A lui Evagrie Monahul Schiţă monahicească, n care se arată cum trebuie să ne nevoim şi să ne liniştim




(n

P. G. 40, 1251D1264C, sub titlul Evagrii Monachi, Rerum monachalium rationes, earumque iuxta quietem appositio (text grec şi latin). n R G. e mpărţită n 11 capete. Iau această mpărţire. n Filocalia greacă, vol. I, Atena, 1893, pp. 2125 nu are nici o mpărţire.)

1. La Ieremia proorocul s-a scris: Iar tu să nu-ţi iai muiere n locul acesta. Că acestea, zice Domnul despre fiii şi fiicele ce s-au născut n locul acesta, cu moarte bolnăvicioasă vor muri (Ierem. XVI, 24). Aceasta o arată şi cuvntul Apostolului: Omul care se căsătoreşte se ngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii şi se risipeşte n acestea. Iar femeia măritată se ngrijeşte de ale lumii, cum să placă bărbatului (1 Cor. VII, 3334). Şi se vede limpede că nu numai despre fiii şi fiicele ce se vor naşte din căsătorie a zis proorocul că de moarte bolnăvicioasă vor muri, ci şi despre fiii şi fiicele ce se nasc n inima lor, adică despre gndurile şi poftele trupeşti, ntruct şi acestea vor muri n cugetul bolnăvicios, neputincios şi destrăbălat al lumii acesteia şi nu se vor nvrednici de viaţa cerească. Iar cel necăsătorit, zice, se ngrijeşte de ale Domnului, cum să placă lui Dumnezeu (ibidem) şi cum să aducă roadele cele pururi nfloritoare şi nemuritoare ale vieţii veşnice.
2. Aşa este monahul şi aşa trebuie să fie: să nu aibă femeie, să nu nască fii sau fiice n locul mai nainte zis; dar nu numai att, ci trebuie să fie şi ostaş al lui Hristos, nepămntesc, fără grijă, n afară de orice gnd şi faptă de cştig, după cum zice şi Apostolul: Nimenea ostaş fiind nu se mpiedică de lucrurile lumeşti, ca singur Voievodului să placă (2 Tim. II, 4). Aşa să fie şi monahul, mai ales cel care a lepădat toate cele materiale ale lumii acesteia şi zoreşte spre cştigurile cele frumoase şi bune ale liniştii. Căci ce frumoasă şi bună este ne voinţa pentru dobndirea liniştii. Blnd este jugul ei şi sarcina uşoară (Matei XI, 30). Dulce este viaţa şi fapta ei plăcută.
3. Vrei, aşadar, frate, să iei asupra ta viaţa singuratică şi să zoreşti spre cununile celei mai mari biruinţe, a liniştii? Lasă grijile lumii cu domniile şi cu stăpnirile ei, adică fii nepămntesc, fără patimă şi fără de orice poftă, ca făcndu-te străin de tovărăşia acestora să te poţi linişti ntr-adevăr. Căci, de nu se va smulge cineva pe sine din acestea, nu va putea dobndi petrecerea aceea. ndestulează-te cu mncare puţină şi fără preţ, nu cu multă şi bogată. Iar dacă de dragul de-a fi ospitalier ţi merge gndul la vreo mncare mai de preţ, leapădă gndul acesta şi nicidecum să nu-i dai ascultare, că prin el ţi ntinde vrăjmaşul o cursă ca să te abată de la linişte. Ai pildă pe Domnul Iisus care mustră sufletul ce se ngrijeşte de unele ca acestea, zicnd Martei: Ce te ngrijeşti şi spre multe te sileşti? (Luca X, 41). Un lucru trebuie: să asculţi cuvntul lui Dumnezeu; după aceea toate se află fără osteneală. De aceea adaugă ndată, zicnd: Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la dnsa (Luca X, 42). Ai apoi şi pilda văduvei din Sarepta Sidonului, care a găzduit pe proorocul Ilie (3 Regi XVII, 10). Chiar numai pine, sare şi apă de-ai avea, şi cu acestea poţi să te faci vrednic de răsplata iubirii de străini. Iar de cumva n-ai nici de acestea, ci primeşti pe străin numai cu bunăvoinţă şi i ntorci cuvnt de folos, de asemenea poţi primi răsplata iubirii de străini. Căci s-a zis: Cuvntul este mai presus de dar. Unele ca acestea trebuie să le cugeţi asupra milosteniei.
