Elena Latan

[latan.elena]

Kahlil Gibran



Vorbeste-ne despre Prietenie


„“Prietenul – este răspunsul dat nevoilor voastre.
El este ogorul pe care îl semănaţi cu dragoste şi îl seceraţi din recunoştinţă,
El este căminul şi masa voastră,
Fiindcă la el veniţi, asemenea flămânzilor, căutându-l pentru oaza de linişte.Când prietenul îşi descoperă gândul, nu vă înclinaţi spre „nu”-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzaţi acel „da” aşteptat,
Iar când este închis în el, inima voastră nu încetează a-i asculta inima;
Pentru că în prietenie, toate gândurile, toate dorinţele, toate aşteptările se nasc în tăcere şi se împart într-o bucurie mută.
Nu vă întristaţi când vă despărţiţi de prietenul vostru;
Fiindcă tot ceea ce preţuiţi cel mai mult la el, vă poate fi mai limpede în absenţa-i, precum pentru alpinist muntele apare mai desluşit văzut din depărtarea câmpiei;
Şi nu aflaţi alt ţel în prietenie decât adâncirea în spirit.
Pentru că dragostea care caută altceva decât revelaţia propriului mister, nu mai e dragoste, ci-i ca o plasă în care, aruncată fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveţi mai bun în voi înşivă pentru prietenul vostru să fie;
Dacă el trebuie să cunoască refluxul mareei voastre, atunci să cunoască şi fluxul;
Şi la ce-i bun prietenul dacă îl căutaţi doar spre pierdere de vreme?
Căutaţi-l întotdeauna pentru a vă trăi cu adevărat clipele,
Fiindcă-i rostul lui să vă umple nevoile, dar nu şi vidul din voi,
Şi în desfătarea prieteniei, domnească râsul şi bucuriile împărtăşite.
Pentru că în roua măruntelor lucruri inima îşi află dimineaţa şi prospeţimea.” ”

Prietenie | romoflorin

[latan.elena]

Kahlil Gibran: Când mi s-a născut Durerea




Atunci când mi s-a născut Durerea, am hrănit-o cu grijă, şi am vegheat asupra să cu tandreţe.

Iar Durerea mea a crescut, asemeni a tot ce trăieşte, puternică, frumoasă şi plină de minunate delicii.

Ne iubeam unul pe celălalt, Durerea mea şi cu mine, şi iubeam lumea din preajma noastră; căci Durerea avea o inima bună, şi inima mea era bună împreună cu Durerea mea.

Şi atunci când cântam amândoi, Durerea mea şi cu mine, vecinii noştri stăteau la ferestre şi ne ascultau; căci cântecele noastre erau profunde precum marea şi melodiile noastre erau pline de ciudate amintiri.

Iar atunci când ne plimbam împreună, Durerea mea şi cu mine, oamenii ne priveau cu ochi buni şi şopteau despre noi cuvinte de o mare dulceaţă. Şi existau unii care se uitau la noi cu invidie, căci Durerea mea era ceva nobil, iar eu eram mândru cu ea.

Durerea mea a murit însă, asemeni a tot ce trăieşte, şi am rămas singur în cugetare şi chibzuire.

Iar acum, când vorbesc, cuvintele mele se prăbuşesc greoi peste urechile mele.

Şi atunci când cânt, vecinii nu mai vin să-mi asculte melodiile.

Iar când umblu pe străzi, nimeni nu se mai uită la mine.

Doar în somn aud voci, spunând cu milă, "Vezi, aici stă omul a cărui Durere a murit."





Kahlil Gibran: 10 poveşti de înţelepciune şi inspiraţie

Cum să fii tu însuţi - O poveste de Kahlil Gibran




SURSA: http://www.diane.ro/2015/07/kahlil-g...urerea_18.html

[latan.elena]

„CUVINTELOR ÎNARIPATE”

„De ce îi este omului de astazi foame?
De iubire și de sens.” Nicolae Steinhardt




„Dupa ce L-ai cunoscut pe Hristos, îți vine greu să păcătuiești,

ți-e teribil de rușine.” Nicolae Steinhardt




„Poate că definiția eroismului și a sfințeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil.” Nicolae Steinhardt




„Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanțial de timp sau de loc sau de mod.” Nicolae Steinhardt




„Am intrat în închisoare orb, cu vagi străfulgerări autogene ale beznei, care despica întunericul fără a-l risipi, și ies cu ochii deschiși.” Nicolae Steinhardt

„Am intrat răsfățat, răzgâiat. Ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose. Am intrat nemulțumit. Ies cunoscând fericirea.” Nicolae Steinhardt



„Am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri. Ies nepăsător. Soarele și viața imi spuneau puțin.” Nicolae Steinhardt



Ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul. Ies împăcat. Cu cei cărora le-am greșit, cu prietenii și dusmanii mei, ba și cu mine insumi.” Nicolae Steinhardt

„A ști cum trebuie să-ți iubești dușmanii, înseamnă a începe să înțelegi ce este Dumnezeu.” Vladimir Ghika




„E esențial ce porți înăuntru, ce echilibru interior ai și ce valori alegi din lume ca să-ți devină proprii, pentru că toate acestea ti se citesc pe chip!” Adrian Pintea




„Am înțeles că un om poate avea totul neavând nimic și nimic având totul. ” Mihai Eminescu




„A există înseamnă a suferi.” Mihai Eminescu




„Nu există nici libertate, nici cultură fără muncă.” Mihai Eminescu




„Două inimi când se-mbină,
Când cufund pe tu cu eu,
E lumină din lumină,
Dumnezeu din Dumnezeu,”
Mihai Eminescu




„Toate sunt mărginite, durerea nu…” Mihai Eminescu




„A te tăvăli pe jos de râs este o expresie foarte adevarată. Cine râde din toată inima, aceluia-i vine gustul să se tăvălească pe jos. — Mihai Eminescu




„Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viața suportabilă.” Mihai Eminescu




„Dacă lumea este un vis, de ce n-am putea să coordonăm șirul fenomenelor sale cum voim noi?” MihaiEminescu




SURSA:https://doinasoltan.wordpress.com/page/10/

[latan.elena]

"Există o lumină care strălucește dincolo de toate lucrurile de pe pământ, dincolo de cele mai mari, cele mai înalte ceruri. Aceasta este lumina care strălucește în inima ta." - Chandogya Upanishad

[latan.elena]

Batea la poarta cerului o raza , autor Vasile Voiculescu





Batea la poarta Cerului o raza
Batea sfios si-ncet, ca o straina…
Tarziu, un inger a deschis sa vaza
Si-a stat uimit – de palida lumina.

Era o biata raza scaparata
Dintr-un adanc de minte omeneasca,
Ce strabatuse Calea-nfricosata
De la pamant la granita cereasca.

Parea atat de trista si umila
Dar totusi credincioasa si curata
Ca ingerul a tresarit de mila
Si-a prins-o bland de mana tremurata.

Apoi grabit, a luat-o-n Cer cu dansul
Si-a dus-o-n sfanta ingerilor hora:
I-a podidit pe toti, vazand-o, plansul
Si-au strans-o-n brate-ndata ca pe-o sora.






Ea le-a zambit stergandu-le sudoarea
Si s-a rugat apoi de ei, fierbinte
S-o-nfatiseze Bunului Parinte
Ca sa primeasca Binecuvantarea;


Stapane, Vesnic Datator de Viata
Din ce-ntuneric, ma-naltai la Tine!
Din ce prapastii crancene de ghiata!
Din ce vartej de patimi si ruine!

Cat am luptat cu oarba ratacire!
Cu nebunia surda si pacatul!
Dar n-am putut sa seman o sclipire,
In largul noptii stapanind de-a latul!

Ca o umila, biata, lumanare,
Am ars in van, in minte ne-ndurata!
Invinsa, goala, stinsa, spulberata.
Doar in surghiun gasesc acum scapare.







Sa pot s-ajung la Cerurile-albastre
Ca dintr-o grea catuse ce ma strange,
Am strabatut prin veacuri de dezastre
Si-abia trecui oceane-ntregi de sange!

Cum sta smerita-n fata Stralucirii,
Silita ochii serbezi sa si-i plece,
Sarmana raza – far al omenirii,
Parea o umbra lanceda si rece.

