interpretat Arta Pacii in cel mai larg sens cu putinta, considerand ca principiile sale – reconcilierea, armonia, cooperarea, empatia – ar putea fi aplicate tuturor provocarilor pe care le intalnim in viata – in relatiile interpersonale, in relatiile sociale, la locul de munca sau in afaceri, in relatia cu natura. Cu totii putem fi luptatori pentru pace.


    Desi aceasta arta martiala – Aikido – s-a nascut in Japonia, odata cu Morihei, ea este un dar pentru intreaga omenire. Unii au ales, altii vor alege in viitor Calea Aikido-ului si ii vor aplica principiile in viata de zi cu zi. Mult mai multi, sper, au fost si vor fi inspirati de mesajul universal al Artei Pacii si de profundele implicatii ale acesteia in lumea in care traim.




    Frumusetea divina


    A cerului si a pamantului


    Toate creaturile


    Apartin


    Unei singure familii.




    Morihei Ueshiba este numit de catre practicantii de Aikido „O Sensei” – „Marele Invatator”. Urmatoarele citate au fost adunate din invataturile lui O Sensei (poeme, scrieri si ceea ce s-a transmis pe cale orala).




    John Stevens


    Cuvantul AIKIDO se compune din trei ideograme, fiecare cu inteles de sine statator:


    AI - armonie, echilibru, unitate

    KI - energie, vitalitate, spirit


    DO - cale, metoda, mod de viata


    Informatii suplimentare puteti afla la


    WWW.AIKIDO.RO




    Arta Pacii incepe cu tine. Munceste cu tine si lasa Arta Pacii sa se manifeste in toate activitatile tale. Fiecare are un spirit care poate fi slefuit, un corp care poate fi antrenat si o cale pe care sa o urmeze.


    Esti in viata pentru a cunoaste si a manifesta ceea ce este sacru in tine. Adu pacea in propria viata si aplica Arta Pacii in tot ce te inconjoara.






    Omul nu are nevoie de case, bani, putere sau un anumit statut pentru a practica Arta Pacii. Paradisul se afla acolo unde te afli si acela este locul unde te poti antrena.




    Toate lucrurile, materiale si spirituale, isi au originea intr-o singura sursa si sunt legate intre ele, ca si cum ar fi o singura familie. Trecutul, prezentul si viitorul sunt cuprinse toate in forta vietii.


    Universul a luat nastere si s-a dezvoltat dintr-o singura sursa, iar noi evoluam prin procesul de unificare si armonizare.






    Arta Pacii este medicamentul pentru o lume bolnava. Raul si dezordinea din lume exista pentru ca omenirea a uitat ca tot ceea ce exista isi are originea intr-o singura sursa. Intoarce-te la sursa si paraseste gandurile centrate in egoism, dorintele meschine, mania. Cel care nu are nimic, de fapt are totul.


    Daca nu devii una


    Cu Vidul Cosmic


    Nu vei intelege niciodata


    Arta Pacii.




    Arta Pacii este aplicabila oriunde pe pamant, incepand cu vastitatea spatiului si terminand cu cele mai mici plante si animale. Forta vietii patrunde peste tot si puterea ei este nelimitata. Arta Pacii ne permite sa fim constienti si sa patrundem in aceasta rezerva uriasa a energiei universale.


    Opt forte sustin creatia:


    Miscarea si nemiscarea,


    Solidificarea si fluidizarea,


    Expansiunea si contractia,


    Unificarea si divizarea.




    Viata inseamna evolutie. Daca incetam sa mai crestem, fizic si spiritual, suntem ca si morti. Arta Pacii este o sarbatorire a unirii cerului, pamantului si umanitatii. Este tot ceea ce este adevarat, bun si frumos.




    Din cand in cand este necesar sa ne retragem in varful muntilor sau in vaile ascunse, pentru a reface legatura cu sursa vietii. Inspira si inalta-te pana la capatul universului; expira si adu universul inapoi, in interiorul tau. Dupa aceasta, respira toata fertilitatea si vibratia pamantului.


    In cele din urma, amesteca respiratia cerului si pe cea a pamantului cu propria respiratie, devenind insasi Respiratia Vietii.




    Toate elementele constitutive ale cerului si ale pamantului salasluiesc inlauntrul nostru. Viata insasi este adevarul si aceasta nu se va schimba niciodata. Tot ce exista in cer si pe pamant respira. Respiratia este legatura care unifica cerul si pamantul. Cand miliardele de variatii ale respiratiei universale pot fi sesizate, atunci se nasc tehnicile individuale ale Artei Pacii.




    Ganditi-va la flux si reflux. Atunci cand valurile lovesc tarmul, ele se inalta si se coboara, dand nastere unui sunet. Si respiratia ta trebuie sa faca la fel, absorbind intregul univers in zona ombilicului, cu fiecare inspiratie.


    Trebuie sa stim ca noi toti avem acces la patru comori: energia soarelui si a lunii, respiratia cerului, respiratia pamantului, cresterea si descresterea mareelor.


    Cel care practica Arta Pacii trebuie sa protejeze Mama Natura – reflectarea divina a creatiei – si sa o mentina placuta si proaspata. Actiunea luptatorului da nastere frumusetii naturale. Tehnicile subtile ale unui luptator apar la fel de natural ca si primavara, vara, toamna si iarna. Lupta este vitalitatea care sustine viata.


    Atunci cand viata este victorioasa apare nasterea; cand ea este infranta, apare moartea. Un luptator este intotdeauna angajat intr-o batalie pe viata si pe moarte pentru Pace.


    Contempla alcatuirile aceste lumi, asculta cuvintele inteleptilor si insuseste-ti tot ceea ce este bun.


    Cu aceste lucruri la baza, deschide usa ta catre adevar. Nu nesocoti adevarul, care este chiar in fata ta. Studiaza curgerea lina si libera a apei unui fluviu printre stanci. Invata din cartile sfinte si de la oamenii intelepti. Tot ce se afla in jurul tau – chiar si muntii, raurile, plantele si copacii – ar trebui sa-ti fie profesori.




    Recreaza fiecare zi imbracandu-te cu cerul si pamantul, imbaiaza-te cu intelepciune si iubire si stai in inima Mamei Natura.


    Sa nu incetezi a invata


    Din vocea pura a unui


    Torent de munte


    Care curge mereu,


    Spumegand printre pietre.




    Pacea isi are originea in curgerea lucrurilor – inima sa este ca miscarea vantului si a valurilor.


    „Calea” este ca si venele prin care circula sangele in corpul nostru, urmand curgerea naturala a fortei vietii. Daca te abati cat de putin de la aceasta esenta divina, esti in afara Caii.


    Inima ta este plina de seminte fertile, asteptand sa incolteasca. Asa cum floarea de lotus rasare din mlastina pentru a inflori in toata splendoarea ei, interactiunea cu respiratia cosmica face ca florile spiritului sa infloreasca si sa dea fructe in aceasta lume.




    Cerceteaza invatatura pinului, a bambusului si a florilor de prun. Pinul este mereu verde, cu radacini puternice si venerabil. Bambusul este puternic, rezistent si nu poate fi distrus. Floarea de prun este puternica, frumos mirositoare si eleganta.




    Pastreaza-ti intotdeauna mintea la fel de clara si de luminoasa ca si cerul nesfarsit, ca marele ocean si cel mai inalt dintre piscuri, golind-o de toate gandurile. Mentine-ti corpul plin de lumina si de caldura. Umple-te cu puterea intelepciunii si a iluminarii.


    Atunci cand te preocupi de „binele” si „raul” tovarasilor tai, deschizi rautatii o poarta spre inima ta. Testarea, competitia si criticarea altora te vor face slab si te vor infrange.




    Stralucirea penetranta a sabiilor


    Manuite de adeptii Caii


    Loveste dusmanul cel rau


    Ce sta adanc ascuns


    In trupul si sufletul lor.