4. Ia seama, aşadar, să nu pofteşti să ai bogăţie pentru a o mpărţi săracilor; căci şi aceasta este o amăgire a celui rău ca să te ducă la slava deşartă şi să mpingă mintea la tot felul de osteneli pentru cştiguri. Gndeşte-te la văduva de care mărturiseşte Domnul n Evanghelie, care numai doi bani a avut şi a covrşit cu ei hotărrea şi puterea bogaţilor. Căci aceia, zice, din prisosul lor au aruncat n vistierie, pe cnd aceasta toată averea ei (Luca XXI, 4; Marcu XII, 44). Ct priveşte hainele, să nu pofteşti să ai haine de prisos, ci ngrijeşte-te numai de cele care sunt de trebuinţă trupului. Aruncă mai bine asupra Domnului grija ta şi El va purta grijă de tine (Ps. LIV, 23). Căci El se ngrijeşte, zice, de noi (1 Petru V, 7). Dacă eşti lipsit de hrană sau de haine, nu te ruşina să primeşti cnd ţi le vor aduce alţii, căci ruşinea aceasta este un fel de mndrie. Iar dacă prisoseşti tu n acestea, dă şi tu celui lipsit. Aşa voieşte Dumnezeu să se chivernisească ntre dnşii copiii Săi. De aceea scrie Apostolul către corinteni cu privire la cei lipsiţi: Prisosul vostru să mplinească lipsa altora, ca şi prisosul acelora să mplinească lipsa voastră; ca să se facă potrivire, precum este scris: Celui ce are mult nu i-a prisosit şi celui ce are puţin nu i-a lipsit (2 Cor. VIII, 1415). Deci avnd pentru timpul de acum cele de trebuinţă, nu te griji pentru vremea ce vine, nici pentru o zi, nici pentru o săptămnă şi nici pentru o lună. Căci venind de faţă ziua de mine, va aduce El cele de trebuinţă. Tu caută mai bine mpărăţia cerurilor şi dreptatea lui Dumnezeu. Căutaţi, zice Domnul, mpărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă (Matei VI, 33).
5. Să nu-ţi iei tnăr slujitor, ca nu cumva vrăjmaşul să strnească prin el vreo sminteală şi să-ţi turbure cugetul ca să te ngrijeşti de mncări alese, căci nu vei mai putea să te ngrijeşti numai de tine. Să nu faci aceasta gndindu-te la odihna trupească, ci cugetă la ce e mai bine, la odihna duhovnicească, căci cu adevărat e mai bună odihna duhovnicească dect cea trupească. Iar dacă te gndeşti la folosul tnărului, să nu te nvoieşti nici atunci, căci nu este a noastră datoria aceasta, ci a altora, a Sfinţilor Părinţi din chinovie. Grijeşte-te numai şi numai de folosul tău, păzind chipul liniştii. Cu oameni cu multe griji şi iubitori de materie să nu-ţi placă să locuieşti, ci locuieşte sau singur, sau cu fraţi neiubitori de materie şi de acelaşi cuget cu tine. Că cel ce locuieşte cu oamenii iubitori de materie şi cu multe griji vrnd-nevrnd va face şi el tovărăşie cu ei şi va sluji poruncilor omeneşti. Nu te lăsa atras n vorbire deşartă, nici n oricare altă năpastă, ca mnia, ntristarea, nebunia după lucruri pămnteşti, frica de sminteală, grija de naşteri sau de rudenii, ba mai mult, ocoleşte ntlnirile dese cu acestea, ca nu cumva să te scoată din liniştea cea din chilie şi să te tragă n grijile lor. Lasă, zice Domnul, pe cei morţi să-şi ngroape morţii lor, iar tu vino de urmează Mie (Matei VIII, 22). Iar dacă şi chilia n care locuieşti e ncărcată cu multe, fugi, nu o cruţa, ca nu cumva să te topeşti de dragul ei. Toate să le faci, toate să le mplineşti, ca să te poţi linişti. ncălzeşte-ţi inima, srguind să te afli n voia lui Dumnezeu şi n războiul nevăzut.
