Elena Latan

[latan.elena]

”Ţine minte, bucuria mea, omul cu o inimă recunoscătoare, nu va duce lipsă de nimic”

Stareţul Nicolae Gurianov.

[latan.elena]

Serghei Esenin

Focul vanat e gonit de vant


Focul vanat e gonit de vant
Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei şi vodcă dam năvală.
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Ca uitand întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul

Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să-ţi fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci,
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,
De-aş atinge aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,
Depărtarea mi-ar părea uşoară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inima racită prea devreme.
S-o pornesc desculţ din nou la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii.
O! Pierdutul prospeţimii har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viată?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi să mă duc spre moarte.

[latan.elena]

“In ziua in care veti invata sa iubiti cu adevarat, totul va canta in voi, totul va vibra in armonie. Chiar daca nu veti scoate nici un cuvant, aceasta iubire se va exprima prin intreaga voastra fiinta si va influenta in bine persoanele apropiate, revenind apoi spre voi. Chiar si o piatra va vibra diferit pentru voi daca o veti atinge cu iubire. Adevarata iubire este iubirea care randuieste, care usureaza, care imblanzeste si armonizeaza, care ilumineaza.”

Omraam Mickael Aivanhov

[Adrian Pop]

[11:22:48 AM] Pop Adrian : [11:20:52 AM] daniel florean: Da urmatorul va fi un brad dar sa vedem unde.
[11:21:53 AM] Pop Adrian : te-am adaugat pe conferinta Universul Zalmoxa-Arsenie Boca-Keshe 04
[11:22:13 AM] Pop Adrian : eu acolo lucrez 90 % si pe piciumani 01....
[11:22:30 AM] Pop Adrian : scrie pe conferinta ailalta unde te-am adaugat
[11:22:57 AM] daniel florean: Asa este trebuie trecut la fapte vorbele trec faptele ramin
[11:23:44 AM] Pop Adrian : tine-te de scoala asta ca nu cunosc una mai serioasa, in care invatam doar atat....sa comunicam eficient invatand unii de la altii sa fim Oameni !!!!!.
[11:24:09 AM] Pop Adrian : http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...578#post101578
[11:24:16 AM] Pop Adrian : merci elena
[11:24:31 AM] Pop Adrian : de cate ori deschid calculatorul deschid la tine.....
[11:25:03 AM] Pop Adrian : nu mai fac mare lucru fara sa ascult muzica postata de tine...de citit nu prea am timp...dar, tu aduni tot ce este minunat pe forum....innobilandu-l..

[11:25:08 AM] daniel florean: Mai este una cu imbratisatul unui pom copac eu Am facuto ficamea a zis ca Sint nebun pe urma ma inteles este energie pura

[11:25:11 AM] Pop Adrian : cum ti-am si spus....
[11:25:24 AM] Pop Adrian : daaa
[11:26:02 AM] Pop Adrian : si eu cand merg la munte, pun mana pe pomi si beau apa de izvor, ca zona sa-mi spuna ce s-a intamplat acolo si eu le psun cum va fi acolo.....

[latan.elena]

Mihai Beniuc
Răspuns la…Ultima scrisoare

Sfârșitul a venit, însă pe un alt drum
Nu-s fericită, dar mai port inel
Că de la tine-l am, să-l scot acum?
Pecete mi-e și-i veșnicia-n el.

N-am nicio normă, dar mă revoltă firea
Când simt doar neputința de a fi
Tot întrebând, îmi irosesc privirea
Și-i dau speranță doar cuvântului de-o zi.

Dar versul tău, de ce se-mpuținează?
Că nu pe mine m-ai cântat mereu.
În drumul meu, țărâna lăcrimează
Că marginea-ți de vis am fost doar eu.

Oare greșeală-a fost? Dar ia aminte
Cum adunam secunde fără vină,
Cum le jertfeam pe-altar de jurăminte
Și ne jucam în stropii de lumină.

Doar câteva atingeri au aprins
O vâvătaie-n cercuri de retină.
Și ne țeseam un început de vis
Și așteptam doar îngerii să vină.

Ființa-mi cea de lut era o mantie aprinsă
Când mâna ta m-a deslușit întâi.
Mă re-ntorceam spre poarta neînchisă
De la-nceputuri. Și-ți spuneam: rămâi!

Doar tu ai fi crezut c-aș fi statuie.
Nu aurul, ci lutul mi-e vegherea.
Și veacurile n-au decât să suie
Desculțe, spre o altă-ngenunchere.

N-am soclu. Alta mi-e dumnezeirea.
Iar zâmbetul – jertfire pe-un altar.
Să frâng săruturi, asta mi-e trezirea.
Când infinitul se rostogolește iar.

Și de-am fi stat alături o secundă
Aș fi rămas în neștiutul vis.
Ca punctul ce încearcă să se-ascundă
În mărginirea cea din necuprins.

Povestea se încheie în fiecare zi
Iar eu te voi citi în fiecare noapte
Și sunt tot eu, dar nu mai pot trăi
Fără iubire, fără zbor sau șoapte.