    Arta Pacii nu este usoara. Este o lupta dusa pana la nimicirea dorintelor pacatoase si a intregii falsitati interioare. Uneori Vocea Pacii rasuna ca tunetul, zdruncinand fiintele umane si scotandu-le din amorteala.




    Clara precum cristalul,


    Ascutita si luminoasa,


    Sabia sacra


    Nu permite nici o bresa


    In care sa se cuibareasca raul.






    Pentru a putea practica in mod corect Arta Pacii trebuie:


    Sa calmezi spiritul si sa te intorci la sursa;


    Sa cureti trupul si spiritul prin indepartarea a tot ce inseamna rautate, egoism si dorinta;


    Sa fii pururi recunoscator pentru darurile primite de la univers, familie, Natura Mama si semenii tai.




    Arta Pacii se bazeaza pe patru mari virtuti: Curaj, Intelepciune, Iubire si Prietenie, simbolizate prin Foc, Cer, Pamant si Apa.




    Esenta Artei Pacii consta in curatirea de rautate, in armonizarea cu mediul inconjurator si in indepartarea din Calea ta a tuturor obstacolelor si barierelor.




    Singurul leac impotriva materialismului consta in purificarea celor sase simturi (ochii, urechile, nasul, limba, trupul si mintea). Daca simturile sunt impure, atunci perceptiile sunt inabusite. Cu cat acestea sunt mai inabusite, cu atat simturile devin mai contaminate. Acest lucru creeaza dezordine in lume, cel mai mare rau dintre toate.


    Rafineaza-ti inima, elibereaza-ti cele sase simturi, lasandu-le sa functioneze fara obstructii; iar corpul si sufletul tau vor straluci.




    Toate formele de viata sunt o manifestare a spiritului, a iubirii, iar Arta Pacii este cea mai pura forma de exemplificare a acestui principiu. Un luptator trebuie sa opreasca disputele si vrajba. Iubirea universala exista in mai multe forme; fiecarei manifestari ar trebui sa i se permita o exprimare libera. Arta Pacii reprezinta adevarata democratie.


    Fiecare maestru, indiferent de timp sau spatiu, a auzit chemarea si a atins armonia cu cerul si pamantul. Spre varful Muntelui Fuji duc multe carari, dar exista o singura culme: iubirea.


    Loialitatea si devotamentul conduc la curaj. Curajul ne poarta spre sacrificiul de sine. Sacrificiul de sine creeaza incredere in puterea iubirii.


    Economia este baza societatii. Cand economia este stabila, societatea se dezvolta. Economia ideala combina spiritualul si materialul, si cele mai bune marfuri sunt sinceritatea si iubirea.


    Arta Pacii nu se bazeaza pe arme sau pe forta bruta; dimpotriva, trebuie sa ne armonizam cu Universul, sa mentinem pacea in teritoriile noastre, sa hranim viata si sa prevenim moartea si distrugerea. Adevaratul sens al cuvantului samurai este acela de ai servi pe ceilalti, folosindu-te de puterea iubirii.


    Cultiva si slefuieste


    Spiritul luptatorului


    In timp ce servesti in lume,


    Lumineaza Calea


    Cu propria ta lumina.




    Calea Pacii este extrem de vasta, caci reflecta intreaga imagine a lumilor vazute si nevazute. Un luptator este exemplul viu al divinului, este cel care serveste Marele Tel.


    Mintea ta ar trebui sa fie in armonie cu functionarea universului; trupul tau ar trebui sa fie acordat cu miscarile universului; trupul si mintea ar trebui sa devina un intreg, armonizat cu activitatea universului.




    Desi calea noastra este complet diferita de cea a luptatorilor din trecut, nu este necesar sa abandonam in totalitate vechile practici. Inglobeaza vechile traditii in aceasta Arta imbracandu-le cu haine noi si construieste pe stilul clasic pentru a crea forme mai bune.




    Antrenamentul zilnic in Arta Pacii permite divinitatii din launtrul tau sa straluceasca din ce in ce mai tare. Nu te preocupa de ceea ce considera altii ca este bun sau rau. Nu calcula si nu te comporta nefiresc. Pastreaza-ti mintea concentrata asupra Artei Pacii si nu critica alti maestri sau alte arte traditionale. Arta Pacii nu va restrictiona niciodata nimic. Ea imbratiseaza si purifica totul.




    Practica Arta Pacii cu sinceritate, iar gandurile rele si haine vor disparea in mod natural. Singura dorinta care ar trebui sa ramana este setea de a te antrena din ce in ce mai mult in aceasta Cale.


    Cei care sunt iluminati nu inceteaza niciodata sa se automodeleze. Realizarile acestor maestri nu pot fi redate fidel prin cuvinte sau teorii. Cele mai perfecte actiuni sunt ecouri ale modelelor gasite in natura.




    Zi dupa zi


    Antreneaza-ti inima,


    Rafineaza-ti tehnicile,


    Foloseste-te de Unul,


    pentru a lovi mai multi !


    Aceasta este disciplina


    Luptatorului.




    Calea Luptatorului


    Nu poate fi masurata


    Prin cuvinte sau litere:


    Intelege esenta


    Si pune-o in practica !


    Telul antrenamentului este de a-l intari pe cel slab, de a fortifica trupul si de a slefui spiritul.


    Fierul este plin de impuritati care il slabesc, prin prelucrare el devine otel si este transformat intr-o lama ascutita de sabie. Fiintele umane se dezvolta dupa acelasi model.


    Din cele mai vechi timpuri,


    Cei doi stalpi ai Caii au fost


    considerati


    Invatarea temeinica si curajul.


    Iluminati-va trupul si sufletul


    Prin virtutea antrenamentului.


    Instructorii iti pot impartasi doar o parte a invataturii. Depinde de practica ta devotata ca misterele Artei Pacii sa devina realitate.


    Calea unui Luptator se bazeaza pe omenie, iubire si sinceritate, iar esenta valorilor martiale o reprezinta curajul adevarat, intelepciunea, iubirea si prietenia. Accentul pus pe aspectul fizic al luptei este inutil, deoarece puterea trupului este intotdeauna limitata.


    Un adevarat luptator este intotdeauna inarmat cu trei lucruri: stralucitoarea sabie a impacarii, oglinda curajului, a intelepciunii si a prieteniei; pretiosul giuvaier al iluminarii.


    Inima unei fiinte umane nu este cu nimic diferita de sufletul cerului si al pamantului. In practica ta sa ai intotdeauna in minte interactiunea dintre cer si pamant, apa si foc, yin si yang.


    Arta Pacii este principiul nonrezinstentei si tocmai din aceasta cauza ea este victorioasa inca de le inceput. Cei care au intentii rele sau ganduri certarete sunt instantaneu infranti. Arta Pacii este invincibila deoarece nu se lupta cu nimic.


    Nu exista intreceri in Arta Pacii. Un adevarat luptator este invincibil deoarece el nu se intrece cu nimeni si nimic. A invinge inseamna sa biruesti spiritul certaret pe care il gazduiesti in tine.


    Sa ranesti un adversar inseamna sa te ranesti pe tine insuti. Arta Pacii inseamna sa controlezi agresiunea fara a provoca ranirea.


    Luptatorul care este total trezit poate utiliza in mod liber toate elementele existente in cer si pe pamant. Adevaratul luptator invata cum sa perceapa corect activitatea universului si cum sa transforme tehnicile martiale in modalitati de exprimare a puritatii, bunatatii si frumusetii. Mintea si trupul unui luptator sunt patrunse de iluminare, intelepciune si calm profund.


    Practica intotdeauna Arta Pacii intr-o maniera vibranta si plina de bucurie.


    Este necesar sa dezvolti o strategie care utilizeaza toate conditille fizice si elementele care iti sunt la indemana. Cea mai buna strategie se bazeaza pe un set nelimitat de reactii de raspuns.


    O pozitie sau o postura buna reflecta o stare corespunzatoare a mintii.