6. Dacă nu te poţi linişti uşor n părţile tale, grăbeşte spre nstrăinarea cu voia şi ntăreşte-ţi gndul spre ea. Fă-te ca un neguţător priceput care le cearcă pe toate cele folositoare liniştii şi pe toate căile pune stăpnire pe cele liniştitoare şi de folos acestui scop. Te sfătuiesc iarăşi: iubeşte nstrăinarea, căci te izbăveşte de mprejurările ţinutului tău şi te face să te bucuri numai de folosul liniştii. Fugi de zăbovirile n cetate şi rabdă cu bărbăţie pe cele din pustie, că, iată, zice sfntul, m-am depărtat fugind şi m-am sălăşluit n pustie (Ps. LIV, 8). De este cu putinţă, n nici un chip să nu te arăţi prin cetate. Căci nu vei vedea acolo nimic de folos şi nimic bun pentru petrecerea ta. Am văzut, zice iarăşi sfntul, fărădelege şi pricire n cetate (Ps. LV, 10). Aşadar, caută locurile neturburate şi singuratice, şi să nu te nfricoşezi de ecoul lor. Chiar năluciri de la draci de vei vedea acolo să nu te nspăimnţi, nici să fugi, lepădnd alergarea ce ţi e spre folosul tău. Să stai pe loc fără frică şi vei vedea măririle lui Dumnezeu (Ieşire XIV, 13): ajutorul, purtarea de grijă şi toată cunoştinţa spre mntuire. Căci am primit, zice fericitul bărbat, pe Cel ce mă mntuieşte de mpuţinarea sufletului şi de furtună (Ps. LIV, 9). Pofta vagabondării*(Se referă la monahii nestatornici care nu aveau puterea să se stabilească ntr-un anume loc, şi se mutau continuu dintr-un loc ntr-altul.) să nu biruie inima ta, căci vagabondarea mpreunată cu pofta strică mintea cea fără de răutate (nţel. IV, 12). Multe ispite sunt cu acest scop. De aceea teme-te de greşeală şi stai cu aşezămnt n chilia ta.
7. Dacă ai prieteni, fugi de ntlnirile dese cu ei, căci numai ntlnindu-te rar cu dnşii le vei fi de folos. Iar dacă vezi că ţi vine prin ei vreo vătămare, cu nici un chip nu te mai apropia de dnşii. Trebuie să ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos şi de ajutor vieţuirii tale. Fugi şi de ntlnirile cu bărbaţii răi şi războinici, şi cu nici unul din aceştia să nu locuieşti mpreună; ba şi de sfaturile lor cele de nimica să te lepezi. Căci nu locuiesc lngă Dumnezeu şi nici statornicie n-au. Prietenii tăi să fie bărbaţii paşnici, fraţii duhovniceşti şi părinţii sfinţi; căci pe aceştia şi Domnul i numeşte aşa zicnd: Mama mea, fraţii şi părinţii mei aceştia sunt, care fac voia Tatălui Meu cel din Ceruri (Matei XII, 50; Luca VIII, 21). Cu cei mprăştiaţi de griji multe să nu te aduni, nici ospătare cu dnşii să nu primeşti, ca nu cumva să te tragă n mprăştierea lor şi să te depărteze de la ştiinţa liniştii. Căci au ntr-nşii patima aceasta. Nu pleca urechea ta la cuvintele lor şi nu primi socotinţele inimii lor, căci sunt cu adevărat păgubitoare. Spre credincioşii pămntului să fie osteneala şi dorinţa inimii tale, şi spre rvna lor de-a plnge. Că ochii mei, zice, spre credincioşii pămntului, ca să şază ei mpreună cu mine (Ps. C, 6). Iar dacă cineva dintre cei ce vieţuiesc potrivit cu dragostea de Dumnezeu vine să te poftească la masă şi vrei să te duci, du-te, nsă degrabă să te ntorci la chilia ta. De este cu putinţă, afară de chilie să nu dormi niciodată, ca de-a pururi să rămie cu tine harul liniştii şi vei avea ntr-nsa nempiedicată slujirea jertfei tale.