Ce vis de-al nostru s-ar lăsa strivit?
Nici chiar cuvintele nu-l pot atinge.
Și ca oricare sunt, doar gându-i diferit,
C-adună curcubeie și le frânge.

Din cercuri de noroi îți scriu și cânt
Și simt cum amintirea plânge-n noi
Am câștigat, din nuferi, un veșmânt
Dar am pierdut chiar mersul sfânt în doi.

Mă vei iubi? Ți-ai auzit cuvântul
Acela, nerostit, dintre oglinzi?
Mai știi câte femei ai înflorit cu cântul
Și te-au lăsat iubirea s-o cuprinzi?

De-oi fi vreodată stea, să fiu doar lângă lună
Să lumineze vremea, cea a venirii tale.
Că drumul tău, cu-al meu se împreună
Și doar luceferi albi ne vor așterne cale.

Și când viața va fi rea cu mine
Și când au să mă împresoare cu noroi.
Eu voi fugi în lumea visului, la tine.
Vom fi atuncea singuri, amândoi.

Cu lacrimi ți-oi răspunde, de lumină,
Cu sărutări îți voi primi tot versul
Și nici o umbră nu va fi de vină.
Ca-n visul cel dintâi va fi și universul.

Când peste ochi veni-va o-nserare
Te voi cuprinde cu-nserarea mea
Vom merge-alături spre o altă zare,
Eu, veșnicindu-te cu veșnicia mea.

Și chiar de alt hotar mi te va cere
Voi sfărâma pecetea și-o să fie bine.
Și pentru că noi știm c-avem o Înviere
Eu am să vin să mor, atunci, cu tine.

[latan.elena]

SUNT FERICITA CA VA PLACE TOT CE POSTEZ ,SUNT PICATURI DIN SUFLETUL MEU PE CARE LE DARUIESC CU MARE DRAG CELOR CE SUNT IN REZONANTA CU MINE ! MULTUMESC LUI DUMNEZEU CA EXISTATI, DOMNUL ADRIAN ,ALEASA PRETUIRE SI RECUNOSTINTA !

[latan.elena]

'' A fost odată… un tânăr torent… Un tânăr şi frumos torent, maiestuos şi puternic, care venea dintr-un izvor adânc şi pur. Acest tânăr torent a ajuns la marginea unui imens deşert, şi acolo a fost absorbit de nisipurile arzătoare şi a dispărut… Deşi şi-ar fi dorit să ajungă la cealaltă margine a deşertului! Dar cu cât se avânta mai mult, cu atât se afunda mai mult… După mulţi ani, epuizat, a sfârşit prin a renunţa.

Nemaifiind acaparat de această căutare a „celuilalt ţărm”, el a început să se abandoneze pur şi simplu tandrelor şi blândelor mângâieri ale prietenului său, soarele. Încet-încet simţea că ceva se schimbă în el… o fluiditate… o uşurinţă… un abur… da! Devenea un abur şi fiecare din picăturile lui scânteia ca un diamant de lumină… A simţit apoi cum prietenul său vântul, care se amuza de uşurinţa lui, îl invită să-şi danseze viaţa în ritmul Marii Vieţi: el a învăţat să cânte lumii fericirea sa şi bucuria sa infinită… de a fi!

Adevărata transformare se întâmplă pentru cel care îndrăzneşte să se abandoneze Vieţii şi renunţă să lupte pentru atingerea unui obiectiv înscris în mentalul său. Încetează atunci puţin câte puţin obsesia căutării, căutarea rezultatului. Există pur şi simplu această clipă, ca o dimineaţă de Paşti(Înviere), şi care se numeşte viaţă.

Viaţa care curge simplă şi fericită, fără probleme, fără întrebări, fără îndoieli, care trăieşte în noi dintotdeauna: o viaţă blândă şi spumoasă de fericire; aici, în această clipă: da! Aici, în această clipă! Este o viaţă în timp ce „simt”, la întretăierea eternităţii şi a timpului, clipă unică, ritmată de alternanţa inspiraţiei şi expiraţiei, veritabilă pulsaţie cosmică a acestui prezent care nu se opreşte din a fi aici.''

Pãrintele Francis Dekeyser



Mai mult :http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Fran..._Lettre142.htm

[latan.elena]

''Artistul este veşnicia ce pătrunde în zile''

Rainer Maria Rilke

[latan.elena]

''Eu vreau să lucrez cu ceea ce am și cu ceea ce mă definește. Sunt un omnivor avid de sentimente, de oameni, cărți, evenimente și bătălii. Aș mânca tot pământul. Aș bea toată marea.''

Pablo Neruda

Washington Maguetas, 1942 ~ Impre

[latan.elena]

''A percepe, un verb pe care nu-l mai foloseste aproape nimeni. Poate pentru ca implica sensibilitate si complicitate, necesita abilitatea sufletului de-a capta prin simturi fiecare nuanta, capacitatea de a intui invizibilul si a-l transforma in senzatii.''

Monia Pin