    Cheia spre o buna tehnica este sa-ti pastrezi mainile, picioarele si soldurile drepte si centrate. Daca esti centrat, poti sa te misti liber. Centrul fizic este ombilicul tau; daca si mintea ta este concentrata acolo, ai asigurata victoria in orice confruntare.


    Misca-te ca o raza de lumina;


    Zboara ca fulgerul,


    Loveste ca tunetul,


    Misca-te in cercuri


    In jurul unui centru stabil.


    Tehnicile presupun patru calitati care reflecta natura lumii noastre. In functie de circumstante ar trebui sa fii: tare ca diamantul, flexibil ca o salcie, usor curgator ca apa sau la fel de imaterial ca spatiul.


    Daca adversarul tau ataca cu foc, impotriveste-te cu apa, devenind complet fluid si liber-curgator. Prin natura sa, apa nu se loveste de nimic si nu se opune la nimic. Din contra, absoarbe orice lovitura fara vatamare.


    Functionand impreuna in armonie, stanga si dreapta nasc toate tehnicile. Mana stanga ia cunostinta de viata si de moarte, iar mana dreapta le controleaza. Cele patru membre ale trupului sunt cei patru stalpi ai cerului si reprezinta cele opt directii, yin si yang, inauntru si in afara.


    Manifesta yang


    In mana ta dreapta,


    Echilibreaz-o cu


    Yin-ul din cea stanga


    Si ghideaza-ti partenerul.


    Tehnicile Artei Pacii nu sunt nici rapide, nici lente, nu sunt nici pe interior, nici pe exterior. Ele transced timpul si spatiul.


    Fii neclintit ca Marele Pamant;


    Unduieste-te precum Giganticele


    Valuri;


    Stai infipt precum un copac,


    sezi ca o stanca;


    Foloseste-te de Cel Unic pentru


    a lovi in toti;


    Invata si uita.


    Cand un adversar inainteaza, mergi spre el si saluta-l; daca vrea sa se retraga, lasa-l sa plece.


    Trupul ar trebui sa fie triunghiular, iar mintea circulara. Triunghiul reprezinta generarea energiei si este cea mai stabila pozitie fizica. Cercul simbolizeaza linistea si perfectiunea, sursa tehnicilor nelimitate. Patratul reprezinta soliditatea, baza controlului aplicat.


    Intotdeauna incearca sa fii in comuniune cu cerul si pamantul; atunci lumea va apare in adevarata sa lumina. Orgoliul dispare si te poti contopi cu orice atac.


    Daca inima ta este suficient de mare incat sa-ti cuprinda adversarii, poti vedea prin ei si le poti evita atacurile. Odata ce i-ai invaluit, vei fi capabil sa-i conduci pe calea indicata de cer si pamant.


    Elibereaza-te de slabiciune,


    Nu mai ignora


    Atacurile meschine


    Ale inamicilor tai:


    Treci la actiune impotriva lor !


    Nu mai privi lumea cu repulsie si frica. Infrunta cu curaj tot ceea ce iti scot in cale zeii.


    Fiecare zi din viata unui om contine bucurie si furie, durere si placere, intuneric si lumina, urcusuri si caderi. Fiecare moment este o parte din natura – nu incerca sa te opui sau sa negi ordinea cosmica a lucrurilor.


    Protectori ai acestei lumi


    Si pazitori ai Cailor,


    Ai zeilor si ai Buddha-silor,


    Tehnicile Pacii


    Ne permit sa acceptam


    orice provocare.


    Viata insasi este o permanenta incercare. Antrenandu-te trebuie sa te supui unor teste si sa te cizelezi pentru a putea face fata marilor provocari ale vietii. Transcende taramul vietii si al mortii si atunci vei fi capabil sa abordezi calm si cu stapanire de sine crizele cu care te vei confrunta.


    Fii recunoscator chiar si oamenilo dificili, negativisti si rai. Sa faci fata unor asemenea obstacole este o parte esentiala din antrenamentul in Arta Pacii.


    Esecul este cheia succesului;


    Fiecare greseala ne invata ceva.


    In situatii extreme, intregul univers devine dusmanul nostru; in asemenea momente critice, unitatea dintre minte si tehnica este esentiala – nu-ti lasa inima sa tremure !
    In momentul in care


    Luptatorul


    Isi infrunta dusmanul,


    Nimic din ceea ce il inconjoara


    Nu trebuie sa scape atentiei sale.


    Chiar daca infrunti


    Doar un singur dusman,


    Fii vigilent


    Pentru ca intotdeauna


    esti inconjurat


    De mai multi dusmani.


    Arta Pacii inseamna sa completezi ceea ce iti lipseste.


    Trebuie sa fii pregatit sa preiei nouazeci si noua la suta din atacul unui dusman si sa privesti moartea in fata, pentru a-ti lumina Calea.


    In tehnicile noastre intram cu totul, ne contopim cu totul si controlam ferm un atac. Puterea consta in stabilitatea si concentrarea ki-ului; confuzia si slabiciunea apar cand ki-ul stagneaza.


    Sunt doua feluri de ki: cel obisnuit si cel adevarat. Ki-ul obisnuit este rudimentar si greoi; cel adevarat este usor si versatil. Pentru a putea sa te desfasori bine, trebuie sa te eliberezi de ki-ul obisnuit si sa permiti trupului tau sa asimileze adevaratul ki. Acestea sunt bazele unei tehnici puternice.


    In Arta Pacii nu se ataca niciodata. Atacul este dovada pierderii controlului. Nu fugii niciodata de nici un fel de provocare si nu incerca sa suprimi sau sa controlezi un adversar intr-un mod fortat. Lasa-i pe adversari sa te atace cum simt ei si contopeste-te cu ei. Nu fugii niciodata dupa adversari. Redirectioneaza fiecare atac si retrage-te ferm.


    Vazandu-ma in fata lui,


    Dusmanul ma ataca,


    Dar in acelasi timp


    Eu am si ajuns in siguranta


    In spatele lui.


    Cand esti atacat, unifica-ti partea de sus, de mijloc si cea de jos a trupului. Intra, intoarce-te si contopeste-te cu adversarul, in fata si in spate, in dreapta si in stanga.


    Spiritul este adevaratul tau scut.


    In permanenta ne confruntam cu adversari, dar in realitate nu este nici un adversar acolo. Intra adanc intr-un atac si neutralizeaza-l in timp ce-i redirectionezi forta in propria ta sfera.


    Nu te uita fix in ochii adversarului – te-ar putea hipnotiza. Nu te uita insistent la sabia lui – te-ar putea intimida. Nu te concentra deloc asupra adversarului tau – ti-ar putea absorbi energia. Esenta antrenamentului este sa-ti aduci complet adversarul in sfera ta. Dupa care, poti sta unde vrei.


    Chiar si cea mai puternica fiinta umana are o sfera limitata a puterii. Adu-o in afara sferei sale si introdu-o in propria-ti sfera, iar puterea i se va risipi.


    Stanga si dreapta,


    Evita toate


    Loviturile si pararile.


    Intuieste ce gandesc adversarii


    Si imprastiei-i !


    Adevarata Arta a Pacii nu inseamna sa sacrifici un om pentru a invinge inamicul. Invinge-ti dusmanii pastrandu-te intotdeauna intr-o pozitie sigura si de neatacat. Asa, nimeni nu va suferi pierderi. Calea unui Luptator, Arta Politicii, este sa inabusi problemele inainte ca ele sa apara. Ea consta in a invinge spiritul adversarului, facandu-l sa realizeze consecintele actiunilor sale. Calea Luptatorului consta in obtinerea si pastrarea armoniei.


    Stapaneste thenicile divine


    Ale Artei Pacii


    Si nici un inamic


    Nu va indrazni


    Sa te provoace.