Tu vii aicea singura si-nvinsa?
Grai Cel Vrednic, Nevazutul Tata.
Tu fugi, de teama sa nu fii atinsa?
Dar cand s-a stins Lumina-adevarata?

De te-am trimis in lumile-nvrajbite,
Nu te-am chemat cu pumnii stransi si goi,
Ca pe-un manunchi de Raze impletite,
Eu te-asteptam s-aduci pe toti la Noi!








Dintr-un biet sambur-nabusit in fasa,
Din stralucirea unei minti senine,
Sa fi crescut o mare uriasa,
Sa porti pamantu-ntreg pana la Mine!

Plangand stinghera si tremuratoare,
C-ai fost infranta, vii sa-mi dai de stire?
Nu te primesc saraca si datoare!
Cui ai lasat bogata Mostenire?

Mergand spre raza, jos ingenunchiata
I-a sarutat obrajii amandoi.
Copila mea, fii binecuvantata!
I-ati deci puteri si-ntoarcete-napoi!

Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tina,
Sa-l paraseasca Ostile Ceresti,
Tu sa ramai! Caci tu esti doar Lumina
Si nu traiesti, decat cand stralucesti!

[latan.elena]

Acordarea noastrã la respiratia divinã
este o munca spiritualã
fãrã de care rugãciunea noastrã
nu e decât o bolborosealã desartã (Matei 6:7).

[latan.elena]

Un om „se măsoară” după profunzimea sa.
Şi profunzimea unei persoane se hrăneşte, îşi trage seva vitală din
aspectele sale cele mai ascunse, mai necunoscute,
pînă la care se pătrunde greu.

Pe de altă parte, tocmai aceste aspecte fac fiinţa umană să devină
puternică, viguroasă, curajoasă,
şi tocmai pentru că se regăsesc în orice persoană umană,
aceste aspecte ne invită să le descoperim pentru a le da un sens nou,
pentru a le converti.
Pentru mine, tocmai în aceasta constă sensul existenţei umane.

Valerio Albisetti – Să fim prieteni sau să avem prieteni?

Fragmente din această carte pe site: aici



SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2010_2.htm

[latan.elena]

''Adevăratul ţel al vieţii este să-L cunoaştem pe Dumnezeu.''


''Propriul tău corp este templul lui Dumnezeu. Descoperindu-ţi Sinele îl vei realiza pe Dumnezeu.''


''Realizarea Sinelui Suprem este mesajul tuturor religiilor; acestea te ajută să-ţi descoperi potenţialul spiritual al fiinţei, pentru a realiza că nu eşti altceva decât copilul lui Dumnezeu.''


''De fiecare dată când vei gândi că ai epuizat dragostea lui Dumnezeu vei simţi cum un val infinit te cuprinde şi te topeşte în fericire. Acesta este extazul divin!''


''Atunci când eşti într-o stare de armonie interioară, toate lucrurile ţi se vor părea corecte pentru că atunci vei realiza că toate fac parte din Dumnezeu. Doar în acel moment vei accepta viaţa aşa cum este şi vei privi cu înţelegere şi simpatie toate fiinţele indiferent de greşelile pe care le fac.''



''Şi tu eşti o parte din Dumnezeu. Acest statut ţi-a fost conferit de Dumnezeu însuşi. Tu aparţii Lui.''






''Atunci când vei fi capabil să te bucuri de prezent atunci îl vei putea găsi pe Dumnezeu.''


''Urmăriţi să vedeţi dacă dragostea voastră pentru Dumnezeu este profund sinceră, pentru că pe Dumnezeu nu-L deranjează imperfecţiunea voastră, greşelile voastre; pe Dumnezeu îl deranjează indiferenţa.''


Iubirea noastră pentru Dumnezeu nu rămâne niciodată fără răspuns. Şi este chiar mult mai mult decât recompensată, pentru că Dumnezeu ne înţelege chiar şi atunci când toţi cei din jurul nostru ne înţeleg greşit. Pentru că Dumnezeu ne iubeşte chiar şi atunci când toţi ne părăsesc. Pentru că Dumnezeu şi-aduce aminte de noi chiar şi atunci când toţi ceilalţi ne-au uitat. Noi suntem ai lui Dumnezeu şi doar ai Lui pentru eternitate.''



