Elena Latan

[latan.elena]

https://www.facebook.com/mihailescu....09576767929874




Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!




"Trei lucruri nu pot fi ascunse prea mult timp: soarele, luna şi adevărul."
Buddha

Dan Cristian Mihăilescu

[latan.elena]

Desi rasaritul Soarelui
e o treaba barbateasca
locul unde orizontul urla
rupt de culorile lui,
imi place sa-l prelungesc
cu-n trup de femeie.

Asa arata iubirea mea
dormind
capul ei e un nod cu funda
si unde i se sfarseste
crestetul
incepe aerul diminetii.
Iar inima imi bate in coaste
ca un leopard in cusca
altfel ar lua-o razna-n sus
si-ar ajunge curand sa fie
prima inima din luna

Nichita Stanescu

[latan.elena]

Viața, un vulcan pe care moartea nu-l stinge.
Raleigh Trevelian




Când spunem că lucrurile au suflet vrem să spunem că le privim cu sufletul.
Vittorio Baccelli




Supraviețuim din ce primim, trăim din ce dăruim.

Carl Gustav Jung




Cine știe să privească găsește ce caută chiar și cu ochii închiși.
Italo Calvino




Nu trebuie să permitem ceasului și calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieții este un miracol și o taină.
H. G. Wells


Photography Mag

[latan.elena]

Toamna:
Ultimul cel mai bun zâmbet al anului.

William Cullen Bryant



"Noi suntem clipa care a trecut prin poarta existenţei.”
Nichita Stănescu



Oprirea este o artă grozavă.
Oprindu-mă și ascultând ritmul lucrurilor,
auzi liniștea,
nuanțele sale.

Chandra Livia Candiani




''Aparțin Toamnei.
Și-n toamnă îmi vorbesc.
toate lucrurile pe care le-am pierdut.''

[latan.elena]

" Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare."
Lao Tse




,, Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…
Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi? Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglindă ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după. Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie. Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine…"

Hrisostom Filipescu




Inima este puntea dintre minte și suflet. Mai întâi ieșiți din minte și intrați în spațiul inimii. De acolo este un salt rapid în sufletul tău.

Neale Donald Walsch



Noi sunem toți unul. Există o mare pace în asta și o mare mângâiere. Pacea mea ți-o dau. Pacea fie cu tine.

Neale Donald Walsch

[latan.elena]

Crizantemă – floarea deznădejdii
Cu parfumul tău trist şi amar
Că-i aproape răsuflarea iernii
Îmi aduci aminte iar şi iar.

Floare enigmatică şi pură
Palid semn al verii ce s-a dus –
Spune-mi, de ce-n lumea asta dură
Nici tandreţi nici sentimente nu-s?

Tu, regina frunzelor de-aramă,
Tu, cea sărutată de zăpezi,
Spune-mi de ce sunt cuprins de teamă
Când s-aşterne bruma prin livezi?

Crizantemă – floare solitara
Tu, ce înfloreşti când pomii mor,
De ce mă cuprinde-n fapt de seară
De trecutul mort atâta dor?

Floare-a tinereţilor apuse
Crizantemă – ultim vis aprins,
De ce îmi rămân mereu nespuse
Lacrima şi dorul meu nestins?

În grădina sufletului meu,
Pustiită straşnic de tristeţi,
Stai de-a pururi cu parfumul tău -
Tămâind amare dimineţi.

Lăcrimând când gerul te va arde
Şi zăpada floare-ţi va păli,
Te-oi culege şi te-oi pune-n suflet
Şi-mpreună ne vom vesteji.

Crizantemă – floarea deznădejdii,
Floarea ceţii şi-a tristeţilor -
Sub troian de gheaţă când vei zace
Te-oi păstra în rana ochilor...

Boris Ioachim

[latan.elena]

„Ultimele vorbe pe pământ ale lui Buddha Gautama au fost: Urmează lumina din tine. Nu urma pe alții, nu imita, pentru că mersul pe urmele altora, imitația creează prostie. Te naști cu o posibilitate fantastică de inteligență. Te naști cu o lumină în tine. Ascultă glăsciorul dinlăuntrul tău, și el te va călăuzi. Nimeni altcineva nu te poate călăuzi, nimeni altcineva nu poate să-ți fie model în viață, pentru că tu ești unic. N-a mai existat nimeni care să fi fost exact ca tine, și nu va mai exista nimeni care va fi exact ca tine. Asta e slava ta, grandoarea ta – ești absolut de neînlocuit, ești tu însuți și nimeni altcineva.
Omul care îi urmează pe alții devine fals, devine mecanic. Poate să fie un mare sfânt în ochii celorlalți, dar în străfundul ființei sale e doar lipsit de inteligență, nimic altceva. O fi el un personaj foarte respectabil, dar asta e numai la suprafață. Zgârie-i puțin poleiala și vei vedea că înăuntru e cu totul altă persoană, exact opusă celei de la suprafață.
Urmând pe alții poți să-ți cultivi un caracter frumos, dar nu poți să ai o conștiință frumoasă, și atâta timp cât nu ai o conștiință frumoasă nu poți să fii liber. Poți să-ți schimbi încontinuu închisorile, poți să-ți tot schimbi lanțurile, sclaviile, poți să fii hindus sau mahomedan sau creștin sau jainist – asta nu te va ajuta.

Trebuie să accepți viața cu toate problemele ei. Trebuie să treci prin viață neprotejat; trebuie să-ți cauți și să-ți găsești drumul tău. Viața e un prilej, o provocare de a te găsi pe tine. Dar prostul nu vrea să meargă pe drumul greu, prostul alege scurtătura. El își spune: «Buddha a atins iluminarea, de ce să-mi mai bat și eu capul? Mai bine îi urmăresc comportamentul și îl imit. Iisus a atins nemurirea, așa că de ce să mai caut și eu? Mai bine devin o umbră a lui Iisus. Îl urmez oriunde merge.»
Dar cum ai să devii inteligent urmând pe altcineva? Nu-i dai nicio șansă inteligenței tale să explodeze. Ea are nevoie de o viață plină de provocări, o viață aventuroasă, o viață care știe să riște și să intre în necunoscut. Și numai inteligența te poate salva – nimeni altcineva...''

Osho

[latan.elena]

Am obosit de vin, de stele

Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste
Smulgându-mi dorul meu de infinit
Dar visul creste-n mine ca madulare grele
Am obosit...
...
Mi-a murit iubirea cu rânjet si stele
Înca din fesele inimii mele
Mi-a murit si-i strigoi si-n rastimpuri revine
Si tarus nu-i pot bate-ntre coaste la mine.

Nicolae Labis

[latan.elena]

După ce ne-am eliberat de toate rolurile noastre,
ne rămâne fiinţa noastră autentică.
Există, în inima fiecăruia dintre noi, un potenţial de bunătate inimaginabilă,
o aptitudine de a da fără a aştepta nimic în schimb,
de a asculta fără a judeca,
de a iubi de o manieră necondiţionată.
Această aptitudine reprezintă scopul de atins.
Ne putem apropia de el, puţin câte puţin, în orice moment al zilei,
dacă facem acest efort.

Elisabeth Kubler-Ross

[latan.elena]

''Trebuie să părăseşti confortul şi să mergi în pustietatea intuiţiei tale. Ceea ce vei descoperi va fi minunat. Ceea ce vei descoperi vei fi tu însuţi.''

Alan Alda