Rezultate 1 la 2 din 2

Subiect: Viaţa şi scrierile lui Evagrie Ponticul

  1. #1
    Senior Member
    Data nscrierii
    10.10.2011
    Locație
    CRAIOVA
    Posturi
    60.636

    Viaţa şi scrierile lui Evagrie Ponticul


    EVAGRIE PONTICUL

    Viaţa şi scrierile lui Evagrie Ponticul

    A lui Evagrie Monahul Schiţă monahicească, n care se arată cum trebuie să ne nevoim şi să ne liniştim

    Ale aceluiaşi Evagrie Capete despre deosebirea patimilor şi a gndurilor

    Ale aceluiaşi din Capetele despre trezvie

    Al aceluiaşi Cuvnt despre rugăciune, mpărţit n 153 de capete


    Viaţa şi scrierile lui Evagrie Ponticul


    Evagrie, de origine din Pont, a fost ucenic al Sfntului Vasile cel Mare, care l-a făcut ceteţ, şi al Sfntului Grigore de Nazianz, care l-a sfinţit ntru diacon. La anul 379 pare să fi venit cu Sfntul Grigore de Nazianz la Constantinopol, unde a rămas ctăva vreme şi după plecarea aceluia, pe lngă patriarhul Nectarie. Bun cuvntător şi temeinic instruit n ale teologiei, ţinea predici foarte apreciate n legătură cu controversele dogmatice ale vremii. Diferite motive l-au ndemnat totuşi să plece de la Constantinopol la Ierusalim, iar după o scurtă şedere acolo, la anul 382 se duse n Egipt, nchinndu-se vieţii de pustnic, n care a avut ca ndrumător pe Macarie cel Mare.
    Scaunul episcopal, oferit lui de Teofil al Alexandriei, l-a respins n chip statornic. Moare la anul 399.2(O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, vol. III, ed. a II-a, Freiburg im Breisgau, Herder, 1923, p. 93 ş. u.)
    Citind cu multă rvnă pe Origen, a mprumutat de la acesta teoria preexistenţei sufletelor şi a restabilirii finale a tuturor (apocatastaza). De aceea Sinodul al V-lea ecumenic l-a condamnat ca origenist. Acest fapt a avut ca urmare că textul grec (original) al scrierilor sale nu s-a mai păstrat, afară de unele extrase, puse şi acelea de cele mai multe ori sub alte nume, mai ales sub al lui Nil Ascetul. Operele lui ntregi s-au păstrat numai n traduceri siriace şi armene, adică la creştini monofiziţi.3(Iată scrierile lui Evagrie după Viller-Rahner, op. cit., pp. 9798:
    a) Antirrheticus, editată de W. Frankenberg, Evagrius Ponticus (n Nachrichten von der Gesellschaft der Wissenschaften in Gottingen, Phil.-hist. Klasse, n. Folge XIII, 2, Berlin, 1912), pp. 472545 (n siriacă şi retraducere n greacă);
    b) Monachicon n două părţi:
    1. Capita practica (100 de capete), P. G. 40,1220C1236A, 1236A1244B, 1244B1252C, 1252A1276B (De octo vitiosis cogitationibus). Cum trebuie aşezate capetele se poate vedea n W. Frankenberg, op. cit., p. 4.
    2. Gnosticus (50 de capete), ed. W. Frankenberg, pp. 546553 (n siriacă şi retraducere n greacă).
    c) Capitula prognostica (600 de probleme gnostice; 6 Centurii), ed. W. Frankenberg, op. cit., pp. 49471.
    Sub numele lui Evagrie s-au păstrat, n greacă şi n traducere latină, afară de Capetele practice:
    d) Rerum monachalium rationes (P. G. 40, 1251D1264C). E Schiţă monahicească din Filocalie;
    e) Sententi per alphabetum disposit (P. G. 40, 1268C1269D);
    f) două scrieri mici (Sententi), dintre care una adresată fraţilor care locuiesc n chinovii (Ad eos qui n cnobiis et xenodochiis habitant fratres) şi a doua către fecioare (Sententi ad virgines), ed. H. Gressman; Texte und Untersuchungen, 39, 4 Leipzig, 1913, pp. 146165; o traducere latină n P. G. 40, 1277C1286A. Precuvntarea la acestea o formează epistolele 19 şi 20, ed. W. Frankenberg, op. cit., p. 579. n parte, sub numele lui Nil Sinaitul, s-au păstrat de la el;
    g) De diversis malignis cogitationibus (P. G. 79, 1200D1233A). n Filocalie e dată sub numele lui Evagrie, cu titlul Capete despre deosebirea patimilor şi a gndurilor (urmează după Schiţă monahicească) şi se ncheie cu νοϋν άστεροειδή όψει έν προσευχή (corespunde cu P. G. 40, 1228C); ce urmează este un adaos care, după J. Muyldermans ( travers la tradition manuscrite dvagre le Pontique, Bibliothque du Mus, Lwen, 1932), nu ar fi al lui Evagrie, lucru care nu pare adevărat;
    h) Tractatus ad Eulogium monachum, sub numele lui Nil (P. G. 79, 1093C1140A);
    i) De oratione, sub numele lui Nil (P. G. 79, 1165A1200C; traducere n franceză şi comentarii de J. Hausherr, n Revue dAsctique et de Mystique, 1934, pp. 3493,113170);
    j) Capita parnetica (P. G. 79, 1249C1264A).
    n siriacă s-au mai păstrat: Epistole, ed. W. Frankenberg, pp. 554635 (n siriacă şi retraducere greacă). ntre ele este un protreptic (554557), un parenetic (558563), o scrisoare lungă către Melania (613619), o epistolă (621635) care e păstrată şi n greceşte ca Epistola VIII a Sfntului Vasile (P. G. 32, 245C268B).