''Nu aştepta în fiecare zi să vezi cum înfloreşte o floare spirituală în grădina vieţii tale. Ai încredere că Dumnezeu, dacă te vei dărui total Lui, îţi va da împlinirea spirituală la timpul Său, adică la momentul potrivit.''


''Nu te identifica niciodată cu greşelile pe care le comiţi. Tu eşti copilul lui Dumnezeu, întotdeauna raportează-te la relaţia ta eternă cu EL.''





''Să nu-ţi imaginezi vreodată că poţi câştiga dragostea lui Dumnezeu, dacă tu nici măcar nu eşti capabil să cucereşti dragostea fiinţelor din jurul tău. Dacă cu adevărat îl iubeşti pe El, trebuie să-L iubeşti pe El în toţi.''



''Atunci când te rogi lui Dumnezeu fă-o din tot sufletul tău. Spune ceea ce cu adevărat simţi. Nu ceea ce crezi tu că El ar dori să simţi. Fii total sincer faţă de Ei, pentru că nu ai cum să-i ascunzi trăirile tale interioare.''


''Nu te ruga niciodată cu atitudinea unui cerşetor. Nu uita nici o clipă că eşti copilul lui Dumnezeu. Copilul Lui fiind, ai drept asupra comorilor Sale.''


''Valoarea omului nu este determinată de personalitatea sa, ci de faptul că este picătură din Dumnezeu.''


''Comoara lui Dumnezeu vă aparţine. Ce mai aşteptaţi? De ce să mai pierdeţi timpul în ocolişuri nenumărate? Mergeţi şi căutaţi-L direct pe El.''


''Indiferent unde mergi sau ce faci, mintea ta trebuie să fie întotdeauna orientată către steaua polară a prezenţei lui Dumnezeu din fiinţa ta.''

Paramahamsa Yogananda







''Biserica este acolo, în interiorul tău şi nu în papă sau în vreun predicator. Nici într-o clădire, ci în tine însuţi. Pentru că trupul tău este Templul lui Dumnezeu Viu.'' Edgar Cayce

[latan.elena]

clipul video postat de Music For The World.




„Toate lucrurile profunde sunt cântec. Se pare că , cumva , partea esențială a noastră cântă , ca și cum restul ființei noastre ar fi doar o cusătură ascunsă sau un înveliș fără mare valoare.” (Thomas Carlyle)














„Fă o baie de muzică o dată sau de două ori pe săptămână vreme de mai multe sezoane. In cele din urmă, vei afla că muzica este pentru suflet ceea ce este o imbăiere cu apă pentru trup.”(Oliver Wendell Holmes)

[latan.elena]

Cu timpul…

Cu înțelepciune despre dragoste și viață.

Cu timpul înveți că a sta alături de cineva pentru că îți oferă un viitor bun înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, vei vrea să te întorci la trecut.
Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil sa te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești.
Îți dai seama cu timpul că dacă ești alături de această persoana doar pentru a-ți întovărăși singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați și că acela care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua pentru tot restul vieții să facă rău celui rănit.
Cu timpul înveți că a scuza poate oricine, dar că a ierta doar sufletele cu adevărat mari pot.
Cu timpul înțelegi că dacă ai rănit grav un prieten e foarte probabil ca prietenia să nu mai fie niciodată la aceeași intensitate.







Cu timpul îți dai seama că, deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o buna zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.
Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență, trăită alături de fiecare ființă, nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul îți dai seama că acela care umilește sau disprețuiește o ființă umana mai devreme sau mai târziu va suferi aceleași umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat.
Cu timpul înveți că grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă va determina ca, în final, acestea să nu mai fie așa cum sperai.
Cu timpul îți dai seama că, în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai în exact acea clipă.
Cu timpul vei vedea că, deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur, iți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt…
Cu timpul vei învăța că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, sa spui că ai nevoie, să spui că vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are niciun sens.Dar, din păcate, se învață doar cu timpul…

Jorge Luis Borges

SURSA: http://webcultura.ro/cu-timpul/