8. Să nu pofteşti bucate bune şi de cele ce ademenesc la desfătare. Căci cea care petrece n desfătări a murit pnă e ncă n viaţă (1 Tim. V, 6), cum zice Apostolul. Să nu-ţi saturi pntecele tău cu bucatele altora, ca să nu ţi se nască poftă de acestea şi să ţi se facă dor de mesele de-afară. Căci s-a zis: Nu vă amăgiţi cu saturarea pntecelui. Iar dacă te vei vedea poftit necontenit afară din chilia ta, nu primi. Căci este păgubitoare zăbovirea necurmată afară din chilia ta: ţi ia harul, ţi ntunecă cugetul şi ţi stinge rvna. Priveşte un vas cu vin stnd nemişcat multă vreme ntr-un loc: ce vin lucitor, aşezat şi bine mirositor pregăteşte. Dar dacă-l vei muta mereu ncoace şi-ncolo, vinul va fi mohort, arătnd urciunea drojdiilor. Deci cu acela asemănndu-te, ncearcă de scoate folosul. Taie legăturile cu prea mulţi, ca să nu te pomeneşti mpresurat la minte şi să fugă liniştea de la tine. Poartă grijă de lucrul minilor, şi aceasta, dacă este cu putinţă, zi şi noapte, ca să nu ngreunezi pe nimeni, dar mai ales să ai de unde da şi altora, precum ndeamnă Apostolul Pavel (1 Tes. II, 9; 2 Tes. II, 8; Efes. IV, 28). Cu deosebire nsă ca să te lupţi şi prin aceasta mpotriva dracului trndăviei şi să risipeşti şi toate celelalte pofte ale vrăjmaşului. Căci n vremea nelucrării năvăleşte asupra ta dracul trndăviei şi ntru pofte se află tot omul leneş (Prov. XIII, 4), precum se zice. Cnd dai şi iei, nu scapi de păcat. De aceea ori de vinzi, ori de cumperi, lasă de la tine din cumpăna dreaptă, ca nu cumva ţinndu-te cu de-amănuntul de obiceiurile iubirii de cştig să cazi n lucruri care păgubesc sufletul, n certuri, n jurăminte mincinoase, n schimbarea cuvintelor tale şi n cele asemenea, ca printr-nsele să necinsteşti şi să ruşinezi vrednicia cinstită a vieţii tale. nţelegnd nsuţi acestea, păzeşte-te de la a da şi a lua. Iar dacă vrei să alegi ceea ce este mai bun şi eşti n stare de aceasta, aruncă grija ta asupra altui oarecare bărbat credincios, ca astfel, făcndu-te voios, să ai nădejdi bune şi bucuroase.
9. Aceste ndemnuri de folos ţi le dă rnduiala liniştii. Dar acum ţi voi atrage luarea-aminte şi asupra următoarelor lucruri care ţin de ea. Tu ascultă-mă şi fă cele ce-ţi rnduiesc ţie: Aşezndu-te n chilia ta, adună-ţi mintea şi gndeşte-te la ceasul morţii. Priveşte atunci la moartea trupului, nţelege ntmplarea, ia-ţi osteneala şi dispreţuieşte deşertăciunea din lumea aceasta att a plăcerii, ct şi a străduinţei, ca să poţi să rămi nestrămutat n aceeaşi hotărre a liniştii şi să nu slăbeşti. Mută-ţi gndul şi la starea cea din iad, gndeşte-te cum se chinuiesc sufletele acolo, n ce tăcere prea amară sau n ce cumplită suspinare, n ce mare spaimă şi frămntare sau n ce aşteptare? Gndeşte-te la durerea sufletului cea nencetată, la lacrimile sufleteşti fără sfrşit. Mută-ţi apoi gndul la ziua nvierii şi la nfăţişarea naintea lui Dumnezeu. nchipuieşte-ţi scaunul acela nfricoşat şi cutremurător. Adu la mijloc cele ce aşteaptă pe păcătoşi: ruşinea naintea lui Dumnezeu, a lui Hristos nsuşi, a ngerilor, a arhanghelilor, a stăpniilor şi a tuturor oamenilor, toate muncile, focul cel veşnic, viermele cel neadormit, şarpele cel mare, ntunericul şi peste toate acestea plngerea şi scrşnirea dinţilor, spaimele, chinurile. Gndeşte-te apoi şi la bunătăţile ce aşteaptă pe drepţi: ndrăznirea cea către Dumnezeu Tatăl şi către Iisus Hristos, către ngeri, arhangheli, stăpnii, mpreună cu tot poporul mpărăţiei şi cu darurile ei: bucuria şi fericirea. Adu n tine amintirea acestora amndouă şi plngi şi suspină pentru soarta păcătoşilor, mbracă vederea ta cu lacrimi de frică să nu fii şi tu printre dnşii. Iar de bunătăţile ce aşteaptă pe drepţi bucură-te şi te veseleşte. Srguieşte-te să te nvredniceşti de partea acestora şi să te izbăveşti de osnda acelora. Să nu uiţi de acestea fie că te afli n chilie, fie afară şi nicidecum să nu lepezi pomenirea aceasta dinaintea ta, ca cel puţin printr-aceasta să scapi de gndurile spurcate şi păgubitoare.