    In antrenament nu te grabi, pentru ca ai nevoie de minim zece ani pentru a stapani chestiunile de baza si pentru a avansa spre primul rang. Sa nu crezi niciodata ca esti atotstiutor, cel mai perfectionat maestru; trebuie sa continui sa te antrenezi in fiecare zi cu prietenii si elevii tai, si sa progresati impreuna in Arta Pacii.


    Progresul vine


    Pentru cei care


    Se antreneaza si iar se


    antreneaza


    Daca te bazezi pe tehnici secrete


    N-o sa ajungi nicaieri.


    Sa te pierzi


    Intr-o tehnica sau alta


    Nu iti este de nici un folos.


    Actioneaza cu hotarare,


    Fara rezerve !


    Daca percepi adevarata natura a pamantului si a cerului, vei intelege propria ta natura. Daca intelegi un anumit principiu, pune-l in practica ! Dupa fiecare aplicatie practica, mediteaza asupra eforturilor tale. Asa vei progresa.


    Arta Pacii poate fi rezumata asa: „Adevarata victorie este victoria asupra ta insuti; apropie-te cat mai mult de acea zi !”.


    „Adevarata victorie” inseamna curaj de neclintit;


    „victoria asupra ta insuti” simbolizeaza un efort continuu.


    „apropie-te cat mai mult de acea zi” reprezinta momentul glorios al triumfului, care se petrece aici si acum.


    Renunta la ganduri care te limiteaza si intoarce-te la vidul adevarat. Fii una cu Marele Vid Creator. Acesta este secretul Caii Luptatorului.


    Pentru a pune cu adevarat in practica Arta Pacii, trebuie sa fii capabil sa zburzi liber deopotriva pe taramurile lumii reale, ale celei ascunse si ale celei divine.


    Daca intelegi Arta Pacii,


    Atunci aceasta cale dificila,


    Asa cum este ea,


    Te va conduce mai presus


    de armonia celesta.


    Tehnicile Caii spre Pace sunt intr-o permanenta schimbare. Fiecare intalnire este unica si cel mai potrivit raspuns trebuie sa apara de la sine. Tehnicile de astazi vor fi diferite maine. Nu te lasa prins de forma si aparentele unei provocari. Arta Pacii nu are forma, ea este o cautare spirituala.


    In cele din urma poti uita de tehnica. Cu cat progresezi mai mult, cu atat ai mai putin de invatat. Calea cea Mare inseamna de fapt ca nu exista o Cale.


    Arta Pacii practicata de mine poate face loc celor opt milioane de zei care exista in lume, iar eu cooperez cu fiecare dintre ei. Zeul Pacii este imens si stapaneste tot ceea ce este divin si iluminat in fiecare taram.


    Arta Pacii este o forma de rugaciune care genereaza lumina si caldura. Uita de umila ta persoana, detaseaza-te de obiecte si o sa degaji lumina si caldura. Lumina inseamna intelepciune, iar caldura compasiune.


    Nu este suficient sa construiesti altare si temple. Fii un Buddha in viata ! Noi toti ar trebui sa ne transformam in zei ai compasiunii sau in Budddha victoriosi.


    Bazeaza-te pe Pace


    Pentru a-ti activa


    Nenumaratele puteri;


    Fa pace in mediul tau


    Si creeaza o lume minunata.


    Divinitatea nu este ceva de neinteles. Ea se afla in cer, pe pamant si inlauntrul nostru.


    Fii una cu cosmosul si gandul transcendentei va disparea. Transcendenta apartine lumii profane. Cand dispare orice urma de transcendenta, adevarata persoana – Fiinta Divina – se manifesta. Goleste-ti mintea si lasa divinitatea sa se manifeste prin tine.


    Nu poti sa vezi sau sa atingi divinitatea cu simturile tale grosiere. Divinitatea este in tine, nu in alta parte. Uneste-te cu Divinitatea si vei fi capabil sa percepi zeii, oriunde te-ai afla, dar nu incerca sa-i intelegi sau sa te agati de ei.


    Divinitatii nu ii place sa fie inchisa intr-un templu. Ii place sa stea in aer liber. Ea se afla aici, chiar in acest trup. Fiecare dintre noi este un univers in miniatura, un sanctuar viu.


    Cand faci o plecaciune adanca in fata universului, universul se pleaca si el in fata ta; cand strigi numele Domnului, ecoul se aude in tine.


    Arta Pacii este o religie care nu e religie; ea desavarseste si completeaza toate religiile.




    Calea este extrem de vasta. Din timpuri trecute si pana acum, nici chiar cei mai mari intelepti nu au fost in stare sa perceapa si sa inteleaga intreg adevarul; explicatiile si invataturile maestrilor si ale sfintilor exprima numai o parte a intregului. Nimeni un este in stare sa cuprinda cu totul aceste lucruri. Indreapta-te pur si simplu spre lumina si caldura, invata de la zei, si, practicand cu devotiune Arta Pacii, devino una cu Divinul.

    Sursa:
    http://www.scrigroup.com/sanatate/sport/Morihei-Ueshiba-cel-mai-mare-m72915.php
    Ultima modificare făcută de latan.elena; 12.03.2020 la 00:01.

  2. #2
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.448
    Interviu cu Morihei Ueshiba (O’Sensei) şi Kisshomaru Ueshiba





    Acest interviu a fost publicat in cartea “Aikido” de Kisshomaru Ueshiba, Tokyo, Kowado, 1957, paginile 198-219. Interviu tradus din limba japoneza de Stanley Pranin si Katsuaki Terasawa. Transpunere in limba romana de Daniel Forga. Reporter necunoscut.


    Reporter: Pe când eram student la universitate, profesorul de filosofie ne-a arătat un potret al unui filosof celebru, iar acum sunt stupefiat de asemănarea lui cu dv., maestre.

    O’Sensei:
    Înţeleg. Poate că ar fi trebuit să studiez filosofia. Oricum, latura mea spirituală este mai accentuată decât cea fizică.


    Reporter:
    Se spune că Aikido e destul de diferit de Karate sau Judo.

    O’Sensei: După părerea mea, este arta marţială prin excelenţă. Motivul pentru care susţin acest lucru e faptul că Aikido se bazează pe adevăruri universale. Universul în care trăim este compus din numeroase părţi diferite, cu toate acestea în ansamblu este unit ca o familie şi simbolizează stadiul suprem de pace, de non-violenţă. Pornind de la o astfel de viziune asupra lucrurilor, Aikido nu poate fi decât o artă marţială a iubirii. Nu poate fi o artă marţială a violenţei şi distrugerii. Din acest motiv se poate spune că Aikido este manifestarea Creatorului universului. Cu alte cuvinte, Aikido este precum un uriaş (imens în esenţă). De aceea, în Aikido cerul şi pământul devin locul de antrenament. Atitudinea mentală a unui Aikidoka trebuie să fie pacifistă şi complet nonviolentă. Mai exact, acea atitudine care transformă violenţa în armonie. Eu cred că acesta este adevăratul spirit al artelor marţiale japoneze. Acest pământ ne-a fost dat pentru a-l transforma într-un paradis, într-un rai terestru. Activităţile beligerante nu au ce căuta aici.

    Reporter:
    Înseamnă că Aikido este destul de diferit de artele marţiale tradiţionale.