    Evagrie pare a fi primul scriitor bisericesc care, imitnd literatura filozofică de sentinţe, şi-a mbrăcat nvăţătura n această formă. El este iniţiatorul centuriilor, al sentinţelor n grupe de cte 100. n general este recunoscut ca cel mai fecund şi mai caracteristic scriitor duhovnicesc din pustia Egiptului (Viller-Rahner, op. cit., p. 99). El a dat o formă mai nţeleasă marilor idei ale lui Origen şi ale lui Grigore de Nisa. Scrierile lui, afară de tezele origeniste condamnate, au exercitat poate cea mai mare influenţă asupra ascezei şi misticii răsăritene pnă n veacul al XIV-lea, ba pnă n al XX-lea, cum zice J. Hausherr. Evagrie a nsemnat mai mult pentru mistica ortodoxă dect Dionisie Areopagitul, care a venit mai trziu, cnd misticii aveau prin Evagrie o nvăţătură fixată gata. Această nvăţătură trece de la el peste Scărarul, Isichie, Maxim Mărturisitorul, Nichita Stithatul, pnă la isihaşti (a se vedea Viller-Rahner, op. cit., p. 109).
    Evagrie mparte viaţa spirituală n activă şi contemplativă sau gnostică. Viaţa activă este numai pregătirea pentru cea gnostică. Toată strădania omului trebuie să ducă la cunoaştere sau gnoză, a cărei ncoronare este contemplarea Sfintei Treimi. Rostul ascezei este să nlăture piedicile ce stau n calea cunoaşterii, prin curăţirea sufletului de patimi.
    Virtuţile, care sunt treptele vieţii active, se rnduiesc astfel: cea mai de jos e credinţa, care naşte frica de Dumnezeu. Aceasta naşte păzirea poruncilor, ale cărei fiice sunt nfrnarea, cuminţenia, răbdarea şi nădejdea. Toate duc la nepătimire (άπάθεια), al cărei rod e dragostea. De acum părăsim viaţa activă. Dragostea ne introduce n viaţa contemplativă. Treapta cea mai de jos a vieţii contemplative este gnoza naturală (φυσική). După ea urmează teologia, gnoza mai naltă, contemplarea Sfintei Treimi, care e şi treapta rugăciunii curate.
    Cunoaşterea lui Dumnezeu ca ţintă supremă a vieţii duhovniceşti nu se realizează prin cugetare discursivă. Cel curăţit ajunge pnă la o cunoaştere intuitivă a Lui, n lumina sufletului ndumnezeit. n timpul rugăciunii sufletul contemplativului este asemenea cerului n care străluceşte lumina Sfintei Treimi. Dar pentru aceasta se cere o curăţire de toate patimile şi de toate gndurile n legătură cu ele. Aceasta e curăţirea ce se cere sufletului, care e sediul patimilor. Dar se cere şi o curăţire a minţii, vrful cunoscător sau ochiul sufletului. Pnă ce mintea mai păstrează chiar şi numai gnduri nestrăbătute de patimi, ea poate cunoaşte prin ele pe Dumnezeu n chip mijlocit. Dar dacă vrea să ajungă la vederea Sfintei Treimi trebuie să se cureţe şi de aceste gnduri, ca să devină cu totul pură (γυμνός). La această stare nu poate ajunge dect prin harul lui Dumnezeu. Ajuns omul aci, n inima lui străluceşte lumina Sfintei Treimi, el vede lumina dumnezeiască. Lumina aceasta este fără formă, ntruct şi Dumnezeu este fără chip, simplu şi nepătruns. n cunoaşterea aceasta a lui Dumnezeu nu e nimic care să se ntipărească n mintea omului. De aceea mintea trebuie să se elibereze de orice ntipărire a lucrurilor şi nţelesurilor lor. Cunoaşterea lui Dumnezeu e dincolo de orice chip. Viziunile imaginative sunt suspecte. Cunoaşterea aceasta e simplă, necompusă, indescriptibilă, fără margini. Este o cucerire a minţii de către nemărginirea Celui infinit. Tocmai de aceea lumina aceasta este ntr-un anumit nţeles şi ntunericul cel mai adnc, neştiinţa fără margini.
    Dar această cunoaştere are şi o altă latură. Cnd lumina dumnezeiască răsare n minte, aceasta se vede şi pe sine nsăşi. Vederea proprie este o condiţie a desăvrşirii minţii. Astfel, mintea, n vremea rugăciunii, se vede pe sine strălucind ca safirul şi ca cerul, ca locul n care s-a cobort Sfnta Treime.
    Mult vorbeşte Evagrie de starea de nepătimire (apatia) ca o condiţie a vederii lui Dumnezeu. Semnul că cineva a ajuns la adevărata lipsă de patimi stă n faptul că se poate ruga neturburat şi nemprăştiat, eliberat de toate grijile, de toate gndurile şi imaginile lucrurilor. Dar această nepăsare faţă de lucrurile lumii nu este şi o indiferenţă faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, ci o condiţie pentru ca să-i poată iubi cu adevărat.
    Patimile, care pun stăpnire pe om şi de care trebuie să se curăţească pentru a ajunge la nepătimire, iubire şi gnoză, le aduce Evagrie n legătură cu demonii, nct lupta cu ele este n acelaşi timp o luptă cu ei. Această idee devine un laitmotiv important al ntregii asceze răsăritene.
    Tot la Evagrie găsim pentru prima dată teoria celor opt patimi sau vicii, sau gnduri păcătoase, teorie ce va reveni mereu la scriitorii ascetici de după el, la Casian, Nil, Ioan Scărarul, Ioar Damaschin ş. a.
    La Evagrie sunt trasate directivele ascezei şi misticii ulterioare, la el se cuprind sistematizate aproape toate nvăţăturile psihologice şi pneumatologice aplicate n viaţa ascetică şi mistică din Răsărit.4(Prezentarea aceasta am luat-o ntreagă după Viller-Rahner, op. cit., socotind că proporţiile ei reduse mă dispensează de o analiză proprie a scrisului lui Evagrie, ilustrată cu citate din operele lui.)