10. Postul să-ţi fie cu toată puterea, ca naintea Domnului. El curăţeşte păcatele şi fărădelegile tale; face sufletul cuviincios, sfinţeşte cugetarea, alungă dracii şi apropie de Dumnezeu. Iar dacă ai mncat o dată ntr-o zi, a doua oară să nu pofteşti, ca să nu te faci risipitor şi să-ţi turburi cugetul. n felul acesta poţi avea cu ce să mplineşti porunca binefacerii şi poţi să omori patimile trupului. Iar dacă s-ar face ntlnire de fraţi şi ai fi silit să mănnci şi a doua, şi a treia oară, să nu te temi, nici să te ntristezi, ci mai bine bucură-te, mulţumind lui Dumnezeu că făcndu-te supus trebuinţei şi mncnd de două şi de trei ori ai mplinit legea dragostei, şi că pe nsuşi Dumnezeu l vei avea ornduitor al vieţii tale. Dacă uneori trupul e bolnav şi trebuie să mănnci şi de două, de trei şi de mai multe ori, să nu fie ntristat cugetul tău. Căci ostenelile trupeşti nu trebuie să fie ţinute şi n timpuri de boală şi de slăbiciune, ci trebuie lăsate atunci mai slobod n anumite privinţe, ca să se ntărească trupul din nou spre aceleaşi osteneli ale vieţuirii. Iar n privinţa nfrnării de la anumite bucate nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvnt ca să nu mncăm ceva, ci a zis: Iată, am dat vouă toate, ca pe legumele ierburilor (Facere IX, 3), mncaţi-le, nimic cercetnd (1 Cor. X, 25 ş. u.) şi: Nu cele ce intră n gură spurcă pe om (Matei XV, 11). Deci nfrnarea de la anumite bucate e lucrul ce rămne la alegerea ta, ca o osteneală a sufletului.
11. Rabdă cu plăcere privegherea, culcarea pe jos şi toate celelalte osteneli. Caută la slava cea viitoare, ce se va descoperi ţie mpreună cu toţi sfinţii. Că nu sunt vrednice pătimirile veacului acestuia faţă de slava ce are să se descopere nouă (Rom. VIII, 18), zice Apostolul. Dacă eşti slăbit cu sufletul, roagă-te (Iacov V, 13) precum este scris; roagă-te cu frică, cu cutremur, cu osteneală, cu nfrnare şi cu priveghere. Aşa suntem datori să ne rugăm, mai ales pentru vrăjmaşii rău nărăviţi. Căci aceştia, ori de cte ori ne văd că stăm la rugăciune, ne stau şi ei cu srguinţă mpotrivă, sădind n mintea noastră cele ce nu trebuie, ca să ni le aducem aminte sau să le gndim n vremea rugăciunii. Aşa vor ei să ducă mintea n robie, iar rugăciunea noastră să o facă nelucrătoare, deşartă şi nefolositoare. Căci deşartă cu adevărat şi nefolositoare este rugăciunea făcută fără frică, fără trezvie şi priveghere. Dacă de omul mpărat*(mpăratul omenesc sau care stăpneşte peste oameni.) te apropii cu frică şi cu cutremur, şi-i faci rugăciunea cu luare-aminte, cu ct mai vrtos trebuie să te nfăţişezi la fel naintea lui Dumnezeu, Stăpnul tuturor, şi a lui Hristos, mpăratul mpăraţilor şi Domnul Domnilor, făcndu-I n acelaşi fel rugăciunea ta? Căci Lui i slujeşte cu frică şi cu cutremur toată mulţimea şi ceata duhovnicească a ngerilor şi pe El l laudă cu cutremur, prin cntare necontenită, mpreună cu Cel fără de nceput al Său Părinte şi cu Preasfntul şi mpreună-veşnicul Duh, acum şi pururea şi n vecii vecilor. Amin.