    O’Sensei: Într-adevăr, este diferit de acestea. Dacă privim înapoi în timp, observăm cum s-a abuzat de artele marţiale. În perioada Sengoku (1482-1558) stăpânii locali foloseau artele marţiale ca pe un instrument de luptă, pentru a-şi urmări propriile interese şi a-şi satisface lăcomia. Acest lucru mi s-a părut complet nelalocul lui. Şi pentru că o vreme am predat la rândul meu soldaţilor din primul război mondial arte marţiale în scopul de a ucide, am fost profund afectat după ce conflictul s-a terminat. Acest lucru m-a pus serios pe gânduri şi m-a motivat să descopăr adevăratul spirit al Aikido acum şapte ani, când mi-a venit această idee, de a realiza un paradis terestru. Motivul pentru această decizie pleacă de la faptul că deşi Cerul şi Pământul (adică universul ca atare) sunt într-o stare de relativă armonie și au atins un anumit grad de perfecțiune în evoluţia lor, fiind relativ stabile, omenirea (şi cu precădere poporul japonez) pare a se afla într-o stare de nelinişte. Înainte de orice trebuie să schimbăm această situație. De realizarea acestui lucru depinde evoluţia omenirii înseși. Când am ajuns să înțeleg acest lucru, am ajuns la concluzia că adevăratul ideal în Aikido trebuie să fie iubirea și armonia. Astfel, “Bu” (marțial) în Aikido este expresia iubirii. Am studiat Aikido pentru a-mi servi patria. Astfel, spiritul Aikido nu poate fi altceva decât iubire și armonie. Aikido a luat naștere pornind de la principii universale. Din acest motiv este o artă marțială a victoriei absolute.

    Reporter: Ne puteți vorbi despre principiile Aikido? Publicul larg privește Aikido ca pe ceva mistic precum Ninjitsu, de vreme ce dv. Sensei ați doborât adversari uriași cu viteza fulgerului și ați ridicat cu ușurință obiecte care cântăresc peste o sută de kg.

    O’Sensei:
    Doar pare a fi ceva mistic. În Aikido folosim complet forţa adversarului, deci cu cât mai multă forţă foloseşte, cu atât e mai uşor pentru noi.


    Reporter:
    Atunci, într-un anumit sens, există Aiki şi în Judo, de vreme ce în Judo trebuie să te armonizezi cu adversarul, cu ritmul acestuia. Dacă trage, tu împingi; dacă împinge, tragi. Te mişti în raport cu acest principiu, îl dezechilibrezi, iar apoi aplici tehnica dorită.


    O’Sensei:
    În Aikido nu există atac. Dacă ataci, spiritul a pierdut deja. Aderăm la principiul nonrezistenţei absolute, cu alte cuvinte nu ne opunem adversarului, energiei lui. Astfel, putem spune că nici nu există adversar în Aikido. Victoria în Aikido este masakatsu şi agatsu; de vreme ce învingi la modul universal în raport cu misiunea Cerului, deții o putere absolută.


    Reporter:
    Vă referiți la go no sen? (Acest termen se referă la un răspuns întârziat la un atac.)

    O’Sensei: Chiar deloc. Nu e vorba de sensen no sen sau sen no sen. Dacă ar fi să verbalizez această experienţă, aş zice că îţi controlezi adversarul fără a încerca să faci acest lucru. Aceasta este de fapt starea de victorie continuă. Nu e vorba de a învinge sau pierde în faţa cuiva. În acest sens, nu există adversar în Aikido. Chiar dacă el priveşte lucrurile în acest fel, adversarul devine de fapt o parte din tine, un partener pe care îl controlezi doar.

    Reporter:
    Câte tehnici există în Aikido?


    O’Sensei:
    Cam 3,000 de tehnici de bază, fiecare dintre ele având câte 16 variaţii, deci există câteva mii bune. În funcţie de situaţie, poţi crea tehnici noi.

    Reporter: Când aţi început să studiaţi artele marţiale?

    O’Sensei:Cam pe la 14-15 ani. Mai întâi am învățat Tenshinyo-ryu Jujitsu de la Tozawa Tokusaburo Sensei, apoi Kito-ryu, Yagyu Ryu, Aioi-ryu, Shinkage-ryu, toate acestea fiind tipuri diferite de Jujitsu. Cu toate astea, mereu am avut senzaţia că trebuie să existe o formă superioară de Budo în altă parte. Am încercat Hozoin-ryu Sojitsu și Kendo. Dar toate aceste stiluri sunt preocupate de stiluri de luptă de la om la om, adică cu un singur adversar, şi nu m-au putut satisface. Ca atare, am vizitat multe locuri din ţară în căutarea Căii, antrenându-mă neîncetat… dar toate păreau în zadar..

    Reporter: Acesta e antrenamentul ascetic al războinicului?

    O’Sensei: Da, căutarea adevăratei Căi marţiale. Cînd vizitam alte şcoli sau sisteme, nu provocam niciodată la luptă maestrul acelei şcoli. Persoana care se ocupă de administrarea unui Dojo are multe probleme pe cap, şi ca atare e dificil să îşi arate adevăratele abilităţi când i se năzare cuiva să îl provoace la luptă. Mă duceam deci la el, îi arătam respectul cuvenit şi învăţam cât puteam de la el. Dacă aveam senzația că stilul meu este superior, îi prezentam din nou respectele mele şi mă întoarceam acasă.





    Reporter: Asta înseamnă că nu aţi învăţat Aikido de la cineva anume. Cum a luat naştere Aikido?

    O’Sensei:După cum spuneam, am căutat Calea în multe locuri… Apoi, pe când aveam în jur de 30 de ani, m-am stabiklit în Hokkaido. La un moment dat, în vreme ce stăteam la hanul Hisada din Engaru, provincia Kitami, am întâlnit un anume Takeda Sokaku Sensei din clanul Aizu. El preda Daito-ryu Jujitsu. De-a lungul celor 30 de zile în care am învăţat de la el, am avut senzaţia unei inspiraţii superioare. Mai târziu l-am invitat la mine acasă, şi împreună cu 15-16 dintre angajații mei am devenit elev în căutarea esenței Budo.

    Reporter: Aţi descoperit Aikido în perioada în care ați învăţat Daito-ryu de la maestrul Takeda Sokaku?

    O’Sensei: Nu. Ar fi mai corect să spunem că maestrul Takeda mi-a deschis ochii faţă de ce poate însemna cu adevărat Budo.

    Reporter:
    Atunci care au fost condiţiile în care aţi descoperit Aikido?

    O’Sensei: A fost în felul următor. Tatăl meu s-a îmbolnăvit serios în 1918. I-am cerut permisiunea maestrului Takeda şi am plecat spre casă. În drumul spre casă, am auzit că dacă mergi la Ayabe în apropiere de Kyoto şi adresezi o rugăciune, orice boală poate fi vindecată. Aşa încât am mers acolo, şi astfel l-am întâlnit pe Deguchi Onisaburo. Mai târziu, după ce am ajuns acasă, am aflat că tatăl meu murise deja. Deşi nu îl întâlnisem pe Deguchi decât o singură dată, m-am decis să mă mut la Ayabe cu familia şi astfel am rămas acolo până spre sfârşitul perioadei Taisho (în jur de 1925). La vremea aceea aveam cam 40 de ani. Într-o bună zi mă ștergeam de apă lângă fântână. Deodată o cascadă de fulgere aurii, orbitoare s-a pogorât deasupra mea din Ceruri și mi-a învăluit trupul. Apoi imediat corpul meu a devenit tot mai mare, atingând dimensiunile universului. În timp ce eram încă copleșit de această experiență, mi-am dat seama că nu trebuie să te gândești la victorie. Budo trebuie să ia forma iubirii. Oamenii trebuie să trăiască în iubire. Acesta este Aikido și aceasta este postura veche din Kenjitsu. După ce am realizat acest lucru, am fost copleșit de bucurie și nu mi-am putut stăpâni lacrimile.

    Reporter:
    În acest caz în Budo nu e bine să fii puternic. Din vremuri imemoriale am fost învățați unitatea dintre Zen și Ken. Într-adevăr, esența Budo nu poate fi atinsă fără a-ți goli mintea. În acel stadiu, binele și răul nu mai joacă vreun rol.

    O’Sensei: Așa cum am spus anterior, esența Budo este Calea masakatsu și agatsu.

    Reporter:
    Am auzit că la un moment dat ați fost implicat într-un incident cu 150 de muncitori.