  2. #2
    mirela nicoleta
    Guest
    Toti oamenii care s-au dedicat si au cunoscut dragostea pura catre Dumnezeu, au incercat sa ne arate cum trebuie sa fim ca acest fapt sa ne intregeasca si sa ne inalte in curatenie si spiritualitate dar, ca de fiecare data , partile care nu doresc decat dezechilibrul , care nu doresc decat niste bieti roboti si executanti au reusit si reusesc din vremuri indepartate ca si acum , cu mare succes , sa puna acea stavila a binelui .
    O multime lipsita de cultura, de constiinta este mult mai buna de folosit iar minciuna este una din ,,ustensilele'' cu care se poate face foarte multe pentru a-si duce la indeplinire telurile lor.
    Minciuna este cea care a creat razboaiele, ura si lipsa de incredere iar daca vrei sa fie cu adevarat de necontestat, pune o minciuna , linga un adevar, fa un anunt, incolteste o idee si (asa cum spunea Confucius)de fiecare data se va reusi in scopul ales iar cei care aduc si vor aduce atitea probleme, moarte , boli, inrobire sunt..... adevaratii asi in crearea acestor regii drastice .

Informații subiect

Utilizatori care navighează n acest subiect

Momentan sunt 1 utilizatori care navighează n acest subiect. (0 membri și 1 vizitatori)

Permisiuni postare

  • Nu poți posta subiecte noi
  • Nu poți răspunde la subiecte
  • Nu poți adăuga atașamente
  • Nu poți edita posturile proprii
  •