    O’Sensei: Am fost? Da, îmi amintesc… Deguchi Sensei urma să plece în Mongolia în anul 1924 pentru a realiza idealul său cu privire la o comunitate asiatică mai vastă în acord cu politica națională. L-am însoțit la rugamintea lui, deși mi se ceruse să intru în armată. Am călătorit prin Mongolia și Manciuria. Pe când eram în aceasta din urmă, am dat peste un grup de bandiți călare, care au deschis focul. Am răspuns la rândul meu cu un Mauser și apoi m-am năpustit asupra lor cu furie, după care s-au împrăștiat. Am reușit astfel să scăpăm de primejdie.

    Reporter:
    Sensei, înțeleg că aveți multe legături cu Manciuria. Ați petrecut mult timp acolo?


    O’Sensei:
    De la acel incident am fost destul de des pe acolo. Eram consilier pentru arte marțiale pentru organizația Shimbuden ca și pentru universitatea Kenkyoku din Mongolia. Din acest motiv am fost primiți bine.


    Reporter:
    Hino Ashihei a scris o povestire numită “Oja no Za” în Shosetsu Shincho în care discută perioada de tinereţe a lui Tenryu Saburo, rebelul lumii Sumo, ca şi întâlnirea acestuia cu Aikido şi spiritul acestuia. Era vorba de dv., Sensei?


    O’Sensei:
    Da.


    Reporter:
    Să înțelegem că ați avut de a face cu Tenryu?


    O’Sensei:
    Da. A stat la mine acasă vreme de trei luni de zile.


    Reporter:
    Aceste lucruri au avut loc tot în Manciuria?


    O’Sensei:
    Da. L-am întalnit pe când se făceau prezentările invitaților după o festivitate ce marca 10 ani de la stabilirea guvernului din Manciuria. La petrecere era acest bărbat chipeș și mulți oameni veneau la mine și îmi dădeau ghes cu comentarii de genul, “acest maestru are o putere extraordinară, ce ar fi să îți măsori puterea cu el?” Atunci am întrebat pe cineva de lângă mine cine era acest om. Mi s-a spus că e faimosul Tenryu care tocmai se retrăsese din Asociația Luptătorilor de Sumo. Mi-a fost prezentat astfel și până la urmă am ajuns să ne întrecem. Eu m-am așezat și i-am zis lui Tenryu, “te rog încearcă să mă împingi și să mă răstorni. Împinge cât de tare poți, nu te reține.” Dar pentru că știam deja secretul Aikido, el nu a reușit să mă miște nici măcar un centimentru. Tenryu a părut surprins. În consecință a început să practice la rândul lui Aikido. Era un om bun.


    Reporter:
    Maestre, ați avut de a face și cu forțele militare navale?


    O’Sensei:
    Da, destul de mult timp. Începând cu 1927 sau 1928, vreme de vreo 10 ani de zile am fost profesor cu jumătate de normă la Academia Navală.


    Reporter:
    Ați instruit și soldați în perioada în care ați predat la Academia Navală?


    O’Sensei:
    Am instruit adesea militarii, începând cu Academia Navală în anii 1927-1928. Prin anii 1932 sau 1933 am pus bazele unei clase de arte marțiale la școala Toyama pentru armată. Apoi în 1941-1942 am predat Aikido studenților Academiei Poliției Militare. De asemenea, la un moment dat am facut o demonstrație de Aikido la invitația generalului Toshie Maeda, supervizor al Academiei Armatei.


    Reporter:
    De vreme ce aţi avut de a face cu soldaţi, trebuie să fi fost tot felul de personaje şi episoade interesante.


    O’Sensei:
    Aşa este. O dată am fost prins într-o ambuscadă.


    Reporter:
    Din cauză că vă credeau arogant?


    O’Sensei:
    Nu, nu a fost vorba de asta. Voiau să îmi testeze puterea. Pe vremea aceea începusem să predau Aikido poliţiei militare. Într-o seară în vreme ce mă plimbam pe terenul de antrenament, am simţit că se întâmplă ceva. Am intuit de la început că ceva nu e în regulă. Deodată, din toate direcţiile au apărut soldaţi de prin tufișuri și m-au înconjurat. Au început să lovească în mine cu săbii și puști de lemn. Dar de vreme ce eram obişnuit cu aşa ceva, nu m-a deranjat câtuși de puțin. Pe măsură ce ei încercau să mă lovească, eu îmi roteam corpul spre stânga și spre dreapta, iar ei picau unul după altul în vreme ce eu evitam atacurile. Până la urmă au obosit. În orice caz, lumea e plină de surprize. Zilele trecute l-am întâlnit pe unul din cei care mă atacaseră pe atunci. Sunt consilier al absolvenților Poliție Militare din prefectura Wakayama. La o întâlnire recentă un astfel de personaj m-a recunoscut şi a venit la mine zâmbind. După ce am discutat câteva minute, am aflat că el era unul din cei care m-au atacat pe atunci. Puțin stânjenit mi-a relatat următoarele: “Îmi pare foarte rău pentru acel incident. În ziua respectivă ne-am tot sfătuit dacă noul nostru profesor de Aikido e cu adevărat puternic sau nu. Un grup mai restrâns dintre noi, poliţişti militari aprigi, ne-am decis să testăm noul maestru, vreo 30 de oameni cu totul. Am fost complet șocați să vedem că 30 de bărbați zdraveni nu au putut face nimic împotriva dv., Sensei.”


    Reporter:
    Au existat astfel de incidente când ați predat la școala din Toyama?


    O’Sensei:
    Întreceri de forță? Un asemenea incident a avut loc, cred, înainte de povestea cu poliția militară. Câțiva căpitani care erau instructori la școala Toyama m-au invitat să îmi măsor puterile cu ei. Toţi se mândreau cu calităţile lor zicând, “eu pot sa ridic o greutate atât de mare,” sau “am despicat un buştean aşa gros”. Le-am explicat, “eu nu am astfel de puteri, dar pot doborî oameni ca voi cu degetul mic. Dar mi-ar părea rău să vă loviţi aşa că mai bine hai să facem altceva.” Mi-am întins apoi braţul drept şi am aşezat vârful degetului arătător pe marginea unei mese şi i-am invitat să se aşeze cu stomacul peste brațul meu. Unul, doi, trei ofițeri s-au așezat astfel peste brațul meu, și în acel moment toata lumea a devenit atentă. Am continuat așa până când șase oameni erau peste brațul meu și apoi l-am rugat pe ofițerul de lângă mine să-mi aducă un pahar cu apă. În timp ce beam apa cu mâna stângă, lumea amuțise și toți schimbau priviri stupefiate.


    Reporter:
    Dincolo de Aikido, trebuie să aveţi o putere fizică incredibilă.


    O’Sensei:
    N-aş zice.

    Kisshomaru Ueshiba: Bineînţeles că posedă o anumită forţă, dar aceasta e puterea energiei Ki, nu forţa fizică. Nu cu mult timp în urmă ne-am mutat în altă parte a ţării şi într-o zi am văzut şapte sau opt muncitori încercând în zadar să smulgă o rădăcină de copac enormă. Tatăl meu s-a uitat puțin la ea, apoi le-a zis să se dea la o parte. Apoi a ridicat singur rădăcina cu ușurință şi a aruncat-o cât colo. E un lucru de neimaginat dacă vorbim doar de forța fizică. De asemenea, a mai fost un incident cu un anume Mihamahiro.

    Reporter:
    Vă referitiţi la Mihamahiro de la Asociaţia de Sumo Takasago Beya?

    O’Sensei: Da. Era din provincia Kishu. În perioada în care stăteam la Shingu în Wakayama, Mihamahiro era deja avansat ca practicant de Sumo. Avea o putere extraordinară şi putea ridica câteva sute de kilograme. Cînd am aflat că Mihamahiro stătea în oraş, l-am invitat pe la mine. În timp ce vorbeam, Mihamahiro a zis, “Am auzit că sunteți foarte puternic Sensei. Vreți să ne testăm forța?” “Bine”, am zis eu. “Vei vedea că te pot ține la pământ doar cu degetul arătător”. După care l-am lăsat să mă împingă în vreme ce eu stăteam așezat. Acest om capabil să ridice greutăți uriașe a pufăit și s-a opintit dar nu m-a mișcat din loc. După care i-am redirecționat energia și a zburat cât colo. După ce a căzut l-am țintuit la pământ cu degetul arătător și a rămas imobilizat. Era ca și cum un adult ar ține locului un bebeluș. Apoi i-am zis să încerce din nou și să mă împingă sprijinit de fruntea mea. Nu m-a clintit nici așa. Apoi mi-am întins picioarele înainte și m-am balansat rămânând doar pe șezut și i-am zis să mă împingă din nou. Nici așa nu a reușit. A fost suprins și ca atare a început să studieze Aikido.

    Reporter:
    Când fixați un adversar la pământ cu un singur deget apăsați un punct vital?


    O’Sensei:
    Trasez un cerc în jurul lui. Toată puterea lui este conţinută în acest cerc. Indiferent cât de puternic este un om, nu îşi poate extinde puterea dincolo de acesta. Devine neputincios. Astfel, dacă îţi fixezi partenerul la sol și te afli în afara cercului său de energie, îl poți ține locului cu un singur deget. Acest lucru e posibil pentru că adversarul e deja golit de energie.


    Reporter:
    Din nou, se pare că e vorba de legi ale fizicii. Și în Judo atunci când proiectezi un adversar sau îl fixezi, te așezi în aceeași poziție. Te miști în diferite moduri și încerci să aduci adversarul într-o astfel de situație.

    Reporter: Soția dv. e tot din prefectura Wakayama?

    O’Sensei:
    Da. Numele ei de fată în Wakayama era Takeda.


    Reporter:
    Numele Takeda e strâns legat de artele marțiale.


    O’Sensei:
    Se poate spune acest lucru. Familia mea a fost loială Casei Imperiale vreme de multe generații. Și am susținut-o din toată inima. De fapt, înaintașii mei au renunțat la proprietate și avere și s-au mutat cu totul în serviciul familiei imperiale.


    Reporter:
    De vreme ce dv., Sensei, v-ați mutat încă din tinerețe dintr-un loc în altul, trebuie să fi fost greu pentru soția dv.


    O’Sensei:
    Eram foarte ocupat și nu prea am avut vreme de stat pe acasă.

    Kisshomaru Ueshiba: Familia tatălui meu e destul de înstărită, lucru ce i-a permis să se concentreze pe Budo shugyo (asceza spirituală prin practica artelor marțiale). Altă caracteristică a tatălui meu e faptul că nu îl interesează banii. Aș vrea să mai amintesc un incident. Când tatăl meu s-a stabilit la Tokyo în 1926, cu ocazia celei de-a doua vizite în capitală. Întâi a venit singur, iar apoi a fost urmat de familie, care i s-a alăturat din Tanabe în 1927. Locul în care ne-am oprit era la Sarumachi, Shibashirogane în Tokyo. Am închiriat acel loc cu ajutorul domnului Kiyoshi Yamamoto, unul din fiii generalului Gambei Yamamoto. La vremea respectivă tatăl meu deținea o suprafață însemnată de pământ în zona Tanabe, care includea atât pământ cultivat cât și necultivat, dar și ținut muntos. Cu toate acestea aveam puțini bani. Trebuia să ne împrumutăm ca să răzbim. În ciuda acestui fapt, tatălui meu niciodata nu i-a trectut prin cap să vândă pământul. Mai mult decât atât, când elevii lui îi aduceau lunar câte o ofrandă, el răspundea, “Nu vreau așa ceva.” Le spunea să le ofere divinității (Kami-sama) pe altar și nu a acceptat niciodata bani în mod direct. Când aveam nevoie de bani, se prezenta umil la altar și primea daruri din partea Divinității. Nu ne-am gândit niciodată să cerem bani pentru Budo. Sala de antrenament de pe atunci era sala de biliard din reședința contelui Shimazu. Mulți demnitari, inclusiv ofițeri militari precum amiralul Isamu Takeshita, ca și mulți aristocrați, veneau pe atunci la antrenamente. Numele folosit de noi era Aikijujitsu sau Ueshiba-Ryu Aikijitsu.

    Reporter:
    La ce vârstă se poate începe practica Aikido?


    Kisshomaru Ueshiba:
    Poți începe pe la 7-8 ani, dar antenamentul serios începe pe la 15-16 ani. Din punct de vedere fizic, trupul devine ceva mai zdravăn la acea vârstă. În plus, Aikido conține multe aspecte spirituale (ca și alte forme de Budo, bineînțeles), deci cam pe la vârsta aceea începi să îți formezi o opinie asupra naturii Budo și o perspectivă asupra lucrurilor ce derivă de aici. Una peste alta aș zice că 15-16 ani e o vârstă potrivită pentru a începe practica Aikido.


    Reporter:
    În comparație cu Judo, sunt puține ocazii în care îți iei partenerul în brațe în Aikido pentru a realiza o tehnică. Deci nu e nevoie de atât de multă forță fizică. În plus poți lupta cu mai mulți adversari în același timp. E într-adevar ideal ca artă marțială. În acest sens v-aș întreba dacă sunt mulți huligani printre cei care vin să practie Aikido?


    Kisshomaru Ueshiba:
    Bineînțeles că există și acest gen de indivizi. Dar dacă practică Aikido doar cu intenția de a se bate nu rezista prea mult. Budo nu este ca dansul sau privitul la un film. Că plouă sau arde soarele, trebuie să practici în mod continuu în viața cotidiană ca să poți progresa. Aikido este cu preeminență o formă de asceză spirituală prin practica artei marțiale. Nu poate fi cultivată ca instrument de către cei care caută doar motiv de harță. Cei cu înclinații belicoase încetează să mai fie așa odată ce învață Aikido.


    Reporter:
    Înțeleg… prin antrenament constant încetează să se mai comporte ca niște derbedei.


    O’Sensei:
    De vreme ce Aikido nu este o artă marțială a violenței, ci mai degrabă a iubirii și armoniei, nu ai de ce să te manifești violent. Transformi adversarul agresiv prin blândețe, și ca atare nu se mai poate comporta ca un huligan.


    Reporter:
    Deci nu e vorba de a controla violența prin violență, ci de a transforma violența în iubire. Ce predați mai întâi ca fundamente în Aikido? În Judo se învață ukemi (caderile)…


    Kisshomaru Ueshiba:
    Mai întâi mișcări ale corpului (tai sabaki), apoi fluxul Ki-ului (Ki no nagare)…


    Reporter:
    Ce este acest flux al Ki-ului?


    Kisshomaru Ueshiba:
    În Aikido, ne antrenăm continuu pentru a controla Ki-ul partenerului în mod liber prin mișcarea propriei energii, atrăgând partenerul în propria noastră mișcare. Apoi învățăm să ne rotim corpurile. Nu îți rotești doar corpul, ci și brațele și picioarele împreună. În acest fel întreg corpul devine unificat și se mișcă suplu și fără efort.


    Reporter:
    Observând practica Aikido, elevii par să cadă în mod natural. În ce constă practica căderilor?


    Kisshomaru Ueshiba:
    Spre deosebire de Judo, unde îți iei mereu în brațe adversarul, în Aikido păstrezi tot timpul o anumită distanță. Ca atare se poate aplica un stil mai liber de ukemi. În loc să cazi grămadă cu adversarul în brațe ca în Judo, cazi circular, o formă naturală de ukemi. Practicăm aceste patru elemente în mod constant.


    Reporter:
    Deci tai-no-sabaki (mișcări corporale), Ki-no-nagare (fluxul Ki-ului curgător), tai-no-tenkan-ho (rotirea corpului), ukemi (căderi) și apoi se începe practica tehnicilor. Ce fel de tehnici se predau la început?


    Kisshomaru Ueshiba:
    Shiho nage, o tehnică de proiecție a adversarului în diferite direcții. Aceasta se execută la fel ca tehnica pentru sabie. Bineînțeles, folosim și săbii de lemn. Cum spuneam anterior, în Aikido până și adversarul devine o parte a mișcării tale. Pot mișca adversarul în mod liber. De aici rezultă că dacă practici cu indiferent ce mijloace ai la îndemână, precum un băț sau o sabie de lemn, ele devin o parte din tine la fel ca un picior sau un braț. De aceea în Aikido ceea ce ții în mână încetează să mai fie un simplu obiect. Devine o extensie a propriului corp. Apoi urmeaza Irimi-nage. În aceasta tehnică intri chiar când adversarul încearcă să te lovească, și în acel moment se aplică 2-3 atemi (lovituri) sunt aplicate. Să zicem că adversarul lovește lateral cu mâna-sabie (te-katana). Folosind forța acestuia, îți deschizi corpul spre stânga lui în timp ce conduci mâna dreaptă a adversarului cu ambele mâini întinse, continuându-i mișcarea. Apoi, ținând mâna adversarului o conduci într-o mișcare circulară în jurul capului său. El cade astfel cu mâna încolăcită în jurul gâtului… și acesta este tot fluxul energiei. Sunt multe teorii sofisticate despre acest aspect. Adversarul devine complet neputincios, sau mai exact forța lui este ghidată în direcția în care vrei să îl duci. Deci cu cât mai multă putere are adversarul, cu atât mai ușor este pentru tine. Pe de altă parte, dacă răspunzi direct la un atac frontal, nu poți spera să învingi vreodată o persoană mai puternică.


    O’Sensei:
    În Aikido niciodată nu întâmpini frontal un atac. Când adversarul atacă cu mâna sau sabia, întotdeauna există un punct de contact sau o linie de atac. Nu trebuie decât să o eviți.


    Kisshomaru Ueshiba:
    Apoi facem tehnicile următoare: Ikkyo din așezat în răspuns la atacul shomenuchi, Nikkyo, apoi tehnici pentru încheieturi, tehnici de fixare șamd…


    Reporter:
    Aikido conține multe elemente spirituale. Cât timp îți ia să dobândești o înțelegere de bază în Aikido?


    Kisshomaru Ueshiba:
    De vreme ce oamenii sunt diferiți, unii învață mai repede, alții mai încet, deci nu putem face generalizări, dar dacă practici vreme de 3 luni de zile începi să ai o idee despre ce este Aikido. Iar cei care au facut 3 luni vor face și 6. Dacă ai practicat vreme de șase luni, poți continua mai apoi pe termen nedefinit. Cei care au un interes superficial renunță mai devreme de 3 luni de zile.


    Reporter:
    Înțeleg că va fi o examinare de Shodan pe data de 28. Câte centuri negre aveți în clipa de față?


    Kisshomaru Ueshiba:
    Cel mai înalt grad este de 8 dan, iar în prezent sunt patru. Mai sunt șase deținători de centuri negre la nivel de 7 dan. Cei care dețin primul grad în centura neagră sunt destul de numeroși, dar bineînțeles această cifră i-ar include doar pe cei care au contactat Hombu Dojo după război.


    Reporter:
    Înțeleg că un număr important de practicanți Aikido se află peste hotare.


    Kisshomaru Ueshiba:
    Domnul Tohei a vizitat Hawaii și S.U.A. tocmai în ideea de a preda Aikido. Cel mai popular loc este Hawaii, unde există cam 1,200-1,300 de practicanți. Echivalentul ar fi cam 70,000 – 80,000 de aikidoka în Tokyo. Un număr important de centuri negre se găsește și în Franța. Există și un francez care a început să practice Aikido după ce s-a lovit la Judo. Voia să înțeleagă spiritul Aikido, dar nu avea cum să facă acest lucru în Franța. A simțit că pentru a căuta adevăratul spirit Aikido trebuie să vină în locul de origine al acestuia. Ne-a explicat că acesta era motivul prezenței sale în Japonia. Ambasadorul din Panama de asemenea practică Aikido, dar se pare că clima din Japonia e prea rece pentru el și ca atare nu practică în timpul iernii. Mai există o doamnă pe nume Onada Haru care a plecat la Roma pentru a studia scultupra. Ea venea la sală de pe vremea când era studentă la Școala de Arte Frumoase din Tokyo. Tocmai am primit o scrisoare din partea ei în care ne scria că a reușit să întâlnească un italian care practică Aikido și a primit-o bine.


    Reporter:
    Și referitor la interpretarea tehnicilor Aikido?

    O’Sensei: Elementele esențiale sunt masakatsu, agatsu şi katsuhayai. Așa cum spuneam anterior, masakatsu înseamnă “victoria corectă”, iar agatsu înseamnă “a învinge în raport cu misiunea divină care ți-a fost încredințată.” Katsuhayai semnifică “atitudinea mentală a victoriei rapide”.

    Reporter:
    Calea e lungă, nu-i aşa?


    O’Sensei:
    Calea Aiki este infinită. Acum am 76 de ani, dar căutarea continuă. Nu e lucru ușor să stăpânești Calea în Budo sau celelalte arte. În Aikido trebuie să înțelegi fiecare fenomen din univers. De exemplu, rotația pământului, ca și cel mai îndepărtat și complex sistem din univers. O viață întreagă ne antrenăm fără a epuiza Calea.


    Reporter:
    Deci Aiki este învățătura zeilor, și în același timp Calea Marțială. Atunci care este spiritul Aikido?


    O’Sensei:
    Aikido este Ai (iubire) (Kanji difera de la Ai – armonie – la Ai – iubire -, dar lui O-Sensei îi plăcea ambivalența unor astfel de termeni, în măsura în care sensul servea spiritului Aikido – n. tr., DF). Faci din această mare iubire a universului inima ta, iar apoi faci misiunea ta din faptul de a proteja și iubi toate lucrurile. Realizarea acestei misiuni este adevăratul Budo. Adevăratul Budo înseamnă să te învingi pe tine însuți, înseamnă a pacifica spiritul agresiv al adversarului… Mai mult decât atât, este o cale spre perfecționarea de sine absolută, în care inamicul însuși este eliminat. Metoda Aiki este antrenamentul ascetic și calea prin care atingi o stare de unificare a trupului și spiritului, prin realizarea principiului divin.


    Reporter:
    Atunci Aiki este calea către o lume pacificată?


    O’Sensei:
    Scopul suprem din Aikido este acela de a crea un rai pe pământ, un paradis terestru. În orice caz, întreaga lume trebuie să fie în armonie. Atunci nu mai e nevoie de bombe atomice sau cu hidrogen. Lumea în care trăim poate fi plăcută și confortabilă.

    Interviul in original poate fi gasit pe site-ul web Aiki Journal

    https://aikidojournal.com/2016/09/24/interview-with-morihei-ueshiba-and-kisshomaru-ueshiba/


    Adaptarea in limba romana poate fi gasita pe site-ul:

    https://spiritul-aikido.blogspot.com/2012/07/interviu-cu-o-sensei-morihei-ueshiba-si.html


    https://miraidojo.ro/interviu-cu-mor...omaru-ueshiba/

    Ultima modificare făcută de latan.elena; 16.09.2021 la 18:04.

  3. #3
    Senior Member
    Data înscrierii
    20.03.2014
    Locație
    Locuiesc in Craiova,Brazda
    Posturi
    45.448
    '' Am înțeles că Budo nu înseamnă să invingi adversarul cu forța și nici nu este un instrument care conduce la distrugerea lumii prin arme. Adevăratul Budo este acceptarea spiritului universului, păstrarea păcii lumii și protejarea tuturor ființelor vii si a naturii. Am înțeles că instruirea în Budo constă în atingerea iubirii de Dumnezeu, care naște, protejează și cultivă cu neprihănire tot ce există în natură.".
    Masahisa Goi




Informații subiect

Utilizatori care navighează în acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Marcaje

Marcaje

